Perspective_politice_2020_1_si_2_cu_coperte.pdf Gramsci ºi Foucault – O Intersecþie Teoreticã Abstract: In this article, I will try to open a new discussion on the intersection between Gramsci and Foucault. First of all I will try to identify if these two authors could be used together in order to analyze the power relations in a society, by discussing some of the most important contributions on this subject. I will identify the points of intersection and the points of tension between the two authors, in order to find the best way to combine the theories of hegemony and governmentality. The main goal of the arti- cle is to find if the two theories can be compatible and how they could work together in order to obtain a better understanding of the power relations. Gramsci could offer a better tool to analyze the institu- tional context, the role of the social classes and the way in which the interest of the classes are build. By using the concept of governmentality one can analyze the way in which the techniques of power are working and which rationalities contribute to the change of human behavior. Keywords: power relations; Gramsci; Foucault; hegemony Introducere Antonio Gramsci ºi Michel Foucault au fost discutaþi împreunã de numeroºi autori din varii discipline, însã sunt puþini cei care i-au fo- losit împreunã pentru a analiza anumite fenomene sociale. Astfel de abordãri au fost folosite în relaþii internaþionale, geografie, studii de gen, însã consider cã discuþiile din jurul unei astfel de abordãri trebuie sã continue, întrucât intersecþiile dintre cei doi pot fi instrumente ex- trem de utile pentru analiza relaþiilor de putere din societate. În acest articol îmi propun sã identific o intersecþie între conceptul de hegemonie propus de Antonio Gramsci ºi conceptul de „artã a gu- vernãrii” propus de Foucault. Voi încerca sã rãspund prin intermediul lucrãrii la urmãtoarele întrebãri: Cum ararã intersecþia dintre conceptul de hegemonie a lui Antonio Gramsci si conceptul de „artã a guvernãrii” a lui Foucault? Cum ar putea fi folositã aceastã intersecþie pentru cercetarea empiricã a relaþiilor de putere dintre clasele hegemonice ºi societate? Existã douã pãreri diametral opuse când vine vorba de folosirea celor doi autori împreunã. Pe de-o parte autori precum Norman Geras, Richard Day sau Barnett exclud din diferite motive o astfel de abor- dare, pe de alta existã numeroºi autori asupra cãrora mã voi apleca cu precãdere în ultimul capitol care sunt de pãrere cã existã metode prin care aceºtia pot fi folosiþi împreunã ºi, mai mult, aceºtia chiar sunt mai „valoroºi” împreunã decât individual, dupã cum spun Joan Cocks sau Jane Kenway. (Kreps 2015, 1–2) Aºadar aceastã lucrare îºi propune sã Rareº-Dimitrie RÃDOIU Doctorand în ºtiinþe politice, SNSPA radoiurares@gmail.com identifice modul în care cele douã concepte amintite mai sus pot funcþiona împreunã pentru analizarea relaþiilor de putere. Pentru a identifica mai întâi posibilele puncte de intersecþie din- tre Gramsci ºi Foucault voi aduce în discuþie o parte importantã a literaturii de specialitate care abordeazã acest subiect. O sã încerc sã identific punctele de legãturã ºi cele de tensiune între cei doi. De asemenea, o sã discut pe scurt ºi critica pe care Barnett o aduce unei astfel de abor- dãri, pentru ca mai apoi sã îi aduc în discuþie pe Ekers ºi Loftus, Olssen ºi Joseph. În ultima parte voi încerca sã rãspund întrebãrii: cum aratã o intersecþie între cei doi autori ºi cum ar putea aceasta sã fie folositã în analiza relaþiilor de putere din societate? Voi descrie mai întâi modul în care Gramsci se raporteazã la ideologie, cum vede acesta puterea ºi cum defineºte hegemonia, pentru ca mai apoi sã îl aduc în discuþie pe Foucault ºi modul în care acesta defineºte arta guvernãrii ºi cum vede acesta rolul ideologiei ºi modul în care funcþioneazã puterea. Toate aceste discuþii sunt necesare pentru a clarifica anumite con- cepte pe care se vor baza atât punctele de legãturã, cât ºi cele de tensiune dintre cei doi autori. Ideologia ºi hegemonia la Gramsci Pentru Gramsci puterea nu þine strict de o dominare a unui grup sau de impunerea voinþei unui grup asupra tuturor celorlalte, ci þine mai degrabã de generarea unui consens între gru- purile din societate. Puterea nu este ceva care odatã atins rãmâne mereu aceluiaºi grup, ci este un proces continuu. Puterea este exprimatã prin ceea ce Gramsci numeºte „simþ comun” (com- mon sense). (Jones 2008, 3–4) Mergând pe modelul lui Machiavelli, Gramsci vede relaþiile de putere incluse în relaþiile de forþã, acesta ajungând astfel la o viziune tri-dimensionalã a relaþi- ilor de putere din societate. Primele sunt rând relaþiile de forþã sociale care sunt independente de voinþa umanã, întrucât claselor sociale le sunt atribuite funcþii specifice în procesul de pro- ducþie. Urmãtoarele sunt relaþiile politice de forþã care se referã la nivelul de politizare, omoge- nizare ºi conºtiinþã de sine a claselor. Ultimele sunt relaþiile militare de forþã care se referã de fapt la „aparatul represiv al statului”. (Daldal 2014, 152) Forþele sociale (sau structurale cum mai sunt ele numite) aparþin de sfera economicã sunt forþele care genereazã diferenþele sociale în cadrul procesului de producþie; practic la acest nivel sunt generate clasele. Cea de-a doua categorie de forþe, cea politicã este, în viziunea lui Alex Williams cea mai importantã. În cazul acesteia existã trei niveluri diferite de intensitate; primul nivel la care grupul are un simþ al solidaritãþii doar la nivel economic ºi doar faþã de cei care împãrtãºesc interese similare, deci nu vorbim încã de o conºtiinþã de clasã. Un al doilea nivel care se aflã tot în sfera economicã dar la care deja grupul are un interes de clasã comun care este urmãrit prin intermediul statu- lui, însã fãrã a acþiona asupra structurii sociale existente. Ultimul nivel este de fapt momentul hegemoniei, atunci când clasa trebuie sã realizeze cã pentru a-ºi atinge interesele trebuie sã co- laboreze cu alte grupuri sociale. În acest moment grupul face tranziþia de la structurã la supra- structura, unde interesele grupului dominant sunt prezentate ca interese naþionale ºi unde are loc încercarea de a uni obiectivele politice economice ºi intelectuale ale grupurilor.(Williams 2020, 93) Categoria relaþiilor militare poate deveni ºi ea uneori decisivã în decursul istoriei. ªi relaþiile militare de forþã pot fi împãrþite în douã categorii, prima categorie fiind una strict mili- tarã sau tehnicã ºi a doua fiind politico-militarã.(Gramsci and Forgacs 2000, 206–7) În dezvoltarea conceptului de hegemonie, Gramsci s-a inspirat de la Machiavelli. Gramsci face o distincþie foarte importantã între dominare ºi hegemonie, hegemonia fiind de fapt o re- laþie care se manifestã prin organizarea consensului în societatea civilã nicidecum prin forþã 94 Perspective politice represivã. O altã sursã de inspiraþie pentru Gramsci a fost Lenin pentru care hegemonia era o strategie prin care clasa muncitoare sã obþinã sprijinul majoritãþii pentru înfãptuirea revoluþiei. (Simon 2005, 24–25) Gramsci scrie în caietele din închisoare cã Lenin este cel de la care îm- prumutã conceptul de hegemonie. Gramsci a considerat foarte important faptul cã Lenin a în- þeles cã revoluþia nu poate începe doar ca o urmare a contradicþiilor din sfera economicã, ci pentru ca o revoluþie sã aparã trebuie sã existe ºi u formã de „luptã culturalã”. Mai mult, Lenin spunea cã burghezia ducea o luptã hegemonicã încercând sã impunã proletariatului propriile idei ºi interese. Un alt aspect important pentru Gramsci este cã Lenin susþinea cã un partid rev- oluþionar trebuie sã încorporeze luptele duse de fiecare grup din societate, nu doar luptele eco- nomice ale proletariatului, cãci pentru a înþelege represiunea pe care o exercitã burghezia, tre- buie analizate toate relaþiile dintre toate grupurile ºi clasele din societate.(Jones 2008, 42–43) Spuneam ºi mai sus cã Gramsci face distincþia între hegemonie ºi dominare. În caietele din închisoare acesta scrie cã un grup poate fi dominant ºi îºi poate menþine dominaþia prin subju- garea sau lichidarea acestora, uneori chiar folosind forþe armate. Un grup poate fi hegemonic însã prin „leadership” intelectual ºi moral ºi pentru ca acesta sã poatã sã câºtige „putere guver- namentalã” trebuie sã dea dovadã de „leadership”. De asemenea un grup poate ºi trebuie sã înceapã „activitãþile hegemonice” înainte de a ajunge la putere (la conducerea statului în cazul acesta) iar acesta nu trebuie sã se bazeze doar pe puterea materialã pe care o are, ci ºi pe „lead- ership”.(Gramsci and Buttigieg 1992, 57–59) Hegemonia este o relaþie între grupuri sociale iar pentru ca un grup sã devinã hegemonic, acesta trebuie sã creeze ceea ce Gramsci nu mea un „sistem de alianþe” cu celelalte grupuri, ajungând prin acest sistem de alianþe la consens. Proletariatul poate ajunge clasa dominantã doar dacã reuºeºte sã mobilizeze majoritatea muncitorilor împotriva capitalismului ºi a bur- gheziei care controleazã statul, însã pentru a reuºi asta, proletariatul trebuie sã înþeleagã toate problemele care sunt importante din punct de vedere cultural pentru muncitori iar acestea tre- buie sã devinã problemele tuturor.(Jones 2008, 40) Aici apare un concept foarte important în definirea ºi înþelegerea hegemoniei, sistemul de alianþe. Clasa muncitoare trebuie, dupã cum spuneam sã identifice problemele ºi interesele celorlalte clase ºi grupuri ºi sã gãseascã moda- litãþi prin care sã le îmbine cu propriile interese. De aceea proletariatul trebuie sã depãºeascã problemele „economic-corporatiste” ºi sã facã compromisuri, pentru cã doar astfel poate de- veni reprezentatul a cât mai multe forþe ºi grupuri. Dacã proletariatul nu reuºeºte sã identifice alte lupte, pe lângã cele de clasã, nu va putea sã obþinã „leadership” naþional. În societatea civilã au loc mai multe lupte populare ºi democratice care nu pot fi reduse la dimensiunea de clasã, de aceea hegemonia trebuie sã aibã o dimensiune „naþional-popularã” pe lângã dimen- siunea de clasã. Aºadar pentru ca un grup sã fie hegemonic, acesta trebuie sã formeze o alianþã care sã exprime o voinþã naþional-popularã în care fiecare forþã din societate sã fie autonomã, acestea fiind unite printr-o concepþie comunã asupra lumii. (Simon 2005, 26–27). Ideologia este o componentã centralã în producerea ºi reproducerea hegemoniei, de aceea consider cã trebuie sã discut pe scurt viziunea lui Gramsci asupra acesteia. Gramsci pleacã de la abordarea marxistã ºi spune cã ideologi trebuie analizatã istoric, în termenii filosofiei prac- ticii ca o suprastructurã, însã conceptul de ideologie a fost denaturat în timp. Conceptul a fost denaturat pentru cã ideologia a fost vãzutã ca fiind separatã de structurã în sensul cã nu ideo- logia schimbã structura, ci viceversa, de aceea fiecare soluþie ideologicã devine inutilã. Ideo- logiile sunt însã necesare din punct de vedere istoric, acestea având funcþia de a „organiza” masele ºi de genera un simþ de conºtientizare a poziþiei indivizilor în societate. Pentru Gramsci, decembrie 2020 95Perspective politice în cadrul blocului istoric, forþele materiale reprezintã conþinutul iar ideologiile, forma iar forþele materiale ar fi „de neconceput istoric fãrã formã iar ideologiile ar fi fantezii individuale fãrã forþele materiale”.(Gramsci and Hoare 1985, 376–77) Ideologia trebuie vãzutã ca un câmp de luptã în care au loc constant bãtãlii pentru conºtiinþa indivizilor. Dezvoltarea unei conºti- inþe de sine se poate realiza doar prin ideologie, prin elemente discursive ºi non-discursive. Subiectul, în viziunea lui Gramsci, este rezultatul unui câmp ideologic care este determinat so- cial. De aici reiese, conform lui Chantal Mouffe cã ideologia are o existenþã materialã. (Mouffe 2014, 185–86) Este important de spus ºi faptul cã o concepþie despre lume include diverse elemente ideo- logice din surse diferite iar acestea trebuie unite ºi articulate de un „principiu hegemonic” care este articulat de clasa hegemonicã. Acest principiu hegemonic, dupã cum l-a denumit Gramsci implicã un sistem de valori care este dependent de rolul central pe care clasa fundamentalã îl are în sistemul de producþie. Aºadar, prin articularea unui principiu hegemonic primesc ºi ele- mentele ideologice o dimensiune de clasã, tocmai de aceea acestea pot fi transformate prin ar- ticularea unui alt principiu hegemonic. De aici reiese faptul cã lupta ideologicã este în fapt un proces continuu de articulare-dezarticulare-rearticulare a unor elemente ideologice în încer- carea a douã principii hegemonice de a le însuºi.(Mouffe 2014, 193–95) Acum cã am clarificat ºi conceptul de ideologie ºi modul în care acesta este folosit de Gramsci, pot sã trec mai departe la clarificarea conceptului de hegemonie, cãci în cele de mai sus m-am concentrat mai puþin pe definirea acestuia ºi mai mult pe clarificarea altor concepte importante în înþelegerea acestuia. O clasã este hegemonicã atunci când reuºeºte sã organizeze consensul în rândul claselor conduse, obþinând astfel aprobarea acestora pentru guvernarea în- tregii societãþi. Un proiect hegemonic devine aºadar de succes dacã obþine susþinerea activã a celorlalte clase, nu doar pe aceea pasivã. Nivelul de susþinere obþinut de clasa hegemonicã de- pinde de cât de bine a reuºit aceasta sã integreze interesele tuturor claselor în proiectarea in- stituþiilor. Aºadar o clasã hegemonicã trebuie sã þinã cont de interesele diferitelor clase fãrã sã ignore totuºi propriile interese care rãmân dominante. Scherrer spune cã pentru ca o clasã sã fie hegemonicã aceasta trebuie mai întâi sã controleze ºi sã organizeze producþia de bunuri. (Merkens and Rego Diaz 2007, 72–73) În procesul de construire a unei guvernãri hegemonice, o clasã trebuie sã urmãreascã trei faze importante. Prima fazã este una economic-cooperativã în care membri unei clase identificã interesele proprii în funcþie de rolul pe care îl ocupã în procesul de producþie. Dupã identificarea intereselor începe un proces de organizare ºi de ela- borare a unor strategii, iar doar dupã ce interesele de clasã devin universalizate se poate trece la a doua fazã, cea etico-politicã. În aceastã fazã este cristalizatã o conºtiinþã care sã includã interesele tuturor claselor ºi de la care pleacã formarea unei strategii prin care sã se obþinã ega- litatea politicã. Aceastã fazã rãmâne totuºi în strânsã legãturã cu sfera economicã. Ultima fazã este cea hegemonicã ºi aceasta este atinsã atunci când programul politic ia o formã statalã, ast- fel încât în societatea civilã hegemonia poate fi completatã de forþa de constrângere a statului. (Merkens and Rego Diaz 2007, 73) Rezumând acest ultim paragraf, putem spune cã o clasã devine hegemonicã în mãsura în care reuºeºte sã depãºeascã faza economic-corporatistã ºi sã combine cu succes propriile interese cu interesele altor clase sau forþe sociale ºi sã le univer- salizeze pe acestea, devenind astfel principalul reprezentant al forþelor sociale din care este compusã o naþiune. Atunci când este atins acest nivel, clasa hegemonicã devine capabilã sã rezist o perioadã istoricã ºi devine astfel ceea ce Gramsci numeºte „bloc istoric”. (Simon 2005, 36) Blocul istoric este cea mai viabilã formã a hegemoniei, însã nici aceasta nu poate dãinui 96 Perspective politice pentru totdeauna, apariþia unei „crize organice”, adicã prãbuºirea aparatului hegemonic fiind inevitabilã. O crizã organicã apare atunci când coerenþa blocului istoric dispare, când tensiu- nile controlate în procesul de reproducere a hegemoniei ameninþã existenþa întregii structuri sociale ºi astfel apar conflicte între grupurile care cautã sã producã o schimbare ºi clasele hege- monice care apãrã status-quoul. Acesta este punctul în care apar revoluþiile active sau ele pa- sive. (Williams 2020, 103–4) Michael Foucault – despre putere ºi „arta guvernãrii” Foucault, spre deosebire de Gramsci, nu se inspirã de la Marx, cel puþin nu atunci când abordeazã conceptul de putere ºi când îl analizeazã pe acesta. Totuºi, Foucault nu a respins ideile marxiste în totalitate, conform lui Kelly prima carte publicatã de acesta în 1953 „Mala- die mentale et personalité” a fost o analizã marxistã a bolilor mintale, acestea fiind vãzute drept rezultatul alienãrii individului de lumea din jurul sãu, aceasta fiind o caracteristicã a sis- temelor capitaliste. Ulterior, în 1962 cartea a fost rescrisã de Foucault ºi acesta a schimbat total abordarea. În aceeaºi perioadã, Foucault s-a îndepãrtat complet de abordarea marxistã, de- clarând cã el nu a fost niciodatã marxist. (Kelly 2014, 15–16) Foucault este greu de încadrat într-o categorie anume, însã este cert cã acesta s-a inspirat de la Nietzsche atunci când a dez- voltat conceptul de putere. Pentru Foucault, Nietzsche reprezintã „filosoful puterii”, împru- mutând de la acesta „genealogia moralei”. De asemenea, dupã cum spuneam ºi în încheierea primului capitol, Foucault s-a inspirat ºi de la Machiavelli, împrumutând de la acesta concep- tul de relaþii de putere ºi dezvoltându-l ulterior.(Daldal 2014, 159–60) Abordarea lui Foucault a fost criticatã de cãtre marxiºti, de de-o parte pentru cã aceasta se concentra prea mult pe tehnicile ºi practicile relaþiilor de putere ºi neglija relaþia dintre stat ºi societate. Pe de altã parte pentru cã descrierea societãþii drept o reþea de relaþii de putere de subjugare exclude posibili- tatea unei libertãþi individuale. O altã criticã a fost cã textele despre reformismul penal aparþine unei filosofii politice nihiliste. Ca rãspuns la primele douã critici, Foucault introduce în cursu- rile sale þinute la „College de France” conceptul de „governmentality”. Termenul a fost folosit ºi ca „raþionalitate a guvernãrii” sau, în anumite cazuri chiar ca „artã a guvernãrii” de cãtre Foucault iar pe acesta din urmã îl voi folosi ºi eu în aceastã lucrare.(Foucault et al. 1991, 2–4) Am ales sã folosesc termenul de „artã a guvernãrii” ºi nu cel de „guvernamentalitate” întrucât, dupã cum chiar Foucault spune la un moment dat în cursurile de la Colegul Francez, acesta este un neologism barbar. Pe de altã parte consider cã termenul de „raþionalitate a guvernãrii” ar putea crea confuzie, întrucât Foucault aduce de multe ori în discuþie termenul de raþionali- tate ca parte a guvernãrii. Mai mult, într-unul din cursurile sale din 1978, Foucault foloseºte termenul de „artã a guvernãrii” pentru a discuta conceptul de „governmentality”. (Foucault et al. 1991, 87) Puterea, din perspectiva lui Foucault, acþioneazã în cotidian ºi îl „marcheazã” pe individ cu propria-i individualitate prin ataºarea unei identitãþi, îl include într-o anumitã categorie ºi im- pune o „lege a adevãrului” pe care individul trebuie sã o recunoascã, transformându-l astfel pe individ în subiect. Subiectul pentru Foucault are o dublã însemnãtate, pe de-o parte acesta este supus prin control ºi dependenþã sau este legat de propria identitate prin conºtiinþa proprie. În ceea ce priveºte luptele sociale, Foucault identificã trei tipuri. Primul, împotriva formelor de dominare, fie ele sociale, etnice sau religioase, al doilea împotriva formelor de exploatare prin decembrie 2020 97Perspective politice care indivizii sunt alienaþi e produsul muncii lor ºi al treilea împotriva lucrurilor care îl leagã pe individ de el însuºi ºi care ajung sã îl defineascã astfel, aici fiind incluse formele de su- biectivare ºi supunere. În istorie, acest trei tipuri au apãrut fie izolate, fie combinate, însã chiar ºi atunci când erau combinate, o formã era dominantã. În societatea contemporanã, spune Foucault, acest ultim timp este întotdeauna dominant. Este clar pentru Foucault cã mecanis- mele de subiectivare nu pot fi analizate individual de cele de exploatare, însã cert este cã în- cepând cu secolul al 16-lea o nouã formã de putere politicã a fost dezvoltatã.(Foucault 1982, 781–82) Aceastã nouã formã de putere care s-a dezvoltat constant de atunci este statul. Pentru Foucault statul include atât o formã de putere „individualizantã”, cât ºi una „totalizatoare”, aceastã combinaþie fiind una unicã în istorie. Aceastã combinaþie de puteri îºi are originile în instituþiile creºtine, mai exact în puterea pastoralã. (Foucault 1982, 782) Foucault spune cã încã de la apariþia creºtinismului, acesta a rãspândit în societate, pe lângã un cod etic, ºi o nouã formã a relaþiilor de putere, fiind singura religie care s-a organizat sub forma unor biserici. De aici a fost creat un nou rol în societate, cel de preot (pastor) care mani- festã o formã de putere specialã. Aceasta are în primul rând ca scop „salvarea” individului în lumea cealaltã ºi, spre deosebire de puterea regalã, nu este o putere care doar sã comande, ci se poate ºi sacrifica pentru salvarea credincioºilor. Un alt aspect important este cã nu se pre- ocupã doar de comunitate ca întreg, ci ºi de fiecare individ în parte ºi nu poate fi exercitatã fãrã ca preotul sã cunoascã secretele individului. Aºadar aceastã formã de putere este orientatã cãtre salvare, este individualizantã ºi se manifestã pe întreg parcursul vieþii individului. (Foucault 1982, 783) În secolul al 18-lea a apãrut însã o nouã formã de organizare a puterii, în special a puterii individualizante, o nouã formã a puterii pastorale, statul modern. Aceastã nouã formã este con- struitã pe o structurã complexã în care indivizii trebuie sã îndeplineascã o singurã condiþie pen- tru a fi integraþi, aceºtia trebuie sã poatã fi modelaþi astfel încât sã se încadreze într-un nou cadru format din tipare specifice. Noua putere pastoralã se concentreazã mai degrabã pe asig- urarea supravieþuirii indivizilor pe lumea aceasta, nu pe salvarea lor în urmãtoarea, iar acest lucru se manifestã sub diferite forme, precum bunãstare, securitate, sãnãtate. O altã noutate este faptul cã puterea pastoralã nu mai este exercitatã doar de preoþi, ci în principal de aparatele statului sau uneori chiar de entitãþi private, precum asociaþii de binefacere sau filantropi. Un alt aspect important este cã mulþimea de agenþi care exercitã puterea pastoralã au determinat o nouã formã de cunoaºtere a omului care pe o parte este globalizantã cu privire la populaþie ºi pe altã parte analiticã cu privire la individ. Aºadar, puterea pastoralã care a fost legatã pânã la apariþia statului modern de o instituþie religioasã, este de acum rãspânditã în întreaga societa- te printr-o multitudine de instituþii. În loc sã se creeze un anumit grad le legãturã între puterea politicã ºi cea pastoralã sau chiar o anumitã rivalitate, a apãrut o „tacticã” individualizantã care, conform lui Foucault este caracteristicã unor puteri specifice, precum familia, psihiatria, educaþia, medicina sau angajatorilor. (Foucault 1982, 783–84) În a doua parte a textului despre „Subiect ºi Putere”, Foucault încearcã sã rãspundã la în- trebarea: cum se manifestã puterea? Pentru Foucault existã douã tipuri de putere, unul ce de- rivã din aptitudini determinate de caracteristicile corpului sau de alte instrumente exterioare. Prin acest tip de putere se pot modifica, utiliza sau distruge anumite lucruri, este deci o formã de capacitate. Cealaltã formã de putere, cea care este de interes pentru Foucault se manifestã între indivizi sau între grupuri sociale. Puterea în viziunea lui Foucault este una relaþionalã, în sensul în care este exercitatã de anumite persoane asupra altora. Foucault face o distincþie im- 98 Perspective politice portantã între relaþii de putere, relaþii de comunicare ºi capacitãþi obiective. Acestea se supra- pun constant în societate ºi se folosesc reciproc pentru a atinge anumite rezultate, însã nu exis- tã o formã uniformã sau constantã în care se manifestã acestea, ci se manifestã în funcþie de context. (Foucault 1982, 787–88) Putere politicã nu este exercitatã doar ca o relaþie între indivizi, între parteneri sau grupuri, ci trebui înþeleasã ca o modalitate prin care anumite acþiuni le modificã pe altele. Aici concep- tul de putere al lui Foucault seamãnã într-o oarecare mãsurã cu cel al lui Max Weber. Puterea existã deci doar atunci când existã o anumitã acþiune, nu are o existenþã permanentã ºi difuzã în societate, ci este integratã în anumite structuri permanente. De asemenea, puterea nu este manifestatã prin consens. Puterea trebuie vãzutã în schimb ca un tip de acþiune indirectã care nu se manifestã imediat asupra celorlalþi, ci acþioneazã asupra acþiunilor lor sau asupra acþiu- nilor care urmeazã sã fie întreprinse de indivizi. Existã douã elemente de bazã ale relaþiilor de putere, în primul rând cel asupra cãruia este exercitatã puterea trebuie sã fie recunoscut ºi tre- buie sã fie o persoanã care activeazã în societate ºi, în al doilea rând, este necesar ca acesta sã reacþioneze atunci când puterea se manifestã asupra lui.(Foucault 1982, 788–89) În ceea ce priveºte consensul ºi violenþa, douã concepte discutate ºi de Gramsci, acestea nu sunt total ex- cluse din relaþiile de putere, cãci relaþiile de putere nu pot exista fãrã acestea, însã acestea sunt fie instrumente ale relaþiilor de putere, fie rezultate, niciodatã elementele de bazã, acestea nu fac parte din natura puterii. Puterea este „un set de acþiuni care acþioneazã asupra altor acþiu- ni”. Foucault foloseºte termenul „conduct” (conduitã) pentru a surprinde specificul relaþiilor de putere, cãci acesta înseamnã în acelaºi timp a-i conduce pe alþii prin mijloace de coerciþie ºi o un tip de comportament. Acest termen este potrivit, spune Foucault, pentru cã exercitarea puterii determinã atât conduita indivizilor, cât ºi posibilele rezultate ale acþiunilor acestora. (Foucault 1982, 789) Un alt concept care trebuie clarificat este cel de guvernare. Pentru Foucault, guvernarea nu este strict o instituþie administrativã, ci aceasta stabileºte modul în care conduita cetãþenilor sã fie formatã. Astfel, a guverna nu înseamnã altceva decât a forma un cadru în care sã se în- cadreze acþiunile celorlalþi. Un alt aspect important apare aici. Foucault spune cã puterea poate fi exercitatã doar dacã indivizii sunt liberi. În acest caz, indivizii sunt liberi sã aleagã între diferite comportamente care însã la rândul lor sunt cuprinse în carul de care vorbeam mai de- vreme. Indivizii nu sunt îngrãdiþi deci la o singurã posibilitate, cum se întâmpla de exemplu în cazul sclaviei, cãci trebuie sã existe o relaþie continuã între libertate ºi putere, acestea influ- enþându-se reciproc.(Foucault 1982, 790) În ceea ce priveºte guvernarea, trebuie sã avem în vedere douã aspecte. În primul rând Foucault înþelege prin guvernare doar acele relaþii de pu- tere care sunt bazate pe „programe raþionale ºi calculate ale cunoaºterii” ºi funcþioneazã pin tehnici de modelare sau reglementare a comportamentului. În al doilea rând, guvernarea nu are ca scop modelarea directã a conduitei oamenilor, ci mai degrabã o modelare indirectã printr-un tip de determinare reflexivã. (Lemke 2011, 18) Guvernarea aºadar are ca scop formarea com- portamentului individului, în funcþie de un anumit set de norme. Trebuie subliniat faptul cã Foucault nu se referã la guvernare doar ca agenþie a statului, ci la o varietate de agenþii care guverneazã asupra anumitor aspecte din vieþile indivizilor. Foucault foloseºte termenul „gov- ernmentality”, un termen împrumutat de la Roland Barthes despre care spunea cã este un barbarism care nu poate fi evitat, însã îi schimbã acestuia înþelesul. Foucault foloseºte acest termen pentru a descrie acele acþiuni ºi practici complexe care au ca scop conducerea sau ghi- darea indivizilor. Foucault a introdus acest concept în cursurile de la Colegiul Francez din decembrie 2020 99Perspective politice 1978 ºi 1979. (Bröckling, Krasmann, and Lemke 2012, 2) În primul curs din aceastã serie, Foucault începe prin a discuta conceptul de „bio-power”. Acest concept se referã la mecanis- mele prin care „proprietãþile biologice” ale oamenilor au devenit obiectul unei strategii po- litice. Este important de ºtiut cã în aceastã serie de cursuri Foucault discutã de fapt rezultatele unei analize a mecanismelor puterii începutã cu câþiva ani înainte, dupã cum chiar el spune la începutul primului curs. Scopul acelei analize a fost de a înþelege cum, între cine, dupã ce pro- ceduri ºi cu ce efecte funcþioneazã puterea. Puterea, spune Foucault, nu trebuie în niciun caz sã fie înþeleasã ca o substanþã, ci ca un set de proceduri ºi mecanisme care au ca rol asigurarea puterii. De asemenea trebuie înþeles de la început cã puterea nu este generatã de la sine, meca- nismele de putere nu apar automat. Nu existã mai întâi relaþii de producþie sau relaþii familiale deasupra cãrora sã aparã mecanismele de putere care sã le modifice. Din contã, mecanismele de putere sunt în acelaºi timp efectul ºi cauza tuturor relaþiilor, acestea sunt parte din acestea. (Foucault et al. 2007, 16–17) În finalul cursului al patrulea, Foucault oferã ºi definiþia conceptului de „artã a guvernãrii” (governmentality), spunând cã acesta are trei înþelesuri. Pe de-o parte reprezintã un ansamblu format din instituþii, proceduri calcule, analize ºi tactici care permit exercitarea puterii. În acest caz, Foucault se referã de fapt la economia politicã manifestatã prin formele de cunoaºtere specifice ºi prin instrumentele tehnice, adicã „aparatele de securitate”. În al doilea rând „arta guvernãrii” este înþeleasã de Foucault ca tendinþa care a fãcut ca guvernarea sã devinã puterea preeminentã în special în societãþile din vest., ajungându-se astfel la dezvoltarea aparatelor gu- vernamentale ºi la anumite cunoºtinþe (knowledges) specifice acesteia. În ultimul rând, „arta guvernãrii” poate fi înþeleasã ºi ca procesul prin care statul din perioada Evului Mediu s-a transformat în statul administrativ din secolul al 16-lea ºi prin care acesta din urmã a fost trans- format ulterior în statul modern. Foucault considera cã trãim într-o perioadã a dominatã de „arta guvernãrii”. (Foucault et al. 2007, 144) În ceea ce priveºte definiþia de mai sus, Martin Saar subliniazã faptul cã este mai degrabã o definiþie ad-hoc ºi trebuie deci sã o privim critic. Am ales însã sã o aduc în discuþie deoarece este singura definiþie pe care Foucault o foloseºte în cursurile în care dezvoltã acest concept. Urmãtoarele cursuri în care discutã despre „arta gu- vernãrii” acesta face mai degrabã o genealogie a acesteia, plecând de la puterea preoþimii pânã la problema statului modern ºi la tehnicile liberalismului. Despre acestea din urmã o sã discut pe scurt în ultima parte a acestui capitol, întrucât consider cã pentru a înþelege mai bine con- ceptul de „artã a guvernãrii” trebuie sã vedem modul în care liberalismul a fost analizat prin aceastã metodã. Ceea ce putem însã extrage din aceastã definiþie, conform lui Saar este cã acest concept propus de Foucault se referã la „baza economicã ºi epistemicã a acþiunii statu- lui” ºi prin acesta Foucault analizeazã istoric procesul de guvernare ºi mai ales modul în care statul administrativ în care populaþia este guvernatã dupã noile forme de cunoaºtere a devenit modul dominant de exercitare a puterii politice. (Bröckling, Krasmann, and Lemke 2012, 39) „Arta guvernãrii” se referã la ansamblul de proceduri, analize, instituþii ºi tactici prin care sunt exercitate formele complexe de putere care au ca þintã populaþia., ca sursã principalã de cunoaºtere economia politicã ºi ca mijloace tehnice, aparatele de securitate. Aºadar, pentru a studia „arta guvernãrii” trebuie de fapt sã analizãm modul în care statul a fost construit prin diferitele practici ale guvernãrii. Aici existã o diferenþã clarã între perspectiva instrumentalistã a statului pe care o avea Gramsci ºi viziunea lui Foucault, cãci acesta susþine cã în analiza sta- tului trebuie sã þinem cont de faptul cã acesta nu are o „esenþã universalã sau generalã”. (Jes- sop 2007, 37) 100 Perspective politice În ceea ce Foucault a numit „the history of governmentality”, adicã în cursul despre care am tot amintit mai sus, Foucault abordeazã trei forme de guvernare, raþiunea statului, poliþia ºi liberalismul. O primã distincþie care trebuie adusã în discuþie în acest punct este cea dintre dis- ciplinã ºi tehnici de securitate. Tehnicile disciplinare stabilesc anumite ierarhii, sau mai bine spus ajutã la separarea între normal ºi anormal prin impunerea unor norme ºi valori la care in- divizii în care indivizii trebuie sã se încadreze. Tehnicile de securitate funcþioneazã invers, ele nu impun anumite standarde, ci traseazã un cadru optimal plecând de la o realitate empiricã. Aceste tehnologii de securitate au apãrut odatã cu apariþia liberalismului ca „artã a guvernãrii”. (Bröckling, Krasmann, and Lemke 2012, 4–5) Liberalismul aºadar nu este doar o ideologie, ci o „artã a guvernãrii” care are la bazã economia politicã drept principala formã de cunoaºtere. Pentru Foucault, liberalismul a reuºit sã înlocuiascã anumite reglementãri externe cu unele in- terne. Acesta nu asigurã pur ºi simplu libertatea individului, ci formeazã un cadru în care in- dividul poate sã-ºi exercite libertatea. Tocmai de aceea libertatea este un instrument important al acestei arte a guvernãrii. Este mai degrabã o formã indirectã de putere care nu îi afecteazã direct pe indivizi, ci le restrânge posibilitãþile de acþiune Guvernarea liberalã ameninþã perma- nent libertatea pe care se bazeazã, pentru ca noi forme de intervenþie sã aparã, tocmai de aceea mecanismele de securitate sunt o condiþie existenþialã a liberalismului. (Bröckling, Krasmann, and Lemke 2012, 5–6) În încheierea acestui capitol o sã amintesc ceea ce spuneau Rose et al. în concluziile unui text din 2007, folosirea acestei metode propusã de Foucault nu înseamnã sub nicio formã folosirea unui model clar, unei metode foarte bine conturate, asta, adaug eu, pe de-o parte pen- tru ca Foucault nu a conturat foarte clar o astfel de metodã ºi nici cercetãrile ulterioare care au folosit-o nu au propus pânã acum o metodã care sã fie structuratã exact ºi sã fie universal ac- ceptatã. Ceea ce consider important la aceastã abordare este „lentila” micro pe care o foloseºte, anume faptul cã ne ajutã sã analizãm relaþiile de putere uitându-ne la practicile mondene ºi la discursuri. De asemenea, autorii amintiþi mai sus spun cã o altã calitate a acestei abordãri este tocmai flexibilitatea ºi faptul cã poate fi îmbinatã cu alte metode, ceea ce încerc ºi eu sã fac în aceastã lucrare.(Rose, O’Malley, and Valverde 2006, 25–26) Gramsci ºi Foucault – O intersecþie Despre legãtura dintre cei doi ºi despre metode prin care ideile lor pot fi combinate s-a dis- cutat ºi existã în mod clar douã viziuni complet diferite. Pe de-o parte existã autori precum Richard Day sau Barnett care susþin cã cei doi nu pot fi folosiþi sub nicio formã împreunã. Barnett spune cã abordãrile marxiste nu sunt compatibile cu abordarea lui Foucault, întrucât presupun modele diferite de cauzalitate, concepte diferite, moduri diferite de analizã a relaþi- ilor sociale ºi înþelegeri total diferite a puterii politice.(Barnett 2005, 8) Aici David Kreps ridicã douã întrebãri importante, de la care a plecat într-o anumitã mãsurã ºi aceastã lucrare, nu cumva cei coi se concentreazã pe aspecte diferite ale aceleiaºi imagini de ansamblu, aspecte care nu se exclud unele pe altele. Nu cumva abordarea lui Foucault care se concentreazã pe micro-politicile din societate poate fi completata de teoria hegemoniei a lui Gramsci? Kreps spune cã atenþia la nivelul micro al puterii pe care o are Foucault ºi atenþia lui Gramsci cãtre nivelul macro al instituþiilor, claselor ºi societãþilor pot oferi împreunã o imagine de ansamblu mai precisã. (Kreps 2015, 1–2) Aºadar, în aceastã ultimã parte, plecând de la acestea, o sã ana- decembrie 2020 101Perspective politice lizez modul în care cele douã abordãri pot fi îmbinate, discutând în primul rând o parte din lu- crãrile care au avut obiective similare. Primii autori pe care vreau sã-i aduc în discuþie sunt Laclau ºi Mouffe. Aceºtia au trecut, dupã cum spune Jacob Torfing, de la o perspectivã inspiratã de Antonio Gramsci, la o teorie neo-Gramscianã a discursului, ajungând la o nouã abordare postmodernã. Trecerea nu a fost bruscã, dupã cum noteazã Torfing, ºi nici haoticã, ci a fost rezultatul unui program de cercetare fãrã sfârºit a cãrui vocabular ºi abordare a fost modificat în timp. (Torfing 1999, 13) Laclau ºi Mouffe au preluat conceptul de Hegemonie de la Gramsci, dupã cum aminteam ºi în primul capitol ºi l-au dus mai departe, dizolvând diviziunea dintre structurã ºi suprastructurã. Pentru Laclau ºi Mouffe, grupurile de oameni din societate nu sunt divizate ca urmare a realitãþii ma- teriale, ci acestea sunt de fapt rezultatul unor procese politice discursive. Percepþia indivizilor asupra realitãþii este modelatã ºi mediatã în întregime de discursuri. (Rear n.d., 3–4) Hege- monia este construitã, conform acestora, exact în acelaºi mod în care sunt construite toate re- laþiile sociale, în mod discursiv. Grupurile sociale ºi relaþiile între indivizi sunt deci construite discursiv, tocmai de aceea ºi subiectul este un construct discursiv. Astfel, Laclau ºi Mouffe schimbã atenþia de pe dimensiunea economicã, întrucât clasa nu mai este predeterminatã, ci, la fel ca rasa ºi genul este rezultatul unei culturi naþionale pre-existente. Subiectivizarea indi- vidului nu mai este aºadar rezultatul poziþiei sale în procesul de producþie, ci clasa la rândul ei este formatã discursiv, întrucât grupurile sociale concureazã prin discurs pentru a crea clase so- ciale. (Olssen 1999, 107) Pentru Laclau ºi Mouffe, societatea nu este un câmp singular de luptã pentru hegemonie; luptele hegemonice au loc în multe domenii ale vieþii sociale, nu doar între clase. Discursurile devin hegemonice atunci când ajung în ceea ce Gramsci numea „simþ co- mun”, reuºind astfel sã transforme anumite practici sociale într-o realitate naturalã, acceptatã universal, fãrã ca indivizii sã realizeze cã totul este rezultatul unor practici hegemonice, unui plan hegemonic. Totuºi, pentru cei doi, nu existã proiect hegemonic care nu poate fi contestat prin mijloace contra-hegemonice. Acestea pot apãrea prin practicile cotidiene care contestã discursurile existente. Aici apare o primã legãturã cu Foucault, întrucât acesta considerã cã atunci când douã discursuri antagonice concureazã pentru hegemonie, apar viziuni contradic- torii cu privire la identitãþile sociale ºi sistemele de cunoaºtere. Antagonismele pot fi rezolvate temporar de ceea ce Gramsci ºi Laclau ºi Mouffe numesc intervenþie hegemonicã, însemnând un efort de re-stabilirea a dominãrii unui discurs prin re-articularea acestuia. (Rear n.d., 5–9) Aºadar, cum bine rezumã Torfing, Laclau ºi Mouffe oferã o interpretare poststructuralistã lui Gramsci prin faptul cã nu mai vãd hegemonia ca pe o luptã între clase. Noua concepþie „im- plic articularea identitãþilor sociale în contextul antagonismelor sociale”, articularea identitã- þilor având caracter discursiv.(Torfing 1999, 13–14) Un alt autor pe care o sã îl aduc în discuþie în cele ce urmeazã este Mark Olssen, care încearcã sã identifice în lucrarea sa o posibilã „bazã de convergenþã” între Gramsci ºi Foucault. Totuºi, spre deosebire de alte abordãri, Olssen reuºeºte sã facã o comparaþie solidã între cei doi iar abordarea sa se bazeazã pe aceastã comparaþie. În introducerea capitolului, Olssen discutã mai multe lucrãri care au avut acelaºi scop, unele spunând cã cei doi se completeazã reciproc, altele cã nu pot fi folosiþi împreunã. Un punct de plecare important în ambele cazuri a fost diferenþa majorã între marxism ºi post-structuralism, diferenþã care în viziunea lui Olssen poate fi atât o piedicã, cât ºi un avantaj.(Olssen 1999, 89–94) Totuºi, compatibilitatea între cei doi autori au la bazã interpretarea relaþiei dintre bazã ºi suprastructurã a lui Gramsci. Acesta spune cã ideea conform cãreia fiecare „fluctuaþie” a ideologiei poate fi vãzutã drept o expre- 102 Perspective politice sie a structurii trebuie contestatã. De aceea pentru Gramsci, hegemonia nu este bazatã doar pe condiþiile economice. Dupã cum spune Olsson, pentru Gramsci materialismul istoric nu este altceva decât un instrument care poate fi folosit pentru analiza ordinii sociale. Dar Gramsci nu s-a concentrat doar pe condiþiile economice, dupã cum spuneam, ci ºi pe sfera culturii ºi pe rolul educaþiei în construirea identitãþii ºi pe rolul intelectualului în societate. De asemenea, ar- gumenteazã Olssen, Gramsci recunoaºte ºi rolul discursului în universalizarea unui anumit raþionament.(Olssen 1999, 94–96) Pentru Gramsci, limba conþinea noþiuni filosofice care in- fluenþau percepþiile ºi acþiunile indivizilor. La rândul lui, Foucault a abordat ºi el problematica limbajului, acesta fiind în concepþia lui „purtãtorul” presupoziþiilor filosofice ºi politice. Un alt punct de intersecþie este rolul intelectualilor. Pentru Gramsci, un lider politic trebuie sã fie un intelectual organic. Aceºtia au rolul de a formula obiectivele ºi aspiraþiile grupurilor. Foucault vorbeºte despre intelectuali specifici, referându-se la acei indivizi care articuleazã cunoaºterea localã, marginalizatã, opusã cunoaºterii sistematizate, promovatã de „intelectualii universali”. Pentru ambii, intelectualii au roluri importante în sfera culturalã, aceºtia fiind cei care „dise- mineazã adevãrul”. Fiecare societate are un anumit „regim al adevãrului”, precum ºi forme de contestare ale acestuia. (Olssen 1999, 96–98) Un alt punct în care apar similaritãþi este, con- form aceluiaºi Olssen, modul în care cei doi se referã la istorie. Ambii vãd sistemele teoretice sau filosofice ca fiind manifestate exclusiv în relaþie ºi ca parte a proceselor istorice. Gramsci considerã cã o concepþie raþionalã este aceea care ajunge sã reziste istoric, chiar sã prevaleze, întrucât, pe de-o parte o astfel de concepþie este rezultatul unor aranjamente ale puterii, este rezultatul tradiþiei ºi pentru cã îndeplineºte nevoile umane, ºi astfel ajunge sã constituie „sim- þul comun” al oamenilor într-o anumitã perioadã. Foucault, pe de altã parte analizeazã schim- bãrile fundamentale care au apãrut în discurs, cãutând anumite discontinuitãþi sau fisuri care sã le semnaleze. De asemenea, se concentreazã ºi pe relaþiile dintre discurs ºi practicile sociale, economice ºi ideologice. Pentru el, ideile, cunoaºterea ºi valorile sunt funcþii ale condiþiilor is- torice ºi pot fi modificate doar prin schimbarea acestor condiþii. Mai mult, cei doi vãd subiec- tul ca fiind construit istoric. Gramsci spune cã nu am putea avea o concepþie coerentã despre lume fãrã sã cunoaºtem istoria, cãci individul ca produs al tuturor relaþiilor determinate istoric, poartã urmele istoriei. (Olssen 1999, 98–99) Un alt punct comun este preocuparea pe care ambii o au faþã de conceptul de libertate. Chiar dacã în concepþia ambilor, individul acþioneazã în anumite limite determinate structural, acesta are un rol creativ ºi într-o anumitã mãsurã au- tonom. Omul a încercat mereu sã scape de sub forþele care îl subjugã ºi sã obþinã controlul asupra acestora, aceastã idee fiind îmbrãþiºatã atât de Foucault, cât ºi de Gramsci. Pentru Gramsci, contra-hegemonia activeazã în sfera culturalã ºi are ca rezultat o viaþã mai bunã obþinutã ca urmarea a acþiunilor politice colective. Aici cei doi se despart într-o anumitã mã- surã, spune Olssen. (Olssen 1999, 99–100) Totuºi, spune Olssen, chiar dacã Gramsci se con- centreazã mai degrabã pe schimbãrile politice iar Foucault pe dezvoltarea unei „griji pentru sine”, asta nu înseamnã cã cei doi sunt incompatibili. Din contrã, teoriile lui Gramsci pot funcþiona împreunã cu concepþia lui Foucault asupra construcþiei discursive a indivizilor ºi concepþia asupra relaþiei dintre indivizi ºi structurile sociale. În ciuda diferenþelor dintre cei doi, existã ºi metode prin care se por completa unii pe ceilalþi, conform lui Olssen, mai mult decât atât, prin completarea lui Gramsci cu Foucault, prin formarea unui nou cadru teoretic se poate analiza mai corect modul în care este dispersatã puterea politicã atât la nivel naþional, cât ºi internaþional.(Olssen 1999, 102) Un efect important al folosirii celor doi este schimbarea ideii de conflict social, întrucât pentru Foucault puterea nu are o formã binarã, societatea nu decembrie 2020 103Perspective politice este împãrþitã între cei ce dominã ºi cei ce sunt dominaþi. Puterea este prezentã în toate activ- itãþile oamenilor ºi nu este doar represivã, ci ºi productivã. Mai important, aceasta nu este con- centratã doar la nivelul statului, în aparatele represive, ºi acesta nu se concentreazã foarte mult nici pe factorii economici. Astfel, puterea acþioneazã în diferite domenii, precum cunoaºterea, medicina, educaþia sau sexualitatea. (Olssen 1999, 103–4) De asemenea, spune Olssen, com- binaþia între cei doi este cu atât mai justificatã când ne uitãm la douã concepte cheie, cel de putere ºi cel de hegemonie. O astfel de perspectivã ne permite sã analizãm hegemonia, nu doar din perspectiva organizãrii consensului sau a practicilor de coerciþie , ci ºi prin alte tehnici ºi metode prin care anumite valori ºi practici devin universalizate ºi acceptate de societate. Ambii autori vãd în guvernare potenþialul de a modela comportamentul indivizilor, însã folosirea teoriei lui Gramsci poate sã ne ducã spre o capcanã importantã, analizarea doar de „sus în jos” a relaþiilor de putere. Foucault ne oferã mecanismele ºi conceptele pe care le putem folosi în identificarea ºi analiza micro-practicilor, a strategiilor puterii ºi a efectelor acesteia. Aici inter- vine conceptul de „governmentality” sau „artã a guvernãrii” care ne permite tocmai acest tip de analizã. Putem spune aºadar cã distincþia între forþã ºi consimþãmânt ºi teoria statului a lui Gramsci este completatã de teoria artei guvernãrii a lui Foucault.(Olssen 1999, 104–5) O altã perspectivã interesantã este cea a lui Ekers ºi Loftus care ºi-au propus sã dezvolte un cadru teoretic care sã poatã fi folosit pentru a analiza relaþiile de putere din societate ºi to- todatã sã analizeze modul în care accesul la apã este inclus în operaþiunile hegemonice ºi în menþinerea unei anumite forme de guvernare. Chiar dacã cei doi discutã aceste aspecte din perspectivã geograficã, sunt de pãrere cã au reuºit sã formeze un cadru teoretic care poate fi folosit în analiza relaþiilor de putere. Despre încercãrile geografilor de a-i folosi pe Gramsci ºi Foucault împreunã, unii autori, precum Barnett, pe care l-am menþionat ºi la începutul acestui capitol, au spus cã sunt cel puþin naive. Consider însã cã Elkers ºi Loftus au reuºit sã identi- fice bine legãturile dintre cei doi, tocmai de aceea îi aduc aici în discuþie. Ei încearcã sã iden- tifice tensiunile între Gramsci ºi Foucault ºi sã þinã cont de acestea în dezvoltarea cadrului teo- retic. O primã intersecþie identificatã de Ekers ºi Loftus este în conceptul de stat integral folosit de Gramsci. Rolul statului integral se întinde pânã la nivelul „instituþiilor private”, pânã în in- timitatea cãminului, spun cei doi, tocmai de aceea rezoneazã cu forma dispersatã de guvernare pe care o foloseºte Foucault. Tocmai de aceea spun cei doi, este nevoie sã ne uitãm foarte atent la modul în care statul este vãzut de Gramsci ºi Foucault. Trebuie deci sã ne uitãm la modul în care hegemonia este construitã prin politicile cotidiene, sau, folosind un concept dezvoltat de Foucault prin „conduct of conduct”. Dacã conceptul de hegemonie ºi cel de „artã a guvernãrii” stabilesc cadrul în care practicile politice se desfãºoarã ºi totodatã specificul prin care un grup social îºi exercitã dominarea ºi modul în care relaþiile sociale se desfãºoarã. Totuºi aceste concepte nu aratã, în întregime modul în care puterea politicã este exercitatã, spun Ekers ºi Loftus, pentru asta trebuie sã ne uitãm la modul în care Gramsci se referã la conceptul de ide- ologie ºi Foucault la conceptul de putere. (Ekers and Loftus 2008, 698–704) Dupã cum spuneam ºi la sfârºitul primului capitol, faptul cã Gramsci a regândit conceptul de ideologie l-a apropiat într-o anumitã mãsurã de Foucault. Pentru Gramsci procesele ideo- logice modeleazã acþiunile ºi credinþele indivizilor ºi ajutã aºadar la dezvoltarea ideologiei. Gramsci se îndepãrteazã aºadar de concepþia marxistã asupra ideologiei. Ideologia se bazeazã pe o anumitã formã de conºtiinþã care este legatã de unele elemente ºi particularitãþi ale socie- tãþii. Hegemonia nu este dezvoltatã prin sancþiuni sau constrângeri, ci implicã un anumit mod de gândire ºi de modelare a gândirii, ceea ce Gramsci numea „conformism de jos”. Ideologia 104 Perspective politice este formatã prin practici cotidiene bazate pe ceea ce Gramsci numea simþ comun. Ideile refor- mulate prin acest proces au o forþã materialã, reformulând realitatea în anumite moduri. Aºadar relaþiile sociale care implicã ºi relaþiile economice, politice, simbolice ºi culturale, au o con- tribuþie centralã în structurarea anumitor viziuni asupra lumii. (Ekers and Loftus 2008, 704–5) Foucault nu a îmbrãþiºat viziunea marxistã asupra ideologiei, totuºi Gramsci a scãpat de criticile pe care Foucault le aducea acestei viziuni. Ekers ºi Loftus spun cã este important sã þinem cont de faptul cã Foucualt ºi-a dezvoltat conceptul de putere în opoziþie faþã de înþe- legerea marxistã a ideologie ºi în special în opoziþie faþã de aparatele ideologice ale lui Althusser. ªtim deja cã puterea la Foucault este relaþionalã în sensul cã existã doar în relaþie cu alte instituþii, cu alþi indivizi ºi are o formã difuzã, circulând în societate prin relaþiile so- ciale. Puterea este productivã în sensul în care contribuie la producerea subiecþilor, a ade- vãrurilor ºi instituþiilor. Un alt aspect important, spun Ekers ºi Loftus este cã pentru Foucault cunoaºterea nu este exterioarã relaþiilor de putere, acestea putând fi înþelese doar prin prisma practicilor ºi aparatelor materiale. Aici, spun cei doi, putem identifica o nouã legãturã între Gramsci ºi Foucault. Ambii vãd ideile ºi tipurile de cunoaºtere ca fiind parte din practicile ºi aparatele materiale. Gramsci ºi Foucault ne pot ajuta sã înþelegem modul prin care anumite raþionamente ale guvernãrii ºi anumite ideologii devin „internalizate” în oraºe, spitale sau, dupã cum spun Ekers ºi Loftus, chiar în producþia reþelelor de apã. Folosindu-l pe Foucault aici înseamnã sã ne uitãm la modul în care conduita oamenilor este modelatã ºi la relaþiile lor cu lumea materialã, cu obiceiurile ºi credinþele, la modul în care oamenii acþioneazã ºi gândesc. Din perspectiva lui Gramsci putem observa modul în care „simþul comun” este dezvoltat cu scopul de a susþine interesele unui anumit grup.(Ekers and Loftus 2008, 705–6) Chiar dacã Gramsci ºi Foucault au dezvoltat teorii ale puterii diferite, în ambele cazuri pu- terea circulã prin societate. În cazul lui Gramsci acest aspect este mai puþin vizibil, însã pu- terea este în viziunea lui invizibilã, diseminatã în societate ºi „naturalizatã” sub forma unor obiceiuri sau practici spontane. Un alt punct de intersecþie aici este faptul cã atât Gramsci, cât ºi Foucault analizeazã puterea din punct de vedere istoric. Totuºi, spun Ekers ºi Loftus, existã destule puncte de tensiune între teoriile lui Gramsci ºi Foucault, însã acestea pot fi folosite în mod productiv, ca puncte de plecare pentru noi cercetãri. Una din principalele diferenþe este modul în care este înþeleasã socialul. Pentru Gramsci, relaþiile culturale, politice ºi economice ajung sã se influenþeze reciproc, coagulându-se astfel un „întreg diferenþiat”. Pe de altã parte, Foucault vede socialul ca fiind discontinuu, fragmentat, relaþiile ºi cunoaºtere sunt indepen- dente unele de altele, tocmai de aceea socialul sau societatea pot fi „abstracþii periculoase”. (Ekers and Loftus 2008, 706–7) În ceea ce priveºte diferenþele ºi asemãnãrile dintre conceptele de putere la Gramsci ºi la Foucault, consider Cã Asli Daldal reuºeºte sã le surprindã cu exactitate. Atât Gramsci, cât ºi Foucault folosesc conceptul de „relaþii de forþã”, preluat de la Machiavelli, astfel puterea este difuzã ºi împrãºtiatã prin relaþiile de putere din societate. Pentru ambii, puterea are un carac- ter productiv. În cazul lui Gramsci, puterea produce ideologie ºi invers, ideologia produce pu- tere; iar pentru Foucault, puterea produce aparate de cunoaºtere. Un alt aspect important este faptul cã nici unul nu vede mecanismele represive drept principalele surse ale puterii. De asemenea, chiar dacã Foucault respinge ideea conform cãreia statul ar fi o sursã de putere, Daldal spune cã atunci când discutã despre puterea pastoralã a statului, Foucault se apropie de modul în care Gramsci vede societatea civilã. Tensiunea principalã apare abia atunci când ne uitãm la cum se raporteazã cei doi la ideologie, întrucât pentru Foucault ideologia este o ab- decembrie 2020 105Perspective politice stracþie care nu poate explica efectele puterii în societate, pe când Gramsci spune cã existã o relaþie între putere ºi ideologie. Un ultim punct amintit de Daldal este faptul cã Foucault, spre deosebire de Gramsci se concentreazã pe modul în care tehnologiile de putere produc cunoaº- tere ºi acþioneazã asupra corpului uman. (Daldal 2014, 166–67) Întorcându-mã-mã puþin la Ekers ºi Loftus, cei doi spun cã atunci când încercãm sã lucrãm cu Gramsci ºi Foucault împreunã, trebuie sã fim mereu atenþi la tensiunile între cei doi ºi sã nu trecem cu vederea acestea. Oricine lucreazã cu o astfel de abordare trebuie sã „îºi ia anu- mite angajamente ontologice, epistemologice ºi normative acolo unde apar conflictele” ºi sã aibã abilitatea de a „þine cont de dezordinea ºi de luptele politice din viaþa de zi cu zi”. (Ekers and Loftus 2008, 704) Jonathan Joseph are o abordare asemãnãtoare cu cea a lui Olssen, discutatã puþin mai sus. Acesta încearcã sã gãseascã o metodã de a îmbina cele douã concepte centrale pe care le-al discutat în primele douã capitole, cel de hegemonie ºi cel de „artã a guvernãrii”. Joseph în- cearcã sã abordeze „arta guvernãrii” din perspectiva hegemoniei, întrucât, spune acesta, o ast- fel de abordare permite analiza formelor prin care o anumitã „artã a guvernãrii” devine hege- monicã, dar ºi oportunitãþile, limitãrile ºi strategiile generate de aceasta. Combinaþia între cele douã concepte este utilã, întrucât o analizã doar din perspectiva lui Foucault ºi a artei gu- vernãrii poate sã discute despre modul în care funcþioneazã formele contemporane de guver- nare, însã nu poate explica de ce funcþioneazã astfel. De aceea este nevoie de un alt concept care sã ofere o imagine e ansamblu, astfel încât sã înþelegem de ce anumite forme ale artei gu- vernãrii neoliberale au devenit dominante în anumite societãþi ºi, de asemenea ne ajutã sã iden- tificãm variaþiile acestor forme.(Joseph 2017, 11) Este important pentru început sã ne uitãm la modul în care Foucault se raporteazã la nivelul micro ºi macro al puterii. Nivelul micro are rolul de a dezvolta relaþiile sociale. Strategiile de putere de la nivel macro sunt dependente de relaþiile de putere de la nivel micro. Totuºi, trebuie sã înþelegem relaþia dintre cele douã niveluri ca fiind una cu dublu-sens pentru a înþelege modul în care micro-practicile au devenit folosite, transformate ºi modelate de mecanismele ºi formele macro de dominare. Jonathan Joseph se referã adesea la neoliberalism ca la artã a guvernãrii care trebuie analizatã din aceastã perspectivã. El spune cã acesta devine hegemonic atunci când anumite practici micro sunt incluse într-o strategie macro a guvernãrii. (Joseph 2017, 11–13) O asemenea abordare are însã o mare problemã, conform lui Joseph, chiar dacã poate oferi un instrument util de analizã a tacticilor ºi tehnicilor folosite, nu poate explica ºi de ce sunt folosite acestea ºi de ce permit anumiþi agenþi ca acestea sã fie folosite. De aceea, spune Joseph, o astfel de abordare oferã o teoretizare slabã a puterii statului ºi a grupurilor de interese ºi de aceea este nevoie sã introducem conceptul de hegemonie. Conform lui Joseph, cei doi, Gramsci ºi Foucault nu au abordãri incompatibile, din contrã, statul integral al lui Gramsci este un mix între mijlocare economice ºi extra-economice, ceea ce îl apropie de Foucault iar acesta din urmã îºi îndreap- tã atenþia cãtre problematica economiei politice în cursurile sale. Astfel prin folosirea celor doi, o analizã ar pleca de la natura instituþionalizatã a economiei, precum ºi rolul strategic al statu- lui care coordoneazã relaþiile de putere prin aparatele hegemonice. (Joseph 2017, 13–14) Aºa- dar, conceptul de „artã a guvernãrii” este un instrument teoretic foarte util în analiza tehnicilor ºi tehnologiilor guvernãrii, însã nu explicã de ce acestea funcþioneazã într-un anumit mod sau de ce funcþioneazã în anumite contexte în moduri diferite. De aceea avem nevoie de conceptul de hegemonie pentru a înþelege modul în care arta guvernãrii este conectatã cu strategiile ma- cro într-un anumit context. Conceptul de hegemonie ne poate ajuta sã înþelegem de ce anumite 106 Perspective politice tehnologii ale guvernãrii devin dominante prin legarea acestora de contextul social. Joseph spune cã asta nu ar trebui sã ne facã sã adoptãm o viziune reducþionistã ºi sã ne concentrãm doar pe economie pentru a explica modul în care funcþioneazã „arta guvernãrii”. Trebuie sã þinem cont de faptul cã acele condiþii de care depinde hegemonia sunt reproduse constant prin activitãþile sociale. Hegemonia ne ajutã sã înþelegem anumite aspecte precum cadrul instituþio- nal, rolul grupurilor sociale sau procesul prin care anumite proiecte sunt construite. Conceptul dezvoltat de Foucault, pe de altã parte, ne ajutã sã analizãm anumite detalii, precum micro- practicile care au precedat hegemoniei ºi ne ajutã sã înþelegem cum funcþioneazã guvernarea. Ceea ce e important sã ºtim însã e cã folosirea celor douã concepte este de fapt un drum dus- întors între nivelul micro al practicilor ºi cel macro al instituþiilor. (Joseph 2017, 16–17) În altã lucrare, Joseph discutã mai exact despre cum pot fi folosite conceptele de hege- monie ºi „artã a guvernãrii” împreunã. Chiar dacã obiectivul sãu este sã dezvolte un „frame- work” prun care sã analizeze modul în care funcþioneazã guvernanþa globalã, consider cã aces- ta poate fi structurat în aºa fel încât sã poatã fi folosit ºi la nivel local. Dupã cum aminteam ºi mai sus, pentru Joseph conceptul propus de Foucault oferã o atenþie la detalii ºi pune accentul pe nivelul micro în primul rând, astfel încât putem sã analizãm modul în care s-a dezvoltat ne- oliberalismul. Asta ar însemna sã folosim acest concept pentru a identifica micro-practicile care au fost „colonizate” la nivel macro ºi au oferit o anumitã coerenþã discursului neoliberal. Sã nu uitãm totuºi cã Foucault vede relaþia între micro ºi macro ca un continuu du-te-vino ºi de asta trebuie sã þinem cont atunci când facem o astfel de analizã. Trebuie sã ne uitãm ºi la cum discursul respectiv, fie el neoliberal sau nu a fost aplicat ºi de „sus în jos” , spre exemplu prin politici guvernamentale în domenii precum sãnãtatea, asistenþa socialã, securitatea, etc. O analizã trebuie sã înceapã, dupã cum spune ºi Foucault de la mecanismele puterii, care au pro- pria istorie de care trebuie þinut cont, propriile tehnologii ºi tactici ºi dupã ce acestea sunt iden- tificate, trebuie sã ne uitãm la modul în care au fost folosite, transformate. (Jonathan Joseph 2014, 7) Totuºi, dacã vrem sã ne referim la cazul României, trebuie sã identificãm mai întâi tipul de discurs dominant, cãci, chiar dacã din punct de vedere economic, au existat anumite mãsuri neoliberale în ultimii ani, discursul dominant pare a fi mai degrabã-populist naþiona- list. Nu o sã dezvolt totuºi aici aceastã discuþie, întrucât asta ar însemna o abatere de la scopul acestei lucrãri. Aici intervine conceptul de hegemonie, care ne poate transpune aceste meca- nisme despre care vorbeam mai sus, la nivelul statului pentru a înþelege strategiile ºi tacticile adoptate de anumite grupuri pentru a-ºi spori puterea. Joseph spune cã grupurile nu devin hegemonice din nimic, acestea îºi construiesc proiectul pe micro-practici deja existente, pe dis- cursuri ºi tipuri de conduitã. Aºadar, putem spune cã hegemonia ne ajutã sã identificãm strate- giile iar conceptul lui Foucault ne ajutã sã înþelegem tehnicile folosite. Mai mult decât atât, conceptul de hegemonie ne ajutã sã înþelegem contextul instituþional, rolul claselor sociale, modul în care sunt reprezentate interesele anumitor grupuri, cum sunt construite proiectele hegemonice. (Jonathan Joseph 2014, 7–9) Jonathan Joseph identificã o nouã fazã a hegemoniei în Marea Britanie sau SUA, o fazã în care se reformeazã blocurile istorice prin promovarea pieþei libere ºi retragerea statului din anumite sectoare iar o analizã din perspectiva „artei gu- vernãrii” ne aratã modul în care astfel de raþionalitãþi au devenit instituþionalizate. Aici trebuie sã þinem cont de relaþia dualã dintre stat ºi „arta guvernãrii”, cãci acestea se influenþeazã re- ciproc. În acest punct trebuie sã intervinã hegemonia, pentru a explica de ce acest tip de raþio- nalitate a devenit dominant. Joseph identificã rãspunsul la nivelul organizaþiilor internaþionale, cãci puterea acestora acþioneazã de la nivel internaþional, la nivel local. (Jonathan Joseph 2014, decembrie 2020 107Perspective politice 11–12) Discursurile de la nivel internaþional, pânã la nivel local sunt similare, spune Joseph. Pentru a identifica însã care este discursul dominant, trebuie sã folosim abordarea propusã de Foucault mai întâi, abia dupã aceea putem utiliza hegemonia pentru a înþelege modul în care a devenit dominant. Odatã stabilite acestea, trebuie sã analizãm modul în care hegemonia este exprimatã prin diferite strategii ºi tehnici iar pentru asta, trebuie sã ne întoarcem la conceptul de „artã a guvernãrii”. Dacã ne uitãm la modul în care este discutatã sãrãcia, spre exemplu, putem identifica tehnicile „artei guvernãrii” de a reglementa conduita statelor, spune Joseph. Cred însã cã putem transpune asta ºi la nivel local. O astfel de tehnicã este promovarea acto- rilor non-statali, spune Joseph ºi, asta se întâmplã chiar prin intermediul statului, întrucât aces- ta are cea mai mare contribuþie la formarea micro-practicilor. Totuºi, tabloul nu este complet, cãci trebuie sã analizãm acestea ºi prin perspectiva hegemoniei. Trebuie sã ºtim cã aceste teh- nici ºi mecanisme fac parte de fapt dintr-un proiect hegemonic al unor grupuri sociale, spune Joseph. (Jonathan Joseph 2014, 12–14) Concluzii În acest articol mi-am propus sã reiau o parte din discuþiile din jurul hegemoniei ºi a „artei guvernãrii”, pe de-o parte pentru a vedea dacã cele douã pot fi compatibile ºi, pe de altã parte, cum pot fi ele îmbinate. Chiar dacã Gramsci ºi Foucault au abordãri diferite, am arãtat cã totuºi existã puncte de intersecþie între cei doi ºi, mai mult decât atât, atunci când tensiunile dintre aceºtia nu sunt neglijate, teoriile celor doi pot fi folosite pentru a forma un cadru teoretic ex- trem de util în analiza relaþiilor de putere. Consider cã o analizã care foloseºte cele douã con- cepte poate surprinde mai bine modul în care un anumit grup reuºeºte sã devinã hegemonic în societate, modul în care organizeazã consensul ºi modul în care hegemonia acestuia este re- produsã. Însã pentru acestea, teoria lui Gramsci nu este completã, dupã cum spuneau Laclau ºi Mouffe, aceasta trebuie adaptatã la modul în care funcþioneazã societatea contemporanã iar asta consider cã este contribuþia lui Foucault. Dupã cum am mai spus ºi mai sus, cele douã con- cepte pot funcþiona împreunã ºi în anumite cazuri sunt chiar complementare, chiar dacã cei doi autori au abordãri diferite, Foucault distanþându-se de marxism în mai multe rânduri. Aºadar orice analizã care foloseºte cele douã concepte discutate trebuie sã penduleze con- stant între acestea, între planul micro ºi macro. Conceptul lui Gramsci ne ajutã sã înþelegem contextul instituþional, rolul claselor sociale, modul în care interesele sunt reprezentate ºi cum proiectele politice sunt construite. De asemenea prin intermediul acestuia putem înþelege con- textul social, pe când conceptul lui Foucault ne ajutã sã identificãm tehnicile puterii, anumite practici care monitorizeazã, calculeazã ºi analizeazã modul în care oamenii se comportã ºi anu- mite raþionalitãþi care contribuie la modelarea conduitei indivizilor. De asemenea, prin acesta putem înþelege mecanismele de individualizare ºi „normalizare” ºi modul în care anumite raþionalitãþi au existat în societate, pe bazele cãrora s-a construit proiectul hegemonic. Concep- tul lui Foucault transformã hegemonia în ceva tangibil, arãtând modul în care aceasta funcþio- neazã, este reprodusã ºi totodatã transformatã. Pe de cealaltã parte, hegemonia creeazã o le- gãturã între „arta guvernãrii” ºi proiectele anumitor grupuri sociale. (Jonathan Joseph 2014, 14–15) Înainte de a încheia trebuie sã menþionez cã acest articol reprezintã doar un prim pas în încercarea mea de a identifica o intersecþie clarã între Gramsci ºi Foucault, care sã poatã fi utilizatã în cercetarea empirica a relaþiilor de putere. Demersul este unul departe de a fi finali- 108 Perspective politice zat, însã consider importantã aceastã primã discuþie, întrucât prin aceasta am reuºit sã discut unele din cele mai importante contribuþii în domeniu. Referinþe Barnett, Clive. 2005. “The Consolations of ‘Neoliberalism.’” Geoforum 36 (1): 7–12. https://doi.org/10.1016/ j.geoforum.2004.08.006. Bröckling, Ulrich, Susanne Krasmann, and Thomas Lemke, eds. 2012. Governmentality: Current Issues and Future Challenges. First issued in paperback. Routledge Studies in Social and Political Thought 71. New York, NY London: Routledge. Daldal, Asli. 2014. “Power and Ideology in Michel Foucault and Antonio Gramsci?: A Comparative Analy- sis.” 2014. /paper/Power-and-Ideology-in-Michel-Foucault-and-Antonio-%3A-Daldal/3694307825173e3 2fd268cdbab1da4e9c70cf0f6. Foucault, Michel. 1982. “The Subject and Power.” Critical Inquiry 8 (4): 777–95. https://doi.org/10.1086/ 448181. Foucault, Michel, Graham Burchell, Colin Gordon, and Peter Miller, eds. 1991. The Foucault Effect: Studies in Governmentality: With Two Lectures by and an Interview with Michel Foucault. Chicago: University of Chicago Press. Foucault, Michel, Michel Senellart, François Ewald, and Alessandro Fontana. 2007. Security, Territory, Pop- ulation: Lectures at the Collège de France, 1977-78. Basingstoke?; New York: Palgrave Macmillan?: République Française. Gramsci, Antonio, and Joseph A. Buttigieg. 1992. Prison Notebooks. European Perspectives. New York: Columbia University Press. Gramsci, Antonio, and David Forgacs. 2000. The Gramsci Reader: Selected Writings, 1916-1935. New York: New York University Press. Gramsci, Antonio, and Quintin Hoare. 1985. Selections from the Prison Notebooks of Antonio Gramsci. 8. pr. New York: International Publ. Jessop, Bob. 2007. “From Micro-Powers to Governmentality: Foucault’s Work on Statehood, State Formation, Statecraft and State Power.” Political Geography 26 (1): 34–40. https://doi.org/10.1016/j.polgeo.2006. 08.002. Jonathan Joseph. 2014. “Combining Hegemony and Governmentality to Explain Global Governance.” Spec- trum Journal of Global Studies Vol. 6, (No. 1): 1–15. Jones, Steve. 2008. Antonio Gramsci. 1. publ. 2006, reprinted 2007, 2008. Routledge Critical Thinkers. Lon- don: Routledge. Joseph, Jonathan. 2017. “The Hegemony of Governmentality: Towards a Research Agenda.” All Azimuth: A Journal of Foreign Policy and Peace 0 (0). https://doi.org/10.20991/allazimuth.311383. Kelly, Mark G. E. 2014. Foucault and Politics: A Critical Introduction. Thinking Politics. Edinburgh: Edin- burgh University Press. Kreps, David, ed. 2015. Gramsci and Foucault: A Reassessment. Farnham, Surrey, UK?; Burlington, VT: Ashgate. Lemke, Thomas. 2011. Foucault, Governmentality, and Critique. Cultural Politics & the Promise of Democ- racy. Boulder, Colo: Paradigm Publishers. Merkens, Andreas, and Victor Rego Diaz, eds. 2007. Mit Gramsci Arbeiten: Texte Zur Politisch-Praktischen Aneignung Antonio Gramscis. Originalausg. Argument Sonderband. Neue Folge, AS 305. Hamburg: Ar- gument. Mouffe, Chantal. 2014. Gramsci and Marxist Theory (RLE: Gramsci). Routledge. https://doi.org/10.4324/978 1315794396. Olssen, Mark. 1999. Michel Foucault: Materialism and Education. Westport, Conn: Praeger. Rear, David. n.d. “Laclau and Mouffe’s Discourse Theory and Fairclough's Critical Discourse Analysis: An Introduction and Comparison.” Accessed June 28, 2020. https://www.academia.edu/2912341/Laclau_ decembrie 2020 109Perspective politice and_Mouffe_s_Discourse_Theory_and_Faircloughs_Critical_Discourse_Analysis_An_Introduction_and _Comparison. Rose, Nikolas, Pat O’Malley, and Mariana Valverde. 2006. “Governmentality.” Annual Review of Law and So- cial Science 2 (1): 83–104. https://doi.org/10.1146/annurev.lawsocsci.2.081805.105900. Simon, Roger. 2005. Gramsci’s Political Thought. London: Electric Book Company, The. http://public.eblib. com/choice/publicfullrecord.aspx?p=4952218. Torfing, Jacob. 1999. New Theories of Discourse: Laclau, Mouffe, and Zizek. Oxford, UK?; Malden, Mass: Blackwell Publishers. Williams, Alex. 2020. Political Hegemony and Social Complexity: Mechanisms of Power After Gramsci. https://doi.org/10.1007/978-3-030-19795-7. 110 Perspective politice