Perspective_politice_2020_1_si_2_cu_coperte.pdf Este statul o persoanã? Argumentele realismului ºtiinþific explicate prin realismul ofensiv Abstract: Scopul acestui studiu este de a identifica argumentele realismului ºtiinþific, formulate de cãtre Alexander Wendt, pe baza cãrora statul se defineºte ca persoanã sau ca actor în sistemul de state. Voi vorbi despre aceste argumente ºi motivele pentru care acestea pot explica comportamentul statelor ca actori raþionali. În prima parte mi-am propus sã identific componentele teoretice din cadrul realis- mului ºtiinþific, conform cãrora statele sunt autoorganizate, seamãnã cu organismele biologice, adicã au o structurã internã cu elemente constituente funcþionale care acþioneazã în sens colectiv în virtutea reproducerii ºi supravieþuirii sistemului, iar spre exterior acestea îºi stabilesc limite/graniþe pentru a se defini ca o identitate. Pe baza componentelor biologice ale sistemului voi identifica ºi componenta cog- nitivã a unui stat, ceea ce îl defineºte ca o persoanã psihologicã1 cu interese, conºtiinþã ºi memorie, ast- fel elementele constituente acþioneazã în sensul supravieþuirii identitãþii colective. Fiind date funcþiile cognitive ale statului acesta îºi va putea proiecta ºi strategii de relaþionare cu ceilalþi actori statali. În a doua secþiune a lucrãrii voi vorbi despre paradigma realismului ofensiv, din cadrul relaþiilor inter- naþionale. Astfel pe baza structurii teoretice din realismul ºtiinþific voi extrage conceptele cheie ºi le voi operaþionaliza, sau cel puþin le voi asocia cu asumpþiile mai aplicate din realismul ofensiv formulate de John J. Mearsheimer care susþine cã principalul factor motivant pentru state în sistemul internaþional îl reprezintã dorinþa de putere2 astfel voi testa asumpþia principalã a lucrãrii conform cãreia statele sunt persoane supradimensionate. Keywords: state-as-person, psychological person, rational actor, corporate agency, collective con- sciousness, offensive realism, hegemony, anarchic state system Introducere Forþele materiale sunt din ce în ce mai importante iar oamenii con- tinuã sã fie actori intenþionali iar înþelesul celor douã se aflã în interde- pendenþã. Dacã vorbim despre state, acestea sunt actori care regle- menteazã violenþa organizatã, una dintre problemele fundamentale din politica internaþionalã, iar structura sistemului de state este relativ au- tonomã faþã de alte structuri din sistemul in- ternaþional, de pildã economia mondialã (Wendt 2011(1999), p.203). Nu poate exista un sistem de state fãrã state ºi la fel nu pot exista state sau societãþi fãrã oameni. Unitãþile îºi fac sistemele posi- bile, astfel în cazul unei societãþi existã actori cu intenþii ceea ce deter- minã sistemul din care fac parte sã fie intenþional. Wendt susþine cã comportamentul uman este dirijat de cãtre intenþii. Spune cã ches- tiunea statului constituit ca „indivizi” ai societãþii internaþionale a fost neglijatã ºi statul-ca-actor în teoria sistematicã este o asumpþie cheie în Silviu-George COLONESCU Doctorand în ºtiinþe politice, SNSPA teoriile despre state ºi sisteme de state. Empiriºtii neagã susþinând cã nu avem destulã autori- tate epistemicã ca sã acordãm statut ontologic unor neobservabile precum actorii statali (ibi- dem, pp. 204-205). Edward Carr susþine ideea lui Wendt afirmând, în sens realist, cã este im- posibil sã înþelegem aspectele relaþiilor internaþionale fãrã sã antropomorfizãm statul (Carr 1939, pp.137-139). Wendt doreºte sã demonstreze cã, din punct de vedere ontologic, statele sunt anterioare sis- temelor de state. Statul este anterior sau pre-social faþã de sistemul de state în acelaºi fel în care corpul uman este pre-social. Ambele entitãþi-statul ºi corpul uman- sunt constituite de structuri interne atuoorganizate, homeostatice respectiv una socialã ºi una biologicã. Practic Wendt dez- voltã o teorie esenþialistã care susþine intuiþia principalã care motiveazã abordãrile individua- liste faþã de sistemul de state. Putem vorbi despre procesele de construcþie socialã la nivelul sistemului de state doar dacã astfel de procese au un dat exogen ºi stabil (Wendt 2011(1999), pp. 207, 247-48). Statul este o fiinþã corporativã sau o agenþie corporativã, asta reprezentând practic o struc- turã de cunoaºtere împãrtãºitã, care conferã indivizilor capacitatea de a se implica în acþiunea colectivã instituþionalizatã. Aceastã viziune de tip corporativ este dihotomicã din punct de ve- dere al viziunilor, respectiv nominaliºtii considerã cã aceasta este doar o ficþiune care descrie de fapt o himerã imaginatã doar prin acþiunile individuale ale oamenilor, iar realiºtii ºtiinþifici considerã agenþia corporativã un fenomen real care nu poate fi redus la indivizi. Wendt susþine viziunea realistã ºi susþine antromorfizarea statului (ibidem, p. 223). Dilema realiºtilor este cã agenþii corporativi sunt neobservabili ºi cã ceea ce se observã este doar comportamentul aces- tora. Ceea ce se vede este doar agregarea unor indivizi concreþi care dau expresie unui stat, ast- fel acþiunea statelor depinde de acþiunile indivizilor pentru cã structurile sociale existã doar în virtutea practicilor. Astfel realiºti vor sã demonstreze cã acþiunea statului este ceva mai mult decât suma acestor acþiuni guvernamentale individuale ºi astfel vor sã sugereze cã actorii statali sunt reali ºi nu sunt reductibili la indivizii care le dau expresie (ibidem, pp. 223, 225). Chestiunea statului ca persoanã este importantã în relaþiile internaþionale pentru cã, în primã instanþã, teoria relaþiilor internaþionale se bazeazã pe acþiuni ale statelor în calitate de actori în sistemul internaþional, apoi sunt dezbateri pe tema dispariþiei sau restrângerii statelor iar argu- mentarea fiecãrei poziþii pleacã de la preferinþele ºi intenþiile lor. Apoi, din perspectiva teoriilor sociale, vorbim despre conceptul de agenþie sau agent ºi întrebarea e dacã putem atribui acest concept statului, independent de sensul asociat cu individul uman care constituie acþiunea so- cialã, pentru a-l privi ca o persoanã datoritã modului sãu de interacþiune în politica mondialã. Din punct de vedere etic se pune problema dacã atunci când vorbim despre responsabilitãþi, rãspunderi putem face statul culpabil ca întreg/ca persoanã pentru acþiunile sale sau indivizii din interiorul sãu care îl reprezintã ºi astfel întrebarea e dacã din punct de vedere moral existã o responsabilitate corporativã ºi o vinã colectivã la nivel de stat sau doar indivizii ce îl consti- tuie poartã vina diverselor acþiuni ale lor (Jackson 2004, pp. 257-58; Wendt 2004, p. 289). Realiºtii, neorealiºtii, instituþionaliºtii neoliberali, teoreticienii din relaþiile internaþionale ºi chiar marxiºtii trateazã statul ca o persoanã de dimensiuni mari înzestratã cu particularitãþile personalitãþii unui om ( Jackson 2004, p. 255). Este asumat faptul cã statele acþioneazã pe baza intenþiilor în funcþie de interesele ºi emoþiile lor, astfel unele state pedepsesc ºi alte sunt pedep- site în sistemul internaþional, spre exemplu Germania de dupã Primul Rãzboi Mondial a fost sancþionatã de cãtre statele câºtigãtoare prin Tratatul de Pace de la Versailles ºi în anii urmã- 124 Perspective politice tori, urmându-ºi emoþiile ºi interesele, aceasta a cãutat sã se rãzbune pentru represaliile suferite (Kustermans 2011, p. 3). Noþiunea „stat ca persoanã” este utilizatã pentru a reprezenta o entitate colectivã care reprezintã, protejeazã ºi urmãreºte un interes. Marcel Mauss susþine cã noþiunea de „persoa- nã”(personhood) nu existã ci este un construct ideologic, subiectiv al gândirii colective repre- zentat printr-o entitate fizicã, o specie biologicã cu un profil psihologic de referinþã consolidat (Mauss 1986, p. 22). Pornind de la asumpþiile societãþilor tribale, Mauss susþine cã noþiunea de „persoanã” reprezintã de fapt purtãtorul unui nume, de obicei ales din rândul strãmoºilor pentru a servi în cadrul ceremoniior ºi ritualurilor ºi pentru a-i fi ataºat un rol specific acestu- ia, aºadar în astfel de societãþi, a fi o persoanã înseamnã o practicã public, iar aceastã persoanã îndeplineºte practic o sarcinã în interesul comun (ibidem, pp. 4-13). Dintr-o altã perspectivã o persoanã reprezintã doar o entitate purtãtoare de drepturi ºi obli- gaþii juridice în cadrul legii, este un subiect supus legii, este un om ce poartã o mascã juridicã ºi doar atunci se poate numi persoanã aºadar într-o astfel de abordare, conceptul de persoanã semnificã ceea ce legea o face sã semnifice ( Dewey 1926, pp.655-65. Kustermans 2011, p. 10). Simbioza viziunii constructiviste din relaþiile internaþionale cu viziunea realismului ºtiinþific. Statul ca persoanã în viziunea lui Alexander Wendt Modelul propus de Wendt se dezvoltã pe baza rãspunsurilor la criticile adresate de ºcoala de gândire materialistã/fizicalistã, care chestioneazã lipsa corpusului unui stat în condiþiile în care îl privim ca o persoanã. Aºadar viziunea realismului ºtiinþific despre stat face apel la „ar- gumentul miraculos” pentru justificarea statului ca persoanã ºi face analogie cu atomii neob- servabili care, prin agregarea lor, în final formeazã o substanþã, un lucru material; la fel se în- tâmplã ºi cu statul care poate fi vizibil sub forma unui corp prin intermediul preferinþelor ºi intenþiilor sale care îi contureazã personalitatea la fel ca unei persoane, plus celelalte douã ele- mente vitale ale argumentãrii- organisme (înþeles ca forme de viaþã) ºi conºtiinþã (înþeles ca experienþã subiectivã) (Wendt 2004, pp.290-91). El spune cã într-adevãr, nu putem vedea statul ca un întreg dar îl considerãm ca fiind unul pentru cã se compartã ca ºi când ar fi(as if), chiar dacã încearcã sã evite în argumentarea sa termenul „as if” ºi nu doreºte sã alãture argumentele sale pe aceastã supoziþie (ibidem, p.289). Alexander Wendt susþine cã statele sunt actori sau persoane cãrora le putem atribui calitãþi antropomorfice precum raþionalitate, identitate, interese, preferinþe, dorinþe, convingeri ºi in- tenþii ºi putem vorbi despre o construcþie socialã a sistemelor de state dacã avem un dat exo- gen lor, adicã aspectele identitãþii unui stat sunt exogene sistemului de state. Statele au corpuri constituite de structuri interne care formeazã identitãþi ºi interese prin interacþiuni, prin so- cializare, astfel ºi în cadrul intrinsec statului structurile se formeazã pe platforme date în mod exogen (Wendt 1999, pp. 197-98; Wendt 2004, pp. 289-91; Wendt 2011(1999), p. 249). 1. Identitate Wendt afirmã cã identitãþile sunt construite de structuri interne ºi externe. Astfel el identi- ficã 4 tipuri de identitate: 1) personalã sau corporativã, 2) „etichetã”, 3) de rol ºi 4) colectivã (Wendt 2011(1999), pp.230-31). decembrie 2020 125Perspective politice Pe baza particularitãþilor unui organism ce vor fi discutate în continuare, inferãm la nivel de stat, argumentul sãu conform cãruia statele sunt actori cu proprietãþi esenþiale, se bazeazã pe prima categorie identitarã- 1) identitatea personalã sau corporativã în cazul organizaþiilor. Susþine cã aceste identitãþi sunt fundamentate de structuri homeostatice cu autoorganizare care fac din actori entitãþi distincte. Un actor are întotdeauna o bazã materialã- teritoriu în cazul sta- telor iar ceea ce distinge aceastã identitate de celelalte(de pildã câinii, biciclete etc.) este con- ºtiinþa ºi memoria unde nucleul gândirii este reprezentat de ideea de Sine, Eu(Sinele de grup), care coordoneazã toate activitãþile. Deci mebrii statelor ca actori vor avea întotdeauna o naraþi- une comunã despre sine ca actor colectiv (ibidem, pp. 230-31). 2. Interese Identitãþile se aflã în interdependenþã cu interesele ºi sunt alese în funcþie de acestea pen- tru cã luate singular nu pot explica acþiunea statelor. Astfel fãrã interese, identitãþile nu au acu- rateþe motivaþionalã ºi fãrã identitãþi, interesele nu au direcþie. Interesele sunt obiective ºi subiective. 2.1 Interesele obiective reprezintã nevoile sau imperativele funþionale care trebuiesc sa- tisfãcute pentru ca identitatea sã se reproducã ºi implicit sã supravieþuiascã (Wendt 2011 (1999), pp. 237-38). Interesele obiective ale unui stat sunt identificate ca fiind în mare mãsurã obiective pentru cã se referã la reproducere, supravieþuire, securitate. Wendt susþine cã existã patru tipuri de interese naþionale: 1) supravieþuirea fizicã, 2) autonomie, 3) bunãstare econo- micã, 4) stimã de sine la nivel colectiv. Primele trei sunt înþelese ca viaþã, libertate ºi propri- etate (ibidem, pp.239-41). 2.1.1 Supravieþuirea fizicã discutatã mai sus, se suînþelege cã se referã la supravieþuirea statului ºi dãinuirea lui prin intermediul indivizilor ºi structurilor care îl reproduc. 2.1.2 Autonomia se referã la capacitatea complexului stat-societate sã exercit control asupra alocãrii resurselor sale ºi alegerii guvernului; pentru a supravieþui nu e nevoie sã se repruoducã ci trebuie sã aibã ºi libertate, asta rezultatã din suveranitatea statalã. 2.1.3 Bunãstarea economicã se referã la menþinerea modului de producþie dintrã-o socie- tate ºi a bazei de resurse a statului. Asta implicã ºi un interes de creºtere economicã, cum sunt definite statele astãzi, dar aceastã creºtere este esenþialã acolo unde este nevoie de ea pentru ca statul sã se reproducã (de pildã capitalismul). 2.1.4 Stima de sine la nivel colectiv reprezintã nevoia unui grup de a se simþi bine în legã- turã cu sine sau nevoia de respect ºi statut. Aceasta este o nevoie provenitã din interesul ur- mãrit de un individ când aparþine unui anumit grup. Privind statele, imaginile de sine ºi per- cepþiile colective se formeazã în mediile internaþionale cu nivel ridicat de competiþie ºi aceastã stimã este urmãritã în sepcial de statele puternice, hegemonice. Aceastea se pot forma ºi prin cooperare ºi respect reciproc, iar recunoaºterea seuveranitãþii de cãtre alte state are o impor- tanþã deosebitã pentru imaginea statelor (Wendt 2011(1999), pp. 239-42). 2.2 Interesele subiective se referã la convingeri pe care actorii le deþin în mod real în le- gãturã cu modul în care îºi pot satisface nevoile de identitate. Aceastã categorie secundarã de interese (subiective) reprezintã ceea ce raþionaliºtii numesc „preferinþe” sau „gusturi”, ori filosofic „dorinþe”. Deci în argumentarea sa Wendt cripteazã interesele obiective în „interese” ºi interesele subiective în „preferinþe” (ibidem, pp.237-38). 126 Perspective politice O problema cu care se confruntã actorii în general este încercarea de a suprapune interese- le obiective cu cele subiective, iar acest lucru este destul de complicat. Exemplul unei echili- brãri a obiectivelor este cazul unei situaþii de crizã care atenteazã la siguranþa, viaþa actorului, acesta va tinde sã îºi reproducã identitatea ºi sã satisfacã imperativele funcþionale pentru re- producerea acesteia, conform intereselor obiective, mânat de o dorinþã, respectiv cea de a su- pravieþui, conform obiectivelor subiective. Extinzând aceastã concepþie la nivel de stat atunci interesul naþional (înþeles ca interes obiectiv) al unui stat se referã la cerinþele de reproducere sau la securitatea complexelor stat-societate (ibid. pp.238-39). Wendt defineºte persoanele ca fiinþe biologice cu capacitãþi psihologice, cu corp, minte ºi viaþã. Aºadar operaþionalizând pe conceptul de stat, observã în cadrul acestuia niºte precondiþii psihologice care determinã acþiunile sale astfel va vedea statul ca o „persoanã psihologicã”3. Precondiþiile, identificate ca fiind catalizatorul acþiunilor statului, sunt intenþiile, conºtiinþa, organismul, astfel putem considera statul ca o entitate colectivã care are identitate trans-tem- poralã, convingeri ºi memorie, dorinþe tranzitive, abilitatea de a face alegeri pe fundamente raþionale(maximizarea utilitãþii) ºi astfel pe baza acestor caracteristici îºi poate asuma respon- sabilitãþi ºi stabili scopuri (Wendt 1999, p. 215. Wendt 2004, pp.295-96, 315). 3. Intenþiile Dacã comportamentul unui sistem este fiabil ºi predictibil prin intermediul unei strategii in- tenþionate atunci este un sistem intenþional; intenþiile colective se definesc atunci când oamenii fac lucruri împreunã dar acestea nu existã dacã este implicat doar un singur grup sau se exer- citã în grup urmãrirea unui scop comun. Intenþiile colective apar doar dacã implicã agenþie colectivã (Dennett 1987, p. 15). Wendt identificã 3 abordãri ale intenþionalitãþii unui stat- reducþionism, supervenienþã, emergenþã- ºi îºi bazeazã argumentarea realistã pe ultimele douã pe care le voi explica în cele ce urmeazã: 3.1 Supervenienþa presupune o relaþie asimetricã de dependeþã ontologicã între douã ca- tegorii de obiecte, adicã un fenomen (macro statul) intervine în cadrul altuia (micro statul) atunci când asemãnarea ultimului implicã asemãnarea primului, adicã sã considerãm propri- etãþile fizice ºi mentale ale unei persoane, atunci proprietãþile mentale vor fi influenþate de pro- prietãþile fizice ºi implicit fondate pe ele. Se poate face analogia cu statul(proprietate mentalã) ºi persoanele(proprietate fizicã), astfel oficialii de stat( state persons) intervin în cadrul mem- brilor lor pentru cã douã state a cãror membri au intenþii identice vor avea ºi intenþii statale identice; aici în locul proprietãþilor fizice considerãm intenþiile indivizilor ºi proprietãþile men- tale considerãm a fi oficialii statului care iau decizii pe baza intenþiilor indivizilor (Wendt 2004, p. 300. Wendt 2011(1999), pp. 169-70). Intenþiile oficialilor de stat sunt dependente ontologic de intenþiile membrilor constituenþi ai statului dar aceste intenþii ale oficialilor nu sunt dependente de intenþiile vreunui membru în mod particular ci de toate intenþiile agregate. Aºadar relaþia de constituire a unui grup, pe baza preferinþelor indivizilor, este într-un singur sens ºi pe verticalã de jos în sus (bottom-up) iar in- divizii sunt vãzuþi în sens liberal cãrãmizile constituente ale societãþii. Aceasta este o abordare internalistã care susþine cã intenþiile vin din interior ºi sunt individual-intrinseci ºi nu formate pe baza interacþiunilor cu mediu (Wendt 2004, pp. 301-302). decembrie 2020 127Perspective politice 3.2 Emergenþa Se considerã cã abordarea supervenienþei ar avea probleme în a explica natura ºi realitatea intenþiilor grupului ºi este vulnerabilã criticilor externaliste. Aºadar abordarea emergenþei vizeazã posibilitatea cã statele au intenþii/mentalitãþi de grup(group minds) ºi este construitã în complementaritate cu supervenienþa, adicã poate rãspunde criticilor externaliste ºi funcþionea- zã ca un scut de protecþie sau ca alternativã în cazul în care supervenienþa nu poate explica in- tenþiile de grup. Externaliºtii susþin cã intenþiile nu sunt un dat individual-intrinsec ºi nu pot fi explicate independent de contextul natural sau social care practic le dã sens. Dacã conþinutul aceleiaºi convingeri variazã în funcþie de context, atunci aceastã convingere aparþine mediului ºi comunitãþii decât individului (Wendt 2004, pp. 302-303). Astfel intenþiile ºi gândurile sunt condiþionate, depind de societate ºi factorii externi. Deci grupul, mediul ºi informaþia computaþionalã obþinutã din interacþiuni dau posibilitatea indi- vidului de a-ºi forma gânduri, intenþii, judecãþi de valoare dar asta nu înseamnã cã grupul res- pectiv are o gândire colectivã ci el însuºi este format din agregarea opiniilor membrilor. Aºa- dar abordarea emergenþei nu defineºte ceva diferit faþã de supervenienþã pentru cã merge pe acelaºi principiu al dependenþei ontologice, doar cã este mai comprehensivã ºi cuprinzãtoare, garanteazã mai multã autonomie intenþiilor de grup ºi face apel la holismul social care oferã rãspuns criticilor externaliste. Dacã în supervenienþã, relaþia dintre indivizi ºi oficialii statului era asimetricã(indivizii emiteau intenþiile), în argumentul emergent avem o relaþie mutual con- stitutivã, bazatã pe simetrie/interacþiune sau schimb reciproc de informaþie în urmã cãrora se formeazã intenþiile (ibidem, pp.303-305). 4. Organismul La fel ca conºtiinþa unui stat, organismul sãu este independent de intenþionalitate ºi poate fi exclus fãrã sã afecteze pe ultima. Dacã un stat se dovedeºte a demonstra aceste douã parti- cularitãþi-organism, conºtiinþã- atunci discuþia se poartã dincolo de intenþii corporative ºi îl pu- tem vedea ca pe o formã de viaþã. Ideea de stat ca organism provine din gândirea Iluministã li- beralã (ibid. pp. 305-306). Wendt identificã 5 particularitãþi ale organismelor4 pe care le transpune pe noþiunea de stat ca persoanã: 4.1 Individualitatea Individualitatea, reprezentând un sistem spatio-temporal delimitat ºi unic cu istorie a inter- acþiunilor particularã. El susþine cã statele îndeplinesc acest criteriu atâta timp cât fiecare este un sistem distinct cu o istorie proprie dar, distinct de ideea comunã de organism unde pãrþile constituente se nasc ºi mor în acelaºi timp, statul chiar dacã dispare, constituenþii sãi-indivizii- încã vor exista ºi nu îºi vor pierde identitatea în mod integral (ibid. p. 307). Individualitatea statului este construitã de structuri interne sociale. 4.2 Organizarea Organizarea, un alt element al organismelor, þine de totalitatea elementelor constituente care se aflã în interdependenþã unele faþã de altele ºi au funcþie complementarã, mutual-con- stitutivã; în aceeaºi manierã funcþioneazã ºi statele care existã în virtutea indivizilor ce le con- stituie ºi a practicilor-structuri instituþionale, constituþie de tip bottom-up- ºi vice-versa (ibid. p. 307). 128 Perspective politice 4.3 Homeostazã Organismele sunt homeostatice în sensul rezistenþei lor spre supravieþuire. Homeostaza este posibilã prin procesul de închidere, definit ca producerea unei graniþe organizatorice sau limitã între mediul extern ºi organism. Homeostaza unui sistem se manifestã prin comporta- mentele elementelor componente spre a întreþine graniþele organismului din care fac parte, ast- fel aspectul lor funcþional este reprezentat de acþiunile acestora cu scopul de supravieþuire a sistemului. Astfel, definindu-ºi clar limitele ºi structura internã a elementelor, un organism se poate constitui ca identitate particularã care se poate auto-produce (Varela 1997, p. 73). Pe acest sistem homeostazic este construit ºi un stat iar prin extensie poate fi vãzut ca o identitate particularã, ca o persoanã pentru cã în ciuda intemperiilor istoriei acesta rezistã toc- mai datoritã sistemului de limite dintre spaþiul intern ºi cel strãin extern, ºi structurilor interne (Wendt 2004, p.308). Ne gândim la state ca fiind persistente în timp în ciuda schimbãrilor de generaþii, datoritã faptului cã proprietãþile lor sunt destul de stabile: frontiere, simboluri, inte- rese naþionale, politici externe (Wendt 2011(1999), p. 224). Wendt spune cã ne gândim la stat ca la o mulþime diversã, diformã, ce conþine elemente care nu sunt esenþiale individual dar tind sã se coaguleze în grupuri homeostatice (ibidem, p. 211). Relaþiile dintre limitele statului ºi mediul strãin extern se definesc ca politici externe care produc performanþã politicã, iar structurile interne care modeleazã comportamentul membrilor sãi spre scopul supravieþuirii statului se decripteazã în securitate naþionalã (Campbell 1992, p. 69. Wendt 2004, p. 308). Un grup homeostatic, referindu-ne în particular la ideea de stat, se defineºte prin 1) o ordine instituþional-juridicã, 2) o organizaþie care revendicã un monopol asupra utilizãrii legitime a violenþei organizate, 3) o organizaþie cu suveranitate,4) o societate ºi 5) un teritoriu. Doar punctele 2) ºi 3) se referã la un stat ca actor în sensul discutat în aceastã lucrare (Wendt 2011(1999), p. 211). 4.4 Autonomia O altã calitate a organismelor este autonomia în sensul cã comportamnetul lor este parþial independent de mediu. Asta înseamnã cã în strângerea de informaþii utile, organismul depã- ºeºte mediul constituit prin limite/graniþe. Informaþia strânsã dinafara sa este utilã petru supra- vieþuire ºi pentru a crea înþelesuri subiective, în funcþie de identitatea sa, pentru contextele obiective. La fel se comportã ºi statele care prin informaþia computaþionalã, obþinutã prin in- teracþiuni externe, îºi pot pregãti politici ºi planuri de securizare naþionalã sau protecþie în cazul atentãrii la viaþa sa (Wendt 2004, pp. 308-309). 4.5 Funcþia reproductivã Funcþia reproductivã a statelor presupune transmitere directã a unor informaþii „genetice” spre alte state, de pildã modelul de organizare europeanã care a devenit universal pentru toate statele care tind sã împrumute ºablonul global de organizare. Wendt susþine cã asta e de fapt mai mult o formã de clonare decât reproducere (ibidem , p.309). Prin urmare, putem exrapola ºi considerãm statul ca un super-organism cu entitãþi indivi- duale care deþin organizarea funcþionalã implicitã a acestuia. Super-organismele au, la fel ca organismele, indivizi cu propria specificitate încadratã în spaþiu ºi în timp, sunt organizate de pãrþi individuale care prin interelaþionare în scopuri comune(putem considera un proces de gândire colectivã) formeazã un întreg, practicile lor produc ºi reproduc aceste procese colec- tive, sunt homeostatice ºi prezintã autonomie faþã de mediu, iar prin acestea este asiguratã decembrie 2020 129Perspective politice supravieþuirea super-organismului, inferând prin acestea putem considera statul un superor- ganism (ibid. pp. 309-11). Statul ca persoanã este vãzut prin liderii/figurile politice, ca persoane sau agenþi, care ac- þioneazã în virtutea liniilor directoare ale unui stat, respectiv interesul naþional, instituþii, con- stituþie. Astfel activitãþile agregate ale oficialilor statului, actele legislative adoptate de aceºtia pe baza scopurilor strategice, toate încorporate în contextul structural al statului, formeazã o identitate ºi pot fi privite ca acþiuni ale unei persoane supradimensionate ºi reprezintã surse de personificare ale statului ( Kustermans 2011, pp. 3-4). Wendt se referã ºi la o reproducere a informaþiilor de cãtre cunoaºterea indivizilor a unei idei despre stat ca „persoanã” corporativã sau un „sine de grup”. Existenþa unui stat este fap- tul cã acþiunea unor indivizi va fi orientatã în permanenþã cãtre convigerea altora cã acesta ex- istã sau ar trebui sã existe. Toate acestea vor lua formã narativã, adicã o structurã de cunoaºtere colectivã decât comunã. Astfel o agenþie statalã va reprezenta modul prin care membrii statu- lui constituie realitatea acestuia, adicã prin reproducere informaþionalã (Wendt 2011(1999), pp. 225-26). 5. Conºtiinþa O altã precondiþie pusã de Wendt pentru a putea considera/vedea statul ca o persoanã psi- hologicã prin acþiunile intreprinse este conºtiinþa. Dacã vorbim despre intenþionalitate ºi per- soanã cu calitãþi psihologice atunci nu ne limitãm doar la organisme ºi intenþii ci vorbim ºi de conºtiinþã. Combate aici paradigma fizicalistã ºi susþine cã aduce ceva nou, pentru cã fizi- caliºtii considerã cã totul e material dar omit ºi afectele, emoþiile chiar dacã vorbim aici despre un stat. Aºadar atribuirea conºtiinþei unui stat dã plus valoare argumentelor lui Wendt împotri- va fizicaliºtilor („Given physicalism, it seems we should be zombies”) (Wendt 2004, p. 312). Wendt când vorbeºte despre conºtiinþã încastratã în ideea de stat, se referã la conºtiinþã colectivã iar pentru asta trebuie sã înþelegem cum funcþioneazã mai întâi conºtiinþa individu- alã. Asumpþia principalã a conºtiinþei, bazatã pe cea individualã, este cã fiecare are o expe- rienþã subiectivã sedimentatã provenitã din experienþele sale subiective ºi extrapolând la nivel de stat considerãm cã statul este caracterizat de sentimente precum mânie, lãcomie, umilinþã, vinã º.a.m.d toate asociate cu experienþa subictivã a acestuia (ibidem, pp. 312-13). Argumentarea începe de la sentimentul de fricã ºi considerãm cã statele, în relaþiile inter- naþionale, puse în situaþia unei dileme a securitãþii, vor acþiona în virtutea protecþiei ºi con- servãrii lor ºi vor apela la proceduri de înarmare, ofensivã faþã de potenþialul pericol. Astfel, în mod intuitiv acþiunea unui stat, pus într-o situaþie criticã, practic imitã reacþiile unui individ care se aflã sub presiunea fricii. Deci discursurile statelor privind politica externã practic jus- tificã emoþiile lor, deci ceva real. Subiectivitatea se referã la ceva individual, ce þine de sinea cuiva(self), la fel ºi statele reprezintã o entitate individualã care reprezintã o conºtiinþã colec- tivã, o experineþã de grup, un cumul de gândiri convergente ale tuturor indivizilor care îl formeazã, asta dovedit ºi de forma de raportare – „Noi” – la elementele exogene considerate „Ei/Ele” (ibid. p.313). Observaþia fizicalistã susþine cã în cazul în care un superorganism precum statul nu este constituit fizic ci pe baza gândirii colective, atunci se cere ºi un substrat non-fizic pentru legi- timarea conºtiinþei acestuia în virtutea legitimãrii asumpþiilor realismului ºtiinþific. Astfel, se considerã cã furia unui stat este rezultatul acþiunii indivizilor, practic statul nareazã conºtiinþa 130 Perspective politice colectivã a membrilor sãi sau invers, invidizii experimenteazã emoþiile statului în numele lor (ibid. 314). Statul în relaþiile internaþionale – John J. Mearsheimer ºi paradigma realismului ofensiv În aceastã secþiune a lucrãrii doresc sã vorbesc despre una dintre paradigmele relaþiilor in- ternaþionale, respectiv realismul ofensiv explicat din perspectiva lui John Mearsheimer. Doresc sã observ modul de comportare al statelor în raport cu altele în cadrul sistemului de state pe scena internaþionalã, cum îºi adapteazã politica externã în funcþie de schimbãrile ne- prevãzute ºi potenþial ofensive faþã de ele ºi cum performeazã acþiuni conform atitudinilor ºi asentimentului colectiv al membrilor. Pe baza observaþiilor extrase din teoria realismului ofen- siv formulat de John Mearsheimer voi face o paralelã cu argumentele din realismul ºtiinþific conform cãrora statele sunt persoanã sau superorganisme ºi voi încerca sã identific similitudi- ni între teorii. De fapt voi încerca sã testez asumpþiile teoretice ale modelului lui Wendt, care practic antromorfizeazã dinamica structurilor instituþionale ºi individuale din interiorului unui stat ºi rãmâne cu discuþia la nivelul ideilor, cu teoria explicativã a lui Mearsheimer care în fapt creeazã ºi identificã cadre reale din politica internaþionalã, oferã înfãþiºare materialã ºi dimen- siune fizicã instrumentelor pe care se bazeazã un stat atunci când se comportã ca individ, de pildã armata, populaþie, industrie, armament, relaþii diplomatice – tratate, pacte clauze etc. Ast- fel doresc sã vãd dacã asumpþiile ºi criteriile de la nivelul ideilor formulate de Wendt îºi gãs- esc corespondent în lumea sistemelor internaþionale de state, practic de unde îºi trag originile, încât un stat ca persoanã într-adevãr relaþioneazã conform lui Wendt. Teoria realismului ofensiv pune accentul pe marile puteri, deoarece acestea au cel mai mare impact asupra lucrurilor care se petrec în politica internaþionalã, destinele tuturor statelor mari ºi mici fiind determinate în primã instanþã de modul de a decide ºi de a acþiona al celor cu potenþial aflat la un nivel maximal (Mearsheimer 2003, p. 9). Realismul ofensiv susþine cã principala preocupare a marilor puteri este de a supravieþui într-o lume anarhicã, iar pentru a supravieþui este esenþialã puterea. Principalul scop al statelor este obþinerea hegemoniei în sis- temul internaþional. „Supravieþuirea impune un comportament agresiv” iar acest comporta- ment agresiv al marilor puteri se justificã din nevoia de a cãuta mai multã putere pentru a-ºi maximiza ºansele de a supravieþui ºi nu dintr-o tendinþã interioarã de a domina. Reducând totul la o idee simplã, în esenþã intenþiile marilor puteri sunt caracterizate de agresivitate. Astfel o ipotezã a teoriei lui Mearsheimer este cã „supravieþuirea constituie þelul principal al marilor puteri”. Atunci când un stat este pe cale de a fi cucerit probabilitatea este micã de a mai urmãri ºi alte scopuri, atunci supravieþuirea reprezintã scopul care primeazã. Securitatea rãmâne cel mai important obiectiv, chiar dacã, în mod evident, statele pot avea ºi alte scopuri. Statele doresc putere multã iar hegemonia este scopul lor final (ibidem, pp. 20-21, 27,29). Fiecare stat care se preocupã de supravieþuire trebuie sã le priveascã cel puþin cu suspi- ciune pe celelalte ºi sã manifeste reþinere atunci când le acordã încredere. Rãzboiul poate avea ca urmãri distrugerea statelor. De aceea uneori relaþiile dintre state sunt caracterizate nu doar prin competiþie, ci ºi ca duºmãnie (Mearsheimer 2003, p. 28). Conform afirmaþiilor lui Mearsheimer putem valida asumpþiile lui Wendt atunci când vorbim despre configuraþia unui stat ca persoanã în termeni de interese înþelese ca interese obiective adicã imperativele decembrie 2020 131Perspective politice funcþionale care trebuiesc satisfãcute pentru ca identitatea sã se reproducã ºi implicit sã su- pravieþuiascã. Mearsheimer se întoarce la Morgenthau ºi afirmã cã principalul factor motivant pentru state în sistemul internaþional îl reprezintã dorinþa de putere (Miroiu 2007, p. 106). Înþelese ca in- terese subiective, conform clasificãrii lui Wendt, putem considera preferinþele sau gusturile marilor puteri hegemonice aceste acþiuni de monopolizare sau de hegemonie în sistemul inter- naþional, adicã goana statelor mari de acumulare a cât mai multã putere pentru a juca rolul de- cisiv pe scena internaþionalã. De pildã existã state care au gusturi sau preferinþe (în termenii lui Wendt) preocupate de putere relativã, în cazul celor mici, pentru a-ºi asigura supravieþuirea, ºi state preocupate cu puterea absolutã, iau în considerare numai câºtigurile proprii, nu ºi pe cele ale altor state. Acestea nu þin cont de balanþa de putere ºi vizeazã sã acumuleze cât mai multã putere (Mearsheimer 2003, p. 31). O altã asumpþie realistã a lui Mearsheimer este cã statele sunt actori raþionali astfel cunosc caracterul mediului exterior ºi au o gândire strategicã vizavi de modul de supravieþuire în cadrul acestuia. În mod particular, marile puteri supun analizei preferinþele celorlalte state, pre- cum ºi felul în care propriul lor comportament poate afecta comportarea altora ºi viceversa, astfel cautã o informaþie perfectã. De asemenea, în ceea ce priveºte acþiunile lor, statele sunt atente atât la consecinþele pe termen lung, cât ºi la cele pe termen scurt. Datoritã faptului cã „este eficient sã fii egoist într-o lume în care fiecare e pentru sine”, aproape întotdeauna acþiu- nile statelor sunt bazate pe interesul propriu ºi nu-ºi subordoneazã interesele altora sau comu- nitãþii internaþionale (Mearsheimer 2003, pp. 27-29). Pentru Mearsheimer logica de bazã a re- alismului ofensiv este datã de conceptul de „dilemã a securitãþii”, devenind astfel dificil ca un stat sã-ºi mãreascã ºansele de supravieþuire evitând ameninþarea supravieþuirii altora. Cât sis- temul internaþional este anarhic, este imposibil de a atenua efectele „dilemei securiãþii”5. Pen- tru state miza „este sã devinã elementul cel mai puternic din sistem”, slãbind astfel ºansele de a fi atacat de cãtre rivalii ce i-ar putea pune în pericol supravieþuirea sau din contrã, acestea vizeazã descurajarea declanºãrii unor conflicte militare în care ar fi victime probabile, depu- nând mari eforturi în acest sens (ibidem, pp. 29-31,39). Aºadar obsevãm asocieri cu teoria lui Wendt pentru cã conform acestuia statele se com- portã în sens raþional, ceea ce zice ºi Mearsheimer cã acestea sunt egoiste ºi au un interes pro- priu. Pe lângã asta sunt dispuse sã investeascã în costuri informaþionale care le furnizeazã date despre inamici, statele potenþiale inamice ºi pe baza informaþiei le dã posibilitatea sã gân- deascã strategic vizavi de modul de supravieþuire în sistemul anarhic internaþional pe termen scurt ºi lung, toate traduse în epistemologie ca informaþie perfectã ºi raþionalitate perfectã, adicã individualism metodologic. Acest interes propriu adicã supravieþuirea îl înþelegem, din nou, conform modelului lui Wendt ca un interes obiectiv. Logica de a bazã a realismului este conceptul de dilema securitãþii despre care vorbeºte ºi Wendt atunci când personificã statele ºi le atribuie conºtiinþã ºi memorie. Aceast concept îl integreazã în organismul emoþional al sta- telor, adicã conºtiinþa iar pe temeiul fricii statele vot acþiona în virtutea protecþiei, conservãrii ºi reproducerii lor adicã se vor înarma ºi îºi vor lua mãsuri de protecþie, toate acestea traduse sub noþiunea de dilemã a securitãþii, pentu cã toate statele raþionale acþioneazã la fel. Deci putem asocia jocul statelor în sistemul anarhic internaþional, conform lui Mearsheimer, ca o in- teracþiune realã între oameni psihologici înzestraþi cu conºtiinþa, care vor sã îºi toate mãsurile de siguranþã în cazul atentãrii la supravieþuirea lor. Asumpþia realismului ofensiv care suþine cã statele mici preocupate de puterea relativã ca dat exogen pentru asigurarea supravieþuirii într-un mediu nociv ºi periculos ºi statele mari pre- 132 Perspective politice ocupate de putere absolutã care iau în considerare doar câºtiguri mari ºi deziderate hegemon- ice (Mearsheimer 2003, p. 31), se coroboreazã cu asumpþia cã marile puteri au adversari state puternice ºi îºi vor manifesta mai puþin dorinþa de a întreprinde acþiuni cu caracter ofensiv, pre- ocupându-se mai degrabã de prezervarea balanþei de putere, iar îndatã ce îndatã ce intervine oportunitatea de a rãsturna balanþa de putere în favoarea lor, aceste state mari vor profita (ibi- dem, p. 31). Mearsheimer: „un hegemon este un stat atât de puternic, încât dominã toate cele- lalte state din sistem” (ibid. p. 33). Un hegemon reprezintã singura mare putere care se aflã în sistem ºi nici un alt stat nu se poate lansa într-o lupta de amploare împotriva acestuia, pentru simplul fapt cã nu deþine mijloacele militare necesare (ibid. p. 33). Astfel afimarþiile de sus se suprapun cu modelul lui Wendt care spune cã putem vorbi de- spre construcþii sociale la nivel de state doar dacã existã un dat exogen ºi stabil în urma cãruia aceste entitãþi statale îºi construiesc identitãþile. Aceste preferinþe corespund holismului social formulat de criteriului emergenþei a lui Wendt (de la intenþii de tip emergenþã) care spune cã intenþiile ºi implicit identitãþile sunt un rezultat al gândirii colective a unui grup ºi depind de societate ºi factorii externi. Deci grupul, mediul extern ºi informaþia computaþionalã obþinutã din interacþiuni cu datul exogen(aici sistemul anarhic internaþional) dau posibilitatea statelor de a-ºi forma gânduri ºi intenþii. Considerând ultimele 3 asumpþii anterioare ale realismului ofensiv care justificã criteriul datului exogen ºi intenþiilor de tip emergenþã ale lui Wendt, ºi adãugând o alta care spune cã teamã statelor provine din faptul cã marile puteri deþin o anumitã capacitate militarã cu ca- racter ofensiv pe care o pot îndrepta una împotriva alteia astfel nici un stat nu are certitudinea cã nu poate fi atacat ºi incertitudinile mai sunt date de anarhia sistemului internaþional (Mearsheimer 2003, pp. 33,35), confirmã un criteriu al organismului unui stat, respectiv relaþia dintre limitele sale ºi mediul extern care va determina performanþã politicã prin politici ex- terne, securitate naþionalã adicã supravieþuire ºi reproducere. O altã particularitate a unui organism este homeostaza care presupune niºte limite sau de- limitãri care definesc corpul (aici statul) ca entitate individualã, plus elemente constitutive funcþionale pentru supravieþuirea ºi repoducerea sistemului. Aceste particulariãþi venite de la Wendt se traduc în realismul ofensiv ca populaþie, armatã ca grup colectiv de formare a intenþi- ilor, derivatã din acea populaþie ºi controlul teritoriului. Puterea potenþialã este datã de nivelul populaþiei unui stat ºi de nivelul acestuia de bogãþie, acestea douã reprezentând „pietrele de temelie ale puterii militare”. Conform lui Mearsheimer „armatele sunt cel mai important ingre- dient al puterii militare, deoarece sunt principalul instrument de cucerire ºi controlare a unui teritoriu”, unde, într-o lume a statelor definite prin teritoriu acesta reprezintã obiectivul politic cel mai important („statele bogate ºi cu o populaþie numeroasã pot clãdi armate puternice”) (ibidem, pp. 35-37,44,48). Chiar dacã armele ar fi inexistente, indivizii din acele state tot ar putea ataca populaþia unui alt stat prin simpla folosire a mâinilor ºi picioarelor (ibid. p. 27). Un alt interes care defineºte ºi identitatea în plan extern a unui stat este forþa economicã sau bunãstarea pentru cã marile puteri au tendinþa de a se teme de statele populate masiv ºi cu economii care înregistreazã creºteri rapide, chiar dacã acestea nu ºi-au transformat resursele în capacitãþi militare, pentru cã „mãrimea populaþiei unui stat ºi avuþia sa sunt cele mai impor- tante componente pentru generarea puterii militare”. Astfel statele la categoria interese obiec- tive, încorporeazã ºi acumularea unei bogãþii mult mai mare decât cea a inamicilor, deci bunãstare internã (ibid. p.37, 48, 101). decembrie 2020 133Perspective politice Concluzii În aceastã lucrare am abordat tema realismului ºtiinþific din perspectiva lui Alexander Wendt. Am extras argumentele conform cãrora statul poate fi perceput ca fiind o persoanã sau actor în sistemul de state. În argumentarea lui Wendt am identificat particularitãþi cu funcþiona- litate cognitivã ce ipostaziazã statul ca o pesoanã psihologicã cu interese, intenþii, dorinþe, mem- orie ºi conºtiinþã. Acestea sunt vãzute practic prin intenþiile ºi convingerile elementelor sale constituente, structuri instituþionale, indivizi sau grupuri care se comportã ºi gândesc în sens ho- list, astfel coroborat cu delimitãrile clare faþã de mediul extern, formeazã o identitate particu- larã, o entitate înzestratã cu raþionalitate, interese(intenþii, gusturi) ºi conºtiinþã particularã. Pentru a valida teza principalã a lucrãrii, care susþine cã statele sunt ºi pot fi percepute ca niºte persoane supradimensionate, am apelat la o abordare aplicatã din cadrul relaþiilor inter- naþionale, respectiv la realismul ofensiv formulat de John J. Mearsheimer care, în primul rând pleacã de la asumpþia cã statele sunt persoane, o ridicã la nivel axiomatic ºi îºi construieºte toatã linia argumentativã prin instrumentalizarea acestui concept. Teoria explicã mai mult comportamentul statelor în raport cu altele, interacþiunea lor în cadrul unui sistem internaþio- nal anarhic unde nu existã reguli ºi structuri instituþionale care sã reglementeze sau sã sanc- þioneze comportamente sau atitudinile statelor, unele faþã de altele. Astfel se indicã faptul cã preocuparea principalã a marilor puteri este de a identifica un mod de a supravieþui într-o lume anarhicã, realizând cu rapiditate cã esenþialã pentru a supravieþui este puterea. Aceeaºi asumpþie o regãsim ºi la Wendt care susþine cã interesul obiectiv al unui stat ca per- soanã este sã supravieþuiascã, sã întreþinã propiul organism intern funcþional în scopul repro- ducerii ºi sã caute mijloace, în funcþie de un dat exogen, pentru a satisface nevoile homeosta- zice. Deci gãsim compatibilitãþi între teorii ºi astfel mi-am putut consolida demonstraþia tezei lucrãrii prin intermediul acesteia, operaþionalizând conceptele realismului ºtiinþific a lui Wendt pe comportamentele constatate de Mearsheimer. De aceea în final am demonstrat cã statul funcþioneazã ca o agenþie corporativã în funcþie de o voinþã colectivã a structrilor interne, are identitate proprie, se manifestã psihologic ºi poate fi vãzut într-o formã antropomorfã. Note 1 Wendt face distincþie între 3 tipuri de persoane ºi vorbeºte despre cea cu trãsãturi psihologice. vezi Wendt, Alexander.(2004). The State as Person in International Theory. Review of International Studies Vol. 30. no.(2). British International Studies Association. p. 294. 2 Vezi Miroiu, Andrei.(2007). Despãrþirea de realism sau despre sãrãcia realismului neoclasic. în „Moni- tor strategic”. Bucureºti. Institutul pentru Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã. p. 106. 3 Wendt face distincþia între 3 tipuri de persoane: 1) psihologicã- posedã atribute mentale ºi cognitive; 2) legalã- pesoane cu dreptui ºi obligaþii prin lege; 3) moralã- persoanã responsabilã de acþiunile sale în virtutea unui cod moral;instrumentul sãu de analizã va fi primul tip-persoana psihologicã, vezi Wendt, Alexander. (2004). The State as Person in International Theory. Review of International Studies Vol.30. no.(2). British International Studies Association. p. 294. 4 5 particularitãþi ale organismelor conform Kepa Ruiz-Mirazo, et al.(2000). Organisms and their Place in Biology. Theory in Biosciences. pp. 209–33. 5 Dilema securitãþii-John Herz o explicã porneºte de la ideea conform cãreia orice societate cu caracter anarhic care a existat vreodatã în istorie a dus la apariþia unei dileme a securitãþii „a oamenilor, sau grupurilor sau a liderilor acestora (Herz 1950, 157). 134 Perspective politice Referinþe Campbell, David.(1992). Writing Security: United States Foreign Policy and the Politics of Identity. Min- neapolis, MN. University of Minnesota Press. Carr, Edward Hallett.(1939). The Twenty Years’ Crisis.1919-1939. Harper Torchbooks. New York. Dennett, Daniel.(1987). The Intentional Stance. Cambridge. MIT Press. apud. Wendt, Alexander.(2004). The State as Person in International Theory. Review of International Studies Vol.30. no.(2). British Interna- tional Studies Association. Dewey, John.(1926). The Historic Background of Corporate Legal Personality. Yale Law Journal. Vol.xxxv, no(6). Herz, John H.(1950). Idealist Internationalism and the Security Dilemma. în „World Politics”.Vol. 2. No.(2). Jackson, Patrick Thaddeus.(2004). Forum Introduction. Is the state a person? Why should we care?. Review of International Studies. no(30). British International Studies Association. Kepa Ruiz-Mirazo, et al.(2000). Organisms and their Place in Biology. Theory in Biosciences. Kustermans, Jorg.(2011). The state as citizen: state personhood and ideology. Journal of International Rela- tions and Development. Vol. 14. no(1). Macmillan Publishers Ltd. Mauss, Marcel.(1986). A Category of the Mind: The Notion of Person; The Notion of Self. în Michael Car- rithers, Steven Collins, Steven Lukes, eds. The Category of the Person:Anthropology. Philosophy. Histo- ry. Cambridge. Cambridge University Press. Mearsheimer, John J.(2003). Tragedia politicii de forþã. trad. de Andreea Nãstase. Filipeºtii de Târg, Prahova. Antet. Miroiu, Andrei.(2007). Despãrþirea de realism sau despre sãrãcia realismului neoclasic. în „Monitor strate- gic”. Bucureºti. Institutul pentru Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã. Varela, Francisco J.(1997). Patterns of Life: Intertwining Identity and Cognition. Brain and Cognition. Vol. 34 Wendt, Alexander.(1999). Social Theory of International Politics. Cambridge University Press. Cambridge. Wendt, Alexander.(2004). The State as Person in International Theory. Review of International Studies Vol.30. no.(2). British International Studies Association. Wendt, Alexander.(2011).Teoria socialã a politicii internaþionale. trad. Mihai Cristian Braºoveanu.Polirom. Bu- cureºti. dupã Wendt, Alexander.(1999). Social Theory of Internatioanl Politics. Cambridge University Press. decembrie 2020 135Perspective politice