perspective iunie2012.pdf O instituTie a responsabilitalii Abstract: in this paper ltyto show how Popper's suggestion to change an optimistic assumption about politicians can help us to stress the soda! contract between government and citizens. This paper has three parts The$rst two sections revisit Kar! Popper's epistemotogyin order to bridge the domain of public policies with his theory. The last section builds upon the institution qaccountabiiity in the potidcat process. Keywords: optimistic assumption. public policies, faillibility, institution of accountability, social contract. representation, popperian epistemology. Voi incepe demersul de cercetare reconstituind in prima parte epistemologia lui Popper gi paralelele pe care le face el Tntre epis- temologie gi teoria despre politico Tn texte aflame practic in toate lucririle sale, Tncepand cu Log/ca cercefddf gi pina la Conyecfud F/ respingeri, t6r6 a aco\l Mizeria istoricismului, Societatea deschisi gi du$mani} sii. Dad nu ar exista lucririle lui Popper gi ar exista doar viata sa: foarte lunge dealtfel, ea singura ar fi extrem de instructive. Tnainte de virsta majoratului, un adolescent insufletit de idealurile revolutionare mauiste, apoi un tAnir cercetitor in epistemologie, un savant evreu in formare obligat si se sta- bileasci opt ani in Noua Zeelandi, pen- tru a ajunge Tn cele din urm6, la sfargitul razboiului, profesor la London School of Economics, pentru a se Intoarce tirziu Tn Viena natan pentru conversatii cu pulinii intelec. tualicare mai traiau din generatia sa, de obicei intorgi gi ei din exil. Dar exists lucririle gi, mai mult decit ele, ideile, modus provoca tor ant pentru viziunea traditionala despre cunoagtere cit gi des- pre politico. idei pe care Tncercim si le expunem aid. Popper reconstitute el insugi pozitla epistemologica pe care o critics, pozitie pe care o denumegte and feorla adel'3ru/u/ mani- fest, c6nd optimism cognitiv, c8nd peoria curtoa$terii galeata, c6nd venl#ca!/ons/m (inca o data, unii dintre termenii acestei expuneri aunt introdugi de noi Tn spiritul ideilor lui Popper), ilustrind-o cu teoria despre cunoagtere a lui Descartes. Pentru teoria adevirului manifest, omul este ficut ca si ajunga la cunoagtere, adevirul este la indemana, gi omul nu trebuie si faa altceva debit si-l culeaga gi si-l ageze in cunoagtere ca Tntr-o galeata. Garantul acestei operatic este Dumnezeu. acea calitate a Robert Sabotici SNSPA (robert.sabotici@gmail.com) 60 %oltitorizcW!.2lgli£iblP!!% acestuia numiti u'eras/fas De/, faptul ci Dumnezeu este sursa adevirului gia fncrederi ci acesta plate fi atins Popper observe ci presupozitia teoriei adevirului manifest este aceasta: ci omul este ficut sd ajunga la adevir, gi mai observe ci singura dispute dintre adeptiiteoriei(practic ton filosofii, cu exceptia scepticilor gia pragmatigtilor care atari fundationalismul) este aceea privind calea pe care putem ajunge la adevar; rationaligtii ca Descartes spun ci aceasti cale este ratiunea, empirigtii ca Locke spun ci aceasti Gale consti Tn simturi Tn conditiile in care omul este ficut si ajunga la adevar. gi constatim totugi ci el ajunge la fals de multe ori, mai intii trebuie explicat ce este falsul gi apoi de ce ajunge omul la e Falsul nu este altceva decat o lipsa, lipsa adevaruluil aceasti lipsa la Descartes are doug forme: negatia, faptul cg, prin natura sa, omul (adica lui res cog/fans, sufletului: pentru ca asta este omul -- corpul este dear un mecanism, un instrument la dispozitia lui pentru Descartes) nu plate cunoagte ceea ce este rezervat dear cunoagterii divine, gi privatia, faptul ci omul nu ajunge sd cunoasci adeviruri care sunt totugi pe misura sa Tn ceea ce privegte cauza pentru care omul ajunge la falk, aceasta este liberul arbitru uman; Descartes introduce in joc gi diavolull sub numele de ma//n gen/e (geniu rau), care mpinge pe om spre falk, dar omul are liber arbitru in fata acestei actiun Dumnezeu, care ii garanteaza omului ajungerea la adevar, nu plate fi cauza pentru care el ajunge la fals. Nu este mci micar cauza indirect, pentru ci ii da facultati, ratiunea gi vointa perfect proportionate cu scopurile lor naturale; mtiunea, care este mai putin Tntinsi pentru cunoagtere, iar vointa, care este maiTntinsg. pentru ci se aplica tuturor activitatilor umane Liberul arbitru uman (sintagma Tn francezg, ca in romana de altfel, are folosirea comu. ni sinonimi cu free w/// in engleza, dar are intelesul tehnic religios conform ciruia toate actele omuluisunt congtiente gi intentionate) se exerciti Tn toate actele omului, inclusiv in acelea de cunoagtere; omul alege in mod congtient, prim vointa sa, lipsa, si ajunga la fals. lar acesta se petrece pentru ci vointa, fiind mai Tntinsi decit ratiunea, omul fie o aplica acolo unde nu poate cunoagte, gi astfel ajunge la negatie. fie o indeparteazi de la ceea ce plate cunoagte gi astfel ajunge la privatie Se plate observa ci, Tn pofida efortuluifacut, Descartes nu a putut rupe raspunderea divine de alegerile omului, pentru motivul ci apare cu claritate intrebarea: Tn baza a ce alege omul si faa un uz nepotrivit de vointa sa? adia problema deciziei se mutt la un alt nivel gi aga mai departe (o discutie tehnici semnificativi apare la William James, unde este investigate posibilitatea ca omul sg fie influentat din afari si faa aceasti alegere, dar atunci. Tn ultimi instanta, determinirile ajung la Dumnezeu; dupe cum exists posibili- tatea ca alegerea si fie ficuti in mod spontan, ex nihilo, din nimic; James remarci faptul ci aceasta este o dilemi pentru ci spontaneitatea exclude personalitatea omului. actul este ex nihilo, nu ex persona, iar determinarea externi o exclude de asemenea; scopul nostru aid nu este si discutim aceste aspecte) In schimb, merits si amintim ci modu! de gandire cartezian in privinta cunoagterii are o paralela perfecta in modul religion de a gandi binele gi raull August1n este exemplar in acesti privinta prin tripartitia riului. Raul metafizic nu exists; adia nu exists un principiu riu alituri de cel bun. Dumnezeul raul este o lipsa, p/foaf/o De/ sau pdvaf/o bon/, intrucit Dumnezeu este binele insugi Riulmoraleste produsul liberuluiarbitru uman, exact ca falsul; din gregita intrebuintare pe care o da ratiuniigi vointei sale, lisate de Dumnezeu pentru ca omul sa aleaga binele acesta ajunge la rau, la lipsa binelui lar raul fizic este pedeapsa divine pentru pacatul moral al omului, pentru faptul ci a ales raul. Dad ar fi si glumim, am spune cd pedeapsa divine, pentru faptul ci ajunge la fats - ca si ducem analogia pina la capat - ar fi egecul tehnologic (adica egecul in ceea ce Tntreprinde omul gi necesiti cunoagtere, cu sensul vechigrec al termenului fechne). Dar mult mai relevanti este pentru tema noastri paralela pe care o face Popper insugi cu gandirea traditionala despre politico. Acesta observe ca. Tn aceasti chestiune, se face presupozitia ci exists conducdtori bud; singura dispute este Tn privinta identitatii acesto- 'al marxigtii spun ci acegtia sunt proletarii, iar oponentii lor spun ci sunt burghezii. Popper plaseaza in peisaj gi un analogon pentru mann genie, este vorba despre acele forte conspirationale, ca de exemplu biserica, foarte influente, care urmiresc, de pilda prin religie, si-i mentina pe muncitori in ignoranta, si-i faa si ajunga la fats (aid trimite- rea este directs la celebrele doug surse marxiste ale religiei, cognitive - religia furnizeazi explicatii false pentru cauzele naturale - gi socials - religia furnizeazi clasei dominante un instrument de control asupra celorlalte clare). Popper arab ci ceea ce trebuie facut, ant Tn cazul politicii, cit gi in acela al cunoagteri este si se schimbe presupozitia fundamentals. Tn cazul politicii, si se renunte la ideea ci exists conducitori bud gi si se asume aceea ci once conducitor plate face riu Tn aceste conditii, oamenii trebuie si caute metode, de fapt aranjamente constitutionale (stat de drept cu separarea puterilor, democratie liberals), pron care si-i impiedice pe con- ducatori, oricare ar fi ei, si faa rau, sau, cel putin, si-i oblige si faa cit mai putin riu. in mod analog, trebuie asumati in cunoagtere presupozitia ci oamenii ajung la fats: oamenii sunt failibili, supugi erorii, dupe cum demonstreazi istoria cunoagterii umane care este o succesiune de teorii falsificate in bmp. Tn acest caz, ceea ce trebuie ficut este si fie criticate diferitele ipoteze si teorii, gi si se ajunga la falsificarea lor. Aceasti testare urmati de falsificare elimini vechile ipoteze gi teoriigi stimuleazi pro- ducerea de noi ipoteze gi teorii. care la rindul lor suet supuse criticii gi falsificirii. Astfel: are loc progresul cunoagterii, iar falsul are un rol pozitiv Tn cunoagtere. Popper compare progresul cunoagterii cu ascensiunea unui alpinist care, atunc band se afli la poalele muntelui, crede ci ceea ce are Tn fate este cel maiinalt virf, iar: and ajunge pe el, descopera alt virf gi aga maideparte. Aceastd observatie TI face si afirme ci cunoagterea umani este finite iar ignoranta este infiniti (aceasta sustinere nu este incompatibila cu verificationismult gi pentru verificationi$iti cunoa$terea este mitata, iar ceea ce nu gum nelimitat, cel putin extensional). Aceasti teorie pe care o descrie Popper se numegte falsificationsim sau rationalism critic, uneoriise mai spune gi failibilism, dar termenul se atribuie gi unor pragmatigti ca Peirce sau Dewey sau unor sceptics ca Pyron; Popper insugi, folosind o metafora, vorbegte despre feo da cunoaFtedf /antenna, despre purtarea unum fascicol critic de lumini peste diferitele S-a argumentat Tmpotriva ideilor lui Popper ci, Tn fond, Tntrucdt falsul este dualul ade- -arului, ceea ce propune el nu este un alt tip de epistemologie ci dear o reinterpretare din perspectiva falsuluia epistemologiei traditionale. Dad dorim, putem si ne reprezentam diferenta dintre cede doug moduri de a descrie cunoagterea prin comparatia dintre inductia pozitiva gi inductia negative. Verificationsitul face inductie pozitiva, igi pune problema adevirului enuntului foafe /ebede/e sant a/6e gi cauti inca o lebidi alba gi inca una gi inca una g.a.; in prezenta aceleiagi propozitii falsificationistul vrea si o falsifice gi cauti o lebidi de alta culoare teo $i ipoteze 62 $Kottit07izarea poGxticiCor pu6GKe Trebuie recunoscut ci, intrucit Tn domeniul factual inductia pozitiva complete nu functioneaza, falsificationistul se afli la prima vedere Tn avantaj, pentru ca, gasind o le- bada de alta culoare, el elimini o anumiti ipoteza. La o a doua priviro, se observe Tnsd ca. chiar dupe spusa lui Popper, ignoranta fiend infiniti eliminAnd o ipoteza nu faa niciun progres pentru ci rimine o infinitate de are ipoteze. lar verificationistul pare Tn avantaj cel putin sub un aspect, acela tehnologic al aplicariiteoriei sale dupe ideea sa ci lebedele sunt albe, pina si o gaseasca pe cea de alta culoare, le-a pains pe toate celelate (daca dorim un exemplu mai putin trivial: este drept ci. pentru viteze mai mari de deplasare ale obiectelor, mecanica newtoniani este false, ea este doar un caz particular al celei einste- Iniene. acela Tn care obiectele se deplaseaza cu viteze micil cu toate acestea, rachetele au ajuns pe luna dupe mecanica newtoniana). Simplu spud, aga cum verificationistul are o problems cu teorii considerate lunge vre- me adevirate gi dovedite ulterior false, gi falsificationsitul are o problems cu succcesul tehnologic al unor teorii pe care la un anumit punch a reugit sa le falsifice La drept vorbind, mai are o problems, majors chiar. aceea ci enunturi cum suet ace- ea ale logicii gi matematicii sunt excluse de la falsificare. Ori. a le declara neinteresante pentru cunoagtere, cum face Popper, nu este suficient. Pe lange aceasta. Popper mai are o problems cu ceea ce el numegto cunoaFtem dana/a, un caz particular de cunoagtere neinteresanta, enunturile cotidiene, considerate aproape intotdeauna adevarate, gi care gi functioneaza ca atari. De fapt. acestea din urmi sunt un caz trivial al unei situatiimai generale, anume, atunci and exists un dome- niu inches de fapte, o teorie care propune o anumiti sintaxare a acestor fapte plate fi pur gi simplu adevirati exact aga cum sunt adevirate ari rest formulele logice gi matemat ce (Tn fond, mecanica newtoniani este un astfel de exemplu de teorie valabili pentru un anumit domeniu inches de fapte; faptele respective nu trebuie si fie neaparat numarabile, ci tipologizablle) Se pare ci solutia la aceasti problems este data de Heisenberg care, debi este, proba- bil, cea mai mare monte gi unul dintre cede mai mari caractere din secolul XX (Heidegger, Einstein gi Wittgenstein inclugi), totugi pare si fi avut slibiciuni in speculatii de nature filosofici; dar a dat o bud sugestie pentru problema noastra, vorbind de un fel de teorii inchise, vande cum spuneam, pe un anumit domeniu de fapte. Rostul falsificationismului ar fi tocmai si contureze granitele intre care aceste teorii sunt vande; aceeagi functie ansi poate fi realizati gi pe Gale verificationista (se pare ci este greu si scapi de dualitatea dintre adevir ;i fals). Inspirat de ideea .ci filosofia este nu numaio colectie de raspunsuri, ci, Tn primul rand. un mod de a intreba'l, enuntata de Adrian Miroiu, consider ci putem introduce o definitie a politicilor publice, ca aceea cu care se deschide lucrarea de fate, .politica publica este ceea ce oficialiidin guvern deg si faa sau si nu faa in materie de probleme publice ' dar este mai interesant ca, ficind distinctia dintre domeniul propriu-zis gi disciplina care TI studiaza, parte a gtiintei politice, teoria despre politici publice, si formulim Tntrebiri des- pre domeniu: ,,ce anume face ca o noun politico si fie necesari? cum pot politicile si fie constituite pentru a raspunde eficient unor nevoi? ce contribuie la eficienta unei politico? de ce uneori sunt continuate politicile ineficiente? care ar trebui si fie standardele pentru evaluarea politicilor?"a. O astfel de abordare interogativa are avantajul ci nu se angajeaza fate de o anumiti pozitie teoretici gi last deschise optiunile de raspuns. Totugi. putem observa, din pele citeva intrebiri pe care le-am citat acum dupe ce am ficut o anumiti prezentare a pro- blematicii politicilor publice, ci ele se indreapta Tn primul rind asupra continutul tehnic al elaboririi politicilor publice, acela despre care aminteam ci frecvent este considerat a fi o problematica de administratie intrebiri care ni se par mai sugestive din punctul de vedere al interesului nostru sunt acestea: au politicile publice o incircituri ideologica? raspund politicize publice realizate angajamentelor luate de guvernanti? poate fi stability o legatura intre politicile publice angajate $i intentia de vot? etc. etc. Dupe cum am mai aratat, nu dorim debit sd mutim atentia spre o zona mai putin Investigate a politicilor publice gi si vedem cum functioneaza aceasti zona de contact dintre politic gi politico publice in Romania in cazul Legit Educatiei Nationale. Pentru a oferi acesteiaplicatii un back-ground, este potrivit si completam sistematizarea pe care Odati distins intre domeniul efectiv al politicilor publice, al deciziilor guvernamentale rn materie de probleme care privesc afacerile publice, nu pe pele private (de la politi ca externi gi de securitate, pina la aceea de sinitate sau de educatie), gi teoria des- pre acest domeniu, iar teorie Tnseamni Tn primul rind analiza academia neangajata Tn influentarea politicilor publice4, constatim existenta distinctiei pe care o aminteam deja dintre politico gi politici publice Ea a primit chiar o denumire tehnici, aceea de d/hofomia po//f/ca-admhfsfraf/e, care ,se refers la separatia dintre activitatea politico gi administrarea avila"sl aceasti sintagmi se refers Tn primul rind la distinctia dintre funcliile politice dintr-un guvern gi functiile ad. ministrative, tehnic, birocratic, formulate printre primii de citre W. Wilson, care sustinea ci administratia se afli Tn afara sferei politice Aceasti separatie este una standard, conform cireia .,departamentele au datoria de a implementa politicile guvernului curent". dar ea nu Tnseamni Tn niciun fel ci analiza poli- ticilor publice ar trebuisi se concentreze dear pe aspectul pur administrativ, aga cum se intampla cel mai frecvent de peste o jumatate de segal in studierea acestora. Aga cum am aritat anterior. birocratia, expertiza tehnici au un rol important atAt in ela- borarea cit gi in implementarea politicilor publice, dar decizia Tn privinta treceriianumitor politici publice pe agenda inaintea altera apartine politicienilor. the de domeniul politic. Este posibil ca Mill si fi avut dreptate atunci and arita ci o birocratie poate bloca chiar deciziile unui monarh absolut, dar un astfel de caz limits nu elimind in niciun fel rolul gi importanta deciziei politice Tn materie de politici publice. Caracteristica deciziei in privinta politicilor publice este aceea ci ..Tn societatile plura- liste... sunt formulate intr-un mediu caracterizat in mod tipic de separarea puterii gi de o autoritate controlabili"e. intr-un stat de drept cu democratie liberals, Tn primul rand, prin mecanismul de vot, se asigura confruntarea diferitelor valori gi pozitii ideologice, politice, gi, dincolo de imprefectiunile votului, de lipsa de informare a alegatorilor (despre care vorbegte inde- lung Downs, primul economist care aplica alegerea ralionala la domeniul politic), de po- sibilitatea obiectivi de cunoagtere a conditiilor societatii gi de predictie asupra evolutiilor acesteia gia intervenliilor posibile, s-a constituit aceasti modalitate de a responsabiliza ant puterea, cit gi alegatorii: politicile publice realizate. Acestea sunt principalul criteriu pe seama ciruia este evaluate o putere gi premiata sau sanctionata la von pentru ca acestea consecinte si functioneze, ca de altfel Tntregul nceput-oa 64 mecanism, este necesari realizarea unei legaturi Tntre un partid, o putere, o politico pu- blica gi electorii sii. Tocmai din acest motiv, este deosebit de importanta analiza politicilor publice ca atare: aceea traditionala care a produs in principal frei abordaril prima abordare, aceea care in centru modelul stadial mentionat anterior, are de asemenea Tn vedere ,,felul Tn care fortele politice, sociale gi economice... afecteazi modus in care politicile publice aunt propuse gi dezvoltate"zl a doua abordare se bazeazi pe imprumuturi conceptuale din economie gi se concetreazi pe ,,evaluarea sistematici a alternativelor de polltici publice din punctul de vedere al aplicabilitatii eficientei"e; a treia abordare se concentreazi pe .substanta politicilor publice Tnsele, pe munca in sanatate, Tn gandire, educatie, protectia mediului Putem constata cu ugurinta ci aceste trei directii de cercetare aferi fiecare o per spectiva asupra politicilor publicel ele trebuie private mai degraba drept complementare Astfel, cercetarea de fate, Tn misura Tn care urmaregte si stabileasci relevanta politicilor publice pentru contractul de nature politico dintre alegatori gi alegi, se situeazi in prima categories pron aplicatia ei, se Tncadreazi ansi Tn cea de-a treia. Dupe cum am vazut, prima abordare a politicilor publice are ca principal instrument modelul stadial de elaborare gi implementare al acestora; de la stabilirea agendei, tre- cind pron formulare, luarea deciziei. implementare gi pina la evaluare este descris un probes complex care are o ordonare conventionala, ideals, debi in ,,lumea realm realiza- rea politicilor publice nu urmeazi acesti succesiune de stadii separate"lo. ci consti mai degraba Tntr-o intretaiere, suprapunere, uneori chiar reluare a acestor componente. Totugi, acest model este folosit frecvent tocmai pentru ca, permitand descompune- rea politicilor publice Tn elementele componente. oferi un mai bun control asupra lor. Tn acelagi bmp, unele dintre aceste elements, Tn special, stabilirea agendei gi decizia evidentiaza legatura dintre elaborarea gi implementarea politicilor publice gi puterea poli- tico. adia tocmai tema care ne intereseazi Debi noi suntem interesati mai ales de legatura dintre politic gi politico publice, este corect si aritim ca, la nivelul insugi al deciziei, nu actioneaza dear politicianul: .,deciziile guvernamentale sunt mai degraba rezultante decAt alegeri, din moment ce deciziile sunt o combinatie a actiunilor numerogilor participanti la proces' Astfel. atunci and analizim Tn ce misuri politicieniiau respectat promisiunile lor elec- torale, trebuie si avem in vedere acest numir mare de intervenienti pe care noi Ti a;ezam sub categoriile media, lobigti etc. Sunt numeroase mecanisme, de la acelea de culegere gi interpretare a datelor, pina la acelea de finantare a campaniilor, care influenteaza Tn mod sistematic luarea deciziilor Tn privinta politicilor publice, aceasta pentru a nu aminti gi interesele de grup (de parted) gi personale ale decidetilor politici Politicianul ansi nu este indreptatit si invoce aceasti complexitate de factori atdta bmp cat, evaluind-o sau nu corect, s-a angajat fate de votant. Contractul principal al acestuia este cu cetatenii, cu alegatorii. Este limpede ci nu se plate sustine o paralela Tntre pu- terea executive intr-un stat gi managementul executiv al unei corporatii, dar nu ne putem Tmpiedica si constatim ci acesta din urmi are nu doar venituri ridicate, ci gi target-uri precise $i responsabilitati asociate cu ratarea acestora. pe band primul'are dear raspun- derea politico a votului(desigur, cu exceptia raspunderii pron lege Tn cazuri penale) n pofida faptului ci in ultimii 10-20 de ani exists tot mai multe orientiri in teoria democratiei care ,,reactioneaza impotriva modelului negocierii care vede politica drept un etc. simplu vector-sumo al fortelor politice gi al agregariivoturilor"'', votul este totugi elementul central Tn democratia moderns liberals Numeroase formula, dar Tn primul rind democratia deliberative, au fest propuse, mai ales dupe aprofundarea colaboririi in cazul Uniunii Europene, in Tncercarea de a asigura in cit mai mare misuri participarea cetatenilor la luarea deciziilor; termen vechi, cum ar fi acela de guvemanfa, care se referea acum 50-60 de ani strict la actiunea guvernu- lui. au inceput si fie folositi, mai ales Tn contextul globalizarii, pentru a desemna actiuni ordonatoare alo societatii care sunt realizate nu dear de litre stat, ci gi de organizatii Internationale, corporatii etc. in pofida tuturor acestor evolutii care complexifica gi mai mult procesul de realizare a politicilor publice, rimine un lucru esential faptul ci. in privinta lor. actorul central este statul. iar puterea in interiorul acestula are caracter politic gi este legitima Tn misura in care Ti reprezinta pe cetateni in baza contractului stabilit cu acegtia prin vot Nu putem face o democratie direct. mci una cu vot imperativ; abia Tntr-un astfel de caz ar trebui si ne conftuntim cu teorema imposibilitatii; in schimb, in limltele functionarii statu- lui de drept gi al democratiei liberale, caracteristici pentru acesta Tn ultimiil 50-200 de ani: ne putem agtepta ca anumite medii academice, think-tank-uri sau chiar agentii de stat si elaboreze studii de tip panel, repetabile pentru fiecare aclu electoral, in care si fie indicate politicile care erau relizabile, acelea care au fast propuse gi acelea care au fast realizate. Desigur. nu numai ci este loc, ci este necesar si se studieze toate elementele pe care le-am enumerat gi noi, care conditioneaza aparitia pe pele trei liste ale unor politici sau ale altera, dar ceea ce ne intereseazi Tn primul rind este ca publicarea unor astfel de liste. asociat cu alegerile pe liste de partid, pot contribui la formarea unei memorii gi a unei educatii politice a cetatenilor gi, Tn acela$i bmp, la responsabilizarea politicienilor. O astfel de sarcini nu este utopica, nu contrazice ideea de democratie gi de stat de drept ;i nu este mci foarte costisitoare. inca odata, dupe gtiinta mea, exists doan citeva cerc3ri Tn Statele Unite in acest send, dar nlmic pe scan large. Sunt numeroase puncte slabs intr-un astfel de project: cine stabilegte listele? cum sunt desemnate acele institutii, persoane? se stabilesc mai multe seturi? dad da, cum stabi- m care suet cele corecte? de ce ar fi nevoie de sistematizarea unei astfel de proceduri din moment ce fiecare Tgi realizeazi propriile inventare? Dupe cum spune Downs, oamenii nu sunt informati, ci este mai probabil si nu-$i real zeze propriile inventarel dad sunt mai multe piste. corectitudinea lor este ugor de stabilit in mod public pron confruntare; nimic nu se opine si se stabileasci mai multe seturi, este un semn de pluralism, iar confruntarea este folositoare; persoanele gi institutiile care si se ocupe cu aga ceva pot fi private sau publica. important ansi este si exists; pina la urmi nu este important cine stabilegte listele. mai ales dad sunt mai multe surse pentru aceasti operatie. important este ca ele si existe gi si se poata confrunta seturile intre Dad ne-am raporta la ceea ce propun, acele trei piste, ce este realizabil. ce s-a promis gi ce s-a realizat. folosind partea de epistemologie din teoria lui Popper, am observa ci este greu si o aplici pe procesualitatea celor treiliste; ar fi mai ugor si aplicam pe fiecare lists. de exemplu, si falsificim lista a ceea ce este realizabil; ar fi maigreu ansi de farsi ficat urmitoarele doug liste, tocmai pentru ci gi una gi alta tin de cazul acelei cunoagteri banale. adia sunt doug piste formate pe baza unuinumir finit de promisiuni. respectiv de realiziri; lista cu ceea ce este realizabil este un exemplu de cunoagtere interesanta. Tn ele 66 @glzltortzarea po/it clhrpzz6/ice termenii lui Popper. Tn sensul ci se plate Tncerca falsificarea giarata ci ceva nu trebuie si se able pe lists sau ci ceva trebuie si se afle pe lists; aid domeniul faptelor este des- chis. iar falsificarea este utili Lectia lui Popper mi se pare msg deosebit de utili pron remarcile despre politico pron care acesta face analogiiTntre modul traditional de a concepe politica gi unul failibilist (fo- osim aid termenul pentru ca, in cazul politicii, nu mai este vorba de falk. ci de bud con- ducere, ori acesta este un concept extrem de provocator, care nu the dear de cunoagtere ici pe departe). Dad presupunem ci exists conducitori bunt. atunci le dim increderea noastrg gi agteptam si faa lucruri bune; and se intampla si nu le face. sau si faa lucruri rene, ne orientim eventual citre altii Dad am presupune ci once conducitor poate face rau, atunci am Tncerca si constru- m o institutie prin care sa-i obligam pe politicieni si faa cit mai putin rau; pele trei piste ntocmite pe un termen lung pentru fiecare aclu electoral asociat cu sistemul de vot pe ste de partid reprezinta. Tn opinia mea, ceea ce denumesc o /nsfifuf/e a responsab//ffafi/. nstitutionalizata. adic6 perpetuate in bmp in mod sistematic, eventual cu o organizatie care si o sprijine, o asemenea procedure ar reugi cu adevirat si influenteze. in sensul ca si educe cetatenii. s6-i responsabilizeze pe politicieni .Adrian Miroiu, Elloso$e. rene de sfudiupent Ifcee f/fco/f nom)ale, tn http://adrianmiroiu.wordpress.com/ Michael E. Kraft. Public Policy, Tn The Encyc/oped/a ofPof/t/caf Science, op. cit., p.a386. 3 Ellen Grimsby, AnalW/ng Po/ftics. Wadsworth. London. zoom, p.a4- 4 Interesant este cielaboririle think-tank-urilor aunt ele tnsele teoretice. dar 6nalitatea lor este impactul iborBrea proprio-zis5 a pollticilor publice; dealtmintert, este grey de exclus faptul ci. micar Into-o manier5 indirect5, cercetarea academiciinfTuenteazi;iea politicile publice efective; de aceea, in aceasti privinti, este maigreu de ficut distinctia dintre obiectul unum studiu ;i teoria despre el S Geoff Edwards, Politics-Administration Dichotomy. In Ecyctopedia of Public Administration and Public Policy. OP. cit.. P. 33t. 6 Jeffrey S. Luke. Policy I.eadenhlP. Tn Dean/ng Public Administration. ed. Jay M. Shafrltz, Westview Press, 7 Michael E. Kraft. Public Policy, Tn 7he Engfclopedfa of Political Science, op. cit.. p. i377. B lbidem, p. t388. lo WernerJann. KaiWegrich. Theories ofthe PolfcyCycle, ?n Handbook ofPubllc PofiqAnalWB, op. cit., p. 44 u Carxdace C.Young. Public Policy andAdministration. Ir\ zlsiCenturyPotiticat Science: A Reference Handbook. op. clt. p. 79].- iz Robert E. Goldin. Martin Rein. Michael Moran. The Public and /ts Pol/cues, Tn The Oj€ford Handbook cr Public Polfcyi Oxford Univeristy Press, Oxford. 2006. p. g. Bould zooo. P. 44 q lbidem. p. t388 Bibliogra$e Bozeman Barry. Public Va/ues and Pu6//c /nterest, Georgetown University Press, Wasghinton. zoo7 Callaghan Karen. .Agenda Setting, tn The fr?cyclopedfa afro/ftfca/ Sc/ence. ed. George Thomas Kurian. (.Q. Press, Washinghton, zoiz Foster James C.. RegulatoyCapture. tn Enqfctopedia ofPubiic Administration and Public Policy. ed. Dav\d Schultz, Facts On Fire. Newyork, 2004 Goldin Robert E., Rein Martin. Moran Michael, the Public and /ts Po/;c/es, Po//cy, Oxford Univeristy Press, Oxford, 2006. Grimsby Ellen. .Analysing Po//t/cs, Wadsworth. London. 200g Juan Werner, Wegrich Kai, theories of the Policy Cycle. Tn Handbook ofPub/fc Polfqr.4na/isis. eds Frank Fischer. Gerald J. Miller. Mara S. Sidney, C. R. C. Press, Boca Raton. 2007. Little 1. M. D., EthIcS Econ/mcs and Po/ftks. Prfnc@/es ofPt/b/h: Po#qi O#ord University Press, Oxford, zoom. Luke Jeffrey S., Policy I.eadershiP, Tn Dean/ng Puh/fc 4dm/nistrat/on. ed. Jay M. Shafritz, Westview Press, Miroiu Adrian. FHosoPe. rene de stadia pantry l;cee {/ }co// normafe. Tn http://adrianmiroiu.wordpress.com/ Popper K R.. Canductures and Rl:lutaf/ons. 3rd edition (revised), ed. Kegan Paul, Routledge, zg6g Popper. K R., The Log/c ofSc/entPc D/scovely, 4th impression, Hutchinson & Co. Ltd., , ig65 Popper K R., The Open Soc;ey audits fnem/es, 5th impression (revisited), ed. Kegan Paul, Routledge, xg66. Rich Andrew, rh/nk-Tanks Pub/f( Po/fcy arid the Po//t/cs ofExpertke. Cambridge University Press, Cambridge. zoom Smith James Allen. The/dea Broken. th/nkTanks and the R/se of the New Polfry E//te. The Free Press, New Tansey Stephen. Jackson Nigel, Po//t;cs, 7'he Basics, Routledge. London. zoo8 TeR\ock Ph\ip E.. The Virtues ofCognitive Humility: For Us As Welt ForThem, irt Judgments, Decisions and Ruhr/c Pal;ql eds. Rajeev Gowda. Jefrey C. Fox, Cambridge University Press, Cambridge. 200z Yoon g Candace C.. Public Policy aildAdministration, Irt 2zst CenturyPolitica{ Science: A Rejbrence Handbook, eds. JohnT. lshiyama. Marijke Breuning, Sage. Thousand Oaks, 20u. 2QC 99a The O4ord Handbook ofPubtic