Perspective_politice_2020_1_si_2_cu_coperte.pdf Problematica secesionismului în UE: Cazul Cataloniei dupã 2017 Abstract: Secessionism is one of the important challenges in many contemporary societies. Sovereignty, International and domestic law, and human rights are only three concepts that could be af- fected by the emergence of secessionist dynamics. This article investigates the evolution of Catalan se- cessionist movement after the 2017 independence referendum. It uses process tracing to analyze the events that coincide with the evolution of the Catalan secessionist movement. The main findings reveal that while the EU does not encourage these kinds of movements, it does not agree with the solutions adopted by the Spanish’s Central Government to solve the Catalan situation, and condemns the viola- tion of human rights. Also, the Catalan independence movement can stimulate similar dynamics across other countries, which are not favourable to the EU cohesion. Keywords: Catalonia, EU, Human Rights, Intervention, Secessionism Introducere Analizele istoriografice demonstreazã cã majoritatea statelor au fost nevoite sã se preocupe, la un moment dat, de gestionarea proble- maticilor secesioniste.1 Miºcãrile secesioniste pot produce atât efecte positive, cât ºi negative. Dacã populaþia statelor în care existã astfel de miºcãri nu se opune acestei iniþiative, secesiunea este pozitivã. În schimb, dacã miºcarea este reprimatã brutal de guvern, secesionismul e definit drept ne- gativ. Catalogarea miºcãrilor secesioniste ca fiind positive sau negative depinde, prin ur- mare, de anumiþi factori contextuali.2 Existã numeroase studii care se axeazã pe analizarea miºcãrilor secesioniste. Printre acestea putem aminti lucrãri care se concen- treazã pe cazurile Þãrii Bascilor3 sau Scoþiei4, dar ºi pe modul în care partidele de extremã dreapta din Slovacia5 ºi Irlanda de Nord6 in- fluenþeazã astfel de dinamici. În plus, unele studii urmãresc modul în care principiul suveranitãþii statelor Uniunii Europene (UE) este afec- tat de emergenþa tendinþelor separatiste7, iar altele se axeazã pe stu- dierea cazului catalan8. Miºcarea secesionistã catalanã este probabil cea mai activã astfel de miºcare din UE. Deºi existã studii care sã ana- lizeze dinamicile acesteia, în mediile de specialitate naþionale identi- ficãm puþine lucrãri care sã se concenteze pe analizarea secesionismu- lui catalan dupã referendumul din 2017. Acest articol îºi propune sã umple un gol în cadrul literaturii de spe- cialitate, prin oferirea unui rãspuns urmãtoarei întrebãri de cercetare: cum a evoluat problematica secesionismului catalan dupã referendumul Paul Emanuel ÞAP Doctorand Universitatea “Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca Facultatea de Istorie ºi Filosofie Departamentul de Studii Internaþionale ºi Istorie Contemporanã (DSIIC) paultapmw@yahoo.com din 2017? Argumentul sãu central este acela cã miºcãrile secesioniste militante acþioneazã ca un imbold pentru emergenþa altor miºcãri similare. În încercarea de a rãspunde întrebãrii de cercetare, articolul utilizeazã, process tracing, o metodã de cercetare calitativã care se axeazã pe analizarea cauzelor ºi evoluþiilor care au dus la materializarea unui anumit eveniment. Analiza se axeazã pe intervalul 2017-2019, iar datele utilizate se împart în douã categorii: (1) datele primare (discursuri, declaraþii, documente oficiale), (2) datele secundare, existente în cadrul literaturii. Studiul se axeazã pe evoluþiile survenite în cazul Cataloniei dupã referen- dumul unilateral de independenþã din anul 2017, fãcându-se referire la efectele ºi dezbaterile generate la nivelul UE . Relevanþa articolului este susþinutã de faptul cã analiza trateazã un subiect care nu a fost foarte studiat în cadrul mediilor de specialitate. Majoritatea studiilor existente se concentreazã pe partea istoricã, evolutivã sau motivaþionalã a secesionismului catalan. Acest articol anali- zeazã, dinamicile catalane survenite dupã 2017. Analiza se aflã în strânsã legãturã cu discursu- rile oficialilor UE, identificând cauzele prin care dinamicile catalane post 2017 ar putea influ- enþa emergenþa altor miºcãri, relevanþa fiind susþinutã de aceastã abordare. În plus, articolul ar putea fi relevant pentru persoanele pasionate de asemenea problematici. Articolul este împãrþit în patru secþiuni cãrora li se adaugã concluziile. Prima secþiune oferã o serie de clarificãri conceptuale, definind secesionismul, separatimul ºi principiul autodeterminãrii. A doua secþiune realizeazã reviziurea literaturii de specialitate accentul fiind pus pe emergenþa secesionismului în UE. A treia secþiune este dedicatã metodologiei ºi datelor utilizate, iar a patra analizeazã criza catalanã de dupã 2017. Concluziile rezumã conþinutul general al arti- colului, prezintã implicaþiile ºi limitele studiului, evidenþiând direcþiile ulterioare de cercetare. Separatismul, secesionismul ºi autodeterminarea Separatismul poate sã fie definit drept “susþinerea unor tendinþe de separare culturalã, et- nicã, tribalã, rasialã, guvernamentalã sau de o altã naturã, venite din partea unui grup minori- tar, faþã de un grup majoritar”9. Separatismul include o serie de cereri etnice care “militeazã pentru obþinerea unei anumite autonomii regionale lipsitã de independenþã”10 faþã de stat. Mo- tivaþiile principale care determinã emergenþa miºcãrilor separatiste se aflã în strânsã legãturã cu faptul cã “normele ºi valorile majoritãþii sunt incompatibile cu cele ale grupurilor sepa- ratiste”11, iar incapacitatea de a se organiza o societate bazatã pe principiile pluralismului cul- tural funcþioneazã ca un imbold pentru ascensiunea separatismului. Secesionismul nu este cu mult diferit faþã de separatism. Din perspectiva lui J. R. Wood, secesionismul poate sã fie definit drept “un program politic bazat pe cererea de retragere for- malã a unui teritoriu din cadrul unui stat recunoscut internaþional cu scopul de a se crea un nou stat care sã fie recunoscut la nivel internaþional”12. Astfel, diferenþa majorã dintre secesionism ºi separatism este evidenþiatã de faptul cã cea de-a doua nu urmãreºte desprinderea faþã de stat ºi crearea unuia nou, ci doar reducerea controlului autoritãþilor aspura teritoriilor vizate ºi ale populaþiilor aferente. Cu toate acestea, Wood, afirmã faptul cã miºcãrile politice “pot, ºi ade- sea, oscileazã între programele separatiste ºi cele secesioniste, începând cu primul ºi terminând cu cel de-al doilea, ºi invers”.13 Ascensiunea miºcãrilor separatiste ºi secesioniste mai pot sã fie explicate ºi din perspecti- va difuzãrii doctrinelor care militeazã pentru obþinerea autodeterminãrii. Autodeterminarea este doctrina care a trasat concepþiile suveranitãþii populare de-a lungul secolului al XVIII-lea 56 Perspective politice ºi care a susþinut materializarea tendinþelor naþionaliste de-a lungul secolului al XIX-lea. Acest principiu a influenþat Primul, respectiv, cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, a cãror finalitate a coincis cu prãbuºirea imperiilor multinaþionale ºi apariþia statelor naþionale, dar ºi sfârºitul coloniilor administrate de statele europene.14 Unele studii afirmã cã separatismul trãdeazã o neîncrederea a proceselor democratice, dar cu toate acestea separatismul este un obiectiv nerealist în interiorul democraþiilor, deoarece, îna- inte de toate, separatismul trebuie sã fie facilitat de regimul în sine, iar pentru asta este nevoie de o restructurare a instituþiilor democratice.15 Cu toate acestea, existã ºi o excepþie care este ac- ceptatã inclusiv de Carta ONU, ºi anume, separatismul “paºnic realizat pe cale amiabilã”16, care este legitim în cadrul democraþiilor. Nu existã nicio bazã legalã internaþionalã sau naþionalã care sã accepte declaraþiile unilaterale de independenþã, numai în anumite situaþii excepþionale, ºi anume, încheierea statutului de colonie. În baza Dreptului Internaþional, nu sunt recunoscute declaraþiile de independenþã unilaterale emise de miºcãrile secesioniste sau separatiste.17 Din perspectiva psihologicã individualã dorinþa de formare a unui grup etnic independent poate sã fie explicatã din perspectiva faptului cã “apartenenþa la grup poate determina ºansele vieþii individuale, iar cu cât acestea sunt mai mari, cu atât este mai mare semnificaþia psiho- logicã a etnicitãþii pentru individ”18. Astfel, conflictele inter-etnice ºi sentimentele de exacerbare a separatismului ºi a secesion- ismului sunt susþinute, în principal, de excluderea din viaþa socialã sau subminarea persoanelor care au o culturã bazatã pe o limbã, religie, etnie sau naþionalitate diferitã faþã de grupul domi- nant. O posibilã soluþionare a tensiunilor inter-etnice ar fi încurajarea pluralismului cultural ºi promovarea egalitãþii de ºansã, indiferent de culturã.19 Separatismul ºi secesionismul în UE De la începutul secolului al-XXI-lea, identitãþile naþionale ale diferitelor state au început sã fie puse sub semnul întrebãrii, devenind din ce în ce mai problematice. Afirmarea din ce în ce mai puternicã a identitãþilor etno-teritoriale a coincis cu o nouã provocare pentru unitatea sta- talã, în ansamblu.20 Continentul European nu a fost scutit de emergenþa miºcãrilor secesioniste. Din “42 de sta- te europene, aproape toate conþin minoritãþi etnice care au fost, continuã sau pot fi potenþial angajate în miºcãri separatiste sau secesioniste”21. În momentul de faþã, Europa se confruntã cu peste “25 de miºcãri separatiste semnificative, majoritatea fiind miºcãri politice ºi culturale non-violente”22. Cu toate acestea, tipologia miºcãrilor secesioniste din interiorul continentului european se încadreazã în trei categorii principale. Prima este marcatã de miºcãrile secesioniste care s-au an- gajat în diferite rãzboaie pentru a-ºi atinge idealurile (Bosnia, Transistria, conflictul Nagorno- Karabakh, conflictul din Cecenia, Abhazia, Osetia de Sud). A doua categorie vizeazã acele miºcãri care au recurs la terorism în încercarea de atingere a obiectivelor (ETA, IRA), iar a treia categorie este definitã de miºcãrile secesioniste non-violente (Scoþia, Sardinia, Galiþia, Jura). 23 În momentul de faþã, cele mai militante miºcãri separatiste sau secesioniste din interiorul continentului European existã în interiorul Regatului Unit, Belgiei ºi Spaniei (cazurile Scoþiei, Flandrei, Cataloniei ºi Þãrii Basce). Dupã cum afirmã anumite studii, cazul celor patru miºcãri reprezintã “o formã modernã de separatism, iniþiativele acestora servind ca o pârghie prin care se pune presiune pe guvernele centrale”24. iunie 2020 57Perspective politice Scoþia ºi problematica secesionismului Problematica locaþiei “Scoþiei în Regatul Unit este una dintre problemele majore cu care se confruntã Marea Britanie”25. Scoþienii nu îºi justificã dorinþa de a deveni independenþi prin re- cursul la aspectele de ordin identitar, ci prin faptul cã valorile politice ºi sociale ale acestora diferã de cele promovate de restul britanicilor.26 Din anul 1997, scoþienii au votat pentru for- marea unui guvern local propriu, iar în anul 2014 s-a planificat un referendum care avea drept principal scop acela de a evidenþia tendinþele ºi opiniile cetãþenilor scoþieni legate de crearea unui stat propriu.27 Dorinþa scoþienilor de a deveni independenþi este motivatã de douã aspecte principale. Primul este cel pe care l-am menþionat anterior ºi care se referã la valorile politice ºi sociale care îi diferenþieazã de restul locuitorilor britanici, iar cea de-a doua motivaþie este de ordin economic. Scoþienii susþin faptul cã dacã ar putea gestiona cel puþin 90% din resursele de petrol care existã în Marea Nordului, Scoþia ar deveni una dintre cele mai bogate þãri.28 Cu toate acestea, dezbaterile actuale se concentreazã ºi pe aspectele negative ale independen- þei Scoþiei. Unele peroane afirmã cã independenþa absolutã a Scoþiei ar produce efecte negative asupra politicii externe ºi de securitate a acesteia. Astfel, cea mai bunã soluþie ar fi reprezentatã de obþinerea unei suveranitãþi mai mari faþã de Regatul Unit ºi nu independenþã deplinã.29 Spania ºi regiunea Catalonia Spania este þara cu cele mai multe regiuni autonome din UE, dar ºi statul care se confrun- tã cu cele mai puternice miºcãri secesioniste de pe întregul continent.30 În pofida faptului cã statul spaniol este definit ca fiind un stat naþional, acesta este format, mai degrabã, dintr-o sumedenie de naþionalitãþi. Cetãþenii spanioli îþi manifestã loialitatea instituþionalã faþã de am- bele niveluri de legitimitate politicã, ºi anume, cel local, respectiv, cel central. Astfel, în cazul Spaniei, nu putem sã vorbim despre o singurã naþionalitate, ci despre o naþionalitate-dublã sau o naþionalitate compusã.31 Catalonia, alãturi de alte cazuri similare (Bretania în Franþa, Valonia ºi Flandra în Belgia, Liguria, Sicilia, Veneto în Italia), reprezintã dovada cã “miºcãrile secesioniste pot fi democra- tice ºi non-violente”32. Cu toate acestea, Catalonia este un caz cu totul special, deoarece, este singura regiune “care manifestã o serie de tendinþe secesioniste, în care principiul indepen- denþei este la egalitate cu cel al autodeterminãrii”33. În majoritatea celorlalte cazuri, principiul autodeterminãrii se bucurã de mai multã popularitate, decât cel al independenþei. Miºcarea secesionistã catalanã a “derivat din naþionalismul catalan din anii 1920. În anul 1931 ia naºtere Republica autonomã Catalanã, care este desfiinþatã în anul 1938 de cãtre Franco”34. În perioada dictatorului Franco, guvernul spaniol a tratat diversitatea ca fiind o ameninþare la adresa unitãþii statale, impunând, astfel, o uniformizare lingvisticã ºi culturalã.35 Dupã încheierea regimului franchist, naþionalismul catalan a început sã intre din ce în ce mai puternic în conflict cu naþionalismul spaniol36, iar principalul efort al catalanilor a fost acela de a restabili autonomia, mai degrabã decât independenþa37. În anul 1978 apare noua Constituþie a Spaniei care, prin articolul doi, trateazã statutul ºi problematica popoarelor ºi naþionalitãþilor. Constituþia se bazeazã pe “unitatea indisolubilã a naþiunii spaniole, dar, toto- datã, recunoaºte ºi garanteazã autonomia celor 44 de regiuni distincte”38. Din anul 1978, Cata- lonia începe sã-ºi promoveze din ce în ce mai puternic limba ºi cultura proprie, iar din anul 1993, educaþia în limba catalanã, pentru copiii de ºapte-opt ani devine obligatorie.39 Între 58 Perspective politice 2005-2011, în Catalonia se organizeazã o serie de referendumuri simbolice, privind indepen- denþa, toate fiind marcate de un vot pozitiv.40 De asemenea, tot din anul 2005, catalanii au mi- litat pentru autonomie lingvisticã, obþinerea mai multor drepturi fiscale ºi regiuni judiciare, materializându-se o serie de proteste motivate de deciziile Curþii Constituþionale Spaniole.41 În 2014 s-a organizat un referendum care a reliefat cã 81% din populaþie îºi dorea indepen- denþa, însã Guvernul Central a declarant ilegalã organizarea acestuia. În 2016, liderul princi- pal al partidului separatist catalan, Carles Puigdemont, a refuzat sã jure loialitate faþã de regele Spaniei ºi faþã de Constituþia Spaniolã, iniþiând o serie de dinamici care vizau demararea pro- cesului de independenþã a Cataloniei. În anul 2017, guvernul spaniol a intervenit, închizând ºi scoþând în afara legii Parlamentul Catalan. La scurt timp liderul catalan a fugit în Belgia ºi a început sã facã lobby în UE, dar a fost arestat la graniþa olandezo-germanã, fiind emis un man- dat internaþional pe numele acestuia. Noul guvern catalan promoveazã o “soluþie politicã”, mai degrabã decât un represivã, în prezent miºcarea naþionalã catalanã având peste douã milioane de adepþi.42 Metodologia utlizatã Secþiunile anterioare au demonstrat cã existã numeroase studii care se concentreazã pe analizare dinamicilor secesioniste, continentul european nefiind strãin de emergenþa acestora. Aceastã secþiune prezintã motivaþiile care ne-au determinat sã analizãm evoluþia secesionis- mului catalan în ultimii trei ani. De asemenea, secþiunea evidenþieazã metodologia de cerce- tare utilizatã, respectiv tipologia datelor ºi informaþiilor analizate. Selecþia cazului Dupã cum reiese din secþiunile anterioare, problematica “separatismului ºi a secesionimu- lui nu este ceva nou în Europa”43. Catalonia este una dintre regiunile cele mai representative pentru categoria miºcãrilor secesioniste, unii specialiºti susþinând cã problema catalanã este “o continuare a luptei de recâºtigare a independenþei pierdute în anul 1714”44. Pornind de la cele expuse mai sus articolul analizeazã impactul pe care l-ar avea indepen- denþa Cataloniei la nivel naþional ºi european. Analiza se concentreazã pe evoluþiile survenite dupã referendumul din 2017, analizându-se declaraþiile oficililor UE, legitimitatea acestei in- iþiative ºi modul în care Catalonia (cea mai emergentã miºcare secesionistã europeanã) repre- zintã un exemplu pentru alte miºcãri similare. Metodele ºi datele utilizate Process tracing reprezintã una dintre cele mai utilizate metodologii de cercetare din ºtiin- þele sociale. În ultimii ani, aceasta a început sã fie din ce în ce mai puternic utilizatã în re- dactarea articolele de specialitate sau tezele de doctorat.45 Process tracing-ul se bazeazã pe un proces care vizeazã “culegerea dovezilor ºi a informaþiilor utile analizei, evaluarea acestora, respectiv redactarea concluziilor”46. Aceastã metodologie poate sã fie utilizatã atât pentru studii de caz care vizeazã o mai bunã înþelegere a dinamicii cauzale care e responsabilã pen- tru producerea unui anumit rezultat, cât ºi pentru a scoate în evidenþã mecanismele cauzale ºi rezultatele dintr-o serie de cazuri similare.47 Astfel, process tracing-ul poate sã fie defint ca iunie 2020 59Perspective politice fiind un instrument fundamental al analizei calitative48 care se axeazã pe explicarea într-o manierã sistematicã a unui eveniment sau a unei acþiuni49. Studiul de faþã utilizeazã douã tipuri de date: 1) primare sau neprelucrate, precum, docu- mentele oficiale, declaraþiile sau interviurile ºi 2) secundare, preexistente în literatura de spe- cialitate precum articole, studii sau cãrþi. Datele ºi informaþiile utilizate în secþiunea de analizã provin în mare parte din surse online, precum, presa internaþionalã, instituþii oficiale, centre de analizã sau site-uri se ºtiri europene ºi transatlantice. Datele analizate în secþiunea a treia a ar- ticolului sunt culese din intervalul 2017-2019, fiind preluate din urmãtoarele surse online: ABC News, AlJazerra, AP, Bloomberg, Catalan News, CNN World, EU Observer, EuroTopics, European Council, Europe Now, Express, Foreign Affairs, Global, GPF, LSE, Politico, Project Syndicate, Social Europe, The Guardian, The Irish Times, The Washington Post, Volkerreschts- blog, Yale Insights. Evoluþia secesionismului catalan (2017–2019) Aceastã secþiune analizeazã problematica secesionismului catalan între 2017-2019. Analiza este centratã pe dinamicile materializate dupã referendumul din 2017, accentul fiind pus pe poziþiei UE ºi a Madridului faþã de eveniment, opiniile decidenþilor politici ºi ascensiunea populismului care ar putea încuraja astfel de dinamici. Originile ºi motivaþiile secesionismului catalan În ultimii ani emergenþa miºcãrilor secesioniste a început sã reprezinte o problemã din ce în ce mai mare cu care se confruntã mediul global în ansamblu, ºi implicit, UE. Din anul “1915, când în interiorul continentului european existau opt miºcãri secesioniste emergente s-a ajuns ca în anul 2015 numãrul acestora sã creascã la 59”.50 Din punct de vedere istoric, regiunea Catalonia are un trecut diferit faþã de majoritatea celor- late regiuni spaniole. Catalonia exista ca ºi entitate independentã cu mult înainte ca aceasta sã se alãture Spaniei, în secolul al-XVI-lea51, când un cavaler Otgher Cathalo, care a cucerit Bar- celona în 798 ºi care a creat un regat care a fost numit dupã acesta.52 Independenþa Cataloniei a fost urmãritã încã din 1714 când Filip al-V-lea al Spaniei a promovat aceastã miºcare. 53. Conform UNESCO limba catalanã este cea mai utlizatã limbã regionalã din UE (între 1-10 milioane de vorbitori).54 De asemenea, Catalonia este cea mai bogatã ºi industrializatã regiune din Spania ºi deþine 15% din populaþia Spaniei.55 Prin urmare regiunea este eligibilã pentru statutul de naþiune. Astfel, elementele identitare, culturale ºi economice joacã un rol important în ceea ce priveºte emergenþa secesionismului catalan, dorinþa acestora de a fi “singuri” fiind invocatã ºi prin conceptul “legitimitãþii istorice”56 Referendumul din anul 2017 Referendumul organizat 2017 nu a reprezentat prima iniþiativã de acest gen. Independenþa Cataloniei a început sã fie din ce în ce mai puternic susþinutã de cãtre masele populare încã din anul 2012, când sute de mii de catalani au ieºit în stradã pentru a protesta împotriva lagii din anul 2010 care limita puterea guvernului ragional catalan. Tot din anul 2012, s-a evidenþiat as- censiunea partidele independiste în cadrul Parlamentul Catalan.57 60 Perspective politice În anul 2014 s-a organizat un referendum simbolic la care a fost prezentã 32% din popu- laþia Cataloniei, 80% dintre votanþi fiind pentru secesiunea regiunii catalane.58 Referendumul din 2014, care nu avea caracter de obligativitate, a reprezentat o sfidare a guvernului central spaniol, fiind organizat ºi susþinut de Artur Mas, preºedintele catalan din acea perioadã.59 Dupã trei ani succesorul lui Artur Mas, Carles Puigdemont, a continuat promovarea independenþei catalane, “ignorând Madridul ºi organizând un nou referendum unilateral”60. La referendumul din anul 2017 au participat “2,25 milioane de catalani, 90% dintre aceºtia pronunþându-se pentru independenþa catalanã. Însã, având în vedere cã numãrul total de per- soane care au votat în cadrul referendumului a fost egal cu aproximativ 42% din numãrul total al catalanilor, guvernul central l-a numit ilegal”61, asta pe lângã faptul cã organizarea lui a în- cãlcat Constituþia Spaniolã. Atât referendumul din 2014, cât ºi cel din 2017 au fost justificate prin faptul cã “revendi- carea catalanã marcheazã o cerere constituþionalã centratã pe frustrãrile generate de decizia Tribunalui Constituþional Spaniol de a elimia pãrþi din statutul de autonomie a Cataloniei”62. În anul 2006, Catalonia a primit o autonomie mai mare ºi statutul de naþiune, dar, dupã patru ani, aceste beneficii au fost anulate de guvernul central, fiind susþiutã ideea conform cãreia Catalonia este o naþionalitate, dar nu ºi o naþiune.63 Urmãrile ºi reacþiile Spaniei faþã de referendumul din 2017 Referendumul din 2017 ºi urmãrile acestuia au fost catalogate ca fiind “cea mai mare crizã din istoria modernã a Spaniei”64, dar ºi “unul dintre cele mai grave teste ale democraþiei spa- niole, de la regimul lui Franco, încoace”65. Parlamentul Catalan a invocat în mod explicit prin- cipiul “suveranitãþii populare ºi al voinþei poporului” în momentul în care a organizat refere- dnumul, deoarece spre deosebire de alte miºcãri secesioniste, catalanii sunt conºtienþi de faptul cã nu au legislaþia naþionalã ºi internaþionalã de partea lor. Aceºtia se bazeazã numai pe prin- cipiul autodeterminãrii ºi pe apelul la dreptul legal de participare democraticã, în încercarea de justificare a referendumului.66 Dupã cum a observat Lluis Orriols Galve, profesor de ªtiinþe Politice la Universitatea Car- los III, “guvernul spaniol va întâmpina mari dificultãþi pentru a opri referendumul, deoarece nu poate controla întrega regiune (…) chiar dacã va încerca sã împiedice desfãºurarea acestuia în anumite zone cheie, precum Barcelona”67. Primul Ministru spaniol, Mariano Rajoy, a definit referedumul ca fiind o “neascultare intolerabilã”.68 În schimb, preºedintele catalan, Puigde- mont, a condamnat ºi respins acþiunile “anti-democratice” venite din partea guvernului central, susþinând cã “alegãtorii sunt cei care alcãtuiesc un referendum, nu instanþele sau poliþiile”69. De asemenea, monarhul Spaniei, regele Felipe al VI-lea, a declarat cã “Constituþia Spaniolã va predomina faþã de orice încercare de a distruge þara”70. În încercarea de a opri desfãºurarea referendumului ilegal, guvernul central, a autorizat Poliþia Naþionalã sã intervinã71, care a recurs inclusiv la mãsuri violente pentru a-ºi atinge obiectivele. Acestã atitudine a stârnit ºi mai mult resentimentele protestatarilor faþã de autori- tãþile centrale.72 În octombrie 2017, deputaþii catalani pro-independiºti au votat intenþia de a declara unilat- eral independenþa Cataloniei. Dupã aceastã iniþiativã, guvernul central a arestat o parte dintre liderii catalani care au organizat referendumul, aceºtia fiind acuzaþi de rebeliune ºi utilizare necorspunzãtoare a fondurilor publice. Prin invocarea articolului 155, guvernul central a orga- nizat alegeri regionale pentru crearea unui nou guvern, aceasta fiind una dintre iniþiativele pro- iunie 2020 61Perspective politice puse de Primul Ministru Rajoy. În urma alegerilor, trei partide catalane au obþinut 47,7 % din voturi ºi 70 de locuri în Parlamentul Regional, cele mai multe locuri fiind obþinute de Ciu- dadenos, care promoveazã o direcþie pro-unionistã.73 Pânã la cazul Cataloniei nu a mai fost invocat niciodata articolul 155, prin care controlul guvernului regional ºi al organismelor poliþieneºti sã fie preluat de guvernul central.74 În plus, urmãrile referendumului din 2017 ºi a tensiunilor survenite de pe urma acestuia au fost ºi de altã naturã. Astfel, dupã 2017, anumite bãnci ºi companii, ºi-au mutat sediul din Catalonia, iar dacã scopul independiºtilor ar fi fost atins, atunci, o Catalonie situatã în afara UE ar fi însem- nat condamnarea populaþiei la instabilitatea socialã ºi la sãrãcie.75 Succesorul lui Puigdemont, Quim Torra, urmãreºte aceeaºi agenda ca ºi predecesorul sãu, acesta îndemnându-i pe catalani sã “continue presiunea pentru o republicã catalanã pentru care nu existã sprijin democratic”76. Unii analiºti considerã cã atitudinea preºedintelui Torra de a încuraja asemenea atitudini este extrem de imprudentã pentru un oficial catalan, deoarece lu- crurile ar putea degenera într-o manierã foarte violentã.77 Noul Prim Ministru, Pedro Sanchez, promoveazã o viziune mai conciliatoristã faþã de Catalonia, iar noul guvern regional pare sã racþioneze pozitiv la aceastã atitudine. Cu toate acestea, luând în cosiderare faptul cã Sanchez este interesat doar de negocierea autonomiei catalane, iar 70% din populaþia Spaniei se opune secesiunii catalane, existã posibilitatea ca ten- siunile dintre cele douã guverne sã se intensifice.78 Liderii catalani ºi sentinþele acestora Arestãrile care au avut loc dupã invocarea articolului 155 ºi intervenþia guvernului central în Catalonia au motivat ºi mai puternic intensificarea protestelor independiºtilor catalani. Din perspectiva acestora liderii arestaþi nu sunt altceva decât “deþinuþi politici”.79 Sentinþele celor nouã lideri catalani au fost cuprinse între nouã ºi 13 ani, fiind însoþite de diferite interdicþii de a ocupa funcþii publice pe o perioadã determinatã. Au existat ºi persoane care au fost gãsite vi- novate numai de neascultare, acestea primind diferite amenzi ºi interdicþii în ceea ce priveºte ocuparea funcþiilor publice. 80 Aceste decizii au survenit în urma unui proces de patru luni, în care au fost audiaþi peste 422 de martori81. Cu toate acestea, unii lideri catalani încarceraþi au continuat sã încurajeze per- soanele fidele cauzei lor sã nu renunþe, pentru cã “ne vom întoarce mai puternici ºi cu mai multã credinþã ca niciodatã. Mulþumim tuturor ºi continuaþi sã luptaþi pentru cã vom lupta pentru tot- deauna”82 (Junquaveras). Arestãrile liderilor catalani au produs o serie de nemulþumiri în rân- dul populaþiei catalane, care ar putea încuraja pe viitor ascensiunea tendinþelor secesionste.83 Poziþia liderilor UE faþã de Catalunia (dupã 2017) Pãrerile liderilor europeni faþã de referendumul catalan de independenþã sunt divergente, dar acestea devin unitare când vine vorba de condamnarea violenþei Poliþiei Naþionale ºi a sentinþelor liderilor catalani. Pedro Sanchez, actualul Prim Ministru al Spaniei a declarat cã “niciun stat nu ar trebui sã permitã vreodatã secesiunea unilateralã (…) niciun democrat nu ar trebui sã susþinã calea par- cursã de liderii separatiºti ai Cataloniei (…) mai ales cã s-au obþinut mai puþin de 48% din vo- turi”84. Fostul Premier Britanic, Theresa May a susþinut cã “oamenii ar trebui sã respecte sta- tul de drept ºi menþinerea Constituþiei Spaniole”85, iar fostul premier Italian, Matteo Renzi, a 62 Perspective politice condamnat indirect iniþiativa secesionistã afirmând cã “Spania împãrþitã ar slãbi UE”86. De asemenea, fostul Preºedinte al Parlamentului European, Antonio Tajani, a declarant la rândul sãu cã “nimeni nu va recunoaºte Catalonia ca þarã independent (…) referednumul pentru inde- pendenþã a fost ilegal, iar statul de drept trebuie restaurant (…) dialogul ar putea ajuta, dar nu medierea UE, cazul catalan fiind o problemã internã a Spaniei”87. Donald Tusk a susþinut cã “pentru UE Spania este singurul interlocutor (…) sperãm doar ca guvernul spaniol sã foloseas- cã forþa argumentului ºi nu argumentul forþei”88, dar ºi faptul cã “nu mi-ar plãcea o UE forma- tã din peste 98 de state în 15 ani (…) dacã susþinem secesiunea Cataloniei alþii vor face la fel”89. Pe de altã parte existã lideri europeni care sprijinã acþiunea Cataloniei. Printre aceºtia se numãrã Nicola Sturgeon, Primul Ministru Scoþian, europarlamentarul scoþian, Sheila Ritchie, care condamnã acþiunile guvernului spaniol90, dar ºi unii lideri din Flandra, care sperã cã “re- giunea lor va fi urmãtoarea care va lupta pentru secesiune”91. De asemenea, Aly Smith, preºe- dintele grupului Europarlamentar EFA, a descris sentinþele ca fiind “o travestiþie a justiþiei care va servi doar la înrãutiþirea relaþiilor Spania-Catalonia”92. Ernest Urtasun, candidat pentru partidul de stânga, Catalunya en Comu, susþine faptul cã “Comisia UE trebuie sã joace un rol mai activ în încurajarea dialogului, decât sã spunã cã e o afacere internã ºi cã nu vrea sã ºtie nimic”93. Secesioniºtii catalani au ajuns sã-ºi punã încre- derea mai degrabã în UE, decât în Spania pentru rezolvarea problemei. Pol Pages, membru al Partidului republican Catalan susþine cã “noi credem puternic în UE, pentru cã avem o alianþã care se pronunþã cu o voce la fel de puternicã, atât pentru naþiunile mici, cât ºi pentru cele mari”. Reporterul, Fiona Govan, susþine cã “noi suntem în primul rând catalani, apoi europeni, dar nu ne numiþi spanioli”, evidenþiându-se cã pentru catalani factorul identitar joacã un rol extrem de important, dar cu toate acestea ei se vãd ca fiind europeni94, mai degrabã decât spanioli. Purtãtorulde cuvânt al Comisiei Europene susþine cã “poziþia noastrã nu s-a schimbat, aceasta este ºi rãmâne o problemã internã a Spaniei”. Eurodeputatul irlandez, Matt Carthy a respins acest argument definindu-l ca fiind o trãdare a drepturilor omului.95 Pe de altã parte, Javi Lopez, candidat pentru Partidul Social al Muncitorilor (PSOE), se pronunþã împotriva UE evidenþiând cã “cine proiecteazã o soluþie din UE îi înºealã pe catalani”96. Cu toatea acestea, UE nu are niciun mecanism legal de a interveni. Conform articolului patru din Tratatul de la Lisabona “UE trebuie sã respecte funcþiile esenþiale ale statelor sale membre, inclusiv asigurarea integritãþii teritoriale a statelor, menþinerea legii ºi a ordinii, dar ºi protejarea securitãþii naþionale”97 În pofida divergenþelor de opinii liderii europeni sunt aproape unanimi când vine vorba de condamnarea încãlcãrii drepturuilor omului. Astfel, a început sã se vehiculeze din ce în ce mai puternic ideea conform cãreia “încarcerarea liderilor catalani pentru cel mult un discurs extre- mist ridicã o serie de întrebãri cu privire la faptul cã Spania se confruntã cu probleme în dome- niul ordinii publice ºi a legislaþiei. Puþine state europene ar fi recurs la o astfel de soluþie (…) ºi înainte de toate UE trebuie sã vegheze asupra respectãrii statului de drept ºi a respectãrii drepturilor omului”.98 Faptul cã au exitat peste 900 de persoane rãnite în timpul protestelor a ridicat o serie de în- trebãri cu privire la respectarea drepturilor omului în Spania99, iar ziarul Le Monde a declarant cã “aceastã crizã politicã nu ar fi trebuit sã se termine niciodatã în faþa instanþelor (…) dovadã a incapacitãþii guvernului spaniol de a gãsi un compromis (…) încarcerarea liderilor catalani reprezintã un simbol al eºecului politic”100. iunie 2020 63Perspective politice Catalonia, populismul ºi încurajarea altor miºcãrilor secesioniste europene Miºcarea de secesiune catalanã ar putea produce o serie de instabilitãþi majore în ceea ce priveºte securitatea ºi coeziunea UE prin simplul fapt cã evenimentele din Spania, premergã- toare anului 2017, ar putea reprezenta o sursã de inspiraþie pentru separatismul din Franþa, Ger- mania, Italia, Finlanda101 sau alte state europene care se confruntã cu astfel de miºcãri. Astfel, Catalonia ar putea reprezenta un motiv pentru celelalte miºcãri separatiste sã-ºi negocieze “condiþiile autodeterminãrii, decât sã dea înapoi”102. Au început sã se evidenþieze din ce în ce mai puternic o serie de declaraþii ale unor lideri separatiºti europeni care au fost motivaþi atât de iniþiativa Cataloniei, cât ºi de implicarea pre- carã a UE în ceea ce priveºte soluþionarea crizei. Christian Kollmann susþine cã “nu putem avea încredere în UE (…) miºcarea catalanã ne-a inspirit foarte mult, dar UE a avut efectul opus”, iar Axel Jonnson, membru al Alands Framtid, partid care milieazã pentru separarea in- sulelor Aland de Finlanda, a încurajat iniþiativa catalanã.103 Jean-Guy Felamon, membru al Corsica Libera, care militeazã pentru secesiunea insulei Corsica de Franþa a evidenþiat cã “UE de astãzi a fost extrem de dezamãgitoare în cazul Cataloniei (…) sperãm ca Parisul sã nu reac- þioneze la fel ca Madridul”. Peter Luykx membru al Parlamentului pentru Noua Alianþã Fla- mandã a reliefat ideea conform cãreia UE trebuie sã gãseascã o soluþie prin care sã gestioneze problematica secesionismului cu care se confruntã multe state europene, pentru a nu risca sã piardã simpatia cetãþenilor. În schimb David Buch, Decan Adjunct la Yale School of Manage- ment, susþine cã “UE doreºte sã stopeze ascensiunea secesionismului”.104 În schimb, Florian Weber, membru al Bayern Partei care pledeazã pentru ca Bavaria sã se separe de Germania a declarant cã “ideea independenþei este acum în mintea oamenilor, iar înainte de asta oamenii susþineau ca acest lucru nu este posibil, însã acum lucrurile s-au schimbat”105. De asemenea, în ultima perioadã UE a început sã se confrunte cu ascensiunea tot mai pu- ternicã a partidelor naþionaliste, dar ºi cu creºterea populismului. În momentul de faþã unu din patru europeni voteazã partidele populiste106. Populismul, mai ales cel de dreapta, este de ori- entare exclusiv naþionalistã, fiind caracterizat de o serie de trãsãturi iliberale, anti-pluraliste ºi autoritare, agendele acestora fiind caracterizate aproape în mod exclusiv de chestiunile naþio- nale, de aceea se bucurã de o oarecare popularitate în rândul alegãtorilor.107 Luând în considerare cã tendinþele secesioniste la nivelul continentului european sunt în creºtere, Catalonia ar putea influenþa emergenþa altor astfel de miºcãri, iar ascensiunea naþion- alismului ºi al populismului ar putea acþiona ca un imbold pentru stimularea dorinþelor de obþinere a independenþei a unor regiuni naþionaliste. Concluzii Acest articol ºi-a propus sã analizeze: cum a evoluat problematica secesionismului catalan dupã referendumul din anul 2017. Argumentul sãu central a fost acela cã miºcãrile secesioniste militante care urmãresc obþinerea propriei independenþe acþioneazã ca un imbold pentru emer- genþa altor miºcãri similare. Cazul Cataloniei reprezintã o provocare atât pentru statul spaniol, cât ºi pentru UE. Pornind de la ideea cã Spania este statul european cu cele mai multe regiuni autonome, emergenþa se- cesionismului produce o serie de ameninþãri la adresa integritãþii teritoriale spaniole. 64 Perspective politice Miºcarea separatistã catalanã a fost caracterizatã drept o miºcare ce milita pentru atingerea anumitor obiective pe cale paºnicã. În pofida faptului cã organizarea referendumului a fost ile- galã, mãsurile aplicate de guvernul central au adus atingeri principiului respectãrii drepturilor omului. Având în vedere numãrul de persoane rãnite ºi sentinþele acordate liderilor catalani, se ridicã o serie de întrbãri cu privire la eficienþa sistemului legislativ spaniol ºi la adresa calitãþii democraþiei spaniole. De asemenea, faptul cã regiunea Catalonia se aflã în componenþa unui stat membru al UE, problema catalanã devine automat, o problematicã a UE. Deºi UE a susþinut cã aceastã crizã reprezintã o problemã internã a Spaniei ºi cã nu posedã nicio bazã legislativã pentru a inter- veni, catalanii, care se identificã mai degrabã ca fiind europeni, decât spanioli, ºi-au pierdut încrederea în UE faþã de soluþionarea problemei lor. Pasivitatea UE a fost contestatã de anu- miþi lideri europeni. Majoritatea acestor opinii provin din partea decidenþilor care promoveazã viziuni naþionaliste, populiste ºi chiar separatiste, iar creºterea în intesitate a popularitãþii aces- tora, echivaleazã, cu depopularizarea ideei de UE. Dincolo de faptul cã UE nu s-a implicat foarte puternic în ceea ce priveºte soluþionarea problematicii catalane, aceasta a condamnat mijloacele brutale prin care guvernul central a încercat sã suprime dinamicile secesioniste. Prin aceastã atitudine, UE rãmâne încã un model în ceea ce priveºte promovarea respectãrii drepturilor omului, respectiv condamnarea tendin- þelor ºi acþiunilor care pot fi definite ca fiind nedemocratice. Una dintre cele mai importante implicaþii ale acetui studiu este faptul cã emergenþa unei miºcãri secesioniste influenþeazã aproape instantaneu emergenþa altor miºcãri similare. În mo- mentul în care societãþile care se confruntã cu asemenea miºcãri promoveazã o serie de ten- dinþe xenofobe sau de discriminare rasialã, dublate de limitarea autonomiei sau încãlcarea drep- turilor minoritãþilor, asecensiunea tendinþelor separatiste sau secesioniste devine inveitabilã. Limitele acestui studiu sunt evidenþiate de faptul cã nu se axeazã în profunzime pe ana- lizarea modului în care s-a produs ascensiunea partidelor naþionaliste de extremã dreapta ºi im- plicit creºterea popularitãþii populismului ºi a naþionalismului, ci doar le aminteºte cu scopul de a se ajuta la construirea ºi susþinerea argumentãrii. Studii ulterioare ar putea sã se axeze pe analizarea impactului pe care îl au politicile conci- liatoriste promovate de guvernul central ºi regional faþã de soluþionare problemei catalane. De asemenea, analizele comparative dintre alte miºcãri secesioniste ºi modul în care au evoluat problematicile acestora reprezintã alte subiecte care sã fie abordate în analize ulterioare. În plus, se pot realiza analize cantonate pe miºcãrile secesioniste din afara continentului european. Note 1 Raymond J Friel, “Secesion from the European Union: Checking out of the Proverbial ‘Cockroach Motel.’” Fordham International Law Journal 24, no. 2 (2004): 590–641. I.5. 2 Roland Vaubel, , “The Political Economy of Secession in the European Union.” Human Rights, 2006, 1–15. http://www.vwl.uni-mannheim.de/vaubel/pdf-Dateien/ThePoliticalEconomy09.04.13.pdf., accesat în data de 13.01.2020. 3 Steven C. Roach, “A Constitutional Right to Secede? Basque Nationalism and the Spanish State.” Inter- national Studies Perspectives 8, no. 4 (2007): 446–60. https://doi.org/10.1111/j.1528-3585.2007.00311.x. 4 Charles King, , “The Scottish Play: Edinburgh’s Quest for Independence and the Future of Separatism.” Foreign Affairs 91, no. 5 (2012): 113-124. http://search.proquest.com/docview/1034969005?accountid=14229 iunie 2020 65Perspective politice %5Cnhttp://tulips.ntu.edu.tw/search~S5*cht/?searchtype=i&searcharg=00157120&searchscope=5%5Cn- http://pqdd.sinica.edu.tw/twdaoapp/servlet/advanced?query=%5Cnhttp://muse.lib.ntu.edu.tw:8080/1cate/?. 5 Alena Kluknavská and Josef Smolík, “We Hate Them All? Issue Adaptation of Extreme Right Parties in Slovakia 1993–2016.” Communist and Post-Communist Studies 49, no. 4 (2016): 335–44. https://doi.org/10. 1016/j.postcomstud.2016.09.002. 6 Paul Mitchell, Geoffrey Evans, and Brendan O’Leary, “Extremist Outbidding in Ethnic Party Systems Is Not Inevitable: Tribune Parties in Northern Ireland.” Political Studies 57, no. 2 (2009): 397–421. 7 Janet Laible, Separatism and Sovereignty in the New Europe. 2008th ed. New York: Palgrave Macmillan. 8 Jordi Munõz and Raül Tormos, , “Economic Expectations and Support for Secession in Catalonia: Be- tween Causality and Rationalization.” European Political Science Review 7, no. 2 (2015): 315–341.; Lluís Pérez Lozano and Marc Sanjaume Calvet, “Legalizing Secession: The Catalan Case.” Journal of Conflictology 4, no. 2 (2013): 3–12.; Henar Criado et al., “The Unintended Consequences of Political Mobilization on Trust: The Case of the Secessionist Process in Catalonia.” Journal of Conflict Resolution 62, no. 2 (2018): 231–53. 9 Esther van Leeuwen and Ali Mashuri, “Intergroup Helping in Response to Separatism.” Personality and Social Psychology Bulletin 39, no. 12 (2013): 1647–55. 10 Donald L. Horowitz, “Patterns of Ethnic Separatism.” Comparative Studies in Society and History 23, n (1981): 165–95.. 11 Esther van Leeuwen and Ali Mashuri, op. cit. 12 H-Nationalism, Aleksandar Pavkoviæ, Secessionism and Separatism Monthly Series: “Secession and Secessionism”, https://networks.h-net.org/node/3911/discussions/90459/secessionism-and-separatism-month- ly-series-secession-and, accesat în data de 10.12.2019. 13 Ibidem. 14 Donald L. Horowitz, op. cit. 15 Stephen L. Carter, “Separatism and Skepticism.” The Yale Law Journal 92, no. 7 (1983): 1334–41. 16 Matthias Bieri, Christian Nünlist (eds), “Separatism in the EU,” no. September (2014): 1–4 http://www. css.ethz.ch/publications/pdfs/CSSAnalyse160-EN.pdf. 17 Ibidem. 18 Colin H Williams, “The Desire of Nations: Québécois Ethnic Separatism in Comparative Perspective.” Cahiers de Geographie Du Quebec 24, no. 61 (1980): 47–68. 19 Bill Ong Hing, “Beyond the Rhetoric of Assimilation and Cultural Pluralism: Addressing the Tension of Separatism and Conflict in an Immigration-Driven Multiracial Society.” California Law Review 81:863 (1993): 159–221. 20 Luis Moreno, “Scotland, Catalonia, Europeanization And The ‘Moreno Question.’” Scottish Affairs, no. 54 (2006): 1–21. 21 Alan B Anderson, , “Overview: The Diversity and Complexity of Separatist Movements in Europe.” Journal on Ethnopolitics and Minority Issues in Europe 17, no. 3 (2018): 4–44. 22 Christopher J. Borgen, , “From Kosovo to Catalonia: Separatism and Integration in Europe.” Goettin- gen Journal of International Law 2, no. 3 (2010): 997–1033. 23 Alan B Anderson, op. cit. 24 Matthias Bieri, op. cit. 25 Charles King, op. cit. 26 Ross Dayton, op. cit. 27 Charles King, op. cit. 28 Ibidem. 29 Charles King, op. cit. 30 Alan B Anderson, op. cit. 31 Luis Moreno, Ana Arriba, and Araceli Serrano, “Multiple Identities in Decentralized Spain?: The Case of Catalonia,” n.d., 1–24. 32 Alan B Anderson, op. cit. 33 Matthias Bieri, op. cit. 34 Alan B Anderson, op. cit. 66 Perspective politice 35 Christopher J. Borgen, op. cit. 36 Matthias Bieri, op. cit. 37 Alan B Anderson, op. cit 38 Christopher J. Borgen, op. cit. 39 Matthias Bieri, op. cit. 40 Alan B Anderson, op. cit 41 Matthias Bieri, op. cit. 42 Alan B Anderson, op. cit 43 Yale Insights, Three Questions: Prof. David Bach on European Separatist Movements, octombrie, 2017, https://insights.som.yale.edu/insights/three-questions-prof-david-bach-on-european-separatist-movements, accesat în data de 19.12.2019. 44 European Council, Separatism in Europe (1) – Characteristics of separatist movements, februarie, 2014, https://www.consilium.europa.eu/en/documents-publications/library/library-blog/posts/separatism-in-europe- 1-characteristics-of-separatist-movements/, accesat în data de 19.12.2019. 45 Derek Beach, Rasmus Brun Pedersen, What is process tracing actually tracing? The three variants of process tracing methods and their uses and limitations, septembrie, 2011, pp. 1-35, https://poseidon01.ssrn. com/delivery.php?ID=716097073084072014118115071098115004042021055002019085109023125093009 013126105008018021054116024117056041069096027105108087066055058046000054080103103067093 12510403207302402612006808500811812611109407709411800911900410309011803012308402510609 1067096&EXT=pdf, accesat în data de 28.03.2019. 46 Centre for Development Impact, Applying Process Tracing in Five Steps, aprilie, 2015, pp. 1-8, https://opendocs.ids.ac.uk/opendocs/bitstream/handle/123456789/5997/CDIPracticePaper_10_Annex.pdf?se- quence =2, accesat în data de 28.03.2019. 47 Derek Beach, “Process-Tracing Methods in Social Science”, în Oxford Research Encyclopedia of Pol- itics, ianuarie, 2017, pp. 1-28, http://oxfordre.com/politics/view/10.1093/acrefore/9780190228637.001.0001/ acrefore9780190228637-e-176?print=pdf, accesat în data de 28.03.2019. 48 David Collier, “Understanding Process Tracing”, în Political Science and Politics, vol. 44, nr. 4, 2011, pp. 823830. 49 Derek Beach, Rasmus Brun Pedersen, op. cit. 50 Foregin Affaris, Go on your own way, iulie-august, 2018, https://www.foreignaffairs.com/articles/2018- 06-14/go-your-own-way, accesat în data de 24.12.2019. 51 AlJazerra, Catalonia independence referendum: All you need to know, octombrie, 2017, https://www.al- jazeera.com/news/2017/09/catalonia-independence-referendum-170927083751915.html, accesat în data de 24.12.2019. 52 AlJazerra, Why Catalonia should be given a say on its future, septembrie, 2017, https://www.aljazeera. com/indepth/opinion/2017/05/catalonia-independence-referendum-170531092329441.html, accesat în data de 24.12.2019. 53 The Washington Post, Catalonia’s independence vote: What you need to know, octombrie, 2017, https:// www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2017/09/30/catalonia-independence-referendum-spain/, accesat în data de 24.12.2019. 54 AlJazerra , Why Catalonia should be given a say on its future, op. cit. 55 AlJazerra, Catalonia independence referendum: All you need to know, op. cit. 56 Volkerrechtsblog, The Referendum on Catalan Self-Determination: Long Shots and Legal Flair, septem- brie, 2017, https://voelkerrechtsblog.org/the-referendum-on-catalan-self-determination-long-shots-and-legal- flair/, accesat în data de 24.12.2019. 57 ABC News, Timeline of Catalan separatism that has rocked Spain, octombrie, 2018, https://abcnews. go.com/International/wireStory/timeline-catalan-separatism-rocked-spain-66373810, accesat în data de 24.12.2019. 58 CNN World, op. cit. iunie 2020 67Perspective politice 59 The Irish Times, Catalan independence: what’s the story and what happens next?, octombrie, 2019, https://www.irishtimes.com/news/world/europe/catalan-independence-what-s-the-story-and-what-happens- next-1.4049836, accesat în data de 24.12.2019. 60 Ibidem. 61 AlJazerra, op. cit. 62 Volkerrechtsblog, op. cit. 63 AlJazerra, op. cit. 64 ABC News, op. cit. 65 The Washington Post, op. cit. 66 Volkerrechtsblog, op. cit. 67 AlJazerra, op. cit. 68 Ibidem. 69 AlJazerra, Catalans’ wish to vote unstoppable: Carles Puigdemont, septembire, 2017, https://www.al- jaz ee ra .c om /pr og ra mm es /t alkto ja ze er a/ 201 7/ 09 /c at al ans-v ot e- un st oppab le -c ar le s- pui gd em on t- 170930191238484.html, accesat în data de 24.12.2019. 70 AlJazerra, op. cit. 71 ABC News, op. cit. 72 Ibidem.. 73 The Irish Times, op. cit. 74 The Washington Post, op. cit. 75 Politico, The lies of Catalan separatism are a threat to Europe, octombrie, 2018, https://www.politico. eu/article/catalonia-independence-nationalist-government-is-a-threat-to-europe-referendum/, accesat în data de 24.12.2019. 76 Ibidem. 77 Ibid. 78 LSE, The Catalan and Spanish crisis: A European perspective, https://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2018/ 07/03/the-catalan-and-spanish-crisis-a-european-perspective/, accesat în data de 25.12.2019. 79 The Guardian, Violent clashes over Catalan separatist leaders’ prison terms, octombrie, 2019, https:// www.theguardian.com/world/2019/oct/14/catalan-separatist-leaders-given-lengthy-prison-sentences, accesat în data de 24.12.2019. 80 Ibidem. 81 Ibid. 82 The Guardian, op. cit. 83 Politico, op. cit. 84 Project Syndicate, Catalonia, Spain, and Europe are Better Together, noiembrie, 2019, https://www.pro ject-syndicate.org/commentary/catalonia-separatism-violates-democracy-rule-of-law-by-pedro-sanchez- 2019-11, accesat în data de 25.12.2019. 85 The Washington Post, op. cit. 86 EuropeNow, The European Union, Spain, and the Catalan Question: An Affair Beyond the Spanish Bor- der?, https://www.europenowjournal.org/2018/01/31/8254/, februarie, 2018, accesat în data de 25.12.2019. 87 AP, The Latest: EU official say no one will recognize Catalonia, https://apnews.com/919885dc53724 eadb4476350f75ac9da/The-Latest:-EU-official-says-no-one-will-recognize-Catalonia, octombrie, 2017, acce- sat în data de 25.12.2019. 88 The Washington Post, op. cit. 89 Politico, Europe’s separatists feel Catalan chill, octombire, 2018, https://www.politico.eu/article/cata- lan-chill-for-european-separatist-movements-aland-islands-south-tyrol/, accesat în data de 25.12.2019. 90 EU Observer, Catalonia demands EU intervention, as crisis deepens, octombrie 2019, https://euobserv- er.com/political/146271, accesat în data de 25.12.2019. 91 The Washington Post, op. cit. 92 EU Observer, op. cit. 68 Perspective politice 93 Catalan News, How Europe will be the next battleground in the Catalan independence question, mai, 2019, https://www.catalannews.com/politics/item/how-europe-will-be-the-next-battleground-in-the-catalan- independence-question, accesat în data de 25.12.2019. 94 Express, EU snub: How Catalonia’s independence bid was led by belief bloc would ‘give region voice’, octombrie, 2019, https://www.express.co.uk/news/world/1193450/eu-news-catalonia-latest-eu-carles-puigde- mont-separatists-voice-small-nations-spt, accesat în data de 25.12.2019. 95 EU Observer, op. cit. 96 Ibidem. 97 Global, Catalonia Is Becoming Europe’s Problem, noiembrie, 2017, https://www.theatlantic.com/inter- national/archive/2017/11/how-catalonia-became-europes-problem/544622/, ccesat în data de 25.12.2019. 98 Bloomberg, Catalans’ Harsh Sentences Are Un-European, octombrie, 2019, https://www.bloomberg.c om/opinion/articles/2019-10-15/harsh-catalan-prison-sentences-are-un-european, accesat în data de 25.12.2019. 99 CNN World, op. cit. 100 Euro Topics, No solution to the Catalonia Crisis?, https://www.eurotopics.net/en/228625/no-solution- to-the-catalonia-crisis, accesat în data de 26.12.2019. 101 Politico, op cit. 102 The Washington Post, Europe has plenty of secessionist movements like Catalonia. Most don’t want full independence, though, octombrie, 2017, https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2017/10/11/ europe-has-many-independence-movements-apart-from-catalonia-few-of-them-want-full-self-determination/, accesat în data de 26.12.2019. 103 Politico, op cit. 104 Ibidem. 105 Ibidem. 106 Social Europe, Understanding the far-right populists: focus on their political message, mai, 2019, https://www.socialeurope.eu/far-right-populists, accesat în data de 26.12.2019. 107 Rosa Balfour, “The (Resistable) Rise of Populism in Europe and Its Impact on European and Interna- tional Cooperation.” IEMed Mediterranean Yearbook 2017 39, no. 4 (2017). Referinþe Anderson, Alan B. “Overview: The Diversity and Complexity of Separatist Movements in Europe.” Journal on Ethnopolitics and Minority Issues in Europe 17, no. 3 (2018): 4–44. Balfour, Rosa. “The (Resistable) Rise of Populism in Europe and Its Impact on European and International Cooperation.” IEMed Mediterranean Yearbook 2017 39, no. 4 (2017). Bieri, Matthias, and Nünlist, Christian (eds),. “Separatism in the EU,” no. September (2014): 1–4. http://www. css.ethz.ch/publications/pdfs/CSSAnalyse160-EN.pdf. Borgen, Christopher J. “From Kosovo to Catalonia: Separatism and Integration in Europe.” Goettingen Jour- nal of International Law 2, no. 3 (2010): 997–1033. Bourne, Angela K. “Europeanization and Secession: The Cases of Catalonia and Scotland.” Journal on Eth- nopolitics and Minority Issues in Europe Vol. 13 (2014): 94–120. Carter, Stephen L. “Separatism and Skepticism.” The Yale Law Journal 92, no. 7 (1983): 1334–41. Criado, Henar, Francisco Herreros, Luis Miller, and Paloma Ubeda. “The Unintended Consequences of Polit- ical Mobilization on Trust: The Case of the Secessionist Process in Catalonia.” Journal of Conflict Reso- lution 62, no. 2 (2018): 231–53. https://doi.org/10.1177/0022002717723433. Friel, Raymond J. “Secesion from the European Union: Checking out of the Proverbial ‘Cockroach Motel.’” Fordham International Law Journal 24, no. 2 (2004): 590–641. I.5. Hing, Bill Ong. “Beyond the Rhetoric of Assimilation and Cultural Pluralism: Addressing the Tension of Sep- aratism and Conflict in an Immigration-Driven Multiracial Society.” California Law Review 81:863 (1993): 159–221. https://doi.org/10.4324/9780203820490-13. iunie 2020 69Perspective politice Horowitz, Donald L. “Patterns of Ethnic Separatism.” Comparative Studies in Society and History 23, n (1981): 165–95. http://links.jstor.org/sici?sici=0010-4175%2923%3A2%3C165%3APOES%3E2.0.CO%3B2-4. King, Charles. “The Scottish Play: Edinburgh’s Quest for Independence and the Future of Separatism.” For- eign Affairs 91, no. 5 (2012): 113-124. Kluknavská, Alena, and Josef Smolík. “We Hate Them All? Issue Adaptation of Extreme Right Parties in Slo- vakia 1993–2016.” Communist and Post-Communist Studies 49, no. 4 (2016): 335–44. Laible, Janet. Separatism and Sovereignty in the New Europe. 2008th ed. New York: Palgrave Macmillan, n.d. Leeuwen, Esther van, and Ali Mashuri. “Intergroup Helping in Response to Separatism.” Personality and So- cial Psychology Bulletin 39, no. 12 (2013): 1647–55. Mitchell, Paul, Geoffrey Evans, and Brendan O’Leary. “Extremist Outbidding in Ethnic Party Systems Is Not Inevitable: Tribune Parties in Northern Ireland.” Political Studies 57, no. 2 (2009): 397–421. Moreno, Luis. “Scotland, Catalonia, Europeanization And The ‘Moreno Question.’” Scottish Affairs, no. 54 (2006): 1–21. Moreno, Luis, Ana Arriba, and Araceli Serrano. “Multiple Identities in Decentralized Spain?: The Case of Cat- alonia,” n.d., 1–24. Munõz, Jordi, and Raül Tormos. “Economic Expectations and Support for Secession in Catalonia: Between Causality and Rationalization.” European Political Science Review 7, no. 2 (2015): 315–41. https://doi.org/10.1017/S1755773914000174. Pérez Lozano, Lluís, and Marc Sanjaume Calvet. “Legalizing Secession: The Catalan Case.” Journal of Con- flictology 4, no. 2 (2013): 3–12. https://doi.org/10.7238/joc.v4i2.1910. Requejo, Ferran, and Marc Sanjaume Calvet. “Secession and Liberal Democracy: The Case of the Basque Country.” Political Theory Working Paper, 2009, 110–26. https://doi.org/10.4324/9780203094266. Roach, Steven C. “A Constitutional Right to Secede? Basque Nationalism and the Spanish State.” Internation- al Studies Perspectives 8, no. 4 (2007): 446–60. https://doi.org/10.1111/j.1528-3585.2007.00311.x. Siroky, David S., and John Cuffe. “Lost Autonomy, Nationalism and Separatism.” Comparative Political Stud- ies 48, no. 1 (2015): 3–34. https://doi.org/10.1177/0010414013516927. Vaubel, Roland. “The Political Economy of Secession in the European Union.” Human Rights, 2006, 1–15. http://www.vwl.uni-mannheim.de/vaubel/pdf-Dateien/ThePoliticalEconomy09.04.13.pdf. Williams, Colin H. “The Desire of Nations: Québécois Ethnic Separatism in Comparative Perspective.” Cahiers de Geographie Du Quebec 24, no. 61 (1980): 47–68. Resurse online ABC News, Timeline of Catalan separatism that has rocked Spain, octombrie, 2018, https://abcnews.go.com/ International/wireStory/timeline-catalan-separatism-rocked-spain-66373810. AlJazerra, Why Catalonia should be given a say on its future, septembrie, 2017, https://www.aljazeera.com/in- depth/opinion/2017/05/catalonia-independence-referendum-170531092329441.html. AlJazerra, Catalans’ wish to vote unstoppable: Carles Puigdemont, septembire, 2017, https://www.aljazeera. com/programmes/talktojazeera/2017/09/catalans-vote-unstoppable-carles-puigdemont-170930191 238484.html. AlJazerra, Catalonia independence referendum: All you need to know, octombrie, 2017, https://www.aljaze era.com/news/2017/09/catalonia-independence-referendum-170927083751915.html. AP, The Latest: EU official say no one will recognize Catalonia, octombrie, 2017, https://apnews.com/919885 dc53724eadb4476350f75ac9da/The-Latest:-EU-official-says-no-one-will-recognize-Catalonia. Bloomberg, Catalans’ Harsh Sentences Are Un-European, octombrie, 2019, https://www.bloomberg.com/opi nion/articles/2019-10-15/harsh-catalan-prison-sentences-are-un-european. Catalan News, How Europe will be the next battleground in the Catalan independence question, mai, 2019, https://www.catalannews.com/politics/item/how-europe-will-be-the-next-battleground-in-the-catalan-in- dependence-question. CNN World, Catalonia independence referendum: What just happened?, octombrie, 2017, https://edition.cnn. com/2017/10/02/europe/catalonia-independence-referendum-explainer/index.html. 70 Perspective politice Encyclopaedia Britannica, Ethinc Conflict, https://www.britannica.com/topic/ethnic-conflict. EU Observer, Catalonia demands EU intervention, as crisis deepens, octombrie 2019, https://euobserver.com/ political/146271. Euro Topics, No solution to the Catalonia Crisis?, https://www.eurotopics.net/en/228625/no-solution-to-the- catalonia-crisis. European Council of Foreign Relations, Kosovo’s path to independence, https://www.ecfr.eu/article/commen- tary_kosovos_path_to_independence, accessat în data de 18.12.2019. European Council, Separatism in Europe (1) – Characteristics of separatist movements, februarie, 2014, https://www.consilium.europa.eu/en/documents-publications/library/library-blog/posts/separatism-in-eu- rope-1-characteristics-of-separatist-movements/. EuropeNow, The European Union, Spain, and the Catalan Question: An Affair Beyond the Spanish Border?, februarie, 2018, https://www.europenowjournal.org/2018/01/31/8254/. Express, EU snub: How Catalonia’s independence bid was led by belief bloc would ‘give region voice’, oc- tombrie, 2019, https://www.express.co.uk/news/world/1193450/eu-news-catalonia-latest-eu-carles-puigde mont-separatists-voice-small-nations-spt. Foregin Affaris, Go on your own way, iulie-august, 2018, https://www.foreignaffairs.com/articles/2018-06-14/ go-your-own-way. Global, Catalonia Is Becoming Europe’s Problem, noiembrie, 2017, https://www.theatlantic.com/internation- al/archive/2017/11/how-catalonia-became-europes-problem/544622/. GPF, Stephan Orth, Nadine Michel and Maike Jansen, Separatist Movements Seek Inspiration in Kosovo, https://www.globalpolicy.org/component/content/article/171/29870.html. H-Nationalism, Aleksandar Pavkoviæ, Secessionism and Separatism Monthly Series: “Secession and Seces- sionism”, https://networks.h-net.org/node/3911/discussions/90459/secessionism-and-separatism-month- ly-series-secession-and. Instituto de Derecho Publico, Xavier Pons Rafols, Secession in International Law, http://idpbarcelona.net/ docs/blog/secession.pdf. LSE, The Catalan and Spanish crisis: A European perspective, https://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2018/07/03/ the-catalan-and-spanish-crisis-a-european-perspective/. Politico, Europe’s separatists feel Catalan chill, octombire, 2018, https://www.politico.eu/article/catalan-chill- for-european-separatist-movements-aland-islands-south-tyrol/. Politico, The lies of Catalan separatism are a threat to Europe, octombrie, 2018, https://www.politico.eu/ar- ticle/catalonia-independence-nationalist-government-is-a-threat-to-europe-referendum/. Project Syndicate, Catalonia, Spain, and Europe are Better Together, noiembrie, 2019, https://www.project-syn- dicate.org/commentary/catalonia-separatism-violates-democracy-rule-of-law-by-pedro-sanchez-2019-11. Social Europe, Understanding the far-right populists: focus on their political message, mai, 2019, https:// www.socialeurope.eu/far-right-populists. The Guardian, Violent clashes over Catalan separatist leaders’ prison terms, octombrie, 2019, https://www. theguardian.com/world/2019/oct/14/catalan-separatist-leaders-given-lengthy-prison-sentences. The Irish Times, Catalan independence: what’s the story and what happens next?, octombrie, 2019, https:// www.irishtimes.com/news/world/europe/catalan-independence-what-s-the-story-and-what-happens-next- 1.4049836. The Washington Post, Catalonia’s independence vote: What you need to know, octombrie, 2017, https:// www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2017/09/30/catalonia-independence-referendum-spain/. The Washington Post, Europe has plenty of secessionist movements like Catalonia. Most don’t want full indepen- dence, though, octombrie, 2017, https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2017/10/11/europe -has-many-independence-movements-apart-from-catalonia-few-of-them-want-full-self-determination/. Volkerrechtsblog, The Referendum on Catalan Self-Determination: Long Shots and Legal Flair, septembrie, 2017, https://voelkerrechtsblog.org/the-referendum-on-catalan-self-determination-long-shots-and-legal-flair/. Yale Insights, Three Questions: Prof. David Bach on European Separatist Movements, octombrie, 2017, https:// insights.som.yale.edu/insights/three-questions-prof-david-bach-on-european-separatist-movements. iunie 2020 71Perspective politice