perspective decembrie2011.pdf decem6rie 2011 (Perspecttne poGxtice 49 Deliberarea moran practice. Pluralism ;i democratie deliberative ' Abstract: For philosophers like Plato, Kant. Hegel. and Marx, theoretical systems were compelling tootsj&' dwising moral principles. Yet. are the phitosophkat structures stir! to be considered when di#cuk practkat moral dec+siorts are at stake? Bernard Williams and Martha Nussbaum have both proposed another strategy, that somehow revives the Aristotetian moral practical deliberation: in diWcutt or tragic circumstances, the moral decision should not omit a complex and realistic evaluation of events. Moreover, "right" passions are entitled to take part in the moral practical decision. Thb artkte argus. first, that practical deliberation proves to be. especialiyin dl#cuit circumstance, more desirable and more likely to bring about 'Just' outcomes than a rationaHstic procedure. Secondly, it argues that public deliberation is a more appropriate tootjdr deliberative democracy than a rationatistic. deductive procedure of decision making. Third, it shows the di#cutties af public deliberation in the complex, pluralistic context af modern democracies. Y€t. it still defends a democratic model that could be accountedfor by pubtk deliberation. Key-words: rational, practical. structure. $exibitity. decision making, public deliberation, deliberative democracy. Exist o tentatie speclfica a gTndirii filozotioe de a 'monopolize" me- toda de deliberate rnomla, pain propunerea unoi structure filozofice pe baza cireia ar trebui conshiiti o procedure rationale de dedzie moran. Aceastd metodi de a configure deducbv o procedud de dedzie momli a fast oonsacrati Tn filozofie pron Repu6//ca lui Platon. Altemativa, susti- nuH de Aristotel in Elba nioomah/cd, este aceea mai flexibili de a evita oonstruirea prooedurilor de decizie moran pe baza unor structure ratio- nale concepute ca invariabile. A$a cum voi Tnoetca si susan Tn Gelb ce urmeaza. risculunei rationalizari .platonice" a eticii plate fi sensibil. mai ales Tn situajile pcH Pa/ade lltice dificile, in care deciziile pot avea conse- cinte tragice. in schimb, metoda aristotelici a delibergrii practice. oe an un caracter mai inductiv, este mai susceptibila si conduct la rezultate juste in asemenea situatli. In al doilea nnd. Tn misura Tn care devine o practice publica, aceasti metodi este mai compatibila cu do- mocratia delibemtivi decTt o prooedurg de decizie mgonalisH. Tereza-Brindu$a Lect. univ. dr. SNSPA btpalade@gmail.com Evlluareg morale dupe in Rq) 6#ca lui Platoh standarde rationale Pentru Platon. cel mai bun mod de viata este acela al filozofului care se dedici invitarii gi contemplarii Formelor gi care so ghi- jo geotte poGlticd deazi in toate numai dupe ratiunea sa gtiintifica. Partea rationale a sufletului(/og/sf/kon) stabilegte o ierarhie a valorilor in raport cu care trebuie si fie evaluate toate posibilitatite din sfera cunoagterii gia experientei. Dad ne Tntrebim in ce consti .teoria moran" a lui Platon, raspunsul, Tn conformitate cu argumentele din Ropub//ca, ar putea fi ci evaluarea situatiilor morale pornegte intot- deauna de la o analizi a experienlei de citre cel care a avut acces .la luminile de sus: ale adevarului. adia de citre filozoful pe deplin rational care contempla e/de-le (Formele sau Ideile lui Platon). Tntreaga lume a experientei trebuie asdel guvemata gi controlati de cdtre ratiunea filozofici. In Repub/ica. aceasti organizare rationale a realitatii devine exhaustive, in functie de nigte valorl imutabile. dintre care putem distinge, cum observe Martha Nussbaum. purffatea. slab//ffafea gi adel ru/. Platon propune aid un soi de tera- pie colectivi care ar consta intr-o aplicare riguroasa. Tn educalie ;i in legi, a propriei sale teoriia valorilor, alcituiti pe baza acestor trei idealuri.a Tot ceea ce pare semnificativ in elaborarea acestei teorii este .ammonia" sau consistenta intemi a valorilor. Efectul este cel pe care TI cunoagtem: o ordine social-politico pure, matematica. .ideals', din care lipsesc ansi toate elementele care presupun riscul, dezordinea, conflictul gi fragilitatea umani: libertatea civics, libertatea intelectuala, libertatea artistici g.a. Dad ne intrebdm ansi ce rol joaca prudenta (thrones/s) in teoria moran a lui Platon, gi de ce nu plate aceasta si echilibreze excesele planificarii rationale a realltatii din Repub/fca. putem observa ci temlenul ph/onesis ajunge treptat, in acest dialog, sa-$i piarda conotatiile ence ;i practice gi si fie asimilat de discursul metafizic. Tn final, thro- nes/s ajunge aid si semnifice contemplarea ralionala a Formelor (Repub/lca, 505a gi urm.) gi. astfel, dispare ;i autonomia sferei practice a Judecalilor morale. lar acolo unde guvernarea politico este identificati cu ordinea metafizici sau matematica, care a aparut ca un ideal al raliunii gtiinlifice ce a uitat de intelepciunea practice, drumul cdtre o tirade a ratiunii asupra a tot ce este neprevazut $i instabil este larg deschis. Este inutil, probabil, si adaugam ci aceasti tirade ellmini a pdo/f toate elementele care pot area tensiune gi contradictie Tn experienta uman6. Este cunoscut faptul ci, Tn Ca4ile ll gi 111 din Repub//ca. Platon exclude din cetatea sa ideals poezia care evoci sentimente ca tristelea. iubirea pasionala sau frick. intrucTt acest fel de emotii pot si genereze. la nigel individual, instabilitate psihica gi. la navel colectiv. instabilitate socials. Eroii tragici sunt, de aceea. evacuali din cetate, pe criteriul .irationalitalii" gi confuziei pe care o produc, prin caracterul emotional al gesturilor $i dis- cursurilor lor. Cetatea ideals trebuie sd fie guvernata prin impunerea unor madele care nu cunosc pasiunea gi emotia negate de contexte particulare omenegti. Trebuie si fie un loc in care oamenii cunosc numai bucuriiabstracte. legate de forma, culoare. lumini etc. peoria moran a lui Platon din Repub/lca ne poate contraria astazi, pron lipsa ei de pa- trundere psihologica gi prim insensibilitatea ei radicals fate de tot ceea ce considerim in- tuitiv ci the de sfera amana/ui. Ea nu suna, de altfel. prea convingator mci pentru cel mai important discipolial lui Platon, nimenialtul decitAristotel. Dar ceea ce nose pare cel mai greu de Tnteles este modul Tn care Platon .dizolva" Judecata morale. care trebuie Tn mod normal si !ina cont de prudenta gi de evaluarea circumstanlelor concrete, proiectind-o Tn sfera abstracts a contemplarii Formelor ideals. Presupozilia elitists ci filozoful ar define a prforf o mai mare capacitate de a judeca ,.de sus" situaliile morale concrete este. evident, lipsita de temei- cu siguranta acestuia ii va fidificil si produce judecali morale rezonabile dang va rimTne ancorat Tn sfera unei contemplatii abstracte gi idealists, dispretuind cir- decem6tie 2011 q'erspecthe po6tice cumstantele concrete gi incercind si ,.solutioneze' once dificultate prin apelul la o solutie universals, dobTnditi pron .contemplatie" Aristotel scrie cu mai mult realism. la inceputul Mefa#zb/f, ci filozoful care se ocupa de fheorfa poseda numaio cunoa$tere universals asupra lucrurilor. pron cunoagterea prin- cipiilor gia raliunilor lor de a fi, ari a avea ansi gi cunoagterea lor in detaliu (Uefa., 1. 2, 982a). Din acest motiv, cel care gi-a dobindit cunoagterea prin contemplatie filozoflci nu are de obicei competenta in treburile practice, ci dear Tn ce privegte temeiurile lor ultime. lar. atunci and Aristotel se ocupa de etici. trece in alt registru gi se intereseaza, aga cum vom vedea, de situatii umane concrete $i de deliberarea practice asupra lor. ari ansi a adopta o teorie gtiintifica a valorilor ce ar fi legitimate Tn etici prin aceea ci provide din contemplatia intelectuali. Observim ci autonomia metodologica a eticii care permite o deliberare practice asu- pra situalillor concrete lipsegte din Repub//ca lui Platon, cu efectul ci libertatea gi spon- taneitatea sunt suprimate din cetatea ideals proiectata in acest dialog. Intelectualismul conceptiei ence lui Platon din Repub//ca are gi consecinta politico de a elimina comporta- mentele comenegti care presupun nu numai rfscul gi elementele neprevazute, ci gi liber- tatea civics, artistic gi intelectuali. Efectul este acela pe care il cunoagtem: construirea unei utopia politice Tn care unit gTnditori liberals dln secolul XX precum Kart Popper gi Isaiah Berlin au vizut o prima articulare a monismului filozofic care conduce la o viziune totalitari asupra principiilor care guvemeaza miata umani.' Atttonomia delibeririimaraie practicejald de structure teoretice .in ciuda activitdtilor energice ate unor practical ti de astazi, nu plate exists(. ..) o teorie eticd. ?n sensut unei structuri$tozo$ce care, Tmpreuna cu (...) anumitefapte empirice, ar putea conduce ta o procedure de decizie pentru.judecata mould." Bernard Witiiams. Mora! Luck Spre deosebire de Platon, Aristotel nu propune Tn etica sa mci un fel de procedure gtiintifica gi rationale de a delibera in privinta adevdrului moral, pe baza unor standarde ideale stabilite de intelect. Adevirul moral al lui Aristotel pornegte de la experienta, de la detaliile particulare ale fiecirei situatii umane concrete, care sunt supuse apoi unei deli- beriri practice, in acord cu dreapfa faIluRe. Prudenta sau intelepciunea practice (phrone- s/s) este restrinsi aid la sfera morale, debi Aristotel considers, pe urmele maestrului siu Platon, ci ph/ones/s are gio laturi contemplative, dar separa aceasti parte de fheoda Tn raport cu Tntelepciunea practice. ca pe o intelepciune teoretici (soFA/a). Elaborarea unei procedure gtiintifico de deliberare etici implica, aga cum vedem in Cartile ll gilll din Repub/fca, gio eliminare. sau cel putin o limitare a influenlei acelor ,.ob- stacole interioare" reprezentate de pasiuni gi emotii omenegti, precum iubirea, tristotea sau frica, care pot .bulversa" judecata moran.' Aristotel se desprinde de acest canon ;tiinlific Tntr-o misuri ant de mare incit nu numai cg integreaza pozitiv pasiunile in etica sa, dar le considers gio sursi de motivatie care, dad este orientati pron educalie intr-o directie constructive, plate fi esentiala pentru dezvoltarea excelentei umane pron practi- carea virtutilor. In acest punct, Aristotel dezvolti viziunea etici a lui Platon din Pha/dios, prin care acosta din urmi reconsidera modelul ,,ascetic" de rationalitate din Repub//ca $i j2 qeorte poGitica Banchefu/. conform ciruia /ogfsffkon, partea ralionala, incorporala a sufletului, nu s-ar putea Tmpaca cu pasiunile (pafhe) contradictorii, care sunt o functie a materialitalii. Dad in Pha/dios pasiunile .bune '. .inspirate de zei', pot hrini sufletul $i pot contribui la o miata bund. Aristotel va considera ci virtutea consti chiar Tn atingerea unei cii de mijloc (ma- son) Tn privinta pasiunilor. in plus, pentru Aristotel. alegerea moran deliberate(plod inesif) este realizati undeva la intersectia dintre activitatea intelectului $i influenza pasiunilor (pafhe) modelate prin educatie. Astfel. .intelepciunea practice opereaza in strinsi conexiune cu pasiunile corect orientate'.s Sa luim un exemplu mai concret. sugerat chiar de Ef/ca nicomah/cd. Aristotel evoca, in discursul siu despre prietenie din cartea a IX-a, situatiile in care un prieten, debi este initial prlvit ca un bane personal, Tntrucit este bun Tn sens moral, devine pe parcurs amoral, refuzind, in plus. si faa once efort de a se schimba. Dad imoralitatea acestei persoane se dovedegte incurabila, intrucit nimeni nu este obligat si iubeasci raul. sau si devine el insu$i riu, atunci este legitima despa4irea de aced prieten (Efh. Mich., IX. 3, 1165b.). Dad ansi situalia plate fi remediate. cel care dore$te si se schimbe plate prima ajutorul prietenului sau, debi. adauga Aristotel, acesta din urmi nu este obligat si i-l acorde. Sa ne Tnchipuim situalia in care cel care a devonit riu ii produce daune fizice sau morale prietenului sau, cu scopus de a intra ilicit in posesia bunurilor sale. Cel agresat nu va putea rimine indiferent: la gocul provocat de atacul pe care l-a suferit, se va add- uga gi un sentiment de tristete generat de constatarea ci agresorul este chiar prietenul siu. Tgi va aminti, probabil, de momentele Tn care acel prieten se purta cu loialitate gi afectiune. Va rememora, ponte, gesturi ale sale care pareau ci exprima devotamentul gi prietonla sincere. Va trebui si tread un bmp pina se va obi$nuicu ideea ci prietonul siu s-a schimbat atTt de mult in riu. Totugi. va trebui si ia o decizie: si continue sau nu. Tn ciuda intimplarilor recente. si spere ci prietenul siu va putea reveni la starea lui anterioari? Hotirirea de a nu-l mai frecventa pe aced prieten nu va fi, ne inchipuim, una ugoara. Exists prea multe amintiri comune gi celui care ia hotirTrea ii vine greu sa-gi imagineze cg ar putea continua si triiascd in absenla confortului afectiv $ia motivatiei personale ofe- rite de area persoana. Totugi, amintirea agresiunii recente pe care a suferit-o din partea acesteia este mai puternica gi Ti inspire o serie de sentimente negative. Pe baza acestor sentiments, este limpede ci nu mai plate continua si tle prieten cu ceea ce a devenit area persoana. Observim ci sentimentele gi emotiile participa intens la aceasti decizie.' Decizia nu este simple, intrucit presupune un conflict gio vulnerabilitate. Totugi. dad analizim con- !inutul emoliilor care intra Tn conflict, vom vedea ci sunt indisociabile de deschiderea gi dependenta afectivi fate de o alta persoana care caracterizeazi de obiceio relalie foarte personals. Dad, Tn schimb. acelagi om ar judeca .la rece '. umlind o procedure strict intelectuala. gi ari a fi influenlat de niciun fel de emotiisau pasiuni, dad si se desparta sau nu de prietenul care s-a pervertit gia devenit periculos. am spune intuitiv cd actul lui deliberare este human. Acesti deliberare pur intelectuali nu seamana, in mci un caz, cu cea pe care cei mai multi oamenio realizeaza. in situatiile roa/e de crizi in care tre- buie sd faa anumite alegeri morale. Intuim ci deliberarea practice flexibili din etica lui Aristotel. neconstrinsi de o procedure rationale precise, reuge$te si raspunda mai bane conditiilor de conflict gi vulnerabilitate cu care se confrunti de multe ori alegerile morale ale oamenilor. decem6rte 2011 (Perspective poGitice Riscurile rqionnlizirii deciziilor tn sitttaiii politico di$cile O deliberare relativ similari ar trebui sd se produce gi in situatiile care insotesc anu- mite alegeri politice dificile, cum ar fi cele care trebuie adoptate de un guvern, atunci and exists riscul de a afecta bunistarea sau chiar vietile propriilor cetateni. De pilda, dad guvernul unei tad mai putin dezvoltate economic este constrTns si adopte o serie de misuri de austeritate pe durata unei crize economice gi se ghideaza Tn primul rind dupe principiile gi structurile conceptuale ale unei anumite teorii 6ilozofico. cum ar fi. de pilda, doctrina liberalismului economic, mdsurile adoptate. de pilda printr-o reducere a cheltuie- lilor bugetare realizati prin diminuarea drastici a veniturilor bugetarilor. ar putea genera grave nedreptati socials gi economize, afectTndu-i mai ales pe aceia care au venituri mai mia. Astfel, dad rationalizarea excosivi a eticii dicteazd o alegere politico ce asculti Tn primul rind de o doctrine, ari a examina atent circumstanlele gi consecintele economice gi sociale ale deciziei, este aproape inevitabil ca guvernul care asculti de .filozoful-rage'. in loc de a incerca si realizeze o deliberare moran practice in conditiile complexe in care va trebui aplicata decizia, si comin anumite erori morale. Gravitatea acestor erori va fi, foarte probabil, direct proportionala cu gradul Tn care actorul care ia decizii va ignora dl- mensiunea economlci gi socials realm a situaliel pe care trebuie s6 o gestioneze. Desigur. cunoagterea privitoare la conditiile concrete provine de obicei mai curTnd de la acton din afara strcturilor guvemamentale. Tntr-o democralie pluralista, este firesc ca acegti acton si acopere un spectru social diversificat, care, in plus, si plata dispune de o vice publica. Chiar dad ei nu participa integral la deliberarea caro precede adoptarea unei decizii, este dezirabil ca ei si fie prezenti gi si se plata face auziti cel putin in etapa de informare asupra circumstantelor actiuniipolitice. S-ar putea obiecta ci metoda flexibili de deliberare prezenta in etica aristotelicd nu este imuni fate de interpretarile subjective ale actorilor, care corespund de obicei inte- reselor lor particulars. Aristotel previne ansi Tmpotriva unei deliberiri bazate strict pe interese subiectivo care pot afecta binele comun, TntrucTt, in conformitate cu etica sa, nu once pasiune gi emotie are dreptul si participe la alegerea morale, ci dear cell care sunt cultivate astfel incTt s#' favorizeze virtutea. Tn plus. pentru a fi moran. alegerea trebuie si fie un act al vointei, iar vointa (bou/esfs) este ralionala ;i are in vedere scopul. care plate fi un bine real sau unul aparent (Efh. /V/ch., 111. 4, 1113a). Binele este localizat de Aristotel Tn aga-numitul .om bun", care dispune de prudenla (ph/ones/s) gi care va gti si aleaga drept scop un bide real tangibil, ce va fi Tn acord cu virtutea. In schimb, cel care nu dispune de orientarea litre binele real tangibil va fi inclinat sd aleaga un bine aparent, care va raspunde de obicei unei obi$nuinle vicioase gi va tinde sd maximizeze bunul plac, in detrimentul binelui comun. Garantul binelui moral al deciziei este astfel agentul corect orientat sau .omul bun ' Dad restringem aceste consideratii cu privire la agentul moral la omul politic, bunitatea" acestuia din urmi nu se manifesto, pentru Aristotel. numai pron virtutea sa moran personals, ci gi prin capacitatea lui civlci de a urmdri binele comun Tn procesul adoptarii deciziilor. Evaluarea gradului in care o actiune politico sporegte sau. dimpotriva. diminueazi binele comun depinde insa, din nou. de circumstantele concrete ale fiecirei actiuni. Din nou. procedurile de decizie bazate pe structuri filo- zofice nu pot fi mai utile decTt cunoagterea circumstantelor, pentru se a putea realiza o evaluare realists. 54 .?!otto po6ithd Deciziile politice adoptate Tn urma unei deliberiri morale rationaliste prezinta de multe ori riscul de a rimine irealizabile, din cauza necunoagterii conditiilor in care ar urma si fie aplicate. Dar consecintele lor morale aunt de obicei mai sensibile atunci and acelagi tip de procedure este adoptat Tn situatii dificile, cum ar fi. de pilda, cazul implicarii pro- priului stat Tntr-un conflict armat. sau cazul unei prize economice care poate afecta guv bunistarea propriilor cetateni. Putem sustine, alituri de Bemard Williams' gi Martha Nussbaum,8 ci in asemenea situatii este de preferat ca deciziile si se bazeze pe judecati circumstanliale, complexe. practice, gi nu pe o procedure ratlonala inflexibili, dedusi din anumite sisteme teoretice. 1)eliberarea publica tn detnocratia detiberativd. Probteme $i sotutii Nieuwenburg insists in mod convingator asupra faptului ci deliberarea publica con- ceputa pe baza teoriei aristotelice a formirii caracteruluioferi o descriere satisficitoare a procesului deliberirii dintr-o democratie deliberative.e Chiar dad Aristotel nu este un admirator al democratiei. metoda deliberative configurata Tn etica sa oferi un raspuns mai adecvat la intrebarea cum se poate construio procedure de deliberare publica sus- ceptibila si sporeasca binele comun intr-o democratie deliberative,io decit cele oferite de o serge de specialigti in teoria democraliei deliberative care subliniazg rolul autonomiei." Tn mod normal, actoriicare pot oferio cunoagtere publica pe baza cireia se plate con- struio deliberare practice Tn vederea unei adoptari avizate a deciziilor politice nu provin din sfera structurilor guvernamentale.lz Chiar dad acestor acton le lipsegte de obicei o cunoagtere asupra intregulul, ei dispun de o cunoa$tere in detaliu bazati pe experienla, care trebuie si fie valorificati Tn dezbaterile publice care anticipeaza adoptarea unei de- cizii politice, in contextul unei democratiideliberative.n Totugi, cum arab Nieuwenburg, de multe ori motivatiile celor care participa la dez- bateri publice nu sunt legate in primul rind de interesul lor pentru binele comun. Un rol motivational puternic este jucat. in schimb. de dorinta de publicitate gi de preocuparea participanlilor la dezbateri pentru propria }or reputatie." Dezbaterea publica nu plate indeplinide la sine o funqie educationala gi nu ii orienteazi per se pe particlpanti inspre urmirirea binelui comun. Virtutea unum individ nu plate deveni rationale (bou/es/s) decit Tn urma formdriicaracterului. Participarea la deliberarea publica nu este prin sine suficienta, intrucit nu poate substituiformarea realm a caracterului indivizilor. In conformitate cu teoria moran gi politico aristotelica, dobindirea virtulii morale pron obignuinla trebuie si preceada activitatea politico in care virtutea individuals se manifesto efectiv. Aga cum arab gi Bohman, capacitatea de a manifesta virtutea deja dobinditi prin deliberare publica este corelati cu mentinerea capacitalii de auto-guvernare.'s Desigur, auto-guvernarea realizati pron deliberare publica este specifics democraliei directe, care nu este posibila decit in comunitati politice de mia dimensiuni. Tn democratiile complexe gi pluraliste din lumea modems. au fast create spatii pentru forme multiple de deliberare publica, in cadrul cirora trebuie desigur respectate drepturile egale ale cetitenilor, pentru a asigura tuturor participanqilor ganga de a contribui la dezbatere. Desigur ansi ci aceste principii suet normative gi nu-gi gasesc un teren realist de aplicare in pele maimulte democratiide astazi, din cauzi cd multe state aunt mari gi com- plexe. fiind caracterizate de inegalitati considerabile, de diversitate etnici gi de pluralism cultura I. lo decem6vie 201! (Perspective po&tice Conceptul lui Rawls de 'consens pa4ial" (overlapping consensus) din L/bern/fsmu/ po- fff/c (Po/ff/ca/ ahem/lsm) poate oferio bazi teoreticg pentru consensul din cadrul unei societati democratice numai dad exists deja acorduri de principiu Tntre maimulte grupuri etnice, religioase, civice otc.I ' Dad "sfera publica" este. in schimb, divizati intre .subgru- puri- culture gi expe4i '. suntem constrTngi si revenim la problema ridicati de Rousseau, privitoare la pluralitatea unor ,,societati pa4iale' in cadrul unei societali mai largi.'o Cu toate acestea. chiar gi in conditiile Tn care deliberarea publica trebuie de fapt regTn- dita, pentru a putea fi aplicata la societatile moderne pluraliste de astazi. este cu ant mai putin contraindicati o strategie rationalists de luare a deciziilor. care are din start deza- vantajul uniformitatiigi rtsca. aga cum am vazut, si nu dispuna de o cunoagtere complexa a circumstantelor Tn care trebuie aplicata decizia politico. Circumstantele Tn care trebuie adoptate uneori decizlile politice pot include gi situatiile de dezacord sau connie intre grupud. In confdrnHate cu arategia .consensului pariah propusa de Rawls, nu exists o alta solulie decit .eVitarea ' gi Tndepartarea disensiunilor $i conflictelor din sfera deliberirii politice. Pentru Rawls, a nu accepta aceasti solulie este irational" (unreasonab/e). Bohman afirmi totugi ci aceasti metodi rawlsiani de a evita sau exclude conflictele gi dezacordurile din deliberarea publica este prea slabs pentru deliberarea democratici, tocmai pentru ci nu poate si dea seama de aceste tensiuni, care sunt inerente unoi democratic pluraliste.lo Solutia propusa de Bohman gi Bellamy pentru deliberarea publica Tn conditiile de- mocratiei pluraliste este aceea a negocierii unum compromis moral sau politic Tntre grupurile aflate in dezacord.2a TotUgi. strategia compromisului nu plate omits aspec- tul seas Tn evidenta de Nieuwenburg: once deliberare publica este o deliberare cu are persoane prezente in mod real la dezbatere, fiind. de aceea. motivate de dorinta de publicitate, de sentimentul de rugine sau de preocuparea pentru propria reputatie. Dad indivizii care participa la deliberare nu au caracterul format, mai ales pain vir- tutea onestitalii(trufhfu/ness) ;i nu urmiresc binele comun,z' compromisul ar putea fi incheiat in realitate intre interest particulare care respects dear bunul plac al unei minoritati. Aceasta reprezinta probabil una din cele mai spinoase df/eme mora/e ale democratiei deliberative. Tn absenla unei fomliria caracterului care si conduct la obi$nuinta de a spune ade- varul, ce plate fi observati gi pron examinarea veridicitalii afirmatiilor publice gia gradului in care argumentele publice, chiar dad invocd uneori principii, sustin interesele particulars, participantilor la deliberarea publica nu ar trebui si li se acorde automat prezumtia de autenticitate (bona #de). Motivul este acela ca, in absenta virtutii onostltatii(fmfhfu/floss). principiile invocate in apararea unei cauze pot ascunde interese particulare care pot fi nu numai indiferente, ci gi direct contrare binelui comun. Metode de deliberate publica tn democratic pturalista in democratiile pluraliste, se produce inevitabil o extindere a procesului deliberirii in forumurile de disculie publica ale diferitelor comunitati. In cadrul deliberirii publica mai largi. este ansi posibil ca unele din aceste comunitati si fie dezavantajate, de pilda din cauza unei perceplii publice nefavorabile asupra lor. De asemenea, nu trebuie si omitem riscul manipularii opiniei publica prin prezentarea unor comunitati sau a unor membri marcanti ai acestora into-o lumini negative. j6 Tn plus, chiar dad deliberarea publica are scopul de a preveni reducerea responsa- bilitatii examindrii deciziilor la un grup de expert, gi debi libertatea egala de exprimare trebuie sd fie o precondilie a oricirei dezbateri, nu se poate omite pondered coen/f/va a unora dintre opinii. Participanlii la o dezbatere nu pot fi Tmpa4itia pHaM intre ce/ care cu- nosc $i ce/ care nu cunosc circumstantele in care trebuie sd fie adoptate anumite decizii. Totugi, este rezonabil ca opiniile gi informatiile oferite de acegtia si fie filtrate ulterior in functie de gradul lor de adecvare la ceea ce este cunoscut despre acele circumstance. $i nu doer, aga cum am mai vazut, Tn funclie de principialitato. Tntrucit aceasta din urmi poate si nu respecte conditia autenticitalii(hora /ide). Pron urmare. deliberarea trebuie si fie urmati de un stadia critic care s6 elimine efectele lgnorantei cu privire la subiectele care fac obiectul interesului public. Tn cadrul dezbaterilor publica, opiniile anumitor cetateni pot si fie condilionate gi de frick sau preludecata22 saul atunci ctnd au loc discus privitoare la subiecte religioase, de superstitie sau sectarism. In astfel de cazuri, delib6rarea plate oferi ocazia ca opiniilo care nu sunt bazate pe refleclie si Hle expuse criticii, astfel fiend ridicat nivelul intregii dezbateri. Bohman arab ca. dacd mass-media nu este aserviti unor puncte de vedere partizane, plate juca un rol semnificativ in cadrul acestui prices de filtrare a opiniilor pron deliberare publica.u Deliberarea publica nu trebuie si conduct Tntotdeauna la un acord. dar poate fi. cum sustine Bohman, o strategic mai eficienti gi mai realists de a prevent escaladarea con- flictelor dintr-o societate pluralista, decTt metoda de .evitare" rawlsiani, mai ales Tntr-o epoch marcati de nationalismul virulent. ca $i de fanatism gi fundamentalism religios.a4 Nu trebuie ansi uitat ci o precondilie a deliberirii publica rezonabile gi incluzive este aceea a diminuariiinegalitalilor care afecteazi gradul de recunoa$tere publica a anumitor minoritali. Minoritatile dezavantajate nu au de obicei aceloagi oportunitati de a partici- pa la deliberarea publica ca majoritatea cetatenilor. Dad intr-o societate nu se fac mai intTI eforturi pentru corectarea inegalitalilor, procedurile deliberative pot si conduct la o .domnie a majoritatii ' sau chiar la adoptarea elitists a anumitor decizii. Consecinta ar putea fi, cum atentioneaza Bohman, ci aceia care sunt cei mai competenli gi priceputi la deliberare si fie de fapt cei care sunt deja cei mai bogati.zs Astfel, provocarea pentru o democralie pluralista este mai intTI aceea de a corecta inegalitatile. pentru a putea apoi si promoveze deliberarea publica . Rolitlltora!-politic al deliberdrii publica Una din funcliile pele mai semnificative ale deliberdrii publice Tntr-o democratie este ace- ea de a .testa" raliunile diferitelor propuneri gi proiecte ale actorilor politici intr-un spaliu marcat de diversitate gi, uneori. de dezacord $i conflict. Propunerile de pe agenda politicie- nilor sau a candldalilor la functii politice tree, cum se exprima Bohman, printr-o .curaPtorie" (/aundry), atunci cTnd sunt supuse deliberirii publice.a Aceasti .curatare ' deliberative a proiectelor gia iniliativelor politlce plate diminua, Tn misura Tn care gi mass-media joaca un rol de sustinere adecvati a procesului de deliberare, dscul .retoricii goale' a candidati- lor la functii politice. Observim ci Tn acest mod se creeazi gi nigte conditii realiste pentru .tragerea la raspundere' (accocinfab#iD') a politicienilor gi pentru o forma de auto-guvernare indirecti. Acesta este de fapt substratul public al aga-numitei ..democratii dude" din Statele Unite, bazate pe echilibrul constitutional dintre checks gi ba/andes. decem6tie 2011 eerspecthe poGitice Tn schimb, Tn democratiile in care dezbaterea publica are numai forme embrionare. gi in care mass-media joaca o functie ineficienti $i partizana, ca in uncle !ari post-comunis- te din Europa de Est, .retorica goals' este curenti in sfera propunerilor avansate de actorii politici, in special Tn perioadele electorale. Lipsa unei deliberirt publlce adecvate aro ca efect $io insuficienti cunoagtere publica. care nu face decTt si faciliteze adoptarea rationalists a anumitor docizii politico. co suet uneorl impotriva binelui comun. Deliberarea publica intilnegto anumite obstacole in societalilo complexe gi pluraliste de astazi, dar acestea nu se dovedesc totugi insurmontabile. Datoriti dezvoltirii mijloacelor de comunicare, dezbaterile publice pe diferite forumuri de discutie nu mai necesiti astizio investitie nerealisti de bmp gi energio, Tn misura in care o parte dintre ele plate fi realizati on-line. Bohman arata. de pilda, ci teoriile asociationiste ale democmtiei, care pun accentul pa societatea c 4ia. pretend foane mult de la cetaleni! corTndu-le si se implice in diferite forme de voluntiriat gi si participe la multiple asociatii $i organizalii.:' Participarea publica nu exerciti ansi aceleagi presiunl asupra cetatenilor, dad admitem cd plate fi realizati gi prin mijloacele modeme de comunicare. Cu toate acestea, nu putem oferio justificare suficienti a procesului deliberirii publi- ce Tntr-o democratic deliberative dad omitem criteriul onestitalii, subliniat de Nieuwen- burg. Nu este vorba Tn primul rind de a construi exigente perfeclioniste asupra actorilor care se inscriu in procesul deliberirii publice, d de a evalua realist posibilitatea ca pro- cesul deliberativ si sporeasca in final binele comun. Tn acest scop, trebuie s3 admitom alituri de Nieuwenburg ci simpla participare la deliberarea publica nu ar8, dear prin ea insagl. o functio civilizatoare. Tn absenta unei constrTngeri mai curTnd ,,practice", decTt normative, pron care este delimitatg actiunea publica onesti de cea lipsita de onestitate, este dificil si construim o justificare plauzibila a deliberirii publica. Tn afara cazului cTnd prosupunem, alituri de Besette $i Ackerman. ci opinia publica trebuie si fie limitati de un standard moral exterior mai halt, care plate fi oferit de principiile republicane traditi- onale.28 de Curtea Supreme,a sau de pre$edinte, care are capacitatea de a treco peste opinia publica limitati.30 Totu$i. aceasta presupune o deresponsabilizare partiala a opiniei publica. $1. dad aceasti deresponsabilizare este luat6 Tn serios. este evident ci nu mai plate fi ofertti o justificare suficienti pentru modelul democratiei deliberative. Conctttzii Am sustinut in acest articol ci metoda aristotelici a deliberirii morale practice. care presupune cunoagterea adecvati a circumstantelor. este preferabila metodei deductive, .platonice ' de a construio procedure rationalists de decizie moran. Tn politico, o aseme- nea cunoa$tere a circumstantelor are nevoie de ceea ce McAffee numegte .cunoagtere publica ', adia de implicarea actorilor non-guvernamentali gia cetatenilor Tngigi in diferite forumuri de dezbatere gi deliberare publica. Tn societatile moderne gi pluraliste de astazi, dezbaterea publica este inevitabil oxtinsi la sfora diferitelor comunitali. Dar, din cauza caracterului complex al acestor societati. intre diferite grupuri gi comunitati pot aparea dezacorduri gi chiar conflicte. Am sustinut. alituri de Bellamy gi de Bohman, ci strategia lui Rawls de a propune constituirea unum ,consens pa4ial ' din L/Dora//smu/ po//f/c nu reu- gegte decTt si evita dezacordurile dintr-o societate pluralista. Deliberarea publica extinsi gl Tncheierea unum compromis plato fi considerate o solulie mai realists. Totugi, pentru Geotk poGith4 a se evita ca procesul deliberirii publice si reflecte dear interesele unei minoritati care este deja cea mai favorizati economic gi social. este necesari respectarea anumitor preconditii. Una dintre ele este corectarea prealabila a inegalitatilor din societate. O alta este examinarea critics a opiniilor mai putin bazate pe refleclie exprimate Tn cadrul deli- beririi publice. in sfTrgit, consider, alituri de Nieuwenburg, cd trebuie si !hem cont gi de constringerea moran pron care opinia sau acOunea publica onesti si poata fi delimitati de cea lipsita de onestitate. Nu putem justifica rolul opiniei publice intr-o democratie decTt dad ne putem asigura ci aceasta este preocupata Tn mod autentic de sporirea binelui comun. Aceasti preocupare nu plate li ansi dobTnditi numai pron simpla participare la deliberarea publica. Dad nu specificam virtutea onestitatii ca pe o exigenla moran a deliberirii publice, vom ti constringi fie si admitem ci rodul deliberdrii va fl benefit doan pentru o minoritate deja avantajata, fie si presupunem ci opinia publica este incapabila si respects anumite standarde mamie, avind nev(+l de o instanta exterioar6 can si-i plata furniza standarde mai TnaltQ. Problema este ansi ci aceasti ultimi strategie ar imita considerabil rolul opiniei publice gi nu ar mai permits, in consecinta, suslinerea modelului democraliei deliberative. I Acest articol confine, in parted de Tnceput. doug subcapitole dintr-un studiu mai extins. intitulat Adevdwl tuiAlcibiade. Desire adevdr, tobin $$'agititate omani in Jitozo$a greaca. In cuTS de apaTqle \a Editura Galaxia Gutenberg. 2 Nussbaum. booz, t48. 3 Popped ig66, 86-t37; Berlin. tgS3. 4. 4 Nussbaum, zoo\ 3o7. 5 Idem, p. 3o8. 6 V. $i Helm. zoom, g-i5. 7 Williams, 20ui lo3-i33. 8 Nussbaum. loDI 2go-3t2. g Nieuwenburg. zoo4i 449-457- zo Termenul "democratie deliberative" a fast propus pentru prima oaride Joseph Bessette. V. Bessette. i98o, toz-u6. u Nieuwenburg, zoom, 4So-45t. zz McAffee, 2004, i39-a45 i3 Idem. t5o-t57 t4 Nieuwenburg, 2004, 4S3. z5 Bowman, 2000, z3. i6 Idem, 7a-7z i7 Idem. 73-74. t8 Idem, 8a. ig Idem, 85. Cu privire la strategia lui Rawls de evitare a pozitiilor morale $i religioase conflictuale. vezi $i Bellamy, i999, 99. zo Bohman, 2000. 93 $iurm; Bellamy, i999 a02-ti4- zi Nieuwenburg, 2004f 449. zz Bohman, 2000, ioi. z3 Ibid. decem6rie 2011 (Pefspectise portico j9 z4 Idem. to5. z5 Ibid. z6 Idem. ioa. z7 Idem, z37. z8 Bessette & Pitney, zoom, z43-z68 zg Ackerman. i998. 3-3z. 3o Idem. azo-a59. Bibiiogra$e Ackerman. Bruce. 1998, We the Peon/e. volume 2. rranqjo/mat/ons, Harvard. Harvard University Press. Bellamy, Richard. 1999. L/beni/sm and Flora/lsm; Towards a Po//tics ofCampromise, Newyork: Routledge. Berlin, Isaiah. z978. "The Hedgehog and The Fox. An Essay on Tolstoy's View of History", revised text, Chicago: Elephant Paperbacks. Bessette, Joseph. zg8o. .Deliberative Democracy: The Majority Principle in Republican Government", in How Democrat/c JS the Const/tut/on?, Washington. D.C., AEI Press. l02-ai6. Bessette, Joseph. Pitney Jr., John. 2000. 'American Government and Po//t/cs; De/iteration. Democracy, and C/t;zensh/p, Boston; Wadsworth. Bohman, James, zoom. Public Del/herat/on: Prura//sm, Compfexflb and Democracy, Massachussetts: MIT Helm. Bennett, zoom. "Emotional Reason How to Deliberate AboutValue", ?n American Ph/fosoph/cal OuaNerly, vol. 37. nr. a/2000, a-z2 McAffee. Noelle. zoom. "Public Knowledge", Tn Ph/fosophy andSoclal Crftfcbm, vol. 3o, nr. z/zoom, i39-a57 Nieuwenburg, Paul, zoom. "Learning to Deliberate: Aristotle on Truthfulness and Public Deliberation", Tn Pol/t/ca/rheoUJ vol. 3z, nr. 4/zoom. 449-457. Nussbaum, Martha, 200x. Martha C. Nussbaum, The Fragfl/ty ofGoodness; I.uck and Ethics in Greek tragedy and Ph/rosophy, updated edition, Cambridge. Newyork., etc.: Cambridge Univ. Press. Popper Karl R., zg66. 7'he Open Soc/ety and /ts Enemies, Vol. i: The Spe!/ ofPlato, fifth edition (revised), Princeton. New Jersey. Princeton University Press. Williams, Bernard. zou. Ethics and the Limits ofPh;/osophy. London: Routledge Classics. Press