PERSPECTIVE2009.pdf 6 Problema asigur rii obiectivit ii evalu rii politicilor publice Miza declarat a acestui articol este aceea de a propune o solu ie la problema asigur rii obiectivit ii evalu rii politicilor pu- blice. Solu ia avansat din punct de vedere teoretic în primele dou p r i ale articolului i prezentat prin intermediul unei apli- ca ii teoretice în partea a treia const în derularea procesului de evaluare având în vedere întotdeauna rela iile cauzale care au fost imaginate anterior implement rii politicii publice. În acest fel, se poate asigura un anumit grad de obiectivitate a evalu rii. Ar- ticolul dezvolt de asemenea ideea conform c reia procesul de evaluare a politicilor publice reprezint mai degrab un exerci iu al subiectivit ii celor ce evalueaz i mai pu in un exerci iu dominat de obiectivita- te; adic rezultatul raportului dintre �can- titatea de lucruri pe care le cunoa tem� i �cantitatea de lucruri pe care nu le cu- noa tem�. Prima parte a acestui articol î i propune, pe de o parte, s introduc o serie de de niri pentru conceptul de politic public i, pe de alt parte, s propun în elegerea politicii publice ca model teoretic. A doua parte a acestui articol sus ine necesitatea existen ei unei rela ii de coresponden între procesul de evalua- re i modelul teoretic/cauzal care trebuie s fundamenteze orice politic public . A treia parte a articolului g zduie te o aplica ie teoretic prin intermediul c reia sus in c apelul la un model te- oretic/cauzal, care s fundamenteze orice politic public speci-  c , reprezint o form de cre tere a gradului de obiectivitate a procesului de evaluare. Prin modul de structurare ales, articolul Marian-Gabriel Hâncean The goal of this paper is to advance a solution for ensuring the objectivity of public policy assessments. The solution consists in running all the evaluation processes having in mind a theoretical model. This way, the assessors will clarify all the aspects of a public policy and the main directions that should be followed in order to give a proper and adequate evaluation. Although there are many forms of assessing a public policy, the need of reporting the outcomes and outputs to the causality relations that explain their emergence remains. Public policy, assessment, causality model, theoretical application, network exchange theory 7Perspective politiceiunie 2009 se adreseaz atât studen ilor care manifest interese academice în domeniul politicilor publice, cât i practicienilor din administra ia public i zona politic . 1. Câteva referin e cu privire la semni ca ia conceptului de politici publice Atunci când doi speciali ti, practicieni sau cercet tori, se întâlnesc i discut despre politicile publice sau despre o anumit politic public implementat în statul x sau y, de cele mai multe ori exist riscul ca ace tia s discute, în esen , despre lucruri diferite. Sau ca prin conceptul de �politic public � s aib în vedere lucruri sau aspecte diferite. S ne amintim despre celebra pild a orbilor c rora li s-a cerut s descrie un elefant. Fiecare dintre ace tia, punând mâna pe p r i diferite ale elefantului, au ajuns s în eleag sau aib în vedere altceva. Orbul care pusese mâna pe coada elefantului credea c acesta sem na mai degrab cu un arpe. Orbul care pusese mâna pe col ii elefantului credea c acesta sem na mai degrab cu un taur. Orbul care pusese mâna pe burta elefantului credea c acesta sem na mai degrab cu un cal. Evident c  ecare dintre orbi avea dreptate. Fiecare de nea îns elefantul având în vedere alt aspect. Atunci când discut m despre politici publice, risc m s intr m în situa ia orbilor din pild . Conceptul de �politic public � are o identitate variat la nivel de con inut. Exist o palet divers de semni ca ii i în elesuri care îi sunt asociate acestui concept. Prin urmare, consider c orice discu- ie pe tema politicilor publice impune de la bun început o op iune asumat i de nit cu privire la în elesul avut în vedere. Riscul de a în elege lucruri diferite atunci când utiliz m acela i concept este foarte mare, în lipsa unei de niri a în elesului avut în vedere. Titlul pe care l-am ales pentru aceast sec iune nu este unul întâmpl tor. Referin ele cu privire la semni ca ia conceptului de politici publice sunt diverse. Scopul meu în acest articol nu este acela de a discuta despre de nirea conceptului de politici publice. Totu i, o scurt trecere în revist a �câtorva� dintre referin ele cu privire la semni ca ia conceptului de politici publice este util . Spun acest lucru pentru c îmi propun în aceast sec iune s eviden iez în elesul pe care îl am în vedere în acest articol cu privire la politicile publice. Voi face acest lucru f r a sugera îns c celelalte în elesuri asociate conceptului de po- litic public ar  gre ite sau mai pu in legitime. Structura acestei prime sec iuni a articolului este simpl i u or de parcurs. Într-o prim faz , voi face referire la semni ca iile cu care opereaz sau pe care le vehiculeaz cel pu in una dintre colile de politici publice din România1. Într-o a doua faz voi face refe- rire la semni ca iile asociate conceptului de politic public în literatura de specialitate de limb englez . i, în sfâr it, în a treia faz a acestei sec iuni îmi voi exprima op iunea cu privire la în elesul pe care îl voi asocia conceptului de politic public pe parcursul întregului articol. În România, istoria conceptului de politic public , atât în sfera academic i de cer- cetare, cât i în sfera administra iei publice, este destul de recent . Una dintre primele abord ri existente în România, cu privire la politicile publice îi apar ine lui Adrian Miroiu. Acesta sus ine c : �dac în urm cu patru sau cinci ani, îns i expresia politici publice era nu doar ignora- t , dar chiar blamat , ast zi sunt bucuros s tiu c primele programe de politici publice, la nivel universitar sau postuniversitar, sunt îmbr i ate de universit ile noastre�2. 8 Adrian Miroiu avanseaz dou de ni ii pentru politica public . Prima de ni ie este for- mulat în felul urm tor: �O politic public este o re ea de decizii, legate între ele, privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor i a resurselor alocate pentru atingerea lor în situa ii speci ce�3. Cea de-a doua de ni ie propus de autor este de tipul urm tor: �Procesul de înf ptuire a politicilor este procesul de formulare i de aplicare a politicilor publice�4. Cele dou de ni ii propuse de Adrian Miroiu reprezint rezultatul unui proces de ana- liz i sintez , în care au fost repertoriate, într-o prim faz , cele mai frecvente de ni ii asociate conceptului de politic public . În cele ce urmeaz voi aminti foarte pe scurt prin- cipalele semni ca ii asociate conceptului �politic public �, a a cum au fost ele prezen- tate de Brian W. Hogwood i Lewis A. Gunn5, urmând, mai apoi, s mut centrul discu iei pe de ni iile i abord rile oferite de autori, cercet tori sau profesori, reprezentând i alte coli de gândire din domeniul politicilor publice. Astfel, primul sens în care sunt privite politicile publice este acela de etichet a unor domenii de activitate guvernamental (spre exemplu, politic social , politic economic , politic extern etc.). Al doilea sens este acela de expresie a unui scop general sau de  nalitate a unei activit i guvernamentale. Al treilea sens ar  cel de propunere speci c pe care anumite organiza ii politice � grupuri de interese, partide politice, guvernul îns i etc. � le-ar vrea realizate. Al patrulea sens al conceptului face referire la deciziile pe care guvernul le ia (spre exemplu, politica guvernului în cazul privatiz rii fostelor întreprinderi comuniste). Al cincilea sens al conceptului face trimitere la legile votate în Parlament sau la hot rârile de guvern care îng duie sau solicit derularea unei activit i. Altfel spus, exist credin a c atunci când o legisla ie a intrat în vigoare într-un anumit domeniu, po- litica deja a fost implementat . Al aselea sens al conceptului face referire la programele derulate de guvern: reglement ri, organizare i resurse. Spre exemplu, programul privind recali carea personalului disponibilizat într-un anumit domeniu. Al aptelea sens const în de nirea politicilor ca produse, adic ceea ce guvernul ofer , cu totul altceva decât ceea ce a promis sau a autorizat prin intermediul legisla iei: livrarea de bunuri i servicii, aplicarea regulilor sau colectarea de taxe i impozite. Sensul num rul opt al conceptului de politic public face trimitere direct la rezultatele acesteia. Aceast abordare a po- liticilor din perspectiva rezultatelor ne permite s evalu m dac scopul declarat al unei politici este re ectat în ceea ce se ob ine efectiv de pe urma implement rii. Sensul num - rul nou al conceptului de politic public face trimitere la existen a unei teorii sau a unui model teoretic. Toate politicile implic anumite supozi ii cu privire la ceea ce un guvern poate s fac i care sunt consecin ele ac iunilor sale. În acest context, orice politic pu- blic implic o teorie sau un model teoretic privind rela ia de cauzalitate între fenomenele i procesele implicate, ori corela iile semni cative dintre ele. În sfâr it, sensul num rul zece pe care conceptul de politic public îl poate avea, potrivit lui Adrian Miroiu, este cel de proces. În aceast abordare, politica implic un proces care se întinde pe o perioad lung de timp (spre exemplu, politica de reform în domeniul educa iei)6. Putem constata, parcurgând cele 10 sensuri ale conceptului prezentate de Adrian Mi- Politici publice 9Perspective politiceiunie 2009 roiu, faptul c termenul �politic public � prezint o identitate variat de con inut. Sensul sau semni ca ia pentru care cineva opteaz ,  e în spa iul academic i de cercetare,  e în cel guvernamental, produce consecin e diferite din punctul de vedere al analizei politicilor publice. Dup cum a rmam ceva mai devreme, voi trece în cele ce urmeaz la identi carea de-  ni iilor, semni ca iilor sau sensurilor conceptului de politic public , a a cum apar aces- tea în unele dintre abord rile i perspectivele teoretice de specialitate de limba englez . Potrivit lui Adrian Kay, marea majoritate a de ni iilor oferite conceptului de politic pu- blic îmbr i eaz un element comun, formulat în felul urm tor: politicile exprim un set general de obiective sau o stare dorit de lucruri7. Politica public face referire la procesul de decizie: decizia cu privire la obiective, decizia cu privire la motivele care determin o anumit direc ie de ac iune, decizia cu privire la instrumentele pe care o politic speci c le va utiliza, decizia cu privire la modul în care se va r spunde efectelor produse de out- puturile unei politici speci ce. Conform lui Dale Krane i Gary S. Marshall, prin politic public se în elege ceea ce guvernul alege s fac sau alege s nu fac 8. Aceea i semni ca ie este asociat concep- tului de politic public de c tre Thomas A. Birkland. În plus, autorul din urm consider c aceast modalitate simpl de a de ni conceptul de politic public ridic dou întreb ri importante: Cum se realizeaz o politic public ? Cine particip , în interiorul i în exteri- orul guvernului, în procesul decizional care stabile te dac guvernul ar trebui sau nu ar trebui s ac ioneze?9 Rudolf Klein i Theodore R. Marmor îmbr i eaz acela i sens al conceptului: ceea ce guvernul alege s fac i ceea ce alege s neglijeze10. Discutând despre conceptul de politici publice, cei doi autori consider c acesta implic programe i proiecte politice (în sensul de �politics� i nu de �policy�), rezolvarea sau atenuarea unor con icte cu privire la resurse, drepturi i moral . Cei doi autori reiau de ni ia pe care Hugh Heclo o ofer în 1974 conceptului �politic public �, considerând-o ca  ind una de referin : �public policy consists to a large extent of patching and repairing, building on and lear- ning from experience� 11. De nirile prezentate mai sus par a reprezenta ra n ri sau simple relu ri ale de ni iei oferite de Thomas R. Dye: �anything a government chooses to do or not to do�12. O de ni ie la fel de simpl a conceptului de politic public este oferit de Michael Howlett i M. Ramesh, �public policy is, at its most simple, a choice made by the govern- ment to undertake some course of action� 13. De nirea politicii publice în termenii lu rii unei decizii sau în termenii derul rii unei ac iuni proiectate pentru a atinge un obiectiv dorit se bazeaz pe un model clasic de a în elege politicile publice. Acest model clasic de ne te politicile drept rezultate ale unui proces ra ional. Criticile consider acest model clasic ca  ind unul ultrasimpli cat i nere- alist. Modelul alternativ de în elegere a politicilor publice, prezentat de Adrian Kay, sus ine urm torul set de observa ii: politicile implic o serie de decizii interrela ionate, luate de mul i actori, a a i pe niveluri diferite ale structurii guvernamentale. În plus, politicile sunt modelate i remodelate, atât în etapa timpurie a lu rii deciziei, cât i în etapele ulterioare, de c tre factori de mediu i de c tre însu i procesul de implementare. În plus, politicile au efecte care au fost sau nu au fost estimate, implic ac iuni i inac iuni. Politicile sunt 10 de nite subiectiv i nu pot  analizate independent de propriul proces de elaborare. Dis- cu iile existente pe marginea modelului clasic de în elegere a politicilor arat faptul c teoria cu privire la politicile publice se a într-o mi care de transla ie de la încrederea în simplele postulate ale ra ionalit ii instrumentale c tre o perspectiv mult mai nuan at i contextualizat asupra ra ionalit ii. Guy Peters critic tendin a majorit ii abord rilor teoretice de a eticheta tot ceea ce face un guvern ca  ind politic public . Autorul propune o de ni ie restrictiv conform c reia: �Stated most simply, public policy is the sum of government activities, whether pur- sued directly or through agents, as those activities have an in uence on the lives of citizens�14. Folosind de ni ia oferit , Guy Peters consider c putem identi ca trei nivele diferite ale politicilor publice, pe criteriul gradului în care acestea (politicile publice) in uen eaz în mod real via a cet enilor. La primul nivel se a preferin ele / alegerile / deciziile ex- primate pentru o anumit politic sau alta, pe care le fac politicienii, func ionarii publici i to i cei c rora le-a fost acordat o autoritate în acest sens. Dintre toate preferin ele / alegerile exprimate, decurge o politic public preg tit s  e implementat . Rezultatele politicii (outputurile) care apar dup etapa implement rii se a la al doilea nivel. La acest nivel, reprezentan ii guvernamentali / ai administra iei publice cheltuiesc bani, resurse, fac angaj ri, promulg legi, toate acestea  ind proiectate pentru a afecta economia i societatea. Impactul unei politici � de nit prin efectele deciziilor i preferin elor cu privire la o anumit politic i prin efectele rezultatelor acestei anumite politici le au asupra ce- t enilor � este plasat la nivelul al treilea. Aceste efecte pot  produse, pe de o parte, de anumite politici, iar pe de alt parte de al i factori decât politica public , cum ar  , spre exemplu, �bog ia� societ ii respective sau nivelul ei mediu de educa ie15. O modalitate complementar de a în elege con inutul conceptului de politici publice ar  i aceea de a identi ca elementele pe care le presupune procesul de analiz a unei politici. În acest sens, propun s parcurgem, pe scurt, modelul de analiz pe care William Dunn ni-l ofer . Primul element al acestui model este reprezentat de problema în jurul c reia politica apare. Altfel spus, politica public trateaz probleme care trebuie în elese ca reprezentând de fapt oportunit i de îmbun t ire a unei situa ii ce trebuie speculate prin ac iune public . Cunoa terea legat de problema ce trebuie rezolvat necesit ob- inerea de informa ii legate de condi iile antecedente ale problemei i de valorile a c ror realizare conduce c tre solu ia problemei. Cel de-al doilea element din modelul propus de William Dunn este reprezentat de efectul a teptat al unei politici. Acest efect repre- zint consecin a probabil pe care o poate avea o politic proiectat pentru a rezolva o problem . Un al treilea element al modelului este reprezentat de politica preferat . Prin aceasta, autorul în elege solu ia poten ial pentru o anumit problem . Preferin a pentru o anumit politic presupune existen a de informa ii legate de efectele acelei politici. În plus, existen a informa iilor nu este singurul criteriu. În stabilirea unei anumite preferin e pentru o anumit politic trebuie avut în vedere i un al doilea criteriu. Este vorba despre judec ile pe care le face cu privire la valoarea sau utilitatea efectelor pe care o anumit politic le poate produce16. În modelul de analiz propus de William Dunn, efectul observat al unei politici publice Politici publice 11Perspective politiceiunie 2009 reprezint o consecin trecut sau prezent produs de implementarea unei anumite politici. Identi carea efectelor produse de o anumit politic implic o serie de di cult i de natur metodologic . Uneori este destul de greu de sus inut c un anumit efect este consecin a direct a unei politici publice i nu a altor fenomene, independente de politica respectiv . Din acest motiv, pentru a cre te validitatea i  delitatea m sur torilor realizate asupra efectelor produse de politicile publice, atât înaintea derul rii ac iunilor implicate de o anumit politic public (ex-ante), cât i dup derularea acestora (ex-post), speciali tii trebuie s colecteze i s analizeze informa ii relevante. În sfâr it, nivelul de performan al unei politici (ultimul element din modelul de analiz propus de William Dunn) reprezint gradul în care efectele observate ale unei politici contribuie la atingerea obiectivelor sau  nalit ilor stabilite în faza de proiectare a politicii respective. Consider c raportarea discu iei la conceptul de ciclu al unei politici publice reprezint o alt modalitate de a în elege con inutul ideii de politic public . Dincolo de de ni iile oferite conceptului de politic , dincolo de elementele unui proces de analiz a unei poli- tici, raportarea la stadiile sau etapele prin care se realizeaz o politic public poate avea în mod categoric o func ie de exempli care a semni ca iilor politicilor publice. Astfel, o parte dintre speciali tii i cercet torii plasa i în domeniul politicilor publice consider c realizarea unei politici publice este echivalent cu parcurgerea unui ir de etape, despre care se crede c are un caracter ciclic. irul de etape ar  compus, în opinia acestora, din: stabilirea agendei, formularea politicilor, luarea deciziilor, implementarea politicilor, evaluarea politicilor. Nu to i cei implica i în domeniul politicilor publice sunt de p rere c realizarea unei politici publice implic parcurgerea unui ciclu de etape. Exist cel pu in trei contraargu- mente aduse în acest context. În primul rând, se consider c elementele unui ciclu de politici nu pot  de nite atât de clar i distinct. Marea majoritate a situa iilor empirice arat c , spre exemplu, între formularea politicilor i luarea deciziilor nu exist întotdeauna o linie de demarca ie clar , nici m car de ordin temporal. În al doilea rând, se consider c ordonarea celor 5 etape (mai sus prezentat ) este înalt discutabil . Acest lucru este sus inut în principal de faptul c evaluarea, spre exemplu, nu apare doar la  nalul ciclului, ci în marea majoritate a cazurilor apare în mai toate momentele ce de nesc traseul reali- z rii unei politici publice. În al treilea rând, exist autori care resping modelul ciclului unei politici, sus inând c o astfel de viziune este construit pe o asump ie fals . Astfel, pentru a sus ine c realizarea unei politici publice parcurge un ciclu, trebuie s porne ti de la asump ia c exist o entitate unic central care coordoneaz i controleaz întregul proces. În realitate, sus in autorii, o astfel de asump ie este fals . Realizarea unei politici publice presupune implicarea unui num r foarte mare de actori (a se vedea, în acest sens, abord rile de re ea cu privire la politicile publice). În plus, din cauza pluralismului grupurilor de interese asociate în jurul elabor rii unei politici publice, posibilitatea existen- ei unei entit i centrale care coordoneaz i controleaz întregul proces este aproape imposibil . A a cum am putut observa, exist o palet destul de larg de în elesuri cu privire la politicile publice. Am încercat s ar t acest lucru  e prezentând diferite de niri asociate conceptului de politic public ,  e f când apel la analiza de politici publice sau la modelul ciclului unei politici publice. Pentru articolul de fa , în discu ia pe care o voi realiza în con- tinuare cu privire la procesul de evaluare a politicilor publice, voi avea în vedere politicile publice ca teorii sau modele. 12 Spuneam mai devreme, citându-l pe Adrian Miroiu, c toate politicile implic , pe de o parte, supozi ii cu privire la ceea ce un guvern poate s fac , iar pe de alt parte o teorie sau un model teoretic cu privire la rela ia de cauzalitate între fenomenele i procesele avute în vedere. Continuând pe marginea acestei idei, una dintre sarcinile speciali tilor în politici publice,  e c provin din mediul academic,  e c provin din zona administra iei publice, este aceea de a identi ca modelul teoretic care întemeiaz orice politic publi- c . Evaluarea oric rei politici, indiferent de natura i domeniul de implementare, trebuie s porneasc de la analiza modelului teoretic care fundamenteaz politica public . De cele mai multe ori, acest model teoretic nu este unul manifest, ci mai degrab latent sau implicit. În practica guvern rii, de cele mai multe ori, în discursul public, deciden ii î i înte- meiaz proiectele de politici prin apelul la valori, trecând cu vederea necesitatea apelului la modele teoretice sau teorii. Spre exemplu, proiectele de lege cu privire la �problema� prostitu iei � atâtea câte au existat dup 1989 � au pornit de la pozi ion ri valorice de tipul �a a este bine� sau �a a trebuie s  e lucrurile�. Problema retroced rii propriet ilor, dup 1989, a fost tratat de pe pozi ii valorice, cum ar  echitatea sau dreptatea social . Exemplele pot continua, în mod categoric. Acest modus vivendi în domeniul politicilor, de întemeiere valoric , trebuie completat cu asum ri publice ale unor modele teoretice sau teorii. Orice politic trebuie fundamentat teoretic. În lipsa unei astfel de fundament ri nu se pot realiza estim ri cu privire la efectele pe care o politic sau alta le produce la nivel economic sau social. În încheierea acestei prime sec iuni a dori s fac dou preciz ri importante pentru discu ia de fa , o precizare de natur terminologic i o precizare de con inut cu privire la politicile publice. Voi începe cu precizarea de natur terminologic . În momentul în care am discutat despre diferitele semni ca ii care pot  asociate conceptului de politic public nu am operat pornind de la asump ia c ar exista o diferen de con inut între termenii de politi- c i politic public . Prin urmare, în textul acestei prime sec iuni, fac precizarea c prin termenul de politic fac referire la politica public . În plus, a dori s precizez c o astfel de distinc ie este realizat de Sandra Briggs, Baiba Petersone i Karlis Smits. Autorii consider c între politic i politic public trebuie s se realizeze o demarca ie de ordin conceptual17. Astfel, autorii consider c prin politic trebuie s în elegem �un complex de reguli i proceduri folosite pentru a asigura reprezentarea legal i armonizarea in- tereselor, folosindu-se mecanismele democra iei reprezentative�. În timp ce prin politic public trebuie s în elegem �cel lalt set de reguli i proceduri de la nivelul executiv al administra iei publice, prin care se asigur realizarea scopurilor i priorit ilor convenite la nivel politic, i care permit dezvoltarea tuturor sectoarelor esen iale ale vie ii societ ii�18. O semni ca ie asem n toare conferit conceptului de politic public întâlnim în �Ghid privind elaborarea, implementarea i evaluarea politicilor publice la nivel central�. Astfel, potrivit acestui document, �prin politici publice se în elege un ansamblu de activit i spe- ci ce, integrate într-un proces ini iat i desf urat de echipele tehnice din cadrul admi- nistra iei centrale sub coordonarea deciden ilor politici, în colaborare cu reprezentan i ai societ ii civile, prin care sunt rezolvate, cu ajutorul instrumentelor legislative, probleme de interes public�19. În ceea ce prive te precizarea de con inut, doresc s subliniez faptul c fundamenta- rea unei politici publice, printr-un model teoretic sau printr-o teorie, nu trebuie în eleas în sensul unei fundament ri realizate la nivelul valorilor doctrinare sau ideologice. În cadrul Politici publice 13Perspective politiceiunie 2009 acestui articol, în elegerea unei politici publice ca teorie sau model trebuie în mod cate- goric disociat clar de pozi ionarea valoric , doctrinar i ideologic pe care orice politic public o are. Voi clari ca aceast distinc ie pe parcursul acestui articol, în sec iunile ce urmeaz . 2. Evaluarea în contextul politicilor publice A doua sec iune a acestui articol î i propune dou obiective. Pe de o parte, s prezinte diferitele în elesuri asociate conceptului de evaluare în contextul politicilor publice, iar pe de alt parte, s sublinieze rela ia de asociere care trebuie s existe între procesul de evaluare i modelul teoretic / cauzal care fundamenteaz o politic public speci c / de referin . Voi începe printr-o scurt prezentare a de nirilor oferite evalu rii în literatura de specialitate. Hellmut Wollmann consider c , atunci când ne referim la conceptul de evaluare în do- meniul politicilor publice, trebuie s avem în vedere dou în elesuri. Primul în eles ar  cel de proces prin care sunt colectate informa ii relevante i semni cative care permit evalu- area performan ei unui program de politici publice, atât ca proces, cât i ca rezultate pro- duse. Al doilea în eles ar  cel de etap a ciclului politicilor publice, caz în care raport m informa ii cu privire la procesul de elaborare a politicii20. Adrian Kay abordeaz problema evalu rii indirect, atunci când discut despre procesul unei politici publice. Potrivit lui A. Kay, procesul unei politici publice reprezint un set de stagii care descriu o schimbare sau o transformare: de la o idee se trece la o propunere, apoi la o legiferare, urmat de planul implement rii, i apoi monitorizarea i cadrul evalu rii21. William Dunn de ne te evaluarea ca parte a analizei de politici publice în care este produs informa ie cu privire la valoarea efectelor unei politici publice. Altfel spus, evaluarea trebuie s r spund la urm toarea întrebare: �Care este valoarea unei politici publice?� W. Dunn consider c o politic public are valoare (sau mai bine spus, de ine un anumit nivel de performan ) atunci când efectele sale contribuie la scopul i obiectivele sale prede nite22. În contextul de nirii conceptului de evaluare consider c trebuie subliniate caracte- risticile speci ce ale acestuia, caracteristici care diferen iaz evaluarea în raport cu alte metode analitice de politici. O repertoriere a elementelor esen iale ale evalu rii ne este propus de William Dunn. Autorul consider c putem discuta despre câteva dimensiuni speci ce ale acestui concept: (i.) Evaluarea reprezint un efort în direc ia determin rii utilit ii sociale a unei politici publice. Prin urmare, evaluarea nu este doar un simplu proces de colectare de informa ii cu privire la efectele anticipate sau neanticipate ale ac iunilor asociate unei politici. (ii.) Pentru a putea spune despre o politic sau un program de politici c de ine un nivel ridicat sau sc zut de performan trebuie îndeplinite dou condi ii. În primul rând, trebuie ca efectele politicii sau programului de politici s  e valorizate pozitiv de anumi i indivizi, grupuri sau de societate în ansamblu. În al doilea rând, trebuie ca efectele unei politici s reprezinte consecin ele unor ac iuni derulate în direc ia rezolv rii unei probleme speci ce. (iii.) Evaluarea este retrospectiv i se desf oar doar dup ce ac iunile s-au derulat (ex-post). În felul acesta, evaluarea se deosebe te de recomandare, care este prospec- tiv i se produce înainte ca ac iunile aferente unei politici s se produc (ex-ante). Deci, evaluarea este legat doar de ac iuni prezente i trecute23. 14 Un punct de vedere diferit cu privire la distinc ia dintre evaluare i recomandare este oferit de Richard Rose. Potrivit acestuia, evaluarea se concentreaz atât pe ceea ce s-a întâmplat în trecut, cât i pe ceea ce se poate întâmpla în viitor. Exper ii în politici publice pot interpreta faptele trecute în diferite modalit i, îns sunt con tien i de faptul c deci- ziile pe care trebuie s le ia ast zi in uen eaz ceea ce se va întâmpla mâine. În acest context, aten ia speciali tilor se va îndrepta c tre ceea ce R. Rose nume te evaluare pro- spectiv , adic spre încerc ri de evaluare a ceea ce s-ar putea întâmpla dac o anumit politic este adoptat , dac un anumit program este p strat sau dac nu se realizeaz absolut nimic în speran a c problema va disp rea sau se va rezolva de la sine24. Se pare c ceea ce R. Rose în elege prin evaluare prospectiv se aseam n destul de puternic cu ceea ce în sociologie se în elege prin metoda scenariilor25. Ambele forme de evaluare, retrospectiv i prospectiv , pot identi ca cauzele e ecului unei politici publice. Totu i, valoarea instrumental a  ec ruia este diferit . Evaluarea retrospectiv explic , pe baza datelor colectate, ceea ce a mers gre it în trecut în ceea ce prive te o anumit politic pu- blic . Într-o astfel de situa ie, singurul lucru care le r mâne de f cut speciali tilor în politici publice este  e s - i recunoasc gre eala,  e s o atribuie altcuiva. Evaluarea prospec- tiv este un avertisment timpuriu cu privire la riscul de e ec al unui program sau al unei politici publice. În acest context, rezultatele produse de evaluarea prospectiv reprezint o informa ie util cu privire la pa ii ce trebuie parcur i în vederea garant rii succesului unei politici publice. Speciali tii în politici publice pot folosi evaluarea prospectiv ca un instrument extrem de util în cre terea probabilit ii de succes a unei politici publice. Altfel spus, multe din posibilele erori, de cien e sau neajunsuri ce pot reie i din elaborarea i implementarea unei politici publice pot  cunoscute de speciali ti prin evaluarea prospec- tiv i corectate. Cu toate acestea, lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par. R. Rose atrage aten ia c informa iile empirice i înv mintele ce pot  ob inute prin cele dou forme de evaluare (retrospectiv i prospectiv ) nu permit nim nui s sus in c poate controla viitorul. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate pretinde c poate controla rezultatele unei anumite politici publice sau program, c poate cunoa te rezultatele i efectele unui transfer de politici publice. O astfel de situa ie este de obicei speculat i negociat de politicieni. O politic de succes într-o ar nu înseamn în mod necesar un succes replicat în alta. Indi- ferent de datele empirice produse prin evaluare, selec ia tipului de formulare a unei politici publice sau selec ia modalit ii de implementare se bazeaz i pe alte criterii (de tip politic / electoral) decât cele impuse prin m sur tori i analiz . În concluzie, trebuie s avem în vede- re faptul c procesul politicilor publice implic o anumit �cantitate de lucruri cunoscute� (prin instrumentele, metodele i tehnicile diferitelor tipuri de evaluare), dar i o anumit �cantitate de lucruri necunoscute�. �Cantitatea de lucruri cunoscute� le ofer speciali tilor în politici pu- blice sus inerea necesar pentru a- i întemeia argumentele în favoarea unei anumite politici publice, pe cât vreme �cantitatea de lucruri necunoscute� le ofer politicienilor sus inerea necesar pentru a respinge anumite proiecte de politici publice i pentru a propune altele. Potrivit lui Mark Bovens et al., structura formal a unei evalu ri, în principiu, trebuie s  e aceea i. Aceasta presupune, în primul rând, existen a unui organism evaluator, care ini iaz o investiga ie cu un scop bine de nit (se stabile te obiectul evalu rii: care sunt politicile / programele? care este perioada de timp pe care se desf oar evaluarea?) În al doilea rând, presupune, explicit sau implicit, o serie de criterii de evaluare. În al treilea rând, presupune existen a unei colect ri i a unei analize a informa iei semni cative / relevante colectate. i în al patrulea rând, presupune inferarea unor concluzii cu privire Politici publice 15Perspective politiceiunie 2009 la ac iunile trecute i a unor recomand ri cu privire la ac iunile viitoare26. A a cum putem constata, spre deosebire de William Dunn, care f cea o distinc ie clar între evaluare i recomandare, Mark Bovens et al. sugereaz existen a unei rela ii de implicare între eva- luare i recomandare, în sensul c evaluarea reprezint un instrument util de fundamen- tare a recomand rilor. Dincolo de elementele structurii formale ale unei evalu ri, pe care tocmai le-am prezentat, exist un grad înalt de varia ie la nivelul procedurilor de evaluare. Nu voi intra aici într-o discu ie pe marginea diferitelor forme i tipuri de structur de evalu- are, deoarece miza declarat a acestui articol nu este nici pe de parte aceasta. A dori s precizez, totu i, c dincolo de varia ia structurii evalu rii, semni cativ este relevan a pe care rezultatele evalu rii o de in în raport cu o politic sau un program de politici. Michael Hill i Peter Hupe consider evaluarea ca  ind esen ial pentru cali carea implement rii unei politici. Considerând c într-un ciclu de politici evaluarea este o etap succesiv a implement rii, autorii sus in c etichete precum �e ecul de implementare a unei politici� sau �de cit de implementare a unei politici� nu pot  construite decât prin evaluare. Astfel, a spune ceva despre modul în care a fost implementat o politic în- seamn s realizezi o compara ie între ceea ce este observat i ceea ce este a teptat. Un astfel de exerci iu comparativ înseamn , în opinia lui M. Hill i P. Hupe, s evaluezi27. Noutatea pe care cei doi autori o aduc const în accentuarea rela iei dintre evaluare i implementare. Evaluatorul strânge date, le analizeaz i apoi spune ceva despre rezulta- tele produse de programul de politici. Cel care implementeaz înva din ceea ce-i spune evaluatorul, în vederea veri c rii deciziilor luate în trecut i a ghid rii ac iunilor viitoare. Prin urmare, evaluatorul i implementatorul se angajeaz în rela ii complementare. În Ghid privind elaborarea, implementarea i evaluarea politicilor publice la nivel cen- tral, evaluarea este în eleas ca �examinare sistematic , cu ajutorul metodelor de cerce- tare speci ce, a impactului politicilor publice în raport cu obiectivele propuse pe agenda institu ional �28. Sandra Briggs, Baiba Petersone i Karlis Smits, în Manualul de metode folosite în plani carea politicilor publice i evaluarea impactului, consider evaluarea ca etap integrant în ciclul plani c rii politicii publice. Astfel, autorii consider c trebuie s avem în vedere patru tipuri de evaluare atunci când ne raport m la politicile publice. Primul tip de evaluare este de tip ex-ante, prin aceasta în elegându-se: �o activitate realizat la începutul procesului de formulare a politicii publice, atunci când cei care se ocup de plani care i speciali tii încearc s anticipeze, cu ajutorul diferitelor metode de studiu cantitative i calitative, impactul asupra societ ii ca urmare a implement rii politicii�29. Cel de-al doilea tip de evaluare este ex-post, prin aceasta în elegându-se: �o activitate derulat pe parcursul sau la  nalul etapei de implementare a politicii. Sunt evaluate rezultatele ob inute i sunt identi cate eventuale abateri de la obiectivul plani-  cat, dep iri ale termenelor sau ale costurilor stabilite etc. Scopul evalu rii ex-post nu este doar acela de a dezv lui erorile care au fost f cute, ci i de a recomanda cele mai potrivite solu ii pentru activit ile viitoare�30. Al treilea tip de evaluare este monitorizarea, prin aceasta în elegându-se �un tip de evaluare ex-post realizat în procesul de implementare a politicii publice, al c rei scop este acela de a asigura o implementare e cient a acesteia i de a ini ia m - surile necesare de corec ie�31. În sfâr it, cel de-al patrulea tip este de nit ca  ind evaluarea  nal , prin aceasta în e- legându-se, 16 �un tip de evaluare ex-post realizat la  nalul perioadei de implementare a politicii, în scopul de a analiza rezultatele  nale ale politicii, de a identi ca eventuale de cien e i de a formula recomand ri pentru a asigura evolu ia ulterioar a respectivului domeniu de politici publice�32. Potrivit lui Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean, evaluarea politicilor este de - nit ca reprezentând �examinarea empiric obiectiv i sistematic cu ajutorul metodelor de cercetare social , a politicilor publice, în termenii obiectivelor propuse de acestea�33. Autorii asociaz evaluarea cu apelul pe care analistul îl face la diferite criterii, cum ar  : e cacitatea (S-a ob inut un rezultat valoros?), e cien a (Cât de mare a fost efortul nece- sar pentru a ob ine un anumit rezultat?), adecvarea (În ce m sur ob inerea unui anumit rezultat rezolv problema care a condus la formularea politicii publice?), echitatea (Sunt costurile i bene ciile distribuite echitabil între diferitele grupuri din societate?), senzitivi- tatea (Satisfac rezultatele aplic rii acelei politici nevoile, preferin ele sau valorile diferite- lor grupuri?) sau corectitudinea (Sunt rezultatele dorite i valoroase?). A a cum se poate constata, unele din de nirile prezentate mai sus cu privire la con- ceptul de evaluare în contextul politicilor publice sunt reduc ioniste. Spun acest lucru deoarece acestea limiteaz semni ca ia conceptului de evaluare doar la procesul de strângere a datelor,  e cu privire la rezultatele aplic rii unei politici publice (ex-post),  e cu privire la rezultatele care pot  ob inute prin aplicarea unei anumite politici publice (ex- ante). Un exemplu de de nire reduc ionist a evalu rii ofer mai sus, atunci când redau de nirile cu care opereaz Sandra Briggs, Baiba Petersone i Karlis Smits. Mai mult decât atât, autorii la care fac referire se plaseaz într-o perspectiv reduc ionist i atunci când discut despre con inutul conceptului de politic public 34. Atât reducerea conceptu- lui de politic public la �un set de reguli i proceduri�, cât i apelul la aplicarea �diferitelor metode de studiu calitativ i cantitativ� în de nirea evalu rii reprezint o abordare care ignor sau ascunde aspecte esen iale care trebuie avute în vedere atunci când vorbim de evaluare i politici publice. Prin aceste aspecte esen iale care trebuie avute în vedere în evaluare în eleg în primul rând necesitatea de raportare direct la criterii, op iuni valorice i modele teoretice. Acela i tip de abordare reduc ionist poate  identi cat i parcurgând documentul elaborat de Unitatea de Politici Publice �Ghid privind elaborarea, implemen- tarea i evaluarea politicilor publice la nivel central�. Spuneam c unul dintre obiectivele acestei sec iuni este acela de a sublinia necesita- tea rela iei de asociere dintre evaluare i modelul teoretic care fundamenteaz o politic public speci c / de referin . Îmi propun s fac acest lucru pornind de la dimensiunile evalu rii prezentate de X. Ballart. Astfel, evaluarea presupune un set de cinci întreb ri la care speciali tii trebuie s r spund : Cine decide c trebuie f cut evaluarea? Ce este de evaluat? Cum se face evaluarea? Când se face evaluarea? Care sunt a tept rile?35 R spunzând la cele cinci întreb ri, ajungem la concluzia c evaluarea nu reprezint nimic altceva decât lupta dintre �cantitatea de lucruri cunoscute� i �cantitatea de lucruri necu- noscute� cu privire la o politic public , despre care vorbea R. Rose (vezi prima parte a acestei sec iuni). Cele cinci dimensiuni ale evalu rii tr deaz di cultatea de a p stra caracterul obiectiv i sistematic al evalu rii despre care vorbeau Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean. Astfel, rezultatele evalu rii unei politici publice variaz în func ie de r spunsul oferit la întrebarea Cine ar trebui s decid ce este de evaluat? Opozi ia, agen iile guvernamen- tale, organismele independente pot realiza evalu ri ale politicilor publice. Mai mult, pot Politici publice 17Perspective politiceiunie 2009 realiza evalu ri cu rezultate diferite. De asemenea, evaluatorii pot avea un statut diferit: intern sau extern procesului politicii publice, situa ie în care probabilitatea ca rezultatele evalu rilor s  e diferite este foarte mare. Stabilirea obiectului evalu rii reprezint un alt factor care produce varia ie la nivelul rezultatelor ob inute în urma procesului de evaluare. Selec ia aspectelor ce sunt supuse evalu rii este important din perspectiva rezultatelor ce pot  ob inute. Alegerea metodelor de cercetare necesare procesului de colectare a datelor (Cum se realizeaz evaluarea?) reprezint un alt aspect important în realizarea de evalu ri. Spre exemplu, Sandra Briggs, Baiba Petersone i Karlis Smits consider c în etapa de monitorizare i evaluare din cadrul procesului de politici publice pot  folosite atât metode calitative (ex. focus-grupuri, interviuri în profunzime, metoda Del ), cât i metode canti- tative (ex. anchet sociologic reprezentativ , analiza datelor secundare)36. Ceea ce nu scot în eviden autorii ar  problemele de ordin metodologic care afecteaz procesul de colectare a datelor. Spre exemplu, atât aplicarea de metode de cercetare diferite, cât i aplicarea aceleia i metode produc rezultate diferite. Problemele de validitate i  delitate ale m sur rii sociologice arunc procesul de colectare a datelor mai degrab în zona �cantit ii de lucruri necunoscute� ale evalu rii, oferind diferitelor grupuri de interese opor- tunitatea de a �negocia� rezultatele evalu rilor. Altfel spus, în acest context al discu iei, de nirea evalu rii ca �examinare empiric obiectiv i sistematic cu ajutorul metodelor de cercetare social , a politicilor publice, în termenii obiectivelor propuse de acestea�37 devine mai degrab o credin sau un deziderat. Dimensiunea evalu rii care implic cel mai înalt grad de subiectivitate al interpret - rii este sintetizat de întrebarea Ce ar trebui s a tept m de la evaluare? Referitor la aceast întrebare, Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean consider c trebuie s avem în vedere trei aspecte atunci când vrem s spunem despre o evaluare c a fost de succes. Primul aspect ine de capacitatea unei evalu ri de a oferi informa ii cu privire la performan a unei politici (m sura în care valorile, oportunit ile, nevoile grupurilor sociale au fost întâmpinate prin realizarea unei anumite politici). Al doilea aspect ine de capaci- tatea unei evalu ri de a clari ca i de a permite o mai bun în elegere a valorilor care au condus la alegerea scopurilor i obiectivelor. Al treilea aspect ine de capacitatea evalu rii de a contribui la o mai bun în elegere a problemei i la de nirea altor politici alternative (în situa ia abandonului de politic ). Acela i set de date colectat în procesul de evaluare poate  interpretat diferit, de diferite grupuri politice, indiferent de aspectul pe care îl avem în vedere38. Cele cinci dimensiuni ale unei evalu ri nu sunt singurele surse care implic un grad ridicat de incertitudine cu privire la rezultatele unei evalu ri. În momentul în care se rea- lizeaz plani carea unui proces de evaluare, trebuie avut în vedere i tipul de evaluare pentru care se opteaz . Potrivit lui Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean, pot  identi cate cel pu in dou clasi c ri ale evalu rilor. Prima clasi care a evalu rilor distinge între evaluarea formativ (unde, spre exemplu, accentul cade pe m sura în care bunurile i serviciile produse sunt în concordan cu inten iile i obiectivele unei politici) i evalu- area sumativ (unde accentul cade pe felul în care politica a afectat efectiv problemele celor c rora a încercat s le ofere o solu ie). A doua clasi care a evalu rilor distinge între cele administrative (evaluarea performan ei � rezultatele eforturilor depuse prin aplica- rea unei politici, evaluarea impactului � gradul în care politica are efectele inten ionate, evaluarea e cien ei � metodele alternative de atingere a aceluia i rezultat, evaluarea 18 procesului � analiza motivelor pentru care o politic a avut succes sau a e uat, din dorin a de a  continuat ), juridice (accent pe problemele juridice implicate în implementarea de c tre guvernare a unei politici) i politice (aprecierile realizate de orice agent interesat de politica respectiv )39. A adar, modul în care sunt tratate dimensiunile evalu rii, stabilirea tipului de evaluare avut în vedere, stabilirea metodelor de colectare a datelor necesare evalu rii, natura pro-  lului celor care realizeaz evaluarea sunt doar câteva din elementele care pot sus ine relativismul i gradul sc zut de obiectivitate al unei evalu ri. În sec iunea urm toare a articolului, voi propune fundamentarea teoretic a unei politici publice ca modalitate de �securizare� a nivelului de obiectivitate a evalu rii unei politici publice. 3. Politicile publice ca modele teoretice În contextul evalu rii, consider c devine important modul în care o politic public a fost fundamentat teoretic. Michael Hill i Peter Hupe considerau c a spune ceva des- pre modul în care a fost implementat o politic înseamn s realizezi o compara ie între ceea ce este observat i ceea ce este a teptat40. �Ceea ce este a teptat� nu poate  pro- dus decât în situa ia în care speciali tii care realizeaz politica public au în vedere cau- zalit ile dintre fenomenele i procesele domeniului speci c, în care politica va  aplicat . Altfel spus, speciali tii ac ioneaz asupra unei anumite situa ii sociale (contextul), printr-o politic public (factorul explicativ / cauza), pentru a produce o îmbun t ire (efectul). Dac rela ia cauz � efect s-a produs cu necesitate, nu se poate ti decât prin exerci iul evalu rii. Adic printr-o compara ie a �ceea ce este observat� cu �ceea ce este a teptat�. În aceast situa ie, orice politic public trebuie s implice existen a unui model cauzal41 sau, cel pu in, trebuie s  e consecin a unei model ri teoretice, proiectat în laborator i corectat prin intermediul unei evalu ri permanente � în sensul exerci iului comparativ propus de M. Hill i P. Hupe. În cadrul acestei sec iuni avansez un exemplu prin care s descriu modalitatea în care putem în elege fundamentarea teoretic a unei anumite politici publice i modalitatea prin care putem realiza, din acest punct de vedere, evaluarea. În construc ia exemplului voi folosi, pe de o parte, teoria schimbului în re ea42 � ca model teoretic referen ial �, iar pe de cealalt parte modul în care se realizeaz atribuirea contractelor de achizi ie public , conform Ordonan ei de Urgen a Guvernului nr. 34/2006 � ca politic public de referin în analiza de fa . Decizia de a folosi teoria schimbului în re ea (NET) ca model teoretic de referin pentru construc ia acestui exemplu este bazat pe rela ia de consisten / coresponden- 43 existent între con inutul teoriei i con inutul OUG 34/2006. NET folose te graff-urile drept instrument pentru modelarea structurilor situa iilor sociale. Pe scurt, graful reprezin- t o diagram în care nodurile reprezint pozi iile ocupate de actori sociali, iar liniile care leag nodurile reprezint rela iile sociale care se pot stabili / care pot  folosite de actorii sociali care ocup nodurile aferente44. Folosind speci ca iile legale cu privire la atribuirea contractelor de achizi ie public de nite prin OUG 34/2006, s ne imagin m o situa ie teoretic posibil de atribuire a unui contract de lucr ri de drumuri. S presupunem c o autoritate contractant x decide s atribuie un contract de lucr ri de drumuri � pe care îl vom nota prin c �, folosind procedura de atribuire a licita iei deschise. De asemenea, s mai presupunem c x stabile te drept Politici publice 19Perspective politiceiunie 2009 criteriu de atribuire �pre ul cel mai sc zut�, iar pre ul de achizi ie estimat ini ial pentru exe- cu ia lucr rilor de drum este de 12 lei. În urma public rii anun ului de participare, pentru achizi ia contractului de lucr ri de drumuri trimit oferte cinci operatori economici45. Informa ia pe care o au la dispozi ie operatorii economici este incomplet , deci conform prevederilor legale: nu cunosc nici num rul de concuren i înscri i la licita ie, nici valoarea ofertelor pe care ace tia le-au depus. De asemenea,  ecare dintre operatorii economici îndepline te condi iile minime de participare la licita ie i de ine mijloacele tehnice nece- sare de a derula contractul de lucr ri pe care dore te s -l contracteze. Folosind ca instrument de modelare graff-urile, situa ia de atribuire a contractului de lucr ri de drumuri, imaginat de legiuitor, conform OUG 34/2006, poate  reprezentat conform  gurii nr. 1. Figura nr. 1. Situa ie teoretic de atribuire a unui contract de lu- cr ri de drumuri, imaginat de leiuitor În  gura nr. 1 x reprezint autoritatea contractant , iar y1, y2, y3, y4 i y5 reprezint operatorii economici care doresc s achizi ioneze contractul de lucr ri de drumuri c. Între x i  ecare y exist o rela ie de schimb: bani publici contra execu ia unei lucr ri de dru- muri. Rela ia de schimb se concretizeaz printr-un contract de execu ie de lucr ri. Con- tractul este rezultatul unui schimb direct negociat între p r ile implicate. Fiecare dintre actorii implica i în situa ia de achizi ie urm re te maximizarea propriilor câ tiguri: pe de o parte, x urm re te s ob in un pre de achizi ie cât mai mic, iar pe de alt parte,  ecare y urm re te s câ tige c la un pre de achizi ie care s -i permit un pro t cât mai mare în condi ii de câ tigare a licita iei. Situa ia de atribuire imaginat de legiuitor este echivalent cu o re ea de schimb ramur conectat exclusiv la nodul central46. Autoritatea contractant x este nodul central, iar ope- ratorii economici y sunt nodurile periferice. Autoritatea x este nodul central pentru c este conectat la 5 leg turi de schimb (cu  ecare dintre y). Fiecare dintre operatorii yi este inte- resat s achizi ioneze, integral sau par ial, resursele pe care le controleaz x: cei 12 lei. Fiind o re ea de schimb ramur , acest lucru implic faptul c operatorii economici yi de in pozi ii egale ca putere în cadrul re elei. Nici unul dintre operatorii economici nu este tratat preferen ial de c tre x. Fiecare operator economic are acelea i drepturi i acelea i obliga ii (tratament egal, nediscriminare, transparen a procesului de achizi ie, respecta- rea condi iilor minimale de participare la licita ie, conform OUG 34/2006). Re eaua este x y1 y2 y3 y4 y5 11 101010 8 OPERATORII ECONOMICI ÎNSCRI I LA LICITA IE 20 conectat exclusiv la pozi ia ocupat de x: autoritatea contractant , de i are cinci leg turi de schimb, va încheia rela ia de schimb numai cu una dintre acestea. Adic doar cu unul dintre cei 5 y, pe criteriul pre ului cel mai sc zut. To i operatorii yi din situa ia descris folosesc strategii identice în vederea încheierii contractului de lucr ri de drumuri: elaborarea unei oferte al c rui pre s  e cât mai mic posibil, pentru a satisface criteriul de atribuire. Autoritatea x folose te aceea i strategie de încheiere a contractului de achizi ie pentru  ecare operator economic y: caut oferta care satisface cel mai bine criteriul de atribuire a pre ului cel mai sc zut. Atât x, cât i oricare dintre yi vor accepta s încheie contractul de lucr ri de drumuri la un nivel echi- valent cu cea mai bun ofert posibil . Fiecare dintre participan ii la situa ia de atribuire se comport în vederea încheierii contractului de lucr ri de drumuri i ocup o pozi ie ce îi permite s încheie contractul de achizi ie public . Fiecare operator economic î i preg te te oferta pe care i-o propune lui x¸ pornind de la pre ul estimat ini ial de 12 lei. Autoritatea contractant x execut lucr rile de drum doar dac încheie un contract de achizi ie cu unul dintre cei cinci operatori economici care s- au prezentat la licita ie. Fiecare dintre cei cinci operatori economici ob ine bani publici din partea lui x, doar dac încheie contractul de achizi ie c. Contractul de lucr ri se încheie doar cu unul dintre operatorii economici înscri i la licita ie. Conform NET, pozi ia pe care autoritatea contractant o ocup în cadrul structurii situa i- ei de licita ie este una de putere tare. Adic pozi ia ocupat în re eaua de achizi ie îi confer autorit ii x mai mult putere decât oricare dintre operatorii economici yi. În plus, puterea pe care o are  ecare y este egal . Acest lucru este demonstrat prin analiza probabilit ii de includere în rela iile de schimb pe care  ecare pozi ie o are. Spre exemplu, probabilitatea ca autoritatea contractant x s  e inclus în toate rela iile de schimb este 1. Altfel spus, nicio atribuire de contract de achizi ie nu poate  imaginat f r prezen a autorit ii con- tractante. Pe de alt parte, probabilitatea de a include  ecare operator economic în rela iile de schimb care se pot încheia în structura situa iei de achizi ie public este mai mic de 1. Cu alte cuvinte, pentru situa ia în care operatorii economici care particip la licita ie depun oferte similare, probabilitatea ca ace tia s  e inclu i în rela iile de schimb posibile este de 1/num rul de operatori economici care depun oferte. Adic probabilitatea ca  ecare opera- tor economic s încheie contractul de achizi ie public cu autoritatea contractant este de p=.2, dac num rul de operatori economici care depun oferte similare este 5. Acest lucru este important deoarece legiuitorul în mod inten ionat a plani cat acest lucru, pentru a le permite autorit ilor contractante s ob in cele mai bune oferte de achizi ie (adic s aloce cât mai pu ini bani, la o calitate a ofertei cât mai bun ). Spun acest lucru, pentru c  ecare operator economic va  interesat s - i îmbun t easc ansele de a încheia contractul de achizi ie public . Adic s - i îmbun t easc probabilitatea de a  inclus în rela ia de schimb (încheierea contractului) cu autoritatea contractant . Aceast îmbun t ire a proba- bilit ii de a încheia contractul cu autoritatea contractant nu se realizeaz decât în situa ia în care operatorul economic respectiv î i îmbun t e te oferta depus . Situa ia de atribuire imaginat de legiuitor satisface axiomele NET: x caut s schimbe cu  ecare y (prin faptul c a ini iat procesul de achizi ie public ); x i  ecare y caut s încheie contractul de achizi ie. Altfel spus, în situa ia de achizi ie, autoritatea contractant x nu are dreptul de a exclude pe nimeni din procesul de licita ie i trebuie s accepte i s aprecieze  ecare ofert pe care o prime te. Singurul criteriu de selec ie acceptat i regle- mentat legal este criteriul de selec ie a ofertelor (în cazul de fa , pre ul cel mai sc zut). Politici publice 21Perspective politiceiunie 2009 Conform NET, dac autoritatea ocup o pozi ie în re eaua de achizi ie care-i confer mai mult putere decât puterea conferit  ec rui y de pozi ia pe care o ocup , atunci con- tractul de lucr ri de drumuri trebuie s se încheie în condi ii ce îl favorizeaz pe x (spre exemplu: x alege oferta cu cel mai mic pre sau cea mai avantajoas economic). Prin urmare, pentru c operatorii economici î i doresc contractul de achizi ie, vor  interesa i s fac o ofert care s corespund criteriilor de atribuire: pre ul cel mai sc zut sau oferta cea mai avantajoas din punct de vedere economic. Fiecare dintre operatorii economici y va c uta s încheie contractul de lucr ri de dru- muri doar cu x (pentru c alt nod disponibil nu are). Autoritatea contractant x va c uta s schimbe doar cu unul dintre operatorii înscri i la licita ie (pentru c are leg turi de schimb numai cu ace tia). Altfel spus, singurele schimburi care pot  încheiate în situa ia descris sunt cele dintre autoritatea contractant i doar unul dintre operatorii economici care au participat la licita ie. Re eaua de achizi ie prin care am formalizat situa ia de atribuire a unui contract de lucr ri de drumuri este o structur de putere tare: are o pozi ie de putere tare � ocupat de x i pozi ii de putere slab / joas � ocupate de  ecare y. Pozi ia ocupat de x este una de putere tare pentru c probabilitatea ca x s  e parte în încheierea contractului de execu ie de lucr ri este 1.0. În oricare situa ie, x este parte a unui schimb de resurse (bani publici contra achizi ie de lucr ri de drumuri). Pozi iile ocupate de operatorii econo- mici nota i prin y sunt de putere slab / joas , deoarece probabilitatea ca ace tia s  e parte în încheierea contractului de execu ie de lucr ri este <1.0. Niciunul dintre operatorii economici care particip la licita ie nu are siguran a c va lua parte la schimbul de resurse (bani publici contra achizi ie de lucr ri de drumuri). Altfel spus, dac prevederile legale se respect , niciunul dintre participan ii la licita ie nu cunoa te oferta  rmei concurente i, prin urmare, se poate a tepta oricând s existe din partea concuren ilor o ofert mai bun pentru x decât propria ofert 47. Potrivit legii 1 a NET, câ tigul autorit ii x este reprezentat de raportul dintre ceea ce ofer i ceea ce prime te: bani publici � execu ia de lucr ri de drumuri (valoarea contractului). Pentru c au informa ie incomplet i egal 48 (nu cunosc nici num rul de participan i i nici valoarea ofertelor care se vor depune / s-au depus) i pentru a  siguri c vor câ tiga contractul de lucr ri, este de a teptat, ra ional, ca  ecare dintre  rmele participante s propun cel mai mic pre posibil de achizi ie pe care-l pot suporta. Potrivit NET, acest comportament al  rmelor participante la licita ie (cei cinci operatori economici, pe care i-am notat cu y) este determinat de con gura ia de pozi ii a re elei (forma re elei) i de condi iile de conectare (modul în care sunt conectate rela iile de schimb). Cu alte cuvinte caracteristicile structurale determin comportamentul. Situa ia de achizi ie imaginat de legiuitor este o situa ie care intr în domeniul de aplicabilitate a modelului; din aceasta rezult c sus ine i explica iile oferite de NET. În consecin , legiuitorul a imaginat o structur a situa iei de achizi ie care s favorizeze autoritatea x în rela ia cu operatorii economici y. Situa ia de achizi ie este una favorabil pentru x deoarece este echivalent cu structura unei re ele de schimb ramur conectat exclusiv la nodul central. Sau mai simplu spus este o structur care favorizeaz concuren a între operatorii economici înscri i la licita ie. Favorizarea trebuie în eleas în primul rând în sensul ob inerii unui pre de achizi ie cât mai mic sau a unei oferte cât mai avantajoase din punct de vedere economic. În aceste condi ii, autoritatea contractant se a teapt s ob in : 22 (a) un pre de achizi ie mai mic decât pre ul estimat ini ial de 12 lei, dac estimarea nu este precis i permite  rmelor s suporte un pre de achizi ie mai mic; (b) un pre de achizi ie cel mult egal cu pre ul estimat ini ial de 12 lei, dar nu mai mare, dac estimarea este precis ; (c) un pre de achizi ie mai mare decât pre ul estimat ini ial de 12 lei, dac estimarea nu este precis i nu permite  rmelor s suporte pre ul de achizi ie estimat ini ial. Indiferent de pre urile de achizi ie pe care autoritatea contractant x le ob ine în urma licita iei (descris la punctele a, b sau c), autoritatea contractant trebuie s aleag pre ul de achizi ie cel mai mic dintre pre urile primite. În  gura nr. 1 sunt presupuse oferte de pre ce pot rezulta în urma organiz rii procesu- lui de achizi ie: y1 ofer 11 lei, y2 ofer 10 lei, y3 ofer 10 lei, y4 ofer 8 lei, iar y5 ofer 10 lei. Aplicând criteriul de atribuire, x va încheia contractul de lucr ri de drumuri cu y4. Acesta a oferit a a cum vedem cel mai mic pre de achizi ie. Pre ul de 8 lei ob inut de autoritatea x este pre ul ce corespunde celui de nit la litera (a): pre ul de achizi ie mai mic decât pre ul estimat ini ial de 12 lei. Ob inerea pre ului de 8 lei poate  explicat în mai multe feluri. Fie autoritatea contractant nu a estimat corect sau precis pre ul de achizi ie al contractului,  e a estimat corect pre ul de achizi ie, dar în urma concuren ei a rezultat oferta de 8 lei. Dac autoritatea contractant x nu ar  fost favorizat de pozi ia pe care o ocup în structura situa iei de licita ie (pozi ia central în re eaua de tip ramur ) i, în consecin , operatorii economici y nu ar  fost for a i s ofere pre ul cel mai mic posibil pe care i-l pot permite pentru a câ tiga contractul, autoritatea x nu ar  ob inut 8 lei. Ceea ce constat m printre altele, aplicând NET, este c re eaua de tip ramur conectat exclusiv permite autorit ii x s ajusteze pre ul de achizi ie estimat ini ial. Recapitulând foarte pe scurt, ce trebuie s re inem din situa ia de licita ie teoretic posi- bil pe care am construit-o folosind NET i pornind de la prevederile OUG nr. 34 / 2006? O autoritate contractant x trebuie s atribuie un contract de achizi ie de lucr ri de dru- muri folosind criteriul pre ului cel mai sc zut. La licita ia organizat , conform legii, partici- p 5  rme, pe care le-am notat cu y. Niciuna din  rmele participante nu cunoa te num rul de participan i la licita ie i nivelul ofertei pe care o  rm poten ial concurent ar putea-o avansa autorit ii contractante. Folosind NET, tim c autoritatea contractant de ine o pozi ie de putere în raport cu  ecare din  rmele participante la licita ie, deoarece este conectat exclusiv la  ecare din operatorii economici înscri i la licita ie. De asemenea, mai trebuie s re inem c autoritatea contractant este dispus s atribuie contractul de achizi ie la un pre nu mai mare de 12 lei, conform propriilor estim ri ini iale. În plus, mai trebuie s re inem c , de vreme ce criteriul de atribuire este pre ul cel mai sc zut, autori- tatea contractant sper s ob in chiar un pre de achizi ie mai mic de 12 lei. Practic, în acest moment, revenind la de ni ia pe care M. Hill i P. Hupe o ofer eva- lu rii, tim �la ce trebuie s ne a tept m� în urma derul rii procedurii de licita ie. Cu alte cuvinte, prin fundamentarea teoretic pe care am realizat-o politicii publice care regle- menteaz cheltuirea banilor publici în procesul de achizi ii publice, am construit o situa ie de licita ie teoretic posibil , în raport cu care putem evalua modul în care autoritatea con- tractant gestioneaz banii publici. Revenind la de ni ia pe care M. Hill i P. Hupe o dau evalu rii, în acest moment trebuie s colect m date cu privire la modul în care licita ia respectiv se realizeaz la nivel empiric. Adic trebuie s �observ m ceea ce se întâm- pl �, pentru a putea compara cu �ceea ce ne a tept m s ob inem�. S ne imagin m c o echip de exper i evaluatori observ modul în care se deruleaz , la nivel empiric, pro- Politici publice 23Perspective politiceiunie 2009 cedura de licita ie în cazul imaginat mai devreme. În urma prelucr rii datelor colectate de exper ii evaluatori de la nivel empiric, suntem în m sur s construim, folosind un graf, situa ia de atribuire a contractului de lucr ri de drumuri. Figura nr. 2. Simularea unei situa ii empirice de atribuire a unui contract de lucr ri de drumuri Conform estim rilor produse prin construc ia situa iei teoretice de atribuire a contrac- tului de achizi ie de lucr ri de drumuri, prin aplicarea NET autoritatea contractant x se a teapt s ob in în urma procesului de achizi ie cel mai mic pre posibil din partea  ec rui operator participant. Dar un pre care, potrivit propriilor estim ri, nu poate dep i 12 lei. A tept rile autorit ii contractante x cu privire la ob inerea unui pre de achizi ie cât mai mic posibil sunt înt rite i de num rul de participan i înscri i la procedura de atribuire (n=5). În ciuda acestor a tept ri, autoritatea contractant x constat c cel mai mic pre de achizi ie care i-a fost propus este de 13 lei (y2); în timp ce restul operatorilor înscri i la licita ie propun oferte a c ror valoare este dup cum urmeaz : y1 � 14 lei, y3 � 15 lei, y4 � 14 lei, y5 � 14 lei (conform  gurii nr. 2). În situa ia formalizat prin  gura nr. 2, autoritatea x poate prefera dou comportamen- te:  e anuleaz procedura de atribuire în temeiul legii, considerând c ofertele primite sunt neconforme sau inacceptabile,  e atribuie contractul de lucr ri de drumuri operato- rului economic care a oferit pre ul cel mai mic, chiar dac acest pre este mai mare decât pre ul de achizi ie estimat ini ial. Anularea procedurii de atribuire a contractului de lucr ri poate  urmat  e de ini ierea unei noi proceduri,  e de abandonarea atribuirii contractului respectiv. S presupunem c autoritatea x anuleaz procedura de licita ie i deruleaz o doua procedur de atribuire a contractului de licita ie c. În urma organiz rii celei de-a doua proceduri de licita ie, con- form datelor colectate de exper ii evaluatori, ofertele primite de autoritatea contractant x se distribuie conform  gurii nr. 3. x y1 y2 y3 y4 y5 14 141513 14 OPERATORII ECONOMICI ÎNSCRI I LA LICITA IE 24 Figura nr. 3. Simularea unei situa ii empirice de atribuire a unui contract de lucr ri de drumuri (a doua licita ie organizat ) Autoritatea x constat , la sfâr itul celei de-a doua licita ii organizate, c operatorii în- scri i au oferit acelea i pre uri de achizi ie. Adic {y1=14, y2=13, y3=15, y4=14, y5=14}. În aceast situa ie, autoritatea x poate prefera, din nou,  e s anuleze procedura de atribuire a contractului, în temeiul legii,  e s atribuie contractul de achizi ie operatorului y2, care a oferit pre ul cel mai mic (13 lei), dar peste pre ul de achizi ie estimat ini ial (12 lei). S presupunem c autoritatea contractant x anuleaz licita ia i decide organizarea unei a treia licita ii pentru atribuirea aceluia i contract de lucr ri de drumuri. Dup ce a organizat a treia oar licita ia pentru atribuirea contractului de lucr ri de drumuri, x constat c : (a) num rul de operatori înscri i la licita ie este mai mic i c (b) ace tia i-au modi cat ofertele. Adic {y1=15, y2=16, y3=13, y4=15}. Modi carea oferte- lor nu s-a produs îns în avantajul autorit ii x, care se confrunt cu aceea i problem pe care a întâlnit-o înc de la prima licita ie organizat : pre ul cel mai sc zut oferit este tot 13 lei. Adic un pre de achizi ie mai mare decât cel estimat ini ial (vezi  gura nr. 4). Figura nr. 4. Simularea unei situa ii empirice de atribuire a unui contract de lucr ri de drumuri (a treia licita ie or- ganizat ) x y1 y2 y3 y4 y5 14 141513 14 OPERATORII ECONOMICI ÎNSCRI I LA LICITA IE x y1 y2 y3 y4 15 1516 13 OPERATORII ECONOMICI ÎNSCRI I LA LICITA IE Politici publice 25Perspective politiceiunie 2009 În situa ia formalizat prin  gura nr. 4 autoritatea x poate prefera dou comportamente:  e încheie contractul de achizi ie cu operatorul economic y3, care a oferit cel mai mic pre (13 lei),  e anuleaz a treia oar procedura de atribuire. Men ionez c , potrivit estim rilor realizate de speciali tii autorit ii contractante x, pre ul de achizi ie estimat ini ial de 12 lei pentru contractul de lucr ri de drumuri, este unul competitiv pe pia a construc iilor i realist. De asemenea, potrivit informa iilor colectate de exper ii evaluatori, comportamen- tul autorit ii contractante în  ecare situa ie empiric de licita ie a fost unul legalist, ce nu poate  pus sub semnul întreb rii. Exist dou întreb ri pe care exemplul prezentat mai devreme le ridic : Ce compor- tament trebuie s prefere autoritatea contractant ? Cum putem explica ofertele de pre superioare pre ului de achizi ie estimat ini ial de autoritatea contractant x? (i) Dac autoritatea contractant x va decide s atribuie contractul de achizi ie public , atunci evaluarea (compara ie între ceea ce �ne a teptam� i �ceea ce am observat�) aces- tui comportament va  defavorabil autorit ii contractante. Se poate spune c autoritatea contractant nu a fost e cient . Se poate spune c a atribuit un contract de lucr ri de dru- muri unui operator economic la un pre mai mare decât cel estimat ini ial, cheltuind mai mult cu 1 leu (12 lei � 13 lei = -1 leu). Deci, autoritatea contractant x a fost ine cient , de i e cace (a rezolvat problema, asigurând construc ia unui nou drum). (ii) Dac autoritatea contractant x va decide s organizeze o a patra licita ie, pentru a ob ine un pre de cel pu in 12 lei (egal cu cel estimat ini ial), atunci evaluarea acestui com- portament va  defavorabil autorit ii contractante. Se poate spune c este ine cace, c nu rezolv problema public � construc ia noului drum � i c prefer s întârzie lucrurile, timp în care oferii care circul pe drumul vechi î i stric autoturismele. (iii) Dac autoritatea contractant x decide s atribuie contractul de lucr ri de drumuri dup cea de-a treia licita ie organizat , atunci poate  acuzat c este i ine cient (a cheltuit mai mult), i ine cace (a fost nevoie de trei licita ii organizate, deci de timp pier- dut, pentru a atribui contractul de lucr ri de drumuri i pentru ca astfel s rezolve proble- ma � construc ia unui nou drum). În plus, într-o astfel de situa ie, datele colectate pentru evaluare pot  interpretate mali ios. Autoritatea x poate  acuzat c a amânat atribuirea contractului de lucr ri de drumuri pentru c urm rea s îl atribuie operatorului y3. (iv) Dac autoritatea contractant x decide s atribuie contractul de lucr ri de drumuri chiar dup prima licita ie, va avea o evaluare defavorabil . Datele pot  interpretate com- parativ în sensul urm tor: a preferat s atribuie contractul la un pre superior (13 lei) celui estimat ini ial (12 lei), deci ine cient. În plus, a refuzat s organizeze o a doua licita ie, care i-ar  putut oferi ansa de a ob ine un pre de achizi ie inferior celui estimat ini ial. Analizând cele patru situa ii posibile, pe care le-am repertoriat, indiferent de comporta- mentul pe care autoritatea contractant îl prefer , orice evaluare administrativ centrat pe performan îi va  defavorabil autorit ii contractante x. Pe de alt parte, o evaluare administrativ centrat pe impact îi va  favorabil auto- rit ii contractante doar în situa ia posibil (i) descris mai sus. Adic doar în situa ia în care x atribuie contractul de lucr ri de drumuri dup prima licita ie organizat . Dac vom folosi o evaluare administrativ centrat pe performan , atunci aceasta îi va  defavorabil autorit ii contractante x pentru situa ia (iv). Aceasta poate  acuzat c nu a schimbat procedura de atribuire a contractului pentru a ob ine pre ul estimat ini ial. 26 4. Concluzii Exemplul pe care l-am construit în sec iunea anterioar a articolului reprezint în mod evident o simpli care a unei situa ii de atribuire de contract de achizi ie public . Spun acest lucru pentru c , în mod inten ionat, am ignorat o serie de variabile, cum ar  pro lul  rmelor concurente, posibilitatea ca acestea s comunice între ele în procesul de licita ie ( i, astfel, s construiasc coali ii prin care s impun un anumit pre ), posibilitatea stabi- lirii unor în elegeri informale între autoritatea contractant i anumi i operatori economici înscri i la licita ie etc. Cu toate acestea, situa iile de achizi ie public imaginate, atât la nivel empiric, cât i la nivel teoretic, îndeplinesc cel pu in dou func ii. Pe de o parte, ne arat c fundamentarea teoretic a unei politici publice simpli c procesul de evaluare su cient de mult astfel în- cât s -i asigure acestuia o puternic component obiectiv . Pe de alt parte îns aceast simpli care favorizeaz un anumit tip de evaluare în raport cu altele, ceea ce ridic alte întreb ri. Spre exemplu, fundamentarea procesului de achizi ie public prin NET (pe baza rela- iei de consistent / coresponden dintre teorie i speci ca iile legale) a avansat drept criteriu de evaluare e cien a, în eleas prin pre ul cel mai mic; adic un pre cel mult egal cu pre ul estimat ini ial de autoritatea contractant pentru atribuirea contractului de achizi ie public . Acest tip de evaluare este semni cativ pentru c pune accent pe modul în care autorit ile publice gestioneaz banii publici. În plus, acest tip de evaluare este sus inut prin argumente de tipul �administra ia public trebuie s cheltuiasc cu grij banii contribuabililor�. Fundamentarea procesului de achizi ie public prin NET a respins validitatea utiliz rii unor criterii alternative de evaluare, cum ar  , spre exemplu, cele de transparen sau corectitudine procedural . Utilizarea unor astfel de criterii este în mod categoric în con- tradic ie cu con inutul teoriei la care am f cut referire, în întemeierea politicii publice. Spre exemplu, în locul NET, am  putut face apel la un model teoretic care s sus in criteriul corectitudinii procedurale (de pild , John Rawls). Într-o astfel de situa ie, exper ii evalua- tori ar  trebui s colecteze date doar cu privire la respectarea procedurilor de achizi ie de c tre cei implica i i s ignore pre urile ofertelor avansate de operatorii economici înscri i la licita ie. Dac acesta ar  fost cazul, atunci autoritatea contractant x ar  trebuit s atribuie contractul de achizi ie public chiar dup prima licita ie organizat . Un astfel de criteriu de evaluare poate  sus inut prin argumente de tipul �respectarea procedurilor i regulilor este su cient pentru ca o politic public s - i realizeze obiectivele�. În încheiere, a face dou preciz ri pe care le consider semni cative pentru articolul de fa . A a cum am ar tat în sec iunea a doua a articolului, asupra procesului de evaluare a unei politici publice planeaz întotdeauna suspiciunea relativismului i a subiectivit ii. Solu ia pe care o propun pentru garantarea unui anumit nivel de obiectivitate în proce- sul de proiectare a instrumentelor de colectare a datelor i în procesul de interpretare a datelor este reprezentat de fundamentarea teoretic a unei politici publice. Din aceast prim precizare rezult o precizare secund . A a cum am putut constata în ultima parte a articolului, fundamentarea teoretic a unei politici publice simpli c procesul de evaluare, prin faptul c avanseaz unele criterii de evaluare, în timp ce le neglijeaz pe altele. O astfel de simpli care, de i asigur un anumit grad de obiectivitate, poate  acuzat legi- tim c produce efecte indezirabile din anumite puncte de vedere. Spre exemplu, în cazul Politici publice 27Perspective politiceiunie 2009 prezentat în sec iunea a treia a articolului, aplicarea criteriului e cien ei în gestionarea banilor publici ar  produs un blocaj în rezolvarea problemei (construc ia noului drum ar  fost amânat � efectul indezirabil). În cazul aplic rii criteriului corectitudinii procedurale, construc ia drumului nou s-ar  realizat rapid. Cu toate acestea, costurile de execu ie a lucr rii ar  putut  cu mult mai mari (efectul indezirabil) decât cele imaginate în prima situa ie empiric de achizi ie imaginat ( gura nr. 1). . Referin e 1 Cea concentrat în jurul catedrei de tiin e politice din SNSPA. A nu se în elege prin aceasta c este singura de acest pro l în România. 2 Adrian Miroiu, Introducere în analiza politicilor publice (Bucure ti: Ed. Punct, 2001), rezultat al programului TEMPUS JEP 12516�97 i 12517�97, precum i al proiectului �Guvernare i administrare local �,  nan at prin CNCSIS, 3. 3 Ibid., 9. 4 Ibid. 5 Brian W. Hogwood i Lewis A. Gunn, Introducere în politici publice (Bucure ti: Editura Trei, 2000), 16�23. 6 Adrian Miroiu, Introducere în analiza politicilor publice (Bucure ti: Ed. Punct, 2001), rezultat al programului TEMPUS JEP 12516�97 i 12517�97, precum i al proiectului �Guvernare i administrare local �,  nan at prin CNCSIS, 7�9. 7 Adrian Kay, The Dynamics of Public Policy. Theory and Evidence (Cheltenham: Edward Elgar Publishing Limited, 2006), 2. 8 Dale Krane i Gary S. Marshall, �Democracy and Public Policy�, în Encyclopedia of Public Administration and Public Policy, ed. Jack Rabin (New York: Taylor and Francis Group, 2005), 78. 9 Thomas A. Birkland, �Models of the Policy Process�, în Encyclopedia of Public Administration and Public Policy, ed. Jack Rabin (New York: Taylor and Francis Group, 2005), 188. 10 Rudolf Klein i Theodore R. Marmor, �Re ections on Policy Analysis: Putting It Together Again�, în The Oxford Handbook of Public Policy, ed. Michael Moran, Martin Rein i Robert E. Goodin (New York: Oxford University Press, 2006), 892. 11 Hugh Heclo apud Michael Moran, Martin Rein i Robert E. Goodin, The Oxford Handbook of Public Policy (New York: Oxford University Press, 2006), 902. 12 Thomas R. Dye apud Adrian Kay, The Dynamics of Public Policy. Theory and Evidence (Cheltenham: Edward Elgar Publishing Limited, 2006), 2. 13 Adrian Kay, The Dynamics of Public Policy. Theory and Evidence (Cheltenham: Edward Elgar Publishing Limited, 2006), 8. 14 Guy Peters, American Public Policy Promise and Performance, 5th edition (New York: Chatham House Publishers, Seven Bridges Press, LLC, 1999), 4. 15 Ibid., 5. 16 William Dunn, Public Policy Analysis. An Introduction, 3rd edition (New Jersey: Pearson Prentice Hall, 2004), 4�5. 17 Sandra Briggs, Baiba Petersone, Karlis Smits, Manual de metode folosite în plani carea politicilor publice i evaluarea impactului (Bucure ti: Secretariatul General al Guvernului, 2006), 14. 18 Autorii preiau aceast distinc ie din �Strategia pentru îmbun t irea sistemului de elaborare, coordonare i plani care a politicilor publice la nivelul administra iei publice centrale�, Hot rârea de 28 Guvern nr. 876/ 24.07.2006. 19 Unitatea de Politici Publice, Secretariatul General al Guvernului, Ghid privind elaborarea, implementarea i evaluarea politicilor publice la nivel central (Bucure ti: 2004), 26. 20 Hellmut Wollman, �Policy Evaluation and Evaluation Research�, în Handbook of Public Policy Analysis. Theory, Politics, and Methods, ed. Frank Fischer, Gerald J. Miller, Mara S. Sidney (London: Taylor and Francis Group, 2007), 393. 21 Adrian Kay, The Dynamics of Public Policy. Theory and Evidence (Cheltenham: Edward Elgar Publishing Limited, 2006), 5. 22 William Dunn, Public Policy Analysis. An Introduction, 3rd edition (New Jersey: Pearson Prentice Hall, 2004), 356�7. 23 Ibid. 24 Richard Rose, Learning from Comparative Public Policy. A Practical Guide (London and New York: Routledge, Taylor and Francis Group, 2005), 128. 25 Olaf Helmer, Harold A. Linstone, Murray Turo , The Delphi Method. Techniques and Applications (2002). Reproducere dup textul original din 1975. Information Systems Department, College of Computing Sciences, New Jersey Institute of Technology, Newark, http://is.njit.edu/pubs/delphibook/ 26 Mark Bovens et al., �The Politics of Policy Evaluation�, în The Oxford Handbook of Public Policy, ed. Michael Moran, Martin Rein i Robert E. Goodin (New York: Oxford University Press, 2006), 320. 27 Michael Hill i Peter Hupe, Implementing Public Policy (London: Sage Publications, 2002), 11. 28 Unitatea de Politici Publice, Secretariatul General al Guvernului, Ghid privind elaborarea, implementarea i evaluarea politicilor publice la nivel central (Bucure ti: 2004), 23. 29 Sandra Briggs, Baiba Petersone, Karlis Smits, Manual de metode folosite în plani carea politicilor publice i evaluarea impactului (Bucure ti: Secretariatul General al Guvernului, 2006), 17. 30 Ibid., 19. 31 Ibid., 20. 32 Ibid. 33 Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean, Analiza politicilor publice (Bucure ti: Politeia, 2002), 131. 34 �set de reguli i proceduri de la nivelul executiv al administra iei publice�� 35 X. Ballart apud Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean, Analiza politicilor publice (Bucure ti: Politeia, 2002), 133. 36 Sandra Briggs, Baiba Petersone, Karlis Smits, Manual de metode folosite în plani carea politicilor publice i evaluarea impactului (Bucure ti: Secretariatul General al Guvernului, 2006), 29. 37 Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean, Analiza politicilor publice (Bucure ti: Politeia, 2002), 131. 38 Ibid., 134. 39 Adrian Miroiu, Mireille R doi i Marian Zulean, Analiza politicilor publice (Bucure ti: Politeia, 2002), 140. 40 Michael Hill i Peter Hupe, Implementing Public Policy (London: Sage Publications, 2002), 11. 41 C t lin Zam r, Spre o paradigm a gândirii sociologice (Ia i: Polirom, 2005), 20. 42 David Willer, Network Exchange Theory (Westport, Connecticut: Praeger, 1999). 43 James H. Fetzer, The Philosophy of Carl G. Hempel. Studies in Science, Explanation, and Rationality (New York: Oxford University Press, 2001), 64. 44 Gabriel Hâncean, �Analiza gestion rii banilor publici prin apelul la re elele sociale�, în Politici publice i administra ie public , ed. Florin Bondar (Ia i: Polirom, 2007), 240�252. Politici publice 29Perspective politiceiunie 2009 45 Pentru de nirea situa iei teoretice de atribuire am ales procedura licita iei deschise deoarece aceasta, împreun cu procedura licita iei restrânse, trebuie s reprezinte regula de atribuire a contractelor de achizi ie, conform legii. Am imaginat cinci operatori economici pentru a se asigura un mediu de concuren real , conform legii. 46 Un alt exemplu de conexiune exclusiv la un nod ar  urm torul: s ne imagin m c un angajator, pe care îl not m cu A, scoate la concurs o pozi ie în  rma pe care o conduce. Pentru pozi ia respectiv se înscriu la concurs doi candida i, B i C. Spunem c B i C sunt conecta i exclusiv la A, din urm torul motiv: A poate decide s -l angajeze pentru pozi ia scoas la concurs  e pe B,  e pe C. Dar în nici un caz pe ambii. Prin urmare, între A, pe de o parte, i B i C, pe de cealalt parte, exist o rela ie de exclusivitate, chiar i în sens logic ( e�,  e�). Conexiunea exclusiv nu este îns singurul tip de conexiune care poate exista între actori în structura unei situa ii sociale. Un alt tip de conexiune poate  conexiunea inclusiv . Pentru a o de ni, m voi folosi de urm torul exemplu. S ne imagin m c patronul unei  rme de transport aerian, pe care îl not m cu A, are nevoie de doi pilo i pentru a- i pune în mi care una dintre aeronavele destinate c l torilor. La concursul pe care îl lanseaz pentru ocuparea celor dou posturi se prezint doi candida i, B i C. În aceast situa ie, spunem c B i C sunt conecta i inclusiv la A. Adic A, pentru a organiza transport de c l tori cu aeronava pe care o are în proprietate, este obligat s -i angajeze pe ambii candida i. Adic i pe B, i pe C. 47 A a cum se poate observa, reiau în aceast sec iune ideea de nirii puterii unei pozi ii dintr-o structur social prin probabilitatea de includere în rela iile de schimb care se pot încheia. 48 Teoretic, conform speci ca iilor legislative. Bibliogra e Birkland, Thomas A. �Models of the Policy Process�. În Encyclopedia of Public Administration and Public Policy, editat de Jack Rabin, 188�192. New York: Taylor and Francis Group, 2005 Bovens, Mark, Paul T. Hart, Sanneke Kuipers. �The Politics of Policy Evaluation�. În The Oxford Handbook of Public Policy, editat de Michael Moran, Martin Rein i Robert E. Goodin. New York: Oxford University Press, 2006 Briggs, Sandra, Baiba Petersone, Karlis Smits. Manual de metode folosite în plani carea politicilor publice i evaluarea impactului. Bucure ti: Secretariatul General al Guvernului, 2006 Dunn, William. Public Policy Analysis. An Introduction, 3rd edition. New Jersey: Pearson Prentice Hall, 2004 Fetzer, James H. The Philosophy of Carl G. Hempel. Studies in Science, Explanation, and Rationality. New York: Oxford University Press, 2001 Hâncean, Gabriel. �Analiza gestion rii banilor publici prin apelul la re elele sociale�. În Politici publice i administra ie public , editat de Florin Bondar, 239�268. Ia i: Polirom, 2007 Helmer, Olaf, Harold A. Linstone, Murray Turo . The Delphi Method. Techniques and Applications (2002). Reproducere dup textul original din 1975. Information Systems Department, College of Computing Sciences, New Jersey Institute of Technology, Newark,http://is.njit.edu/pubs/delphibook/ Hill, Michael, Peter Hupe. Implementing Public Policy. London: Sage Publications, 2002 30 Hogwood, Brian W., Lewis A. Gunn. Introducere în politici publice, Bucure ti: Editura Trei, 2000. Kay, Adrian. The Dynamics of Public Policy. Theory and Evidence. Cheltenham: Edward Elgar Publishing Limited, 2006 Klein, Rudolf, Theodore R. Marmor. �Re ections on Policy Analysis: Putting It Together Again�. În The Oxford Handbook of Public Policy, editat de Michael Moran, Martin Rein i Robert E. Goodin, 892�912. New York: Oxford University Press, 2006 Krane, Dale, Gary S. Marshall. �Democracy and Public Policy�. În Encyclopedia of Public Administration and Public Policy, editat de Jack Rabin, 78�84. New York: Taylor and Francis Group, 2005 Miroiu, Adrian, Mirelle R doi, Marian Zulean. Analiza politicilor publice. Bucure ti: Politeia, 2002 Miroiu, Adrian. Introducere în analiza politicilor publice. Rezultat al programului TEMPUS JEP 12516�97 i 12517�97, precum i al proiectului �Guvernare i administrare local �,  nan at prin CNCSIS, 2001 Peters, Guy. American Public Policy Promise and Performance, 5th edition. New York: Chatham House Publishers, Seven Bridges Press, LLC, 1999 Rose, Richard. Learning from Comparative Public Policy. A Practical Guide. London and New York: Routledge, Taylor and Francis Group, 2005 Unitatea de Politici Publice, Secretariatul General al Guvernului. Ghid privind elaborarea, implementarea i evaluarea politicilor publice la nivel central. Bucure ti: 2004 Willer, David. Network Exchange Theory. Westport, Connecticut: Praeger, 1999 Wollmann, Hellmut. �Policy Evaluation and Evaluation Research�. În Handbook of Public Policy Analysis. Theory, Politics, and Methods, editat de Fischer, Gerald J. Miller, Mara S. Sidney, cap. 26. London: Taylor and Francis Group, 2007 Zam r, C t lin. Spre o paradigm a gândirii sociologice. Ia i: Polirom, 2005 Politici publice