Perspective_politice_2020_1_si_2_cu_coperte.pdf Evoluþia partidelor din familia Frãþiei Musulmane în nordul Africii: Egipt, Tunisia, Maroc, Algeria, Libia, Sudan (1928–2020). Poligonul de încercare al islamismului politic (II) Frãþia Musulmanã în Egipt. Partidul Libertãþii ºi Justiþiei. Hizb al-Hurriyyah wa al-‘Adala 1. Scurtã istorie În anul 1942, dupã aproape cincisprezece ani de sfidare la adresa sistemului politic din Egipt, fondatorul ºi Ghidul Suprem al Frãþiei Musulmane, Hassan al-Banna a decis sã se înscrie în lupta electoralã, candidând într-un colegiu din Ismailia – zonã în care fondase Ikhwan ºi unde era foarte popular. Totuºi, înþelegând riscul presupus de pre- zenþa unui islamist în Parlament, regimul egiptean îi va invalida can- didatura. În 1945, el va încerca sã candideze din nou în Ismailia, fiind însã – dupã mãrturi- ile unor istorici occidentali demni de încre- dere1 – privat de victorie prin fraudã. Ajuns în conflict cu monarhia egipteanã, care intra- se într-un declin accelerat, al-Banna a pierdut controlul asupra propriei miºcãri, care îºi or- ganizase o puternicã grupare paralimitarã – Aparatul Secret. Când Frã- þia Musulmanã a fost interzisã, Aparatul Secret a reacþionat prin asasi- narea premierului egiptean, guvernul de la Cairo rãspunzând rapid prin uciderea lui al-Banna. La trei ani dupã dispariþia fondatorului, Ikhwan al-Muslimin a fost implicatã în lovitura de stat anti-monarhicã din 23 iulie 1952, nereu- ºind însã sã profite politic de pe urma acesteia. Adbel-Rahman al- Banna, tatãl Ghidului Suprem asasinat în 1949, ºi-a oferit necondiþio- nat sprijinul generalului Naguib, unul dintre conducãtorii Ofiþerilor Liberi, alãturi de Gamel Abdel Nasser. Fãrã sã respecte autoritatea in- stituþionalã a noului Ghid Suprem, al-Banna Sr. a cerut Fraþilor Musul- mani sã se alãture lui Naguib, sprijinind revoluþia: „Anticipaþi rãsãri- tul, o, Fraþilor ºi îmbrãþiºaþi-l pe Naguib ºi ajutaþi-l cu inimile, sângele Ovidiu RAEÞCHI Doctorand în ºtiinþe politice, SNSPA raetchi@cdep.ro ºi bunurile voastre. Fiþi trupele lui… cãci acesta este mesajul lui Hassan pentru care Allah ºi- a dorit victoria.”2 Totuºi, în conflictul pentru putere care va urma dupã triumful revoluþiei, Nasser va fi cel care se va impune în faþa lui Naguib. Noul rais va anunþa, în anul 1953, scoa- terea partidelor politice în afara legii, iar pe 13 ianuarie 1954 va include Ikhwan al-Muslimin pe lista partidelor politice – dizolvând astfel organizaþia pe care o simpatizase în tinereþe. Ca rãspuns, o aripã militantã a Frãþiei – foarte probabil necontrolatã de noul Ghid Suprem (Has- san al-Hudaybi, un judecãtor moderat) – va planifica asasinarea lui Nasser pe 26 octombrie 1954. Fratele ales pentru executarea misiunii, Mahmud Abd al-Latif, îl va rata însã pe rais cu toate cele 12 gloanþe trase asupra sa în cadrul unui miting în care acesta luase cuvântul,3 ofe- rindu-i pretextul perfect pentru a dezlãnþui o prigoanã totalã asupra organizaþiei: ºase lideri ai Frãþiei Musulmane sunt executaþi, liderul Hudaybi este la rândul sãu condamnat la moarte (dar va fi graþiat), mii de Fraþi sunt arestaþi ºi condamnaþi la închisoare. De acum ºi pânã la moartea lui Nasser (care survine pe neaºteptate, în anul 1970), Ikhwan nu va mai juca niciun rol în is- toria Egiptului. Chiar ºi aºa – sau tocmai din acest motiv – militanþii Frãþiei Musulmane din închisori vor avea o contribuþie decisivã în conturarea ideologiei jihadiste care va sta, dupã 1990, la baza terorismului islamic al-Qaeda ºi ISIS. Arestat în 1954, Sayyid Qutb, noul ideo- log al Ikhwan al-Muslimin, scrie în închisoare – împotriva principiilor prudente promovate de Murshidul Hudaybi – lucrarea „Borne pe drum” (Ma’alim fi‘l-Tariq), care devine reperul ab- solut al ideologiei jihadiste. Ideile lui Qutb sunt atât de influente ºi de radicale, încât acesta va fi spânzurat pe 29 august 1966, la ordinul lui Gamel Abdel Nasser. Qutb susþine cã o societa- te în care legea nu este bazatã exclusiv pe Coran ºi care nu practicã un islamism integral este una pãgânã, pre-islamicã (aflatã în starea de jahiliyyah): „Pentru islam, existã doar douã tipuri de societate: musulmanã sau jahiliyyah. Societatea musulmanã este cea în care islamul este aplicat. Islamul înseamnã credinþã, veneraþie, legislaþie, organizare socialã, o viziune asupra creaþiei, un mod de a te purta. Societatea ignoranþei (jahiliyyah) este aceea în care islamul nu se aplicã (…) Astfel, o societate a cãrei legislaþie nu se întemeiazã pe legea divinã (shari’at allah) nu este musulmanã, indiferent de ardoarea cu care indivizii care o formeazã se proclamã musulmani, chiar dacã se roagã, postesc ºi merg în pelerinaj.”4 Un musulman autentic trebuie sã respingã în douã moduri aceastã realitate pãgânã. Mai întâi, el trebuie sã întoarcã spatele so- cietãþii contemporane: „Suntem înconjuraþi ºi astãzi de jahiliyyah, care este similarã celei din timpul primei perioade islamice, poate chiar mai profundã. Întregul nostru mediu, credinþele ºi ideile oamenilor, obiceiurile ºi arta, regulile ºi legile – reprezintã jahiliyyah, în asemenea mã- surã încât ceea ce considerãm a fi culturã islamicã, surse islamice, filosofie islamicã ºi gândire islamicã sunt de asemenea constructe ale jahiliyyah!”5 Apoi, adevãratul musulman trebuie sã lanseze „o revoltã deplinã împotriva conducerii omeneºti în toate chipurile ºi formele, sis- temele ºi rânduielile… Asta înseamnã distrugerea regatului omului pentru a întemeia regatul cerului pe pãmânt.”6 Acest lucru presupune lansarea jihadului de cãtre o avangardã vizionarã, care are dreptul religios de a ucide orice potenþial inamic – inclusiv un musulman considerat insuficient de loial cauzei. Dupã moartea lui Nasser, noul preºedinte egiptean, Anwar Sadat, va oferi pentru o scurtã perioadã Frãþiei Musulmane posibilitatea de a se reorganiza, încercând sã utilizeze grupãrile islamiste împotriva socialiºtilor coordonaþi de la Moscova. Experimentul nu va dura mult, is- lamiºtii devenind mult mai violenþi decât în trecut – sub influenþa ideilor lui Qutb – din mo- mentul în care Sadat va negocia o pace separatã cu Israelul dupã Rãzboiul de Yom Kippur (1973). În fapt, Anwar Sadat va fi asasinat de o astfel de grupare islamistã în 6 octombrie 1981. 138 Perspective politice Imediat dupã preluarea puterii, Hosni Mubarak, urmaºul lui Sadat, va încerca sã utilizeze aripa moderatã a Frãþiei Musulmane împotriva grupãrilor teroriste desprinse din miºcare. El va liberaliza parþial sistemul electoral, permiþând experimental Ikhwan sã participe la alegeri. În mai 1984, sub conducerea noului Murshid, Umar al-Tilmisani, Frãþia Musulmanã se va alia cu partidul Wafd ºi va înscrie candidaþi pe lista acestuia, reuºind sã obþinã opt mandate în Parla- ment. Peste trei ani, în aprilie 1987, Fraþii Musulmani se vor alia cu un bloc politic social-li- beral pentru a forma Alianþa Islamicã, candidând sub sloganul „Oferiþi-i votul lui Dumnezeu” ºi „Islamul este soluþia”, Ikhwan obþinând 36 de mandate.7 Eforturile parlamentare ale Frãþiei Musulmane în aceastã perioadã se vor concentra asupra instaurãrii Sharia. Dupã ce sistemul pluripartidist va fi invalidat ºi dupã ce Ikhwan va boicota alegerile din 1990, miºcarea va cunoaºte un nou val de represiune, cu precãdere în anul 1995, pe fondul ciocnirilor dintre is- lamiºti ºi forþele de ordine. Concomitent, în cadrul Frãþiei Musulmane se va contura, în anul 1996, o iniþiativã pentru formarea – sub conducerea lui Aboul Ela Madi – unui partid modern, reformat sub raport ideologic: al-Wasat (Centrul). Acesta va fi însã descurajat ºi izolat de con- ducerea conservatoare a Fraþilor, iniþiativa sa eºuând. Izbucnirea revoluþiei egiptene împotriva regimului Mubarak, în 25 ianuarie 2011, în con- textul Primãverii Arabe pornite din Tunisia, a luat prin surprindere Frãþia Musulmanã, care nu s-a aflat iniþial printre forþele implicate în revoltã. Dupã decenii de reprimare, Ikhwan învãþase sã trateze cu maximã prudenþã orice manifestaþie publicã pentru care putea fi fãcutã vinovatã. Totuºi, din momentul în care Fraþii Musulmani au decis sã se alãture rebeliunii, capacitatea lor organizatoricã s-a dovedit decisivã. Ikhwan a oferit oamenii ºi infrastructura pentru coordo- narea protestelor din piaþa al-Tahrir, instaurând filtre de control ºi porþi de acces împotriva in- filtrãrilor din aparatul de securitate al lui Mubarak – dar ºi corturi, instalaþii de sonorizare, ceai cald etc. De asemenea, Frãþia Musulmanã ºi-a utilizat reþeaua internaþionalã pentru trans- miterea cãtre televiziuni a imaginilor dramatice cu protestatari uciºi de poliþie ºi de lunetiºti. Colaborarea strategicã a Ikhwan cu Qatarul – ºi cu reþeaua al-Jazeera, controlatã de statul qa- tarez – s-a dovedit din acest punct de vedere vitalã. Fiind singura forþã cu o îndelungatã expe- rienþã organizatoricã, Frãþia Musulmanã se va impune relativ uºor în campaniile electorale post-revoluþionare, într-un context în care partidele noi încã îºi calibrau mesajele politice. În 18 mai 2011, în urma unei decizii votate de Consiliul Shura cu o lunã înainte, Ikhwan a depus actele pentru înregistrarea Partidului Libertãþii ºi Justiþiei. Acesta urma sã fie condus de un tri- umvirat format din lideri ai Frãþiei Musulmane detaºaþi în viaþa politicã. În fruntea acestora se afla Mohamed Morsi, un inginer cu studii în Statele Unite. Partidului Libertãþii ºi Justiþiei urma sã acþioneze sub coordonarea Ikhwan, condusã la acel moment de Murshidul conserva- tor Mohammad Badie. Apelurile tinerilor reformatori în vederea unei separaþii clare între par- tid ºi Frãþia Musulmanã au fost ignorate de Badie, lucru care i-a fãcut pe avocaþii modernizãrii islamice sã îºi organizeze propria formaþiune politicã: Hizb al-Tayyar al-Masri (Partidul Egip- tului de Astãzi).8 Iniþial, Partidul Libertãþii ºi Justiþiei – aflat, ca toate celelalte partide politice, sub o supraveghere discretã exercitatã de armatã, în calitate de garant al Constituþiei ºi Revo- luþiei – a acþionat cu prudenþã, limitându-ºi deliberat impactul politic ºi moderându-ºi discur- sul. PLJ a anunþat cã nu va candida pentru toate poziþiile din Parlament ºi nu va avea un can- didat propriu la preºedinþie. În realitate, ºi-a propus sã obþinã o putere cât mai mare – ºi a reuºit sã o facã. Intrând într-o alianþã largã – Alianþa Democraticã pentru Egipt – cu zece alte partide minore, Fraþii Musulmani au candidat pentru toate colegiile disponibile la alegerile din 28 no- iembrie 2011-12 ianuarie 2012. Victoria Partidului Libertãþii ºi Justiþiei a fost categoricã: 235 decembrie 2020 139Perspective politice de mandate în Parlament, aproape 50% din locurile disponibile.9 Ulterior, la alegerile preziden- þiale, partidul Ikhwan a fost nevoit sã gãseascã o soluþie de avarie dupã ce alesului sãu, Khairet al-Shater, i s-a interzis sã candideze în ultimul moment, având în vedere o condamnare ante- rioarã pentru spãlare de bani (care implica, în fapt, o schemã de finanþare în beneficiul Frãþiei Musulmane). Soluþia de avarie a fost Mohamed Morsi, care – deºi lipsit de charismã ºi abilitãþi de comunicator – a obþinut în 24 iunie 2012 o victorie la limitã, cu aproape 52% din voturi. Capacitatea Fraþilor Musulmani de a se menþine la putere dupã succesul istoric din 2012 s-a dovedit însã fragilã. Regimul islamist a dezamãgit rapid masele egiptene, neizbutind sã trans- forme sloganurile electorale în politici eficiente. În fapt, transformarea unor formule-cheie ale Frãþiei Musulmane („Islamul este soluþia!”, de pildã) în decizii de guvernare s-a dovedit un obiectiv imposibil, Partidului Libertãþii ºi Justiþiei continuând sã se comporte mai degrabã ca un partid de opoziþie care convoca constant mitinguri de protest împotriva adversarilor. Pe mã- surã ce starea de nemulþumire din Egipt a crescut, Fraþii Musulmani au încercat sã-ºi remobi- lizeze baza prin întoarcerea la mesaje radicale. Ameninþat de o intervenþie a armatei – care în statele sunnite apãrã din oficiu statul împotriva exceselor islamiste – preºedintele Morsi se de- limita de re-radicalizarea Ikwan, astfel încât Partidului Libertãþii ºi Justiþiei nu mai reuºea sã comunice niciun mesaj politic consistent ºi coerent. Pe acest fond, ministrul Apãrarãrii, gener- alul Abdel Fattah el-Sisi, l-a înlãturat de la putere pe Morsi în 3 iulie 2013, armata preluând conducerea Egiptului ºi lansând o nouã prigoanã împotriva Frãþiei Musulmane, ai cãror lideri vor lua iarãºi drumul familiar al închisorilor. Ideologia Partidul Libertãþii ºi Justiþiei. Fragmente din programul electoral din anul 201110 a. Egiptul – lider regional. Interesele egiptene în lumea islamicã „Restaurarea statutului de lider pe care Egiptul l-a pierdut în lumea arabã, africanã, isla- micã, dar ºi în domenii precum cercetarea ºtiinþificã, culturã ºi media… Declinul umilitor al Egiptului din postura de conducãtor regional ºi internaþional a atins proporþii atât de grave, încât Egiptul a ajuns sã furnizeze petrol ºi gaze cotropitorilor sioniºti ai Palestinei, la un preþ cu mult sub preþul pieþei, în timp ce egiptenii aveau mare nevoie de ele. De asemenea, am abandonat luptãtorii pentru libertate din Palestina. Am înregistrat un eºec in gestionarea prob- lemei Sudanului de Sud.” „În Parlamentul din 2005-2010, grupul parlamentar al Frãþiei Musulmane a purtat bãtãlii constituþionale ºi legislative intense ºi a fãcut un efort imens, toate acestea fiind de altfel în- registrate ºi recunoscute. Grupul parlamentar al Frãþiei Musulmane a adoptat cele mai impor- tante aspecte ale Sharia. Membrii grupului parlamentar al Frãþiei Musulmane ºi-au concentrat atenþia asupra problemelor vitale de siguranþã naþionalã, cum ar fi problema Palestinei, situaþia Sudanului de Sud si a Darfurului, izvorului Nilului, problemele Irakului, Somaliei ºi Afga- nistanului, crezând cu tãrie cã securitatea Egiptului se va îmbunãtãþi odatã cu asumarea rolu- lui de lider in regiunile arabo-islamice ca rãspuns la planurile ºi maºinaþiunile sioniºtilor ºi americanilor.” “Sprijinirea ºi revitalizarea Ligii Arabe, a Organizaþiei Conferinþei Islamice ºi a Uniunii Africane, pentru a-ºi atinge obiectivele, strãduindu-se sã rezolve problema palestinianã într-o manierã în concordanþã cu perspectiva arabo-islamicã ºi sprijinirea oamenilor în lupta lor pen- tru libertate. Afirmarea dreptului poporului palestinian de a-ºi elibera þara ºi evidenþierea da- 140 Perspective politice toriei guvernelor ºi a popoarelor þãrilor arabe ºi musulmane, în special ale Egiptului, de a ajuta ºi de a susþine poporul palestinian ºi rezistenþa palestinianã împotriva uzurpatorilor sioniºti ai patriei lor. Oferirea tuturor mijloacelor de sprijin poporului irakian pânã la plecarea ultimului soldat al ocupaþiei SUA, pânã când deciziile naþionale ale Irakului sunt libere de interferenþe strãine, pânã când securitatea irakianã ºi integritatea teritorialã sunt asigurate ºi pânã când Irakul este scãpat de violenþã ºi conflict sectare… Apreciem importanþa restabilirii rolului Egiptului în spaþiul islamic ºi necesitatea consolidãrii relaþiilor cu þãrile islamice, în special Turcia, Iran, Malaezia, Pakistan, Indonezia, Nigeria, etc.” b. Reforme interne „Reforma Poliþiei prin eliminarea elementelor ce au colaborat cu fostul regim, a acelora care au comis acte de corupþie, omor etc.; relocarea agenþilor/ofiþerilor care au comis fapte mai uºoare în posturi diferite de locurile iniþiale de unde operau în ilegalitate ºi unde contactul cu publicul este exclus; recalificarea personalului prin cursuri intensive si ridicarea standardului de educaþie din interiorul poliþiei naþionale, astfel încât sã respecte drepturile omului, constitu- þia ºi legile; impunerea ideilor precum „supremaþia legii”, „în slujba cetãþeanului”, „nevinovat pana la o decizie definitivã a instanþelor de judecatã. Serviciul de informaþii trebuie sã aibã aria de execuþie limitatã în chestiuni interne, iar rolul sãu sa fie unul de a colecta informaþii, fãrã o autoritate realã de a acþiona asupra cetãþenilor, în afara contraspionajului ºi a terorismului.” „Asigurarea libertãþilor ºi drepturilor cetãþenilor prin pluralism politic, transfer al puterii paºnic, ciclicitatea puterii care vor asigura într-un final stabilitate si vor stabili un adevãrat stat islamic. Acest lucru va necesita o noua constituþie bazatã pe principiile iluminate ale Shariei. Reforma politica se va baza pe caracteristicile statului, natura sistemului politic si pe principi- ile fundamentale politice asumate prin prezentul program: libertatea ºi independenþa justiþiei, principiile libertãþii, egalitãþii ºi a egalitãþii de ºanse, alegeri libere si corecte, responsabilitate si check-and-ballance, imparþialitatea administraþiei publice ºi descentralizarea guvernamen- talã, drepturile cetãþenilor ºi menþinerea unitãþii naþionale, revitalizarea rolurilor societãþii civile si a individului. Caracteristicile statului sunt: un stat democratic bazat pe Shura, concep- tul de cetãþean, stat constituþional bazat pe 3 stâlpi – executiv, judecãtoresc ºi legislativ, stat civil. Sistemul politic este urmãtorul: republicã parlamentarã, cu un preºedinte fãrã rol de con- ducãtor absolut.” c. Principiile fundamentale: i) libertate, egalitate în faþa legii ºi egalitate de ºanse, independenta justiþiei (abolirea pu- terii preºedintelui asupra curþii supreme de judecata, separarea bugetului consiliului suprem de judecata de cel al ministerului justiþiei, desemnarea preºedintelui Curþii Constituþionale baza- tã pe expertizã ºi din rândul judecãtorilor, impunerea independentei procurorului-ºef si de- semnarea acestuia de cãtre Consiliul Suprem de Judecatã, s.a.); ii) asigurarea alegerilor libere si corecte (alocarea aceloraºi proceduri alegerilor locale ca si in cazul celor parlamentare, ex- cluderea forþelor de securitate ale statului din procesul electoral, impunerea unor controale corecte si precise asupra cheltuielilor electorale, impunerea unor pedepse si masuri punitive pentru frauda electorala ºi/sau încercãri de fraudare a procesului electoral si posibilitatea de or- ganizare a procesului electoral pentru diaspora egipteanã); iii) responsabilitate si check-and- balance (abolirea subordonãrii instituþiilor de control si regulament de sub autoritatea execu- tivului si plasarea lor sub autoritatea legislativului, independenþa si imunitatea sistemului judiciar, transparentizarea proceselor administrative, judecãtoreºti si electorale prin asigurarea decembrie 2020 141Perspective politice independentei mass-mediei, emiterea unei legi cu scop de stabilire a procedurilor de judecata pentru miniºtri, reflectarea asupra ideii de arestare si demitere din funcþie pentru eºecul de a implementa legea); iiii) apãrarea drepturilor cetãþenilor si menþinerea unitãþii naþionale prin ur- mãtoarele principii: egiptenii, musulmani si creºtini, sunt pãrþi integrante ale naþiunii, cu drep- turi egale; conceptul de cetãþean; respingerea conflictului sectar din societate ºi considerarea acestui concept drept strãin de societatea egipteanã; asigurarea libertãþii de credinþã; iiiii) re- vitalizarea rolului societãþii civile si al individului prin: înfiinþarea ONG-urilor prin simplifi- carea procedurilor, formarea unor sindicate pentru grupurile dezavantajate, precum Uniunea Imamilor ºi Predicatorilor, implementarea unui control asupra finanþãrilor ONG-urilor strãine pentru a asigura securitatea Egiptului, susþinerea rolului consultativ al sindicatelor in raport cu statul si crearea unor piloni de baza pentru cooperare. d. Moralã ºi familie „Definirea cetãþeanului egiptean: i. femeile (egale cu bãrbaþii în fata legii islamice); ii. familia cu rol de prim incubator al copilului (pentru a observa importanta familiei trebuie sa revizuim efectele pe care expunerea la un sistem corupt le-au avut asupra unor entitãþi precum Consiliul National al Maternitãþii si Tinereþii ºi asupra unei liste întregi de organizaþii civile care primesc finanþare din partea unor surse externe îndoielnice. Acestea au fost, de asemenea, afectate de un pachet de legi corupte, nesolicitate de popor, ci impuse ºi dictate de cãtre organismele internaþionale cu care fostul regim a semnat convenþii. Cunosc oare egiptenii ca Egiptul este partea a Convenþiei pentru Drepturile Copilului, care permite unui copil sa aleagã familia cu care sa trãiascã? Realizeazã oare egiptenii ca sunt obligaþi sa accepte homosexualii si ca trebuie sa ii trateze cum pot ei mai bine si mai frumos, in conformitatea cu acele acorduri? Nemaivorbind de legislaþia ce re- glementeazã adopþia în moduri in care este interzisa in jurisprudenþa islamicã! Nu era oare dreptul nostru ca cetãþeni de a organiza un referendum asupra unor asemenea su- biecte de o sensibilitate aparte, care reglementeazã detaliile de convieþuire? Pentru cã nu au fost organizate in acele momente, este dreptul nostru sa le revizuim si sa le denunþãm. iii. Copiii: realitatea tineretului din Egipt necesitã o viziune strategicã de revitalizare ºi dez- voltare, iar acest lucru se poate realiza prin educarea tineretului în teoria ºi practica valorilor fundamentale ale islamului si ale moralitãþii, dar ºi educaþiei patriotice ºi ºtiinþelor moderne.” „Se doreºte colaborarea în domeniul pieselor ºi filmelor de televiziune, în special cu þãrile arabe ºi islamice. Vom susþine ºi promova regizarea de filme ce vor avea un produs final curat, care sã se concentreze pe standardele de artã, nu pe generarea de emoþii. Accentuarea respec- tului pentru religii ºi valorile morale ºi raþionalizarea procesului de monitorizare în ceea ce priveºte informaþiile ºi producþiile dramatice, în special monitorizarea financiarã, concentrân- du-ne pe o culturã a dialogului în aceste aspecte. Accent pe libertatea presei, revistelor ºi a altor scrise ºi electronice fãrã obstacole legale sau administrative, atât timp cât publicarea lor respectã Constituþia ºi legea ºi þine cont de moralitatea publicã. Actualizarea Cartei Presei pen- tru a asigura angajamentul real al ziarelor egiptene faþã de controalele etice ºi respingerea fi- nanþãrii strãine a ziarelor egiptene. Aplicarea unui „cod de onoare” pentru utilizarea internetu- lui care depinde de o culturã de auto-imunizare ºi nu de cenzurã externã; pentru a ajuta la protejarea moralitãþii ºi valorilor publice în societatea egipteanã, cu accent pe prevenirea de- scãrcãrii sau distribuirii de pornografie ºi utilizarea tuturor modalitãþilor tehnice ºi legale pen- tru realizarea acestui lucru. Crearea unei reþele integrate de site-uri care susþin cultura con- 142 Perspective politice structivã, comunitatea ºi valorile religioase egiptene, arabe ºi islamice, ca parte a unei politici cuprinzãtoare care se integreazã cu reþele similare în lumea arabã ºi musulmanã, pentru a face faþã valurilor invaziei culturale ºi haosului ºi devalorizãrii intelectuale care predominã în acest moment în lume.” „Al-Azhar a fost întotdeauna o moschee ºi universitate venerabilã pentru musulmani ºi – pânã acum – propaga ºtiinþã ºi religie, cunoºtinþe vaste ºi valori nobile, aºa cum a fãcut-o de- a lungul istoriei sale lungi. În sprijinul acestei mari instituþii ºi pentru a o ajuta sã îºi îndeplin- eascã funcþiile locale, regionale ºi globale, trebuie sã facem urmãtoarele: Redefinirea Aca- demiei de Cercetãri Islamice ca autoritate suprema in ºtiinþã ºi asupra oamenilor de ºtiinþã ºi promovarea alegerii membrilor in mod autonom; Alegerea Marelui Imam, ºeicul moscheii Al- Azhar, din rândul membrilor Academiei de Cercetare Islamicã. Dezvoltarea ºi promovarea de- partamentului Dawah, Predicare ºi Îndrumare al Al-Azhar, atât la nivelului absolvenþilor, cât ºi la nivelul personalului; Asigurarea de educaþie continuã ºi de instruire pentru imami ºi pred- icatori; Promovarea departamentului misiunii islamice, revitalizarea rolului Al-Azhar în propovãduirea Dawa în strãinãtate, clarificarea imaginii islamului ca religie a milosteniei, a pãcii, a cooperãrii ºi a demnitãþii umane în strãinãtate ºi activarea rolului sãu în rãspândirea moderaþiei ºi renunþarea la violenþã ºi sectarism; Realizarea independenþei financiare ºi admin- istrative a moscheii Al-Azhar ºi a universitãþii; ºi restabilirea tuturor dotãrilor cãtre Al-Azhar. Frãþia Musulmanã în Sudan. Frontul Islamic Naþional. Al-Jabhah al-Islamiyah al-Qawmiyah Împãrþind cu Egiptul bogãþiile Nilului ºi având o tradiþie proprie a conducerii politice pe principii islamice (dupã ce Muhammad Ahmad ibn Abd Allah s-a proclamat aici Mahdi – Alesul – în 1881, fondând o monarhie bazatã pe sharia), Sudanul era pregãtit sã primeascã cu braþele deschise sprijinul material ºi ideologic oferit de Ikhwan al-Muslimin. În 1960, la Khartoum a fost fondat – cu banii Frãþiei egiptene – Frontul Cartei Islamice, transformat din 1976 în Fron- tul Islamic Naþional, partid politic coordonat de Hassan al-Turabi. Utilizând sistemul organi- zatoric al puternicului Partid Comunist sudanez, Turabi a devenit secretarul-general al FIN. În anii 1960-1970, Fraþii Musulmani sudanezi, ca ºi cei egipteni, duceau o luptã pe viaþã ºi pe moarte cu tinerii comuniºti la nivelul organizaþiilor studenþeºti – fiind sprijiniþi tot mai puter- nic de Arabia Sauditã (vecin ºi „protector” al Sudanului); pe fundalul acestei lupte, care în anul 1965 polarizase miºcarea studenþeascã sudanezã în douã mari blocuri de aproape 50%, se afla, în fapt, confruntarea SUA-URSS din zona Orientului Mijlociu ºi a Golfului Persic. Pânã la lovitura de stat a generalului nasserist Gaafar Nimayri din 25 mai 1969, Frontul Cartei Isla- mice a lui Hassan al-Turabi colaborase cu Partidului Ummah (facþiunea Sadiq al-Mahdi), mi- litând pentru un regim sharia strict, pe model saudit. Dupã ascensiunea generalului Nimayri, adepþii Frãþiei Musulmane din Sudan – în frunte cu Hassan al-Turabi – au ajuns în închisoare, Frontul Cartei Islamice fiind interzis. Totuºi, Gaafar Nimayri a fost nevoit sã-ºi reevalueze rapid opþiunile ideologie ºi geostrategice jumãtatea anilor 1970, orientându-se cãtre blocul saudito-american dupã ce liderul egiptean Anwar Sadat fãcuse acelaºi lucru. În iulie 1976, al- Turabi, eliberat din închisoare, va lansa Miºcarea Islamicã – organizaþia care va tutela Frontul Islamic Naþional (fondat formal în 1985). El va accepta oferta generalului Nimary vizând ”rec- oncilierea naþionalã”, membrii Miºcãrii Islamice devenind progresiv figuri de bazã ale regimu- lui care îi aruncase în închisoare cu un deceniu înainte. Ca ºi al-Turabi, liderii islamiºti ai FIN decembrie 2020 143Perspective politice erau formaþi în Occident, adeseori la universitãþi de prestigiu, reprezentând un câºtig profe- sional autentic pentru fragilele instituþii sudaneze. Hassan al-Turabi a fost unul dintre princi- palii beneficiari ai acestei politici de reconciliere, obþinând portofoliul de ministru al Justiþiei. (Va desemna acest tip de compromis politic drept o „jurisprudenþã a necesitãþii”.) Încã din septembrie 1983, ca ministru al Justiþiei, Turabi va reuºi sã impunã parþial sharia ca legislaþie civilã ºi penalã a statului sudanez. Se va trece încã de acum la aplicarea hudud (spânzurarea minoritãþilor religioase, tãierea mâinilor pentru furt º.a.) Trei ani mai târziu, pe fondul acti- vitãþii lui al-Turabi, FIN va obþine 19% din voturile pentru Legislativ. În anul 1985, Nimary a fost înlãturat din fruntea statului sudanez, rãzboiul civil cu Armata de Eliberare a Poporului Sudanez devenind tot mai violent. În acest context, înfruntând sudul neislamic, armata va alege o alianþã cu Frontul Islamic Naþional. În 1989, folosind legitimitatea oferitã de FIN, co- lonelul Omar al-Bashir va prelua funcþia de preºedinte. Hassan al-Turabi era pregãtit sã sustinã un regim unipartidist în Sudan, asumându-ºi ideile lui Hassan al-Banna de la fondarea Ikhwan: „Un sistem multipartid în Sudan nu ar fi democratic, pentru cã partide politice sau o guvernare asigurate de Casa Khatmiyya sau Casa lui Mahdi ar implica o abordare dinasticã”.11 Din anul 1991, Codul Penalul penal va fi deplin islamizat, ajungându-se la aplicarea pedep- selor hudud inclusiv pentru apostazie. Se practicau biciuirile (inclusiv pentru minori) ºi am- putãrile. Curþile juridice au fost islamizate, iar judecãtorii laici din sud au fost înlocuiþi cu spe- cialiºti în sharia. Prin Legile pentru Ordinea Publicã au fost instituite tribunale speciale, care pronunþau sentinþe „morale” pe loc, fãrã posibilitate de apel. Era interzis dansul între persoane de sex opus, era de asemenea interzis ca o femeie sã danseze în faþa unui bãrbat. Pentru aceastã perioadã, FIN ºi preºedintele Bashir vor fi acuzaþi – inclusiv în faþa unor tribunale internaþio- nale – de torturã, sclavie, crime de rãzboi ºi purificare etnicã. În plus, Hassan al-Turabi se va asocia acum cu organizaþia al-Qaeda, gãzduindu-i pentru o lungã perioadã pe Osama bin Laden ºi Ayman al-Zawahiri înainte ca aceºtia sã lanseze jihadul împotriva Statelor Unite ale Americii. În noiembrie 1996, FNI s-a dizolvat, fiind înlocuit cu Partidul Congresul National (PCN).12 În anul 1999, al-Turabi ºi preºedintele al-Bashir au intrat în conflict pentru dreptul de a numi administratorii regionali. Colonelul Omar al-Bashir va reacþiona impunând, în decembrie 1999, „Deciziile Ramadanului”: proclamarea stãrii de urgenþã, dizolvarea Parlamentului ºi eliminarea lui al-Turabi din toate funcþiile deþinute. Vechiul lider islamist a încercat sã revinã, pentru ultima datã, pe scena publicã, înfiinþând Partidul Popular al Congresului Naþional. Totuºi, pe 29 noiembrie 2019, armata sudanezã a preluat puterea, eliminând FIN ºi PCN de pe scena politicã. Frãþia Musulmanã în Libia. Partidul Libertãþii ºi Construcþiei. Hizb Al-Adala Wal-Bina Scurtã istorie Fraþii Musulmani au pãtruns în Libia în anul 1949. Trei membri ai Ikhwan-ului egiptean au obþinut atunci refugiu la Benghazi, fugind dupã asasinarea premierului al-Nuqrashi, pentru care organizaþia condusã încã de Hassan al-Banna era acuzatã.13 Cel care le-a oferit gãzduire, emirul Idris al Cirenaicii, va deveni în 1951 rege al Libiei unite (Cirenaica, Tripolitania ºi Fez- zanul sudic), el bucurându-se de o legitimitate religioasã specialã ca reprezentant al ordinului 144 Perspective politice sufit Senussi. Din acest motiv, Libia se va afla, alãturi de Maroc, Iordania sau Arabia Sauditã, printre statele unde Ikhwan al-Muslimin nu va putea sã se dezvolte, fiind eclipsatã de un rege care se revendica din Profet sau dintr-un cult purificator.14 Fluxul de fraþi musulmani egipteni a continuat în aceste condiþii neîngrãdit (deºi Libia era o destinaþie mult mai puþin interesantã decât Arabia Sauditã, Siria sau Iordania). Un al doilea val de membri ai Frãþiei a venit în Libia dupã 1952-1954, când Nasser a preluat puterea în Egipt ºi a început prigoana împotriva Ikhwan. Un al treilea val ºi-a fãcut apariþia din 1956, când a fost inauguratã Universitatea din Benghazi.15 Între 1949 ºi 1969, Fraþia Musulmanã Libianã a avut aºadar la dispoziþie douã decenii, bucurându-se de deschiderea regelui Idris ºi de acces în universitãþi, pentru a-ºi di- semina mesajul ºi pentru a-ºi forma o primã generaþie de activiºti. Din anul 1969, însã, când Gaddafi preia puterea, miºcarea e reprimatã brutal, liderul libian – care mutã centrul de greu- tate al þãrii în Tripoli, zonã mai puþin familiarã Fraþilor – fiind un nasserist în privinþa atitudinii faþã de orice opoziþie politicã ºi religioasã.16 În anul 1972, Gaddafi a interzis, prin Legea 71, orice activitate politicã în afara propriului sistem Jamahiriyyah – fiind aplicatã pedeapsa cu moartea celor care nu se supuneau. Între 1973 ºi 1975, fraþii musulmani, baathiºtii ºi marxiºtii din Libia au luat drumul închisorii sau al exilului.17 O renaºtere discretã a Frãþiei libiene a avut loc în exil, în comunitãþile din Marea Britanie ºi SUA. Ele au stat la baza noului Ikhwan al-Muslimin libian, reorganizat ca Jama’a Islamiyya, care nu a reuºit însã sã pãtrundã în interiorul statului controlat de Gaddafi decât marginal, în unele moschei periferice. În anii 1990, dictatorul libian era extrem de ostil Fraþilor Musulmani, considerându-i cel mai mare pericol pentru regimul sãu din cauza alianþei dintre conservatorii islamici ºi cei americani. Anul 1987 va avea o însemnãtate specialã, Ikhwan al-Muslimin li- bian reuºind sã îºi desemneze organe statutare de conducere (Consiliul Shura ºi un Comitet Executiv).18 Totuºi, un Gaddafi reinventat va reuºi sã destructureze pentru a doua oarã Frãþia Musulmanã, alternând represiunea cu compromiterea moralã prin negocieri. Fiul colonelului libian, Saif Al-Islam, va invita Ikhwan la discuþii pentru o reaºezare a peisajului politic din þarã (programul „Reformã ºi Cãinþã”). Lipsite de finalitate, aceste discuþii vor afecta imaginea de oponenþi neîmblânziþi a Fraþilor Musulmani, fãcându-i pasibili de acuzaþia de colaboraþio- nism.19 În paralel, Gaddafi arestase, în iunie 1998, toatã conducerea organizaþiei ºi toþi mili- tanþii activi – 152 de membri.20 Neliniºtea revoluþionarã din cadrul Primãverii Arabe s-a fãcut simþitã rapid ºi în Libia, primele proteste începând aici în ianuarie 2011, la scurt timp dupã manifestaþiile din Tunisia. Fraþia Musulmanã nu a fost un instigator al evenimentelor, ci un beneficiar al lor – întocmai dupã modelul egiptean. Dupã douã sãptãmâni de incertitudini, membrii Ikhwan s-au reunit la Zurich, pe 30-31 ianuarie 2011. O a doua reuniune a avut loc pe 19 februarie 2011, atunci când Ikhwan-ul libian a decis sã se proclame, împotriva vechiului sãu instinct prudent, o grupare si- tuatã de partea Revoluþiei.21 Pe 20 octombrie 2011, Gaddafi a fost capturat ºi ucis când încer- ca sã spargã blocada din Sirte, unul din ultimele sale refugii. În prealabil, el fãcuse o ultimã tentativã sã negocieze cu Consiliul Naþional al Tranziþiei predarea puterii în schimbul imu- nitãþii, însã fusese refuzat. Într-o primã fazã, Ikhwan al-Muslimin nu se regãsise în acest orga- nism format pe 5 martie 2011 – compus exclusiv din politicieni consideraþi ”liberali”, nu isla- miºti. În replicã, Fraþii Musulmani libieni lansaserã o platformã politicã proprie, alternativã, care proclama cã „religia statului este islamul ºi principiile sharia constituie sursa legislaþiei”.22 Aceastã ofensivã ideologicã islamistã, care se bucura de succes la public, asigurase imediat Frãþiei Musulmane douã locuri în Consiliul Naþional al Tranziþiei, permiþând miºcãrii sã se decembrie 2020 145Perspective politice dedice propriei organizãri interne. Bashir Al-Kibti, care trãise în exil, în Statele Unite, mai bine de trei decenii, a fost ales lider al Ikhwan. În 1-3 martie 2012, în cadrul unei Conferinþe desfãºurate la Tripoli, în prezenþa a peste 1400 de delegaþi, Frãþia Musulmanã libianã ºi-a înfiinþat propriul organism politic: Partidul Justiþiei ºi al Construcþiei. Acesta urma sã fie, în teorie, o organizaþie distinctã de jama’a- mamã, putând coopta ºi membri neafiliaþi Ikhwan. Un fost deþinut politic din epoca Gaddafi, Muhammad Sawan, care condusese Consiliul Shura al Frãþiei Musulmane, a devenit liderul partidului. Formaþiunea susþinea cu precãdere restabilirea rolului sharia ca sursã a legislaþiei libiene.23 Totuºi, rezultatul PJC în alegeri a fost dezamãgitor: 17 locuri din cele 80 rezervate formaþiunilor politice într-un Parlament cu 200 de locuri, aproape de trei ori mai puþin decât Alianþa Forþelor Naþionale, formaþiunea cu profil laic care se opunea PJC. O problemã con- stantã a Ikhwan al-Muslimin în Libia va fi existenþa unor grupãri ºi partide salafiste cu un suc- ces public ºi electoral similar sau chiar superior, cum ar fi Miºcarea Islamicã Libianã pentru Schimbare. Totuºi, PJC ºi-a manifestat influenþa în Legislativ graþie capacitãþii de a bloca for- marea unor cabinete stabile prin intermediul alianþelor cu parlamentarii independenþi cu profil salafist: grupul din Misrata (jihadist) ºi grupul Loialitate pentru Sângele Martirilor. În anul 2014, dupã eºecul diferitelor formule de guvernare, Partidul Justiþiei ºi Construcþiei a devenit un actor central al Rãzboiului Civil libian. Fiind aliat cu grupãrile jihadiste Loialitate pentru Sângele Martirilor, Scuturile Libiei (grupul revoluþionar din Misrata) sau Brigãzile Martirilor „17 Februarie”, PJC a devenit liderul alianþei Zorii Libiei, care înfruntã gruparea generalului anti-islamist Haftar.24 În paralel, liderii Frãþiei Musulmane din estul Libiei au devenit þinte pentru grupãri jihadiste radicale precum Ansar al-Sharia, care îºi fãcuse o profesiune de cre- dinþã în 2011 din asasinarea asociaþilor lui Gaddafi. În anul 2014, PJC ºi Ansar al-Sharia au suspendat orice legãturi. PJC a beneficiat sau beneficiazã de sprijin din Turcia, Qatar, Egipt ºi Tunisia – acesta venind exclusiv pe filiera internaþionalã a Frãþiei Musulmane. Ideologia. Program electoral, 201225 „Partidul Justiþiei ºi Construcþiei este un partid naþional cu o referinþã islamicã. Partidul este loial principiilor democraþiei, pãcii ºi separaþiei puterilor. Partidul crede în conceptul de justiþie stipulat de legea islamicã, atât în ceea ce priveºte oferirea drepturilor individuale, cât ºi în privinþa instituþiilor politice, legislative, economice ºi comunitare.” „Justiþia islamicã se ridicã deasupra consideraþiilor regionale, facþionale, tribale ºi de clasã, garantând domnia legii, securitatea ºi protecþia grupurilor vulnerabile. Partidul crede în ideea de „construcþie” tot din perspectiva sharia: un sistem virtuos, cu valori inspirate de religie; sãnãtate, dezvoltare fizicã, siguranþã alimentarã; ºtiinþã, cercetare, dezvoltare, încurajarea spi- ritului de inovaþie ºi creativitate; o societate coezivã, întãrirea instituþiei familiei; distribuirea veniturilor cãtre cetãþeni, lupta împotriva corupþiei ºi irosirii banului public.” „PJC reprezintã un partid naþional de extracþie islamicã, pentru toþi libienii, lucrând la asig- urarea unei guvernãri civile eficiente, prin intermediul unui proiect civilizaþional bazat pe identitatea poporului ºi moºtenirea istoricã, pentru a obþine o viatã decentã a cetãþenilor ºi o patrie a excelenþei printre naþiunile lumii. Partidul se bucurã de încrederea poporului libian pentru a atinge aspiraþiile lor în edificarea unui stat modern ºi suveran, guvernat de justiþie ºi prosperitate. El contribuie la construirea unei societãþi democratice ºi a unui sistem politic efi- cient, pentru a eradica rãdãcinile tiraniei ºi corupþiei ºi domnia bunului-plac, cât ºi pentru a promova participarea politicã prin acþiuni paºnice, bazate pe justiþie, libertate ºi demnitate. 146 Perspective politice Partidul garanteazã drepturile ºi egalitatea între cetãþeni. Partidul crede în economia dez- voltatã, liberã, competitivã ºi diversificatã, dar ºi în egalitate socialã prin justa distribuire a avuþiei. Partidul este devotat principiilor bunei guvernãri bazate pe rãspunderea în funcþia pu- blicã, eficienþa ºi calitatea serviciilor. Promoveazã adoptarea unei politici a transparenþei, tragerii la rãspundere ºi unor mecanisme pentru a lupta împotriva corupþiei. Partidul urmãreºte construirea de instituþii publice pe baza descentralizãrii administrative. O atenþie specialã este oferitã atât educaþiei, cât ºi sãnãtãþii, ca fiind cele mai importante mijloace de dezvoltare umanã. De asemenea, o preocupare prioritarã este oferitã familiilor martirilor, persoanelor dis- pãrute ºi celor rãniþi în revoluþia din 17 februarie 2011.” Note 1 Richard P. Mitchell, The Society of the Muslim Brothers, Oxford University Press, New York, 1993. 2 Ibid, p. 105. 3 Ovidiu Raetchi, Avangarda Califatului: o istorie intelectualã a jihadismului, Editura Litera, Bucureºti, 2019, p. 111 4 Gilles Kepel, The Roots of Radical Islam, London: Saqi Books, 2005, p. 50 5 Sayyd Qutb, Milestones, Dar al-Ilm, Damascus, Syria, p. 20 6 Randall D. Law, Istoria terorismului. De la asirieni la jihadiºti, Corint, Bucureºti, 2017, p. 453 7 Carrie Rosefsky Wickham, The Muslim Brotherhood: Evolution of an Islamist Movement, Princeton Uni- versity Press, 2013, New Jersey, p. 47 8 Pargeter, Muslim Brotherhood, p. 227 9 Ibid, p. 231 10 Election Program, The Freedom and Justice Party Egypt, Parliamentary Elections 2011. 11 Olaf Kondgen, The Codification of the Islamic Criminal Law in the Sudan, Brill, Boston, p. 77 12 Political Handbook of the World 2011 13 Lisa Watanabe, Islamist Actors: Libya and Tunisia, p 7 14 Pargeter, p 118 15 Pargeter, p 118 16 POMED Backgrounder: Previewing Libya’s Elections, p. 10 17 Pargeter, Return, p. 120 18 Ibid, p 122 19 Inga Kristina Trauthig, Ghosts of the Past: The Muslim Brootherhood and Its Struggle for Legitimacy in Post-Gaddafi Libya, ICSR, King’s College London, 2018 20 Pargeter, Return, p. 123 21 Watanabe, p. 17 22 Pargeter, p. 137 23 Watanabe, p. 8 24 Watanabe, p 8 25 Ab.ly, Referinþe Ab.ly, de Bellaigue Christopher, The Islamic Enlightment, The Modern Struggle Between Faith and Reason, Vintage, London, 2017. Chrisafis Angelique, Tunisia elections: An-Nahda party on course to win, The Guardian, 24.10.2011. Election Program, The Freedom and Justice Party Egypt, Parliamentary Elections 2011. decembrie 2020 147Perspective politice Esposito John L., Political Islam: Revolution, Radicalism or Reform, Lynne Rienner Publishers, Boulder, Col- orado, 1997. Hourani Albert, Istoria popoarelor arabe, Polirom, Iasi, 2015. Qutb Sayyd, Milestones, Dar al-Ilm, Damascus, Syria. Kepel Gilles, The Roots of Radical Islam, London: Saqi Books, 2005. Kondgen Olaf, The Codification of the Islamic Criminal Law in the Sudan, Brill, Boston. Law Randall, Istoria terorismului. De la asirieni la jihadiºti, Corint, Bucureºti, 2017. Mansoor Moaddel, Islamic Modernism, Nationalism and Fundamentalism: Episode and Discourse, The Uni- versity of Chicago Press, Chicago, 2005. Mitchell Richard, The Society of the Muslim Brothers, Oxford University Press, New York, 1993. Pargeter Alison, Return to the Shadows: The Muslim Brotherhood and An-Nahda since the Arab Springs, Saqi, London, 2016. Pargeter Alison, The Muslim Brotherhood: From Opposition to Power, Saqi Books, 2013. Political Handbook of the World 2011. POMED Backgrounder: Previewing Libya’s Elections. Sitaru Laura, Gândirea politicã arabã: concepte-cheie între tradiþie ºi inovaþie, Polirom, 2009. Trauthig Inga Kristina, Ghosts of the Past: The Muslim Brootherhood and Its Struggle for Legitimacy in Post- Gaddafi Libya, ICSR, King’s College London, 2018. Watanabe Lisa, Islamist Actors: Libya and Tunisia. Wickham Carrie Rosefsky, The Muslim Brotherhood: Evolution of an Islamist Movement, New Jersey: Princeton University Press, 2013. 148 Perspective politice