PERSPECTIVE2009.pdf 67Perspective politiceiunie 2009 Legile lui Duverger. In uen a sistemelor electorale asupra sistemelor de partid Introducere Studiul asupra sistemelor electorale i asupra efectelor acestora are o istorie mai lung de un secol. Totu i, pân acum dou zeci de ani, Lijphart [1984] sublinia absen a dezvolt rii acestui domeniu de investiga ie din punct de vedere meto- dologic i substan ial. Una din problemele acestei abord ri era diferen a dintre cele dou tradi ii de studii, cea european i cea american , care, de i se ocupau de acelea i teme, urm reau un parcurs me- todologic i o strategie de cercetare diferite. Tradi ia clasic european , de la Duverger pân în prezent, a pus accent asupra capacit ii de manipulare a sistemelor electora- le în raport cu partidele, folosind o perspectiv de cercetare empi- ric i comparat . În schimb, tradi ia bazat pe teoria alegerii ra i- onale, caracterizat de o metod deductiv , a ar tat interes pentru aptitudinile manipulatorii a regulilor de vot în rela ie cu electorii i candida ii. Dup cel de-al Doilea R zboi Mondial începe o analiz mai ri- guroas a func ion rii i a consecin elor sistemelor electorale, o analiz conceput de Duverger, de o rigoare tiin i c pân atunci absent . Duverger a investigat în principal rela ia dintre sistemele Andrea Menna The article builds on the famous Duverger�s Laws, established in the 1950s regarding the in uence of electoral systems on party systems. Duverger�s work gave rise to extensive debates. The critics question not just the patterns proposed by Duverger, but also his methodology: whether it is really possible to talk about true social �laws�, which can be veri ed and falsi ed. The present article tries to clarify the relationship between the electoral systems and the party systems summing up the most important contributions that have enriched the social sciences in the past half century. Duverger�s Law, electoral system, party system, PR system, plurality system, strategic voting 68 electorale i sistemele de partide. Faimoasele legi au deschis o dezbatere de lung dura- t , deseori în manier critic , ce a ocupat un rol deosebit pentru teoreticienii care apar in acestui segment de studii. Acest lucru a f cut posibil , prin cercet ri empirice din ce în ce mai aprofundate, conturarea ipotezelor dintre sistemele electorale i sistemele de partid, de i mul i au considerat pân atunci c �politologii nu au fost capabili s stabileasc o conexiune clar între ace ti factori�1. Totu i, aceast dezbatere a contribuit la închistarea cercet rii despre sistemele electorale în limitele abord rii lui Duverger. Aceast abordare, de tip cantitativ, tinde s privilegieze mai mult mecanica în transfor- marea voturilor în locuri decât efectele psihologice asupra electorului i s prefere con- cep ia institu ionalist , în locul celei a determinismului social, pentru a explica dinamica dintre un sistem electoral i sistemul de partide. Legile lui Duverger Despre consecin ele politice ale sistemelor electorale, Maurice Duverger, în celebrul s u volum Les Partis politiques, realizeaz o schem care, dup p rerea sa, �este cu siguran cea mai apropiat de o adev rat lege sociologic �2. Formula este urm toarea: �scrutinul majoritar într-un singur tur tinde la dualismul partidelor�3. Abordarea sa debuteaz cu cheia de lectur sociologic folosit fa de fenomenele politice i sociale i, mai exact, prin urm toarea a rma ie: �modelul bipartidic pare s aib un caracter natural�. Duverger porne te de la natura dualist pe care ar avea-o politica. Orice politic , pentru Duverger, implic o alegere între dou tipuri de solu ii. Asta ar în- semna c centrul nu exist în politic : �Poate exista un partid de centru, dar nu o tendin de centru, o doctrin centrist [�] Centrul nu este decât regruparea «arti cial » a p r ii drepte a stângii i a p r ii stângi a dreptei. Destinul centrului este s  e dezmembrat, dez- echilibrat, distrus�. Duverger sus ine c toate confrunt rile în istorie au fost dualiste i c , ori de câte ori opinia public are de-a face cu probleme cruciale, ea se cristalizeaz în ju- rul a doi poli opu i, a a c �mi carea natural a societ ilor înclin înspre bipartidism�4. Odat identi cat caracterul natural al bipartidismului, trebuie explicat de ce în unele ri (de exemplu, rile anglo-saxone) s-a institu ionalizat u or acest model bipartidic i în altele (în Europa continental ) nu a g sit teren fertil. În acest context iese la suprafa abordarea institu ionalist a lui Duverger. Explica ia teoreticianului este aceea c factorul determinant în mecanica analizat este de tip institu ional i, mai exact, c sistemul electoral determin sistemul de partid. În acest sens, Duverger formuleaz urm toarele legi. Prima lege � a a cum am v zut mai devreme � declar c scrutinul majoritar simplu, cunoscut i sub numele plurality, produce un sistem de partid de tip dualist. Duverger relev o frecven a cazurilor analizate i o folose te ca baz a teoriei lui: rile dualiste au un sistem majoritar i rile cu un sistem majoritar sunt dualiste, i excep iile sunt �foarte rare i pot  explicate în mod general prin circumstan e particulare�5. A doua lege sau ipotez 6 declar c �scrutinul majo- ritar cu dou tururi sau reprezentare propor ional tinde la pluripartidism�7 i c toate rile care adopt sistemul cu dou tururi de scrutin sunt ri cu pluripartidism i �în nicio ar din lume sistemul propor ional nu a generat sau men inut un sistem bipartidic�8. Referitor la a doua lege, sistemul cu dou tururi de scrutin are o for dispersiv mai mic decât cea propor ional , a a c , de i efectul s u de a p stra un sistem fragmentat r mâne puternic, efectul de a multiplica partidele poate  încetinit de circumstan e con- Teoria sistemelor de partide 69Perspective politiceiunie 2009 tingente. În schimb, dup p rerea lui Duverger, for a multiplicatoare a sistemului propor- ional este de necontestat. Mecanismul de eliminare sau multiplicare a partidelor este rezultatul a doi factori: fac- torul mecanic i factorul psihologic. Primul const în subreprezentarea celui de-al treilea partid cu un procent de locuri inferior celui de voturi. Prin factorul psihologic, electorii în eleg c voturile date celui de-al treilea partid sunt irosite i c este preferabil s voteze pentru unul dintre cei doi candida i mai puternici, de obicei pentru cel mai pu in neprefe- rat, pentru a evita succesul candidatului nepreferat. Critica Dup formularea legilor, Duverger a primit numeroase critici, care acoper diferite as- pecte ale problemei. O prim critic este de tip metodologic i acoper nivelul de analiz , formularea conceptului de lege i statutul tiin i c al cercet rii. Alte critici, tot de ordin metodologic, se refer la identi carea i la clari carea conceptelor: modele bipartidice i pluripartidice, actori politici, reguli pentru a num ra partidele. Aprecierile se refer la valoarea în sine ori la utilitatea unor legi i la factorii care intervin în dinamica dintre siste- mele electorale i sistemele de partide; efectul psihologic asupra electoratului i partide- lor; efectul mecanic de a transforma voturile în locuri i reducerea cantitativ cauzat de mecanismul electoral; clivaje în interiorul unei societ i. În ceea ce prive te reac iile despre validitatea tiin i c a a rma iilor lui Duverger, unii, printre care Lavau i Bogdanor, sus in c nu este posibil ob inerea generaliz rilor va- lide într-o cercetare comparat privind tiin ele sociale, c � ecare teorie care sus ine c sistemul electoral reprezint un factor cauzal fundamental în dezvoltarea sistemelor politice este neîntemeiat �, c �sistemele electorale trebuie s  e în elese inând cont de dezvoltarea istoric a unei societ i i c [aceast dezvoltare] este la rândul ei in uen at profund de alegerile politice�9. Al ii, de exemplu Grumm, consider c Duverger a interpretat gre it rela ia cauzal i c sistemele de partide determin sistemele electorale i nu invers10, ori c acestea in uen eaz mai mult sistemul de guvernare decât cel de partide11. Lipson a dezvoltat o lucrare istoric pornind de la premisa c �atât din punct de vedere temporal, cât i logic, sistemul partidic primeaz în fa a celui electoral�12. În acest sens, J.M. Colomer a rm c exist deja o con gurare partidic , iar aceast con gurare va cristaliza, va consolida i va înt ri sistemul electoral în loc s genereze un alt sistem de partid. El ajunge la concluzia c : 1) Instaurarea regulilor electorale majoritare a avut loc când deja existau con gura- ii politice dominate de câteva partide. 2) Sistemele multipartid existau înainte de introducerea reprezent rii propor ionale i astfel ele sunt mai degrab o cauz decât o consecin a adopt rii acestui gen de reguli electorale13. Pentru teoreticienii �determinismului social�, autorul i-a concentrat aten ia asupra unei variabile nein uente. Ei sus in c sistemele de partid sunt determinate în primul rând de prezen a i de nivelul fracturilor sociale (clivaje) în interiorul unei societ i i c sistemele electorale joac un rol secundar sau nein uent (S.M. Lipset, D. Nohlen, J. Grumm)14. Cu 70 cât este mai mare num rul de clivaje într-o societate, cu atât este mai mare num rul de partide în societatea respectiv . Nohlen a rm c num rul de clivaje ajunge s in uen- eze nu doar sistemul de partid, dar i natura sistemelor electorale dintr-o ar 15. În rile unde exist o fragmentare social ridicat , exist i o probabilitate ridicat de a adopta un sistem electoral de tip propor ional i de a se dezvolta un sistem pluripartidic. Din contr , dac exist o mare omogenitate social , va exista i o mai mare probabilitate de a se adopta un sistem majoritar i de a se dezvolta un sistem bipartidic. În antitez cu coala determinismului social sunt �institu ionali tii� (W. Riker, M. Du- verger, G. Sartori, R. Taagepera i M.S. Shugart), care r spund la aceast idee c orice grup de nit la nivel social este mereu capabil s se organizeze în interiorul arenei politice ignorând problema ac iunii colective16. În plus, ei explic faptul c num rul de clivaje so- ciale este mai mare fa de num rul de partide prezente în orice societate i c este greu de stabilit care clivaj este su cient de puternic s genereze un partid i care nu este. De asemenea, actorii politici pot reuni diverse grup ri sociale i le pot manipula în diferite combina ii17. Referitor la discu ia dac sistemele electorale determin sistemele de partid sau invers, se poate g si un punct comun între perspectiva institu ionalist i cea a determinismului social. Dac este acceptat c sistemele electorale in uen eaz capacitatea partidelor de a supravie ui i de a  independente, este de a teptat c partidele la rândul lor vor încerca s - i modi ce acelea i sisteme dup propriul interes. Deci, criticile sociologice trebuie s in cont de faptul c legile electorale confer unor partide un avantaj pentru a putea justi ca propensiunea lor pentru a le schimba. Din punct de vedere sociologic, caracterul endogen poate sustrage structurilor electo- rale o parte din capacitatea lor de in uen . Argumentul este c sistemele electorale pot  schimbate cu o anumit u urin i, în al doilea rând, schimb ri frecvente, cu scopul de a ob ine avantaje de scurt durat în favoarea partidelor, pot anula efectele de lung durat ale unei legi electorale. De exemplu, un partid mic într-un sistem majoritar cu un singur tur de scrutin, în cazul în care ar percepe c sistemul poate  modi cat cu u urin- , ar putea încerca s -l înlocuiasc în loc s intre într-o coali ie care poate s ob in o majoritate relativ . Aceast analiz , de i fondat , nu este su cient . În realitate, legile electorale sunt percepute �drept foarte stabile i rezistente la schimbare�18. Câ tig torii competi iei sunt cei care trebuie s promoveze o schimbare a regulilor, iar acest lucru se întâmpl foarte rar i doar în cazul în care câ tig torii s-ar gândi c situa ia electoral s-a schimbat i c vechile reguli nu mai sunt în acord cu interesul lor, sau în cazul în care sistemul reprezint simbolul unui regim politic nepopular, sau atunci când nu este clar cine sunt adversarii19. Sartori este unul dintre cei care critic valoarea metodologic a teoriei lui Duverger i consider c rela ia cauzal elaborat de el nu este su cient de întemeiat . El sus ine c în tiin ele sociale �legile� sunt generaliz ri dotate cu putere explicativ care relev o regularitate. Conceptul �putere explicativ � este crucial pentru c a rm diferen a dintre legi tiin i ce i legi statistice. Ultimele cuanti c frecven e, regularit i, dar nu au putere explicativ . Dar for a unei explica ii este cu atât mai mare cu cât o lege stabile te cu pre- cizie rela iile de tip cauz -efect. F r rela ii cauzale nu exist �legi�, ci numai generaliz ri. Astfel Sartori explic faptul c Duverger face o confuzie între o conexiune de asociere i o rela ie cauzal i c o generalizare cauzal e veri cabil numai dac respectivele cauze (legile electorale) i efecte (num rul de partide) sunt speci cate în mod clar. Teoria sistemelor de partide 71Perspective politiceiunie 2009 Dar o lege social nu ar trebui s  e probabilistic i, dac scopul este de a ob ine o lege de tip determinist, trebuie s  e analizate condi iile. Acestea se clasi c , în logic , în necesare i su ciente. O condi ie este necesar când stabile te un sine qua non, când a rm �nu f r asta�. O condi ie este su cient când a rm �asta ajunge� pentru a pro- duce un anumit efect. A a cum formuleaz Duverger legile lui (�sistemul majoritar produce sisteme bipartidi- ce�), sistemele electorale sunt condi ii necesare i su ciente ale competi iei bipartidice. Dar problema este c nu toate sistemele bipartidice adopt sistemul majoritar i nu toate sistemele majoritare sunt asociate cu un sistem bipartidic. În plus, Sartori a rm c legile care postuleaz num rul de partide trebuie s stabileasc cum este determinat num rul lor i c Duverger nici nu de ne te rela ia cauza-efect, nici nu se ine de o regul coeren- t de calcul pentru partide. Câteodat enumer toate partidele f r excludere, câteodat elimin unele partide considerându-le locale, sau jum t i de partid, sau efemere20. Duverger încearc s explice mecanica reductiv care ac ioneaz asupra sistemului de partid prin dou efecte ale sistemului electoral: un efect mecanic i un efect psihologic. A a c sistemele electorale au un efect dublu: unul asupra electorului, altul asupra num - rului de partide. Cel mecanic este efectul natural al convertirii voturilor în locuri. Efectul reductiv este radical în prezen a unui sistem majoritar simplu, pu in reductiv în prezen a unui sistem majoritar cu balotaj i chiar multiplicator în cazul unui sistem propor ional (de i vom vedea c mul i teoreticieni sus in c orice sistem electoral, chiar i unul de tip propor ional, are un efect reductiv asupra num rului de partide). Efectul psihologic ac ioneaz asupra electorului i se bazeaz pe faptul c electorul prefer s acorde sprijinul s u candida ilor cu probabilit i concrete de a câ tiga decât s iroseasc votul sprijinind candida ii f r anse. Cu timpul, acest efect va duce la con- centrarea voturilor doar înspre candida ii favori i, redu i în context de echilibru la doi. Electorul sufer un efect coercitiv: dac sistemul este puternic (plurality), electorul va  in uen at s voteze pentru candida ii cei mai puternici; din contr , cu cât un sistem e mai slab, cu atât electorul va  mai pu in in uen at. În acest context de analiz , Gary W. Cox a rede nit no iunea efectelor psihologice în termeni de coordonare strategic , ce constituie mul imea ac iunilor elitelor de partid (cu strategiile lor) i a electorilor (cu votul lor strate- gic) ini iate pentru a maximiza respectivele utilit i21. Cox încearc s amendeze discu ia lui Duverger despre efectele psihologice c utând un fundament mai riguros pentru legea identi cat decât o simpl tendin . El a rm c mecanismul psihologic al electorului de a nu irosi votul pentru candida ii mai slabi are limite teoretice i leg turi institu ionale mult mai mari pentru a  activat în mod automat i universal. În primul rând, votul strategic este tipic actorilor �instrumental ra ionali�, care sunt inte- resa i s condi ioneze rezultatul alegerii i sunt preg ti i s -i p r seasc pe cei ce pierd în favoarea câ tig torilor. Dar, lâng ace ti subiec i, sunt electorii care se mobilizeaz datorit etniei, clasei, religiei, identi c rii partidice, tematicilor campaniei electorale; cu alte cuvinte, este vorba de stimulente care nu iau în seam logica �votului util�. A a c bipartidismul poate  încetinit de o mul ime de condi ii: 1) Prezen a unor electori lipsi i de ra iune instrumental pe termen scurt. 2) Lipsa inform rii publice despre preferin ele aleg torilor i inten iile de vot. 3) Prezen a sau absen a unei opinii împ rt ite asupra victoriei certe a unui anume candidat. 72 4) Prezen a unor electori cu o preferin intens asupra primei lor alegeri i indife- ren i asupra unor alegeri ulterioare22. Condi iile de mai sus sunt necesare pentru validitatea legii lui Duverger. Aplicarea lor este direc ionat de Cox în grani ele  ec rei circumscrip ii uninominale. De fapt, votul strategic (ca i intrarea strategic , adic intrarea poten ialului candidat în competi ie) se aplic numai la nivel de circumscrip ie electoral � a adar, efectul sistemu- lui majoritar simplu este limitat la bipartidism local. Acum modelul lui Duverger trebuie s explice cum este posibil ca acelea i dou partide s concureze în toate circumscrip iile, de i metoda garanteaz numai bipartidismul local. Proiectarea legii lui Duverger la nivel sistemic, pornind de la nivel local, a fost cercetat de Leys i de Sartori. Leys a rm c votul strategic nu se dezvolt în favoarea celor dou partide mai puternice la nivel local, ci �în favoarea celor dou partide care au cel mai mare num r de locuri în parlament, indiferent de puterea lor la nivel local�23. Pentru Sartori nu doar sistemele electorale in uen eaz comportamentul electorului, dar i sistemul partidic în sine. Sistemul plurality nu are nicio in uen (în afar de circum- scrip ie) dac sistemul partidic nu este structurat24. Pentru a evalua efectele sistemelor electorale, trebuie s evalu m i propriet ile manipulatorii i canalizante ale sistemului partidic. A a cum putem s împ r im sistemele electorale în sisteme puternice i slabe (adic foarte in uente i pu in e cace), putem s împ r im i sistemele partidice în puter- nice i slabe în func ie de structur (structurate sau nestructurate). Spunem c un sistem este nestructurat când electorul voteaz personalitatea notabil i partidul este numai o etichet f r valoare, când liderul aduce votul partidului. Din contr , avem de-a face cu un sistem puternic, structurat când exist  delitate fa de partid i prin partid este ales candidatul25. Pe scurt, un sistem de partid este structurat când partidul organizat de mas substituie partidul de lideri26. Efectul asupra num rului de partide este din necesitate un efect reductiv, pentru c , altfel, sistemul electoral nu are nicio e cacitate. Problema principal este cum trebuie num rate. Încerc ri de a stabili un mecanism de num rare a partidelor într-un sistem politic au fost subiecte de studiu pentru mai mul i cercet tori. Douglas Rae a propus un indice de frac ionare27; Taagepera i Laakso au elaborat o alt m sur : num rul efectiv de partide28; Sartori a propus dou reguli care evalueaz relevan a sistemic a partidelor (1976). Indicele lui Rae arat probabilitatea ca  ecare doi membri ai parlamentului s  e din dou partide diferite (variaz între zero, exist doar un partid, i unu, atâtea partide, cât num rul de parlamentari) i de fapt m soar num rul de partide prin dimensiunea lor. Acest indice are dou defecte: supraevalueaz partidele mai mari i le comprim prea mult pe cele mici; în plus, mecanismul este insensibil la pozi ionarea partidelor i la dife- ren ele de clivaj ce separ partidele între ele [Sartori,1976]. M sura lui Taagepera i a lui Shugart este o încercare de a stabili num rul efectiv al candida ilor la nivel de circumscrip ie i are nevoie de �o de ni ie opera ional a num ru- lui de partide electorale ce depinde numai de cotele lor de voturi�29. Ei folosesc indicele Hirschman-Her ndahl, utilizat în literatur în leg tur cu organizarea industrial pentru a m sura nivelul de concentrare a vânz rilor într-un sector speci c al produc iei. Acest indice reprezint instrumentul de m sur standard pentru a analiza nivelul de concentrare a votului într-o anumit aren electoral 30. Formula care permite identi carea Teoria sistemelor de partide 73Perspective politiceiunie 2009 partidelor semni cative este urm toarea: N = ( P²i) ¹ unde Pi este nivelul voturilor câ tigate de c tre partidul i i N este pur i simplu o trans- formare a indicelui de frac ionalizare a lui Rae: N = 1/(1 � F). Taagepera i Shugart, dup ce au stabilit o metod �numera ional � pentru partide, reformuleaz legile lui Duverger într-o singur regul numit �regula generalizat a lui Duverger�, construind o rela ie între num rul de partide i district magnitude, adic num - rul de pozi ii alocate într-o circumscrip ie: Ns = 1.15 (2 + logM) unde logM reprezint logaritmul decimal al magnitudinii circumscrip iei. Acest model, de i reprezint o încercare fascinant i complex de a analiza puterea i m rimea partidelor i rela ia dintre aceste caracteristici i structura politic , totu i din punctul de vedere al cercet rii empirice nu este exhaustiv. De exemplu, India, Finlanda i Elve ia au un num r de partide mai mare decât cel prev zut dup formulele men ionate mai sus, în timp ce Italia sau Austria au un num r de partide mai mic decât cel a teptat dup teoria lui Taagepera i Shugart, prin urmare aceste ri sunt în afara regulilor lor. Sartori, în schimb, propune dou reguli de cuanti care care iau în considerare mai mult valoarea de pozi ie a partidelor decât m rimea lor. Regula 1: un partid minor poate  exclus de la num rare când, la distan , este super uu, adic nu este niciodat necesar pentru o coali ie majoritar . Din contr , un partid, de i mic, trebuie num rat dac poate determina o posibil majoritate guvernamental . Aceast regul se aplic partidelor ori- entate c tre guvernare i acceptate din punct de vedere ideologic. For ele politice a ate în mod permanent în opozi ie sau incompatibile ideologic necesit o nou regul . Regula 2: un partid este relevant când existen a sa in uen eaz tacticile partidelor i altereaz di- rec ia competi iei, c tre dreapta sau c tre stânga, a partidelor orientate c tre guvernare. Partidele, pentru a  relevante, trebuie s aib un poten ial de coali ie, pe baza regulii 1, sau un poten ial de antaj, pe baza regulii 2. Partidele f r unul dintre cele dou poten i- ale sunt irelevante i nu ar trebui s  e num rate. Astfel, Sartori reformuleaz legile lui Duverger, a rmând c sistemele plurality pot s aib un efect asupra num rului de partide numai dac sistemul partidic este structurat i exist partide de mas . În lipsa unui sistem structurat i a unor partide organizate la nivel na ional, competi ia cu un sistem de tip majoritar simplu ar  putut s duc la o competi ie dualist în interiorul  ec rei circumscrip ii, dar nu neap rat la un bipartidism la scar na ional , pe motiv c nu exist nicio siguran c partidele vor  acelea i în orice circumscrip ie. Odat cu evaluarea num rului de partide, trebuie identi cate în mod exact i sistemele bipartidice. În asemenea situa ii sunt necesare reguli de num rare i excludere. Sartori sugereaz c un sistem bipartidic ar trebui s aib trei propriet i: i) pe termen lung dou partide se deta eaz în mod continuativ i net de celelalte, în a a fel încât ii)  ecare dintre cele dou are posibilitatea de a concura pentru majoritatea absolut a locurilor i prevede posibilitatea altern rii la guvernare, iii)  ecare dintre ei, atunci când este la putere, guver- neaz singur. Dup ce Sartori a de nit sistemele de partid i sistemele electorale, ambele împ r ite în puternice i slabe, acesta construie te un model sistemic: 74 Tab.1. Efectele sistemelor de partid combinate cu sistemele electorale Odat stabilit mecanica sistemic , Sartori încearc la rândul lui s formuleze anumite legi. Spre deosebire de legile lui Duverger, regulile sunt formulate inând cont de condi iile necesare i su ciente explicate mai sus. Factorul cauzal, în acest caz legea electoral , este considerat drept condi ie su cient , dar nu izolat. În plus, au fost identi cate dou condi ii necesare: structurarea sistemului de partide i dispersarea inter-circumscrip ional , adic distribuirea opiniilor electoratului la nivel de circumscrip ie f r ca aceast concentrare s  e supra-majoritar 31. Legea 1. Cu structurarea sistemic i dispersarea inter-circumscrip ional (condi ie necesar ), un sistem uninominal produce (aceasta este condi ia su cient ) un format bipartidic. Legea 1.1. O structurare sistemic foarte puternic este condi ia necesar i su cient a unui format bipartidic. Legea 2. Cu structurarea sistemic , dar f r dispersarea inter-circumscrip ional , un sistem uninominal produce (aceasta este condi ia su cient ) eliminarea partidelor sub- majoritare, dar nu poate elimina atâtea partide care se adaug la primele dou , câte sunt concentr rile supra-majoritare relevante. Legea 3. Cu structurarea sistemic , sistemele propor ionale ob in efecte reductive (condi ia su cient ) din non-propor ionalitatea lor. Cu cât este mai mare impuritatea sis- temului propor ional, cu atât mai mare este di cultatea pentru partidele mici de a intra în parlament, iar efectul reductiv va  mai sensibil. Legea 3.1. O structurare sistemic puternic este o condi ie necesar i su cient pentru a men ine orice sistem de partide care preexist la introducerea sistemului pro- por ional. Legea 4. F r structurarea sistemic i cu un sistem propor ional pur, partidele sunt libere s devin atâtea câte permite electoratul. În ceea ce prive te efectele ipotezei lui Duverger (scrutinul cu dou tururi i sistemul propor ional tind spre pluripartidism), Sartori propune, i în acest caz, împ r irea sisteme- lor cu dou tururi în: tip puternic, când opereaz în circumscrip ii uninominale, reduce cur- sa la doi i cere majoritatea absolut ; tip puternic-slab, în func ie de cât de mult balotajul  ltreaz candida ii; tip slab, când condi iile de mai sus dispar. Acest model este necesar pentru c scrutinul cu dou tururi este un sistem cu mai multe variante: este aplicabil i circumscrip iilor uninominale i plurinominale; permite i majoritatea absolut , i majori- tatea relativ ; are drept urmare c cei admi i la balotaj pot  numai doi, cei mai vota i în Sistemul partidic Sistemul electoral Puternic Slab Puternic (structurat) (I) Efectul reductiv al sistemului electoral (II) Efectul contrabalansant - blocant al sistemului dePartid Slab (nestructurat) (III) Efectul reductiv-blocant (IV) Nicio in uen la nivel de circumscrip ie Teoria sistemelor de partide 75Perspective politiceiunie 2009 primul tur, ori mai mul i, sau poate permite i intrarea noilor candida i. Scrutinul cu balotaj pune în joc noi factori care nu sunt afecta i de celelalte sisteme. Metoda majoritar i cea propor ional înregistreaz numai prima preferin a electorului ori, în orice caz, una singur . Scrutinul cu dou tururi, în schimb, înregistreaz o scar cu mai multe preferin e care este deja o ordine a preferin elor. Se poate spune c scrutinul cu dou tururi pune în valoare �ciorchini� sau familii de preferin e32. Domenico Fisichel- la, dup analizarea efectelor empirice ale scrutinului cu balotaj, ajunge la concluzia c �formulele cu dou tururi nu predispun de la sine la niciun format (partidic) speci c� i c efectul scrutinului cu balotaj este mai degrab dis-reprezentativ decât reductiv sau multi- plicativ al num rului de partide33. Efectul multiplicativ al scrutinului propor ional a fost criticat din urm toarele temeiuri. Un sistem propor ional pur este un sistem f r efecte, deoarece �fotogra az � situa ia. Adoptarea sistemului propor ional, din punct de vedere istoric, are loc în momentul în care noi actori încep s intre în arena politic prin extinderea sufragiului i dup o expe- rien majoritar . Prin sistemul propor ional, electorii erau elibera i din efectele frenante preexistente i anumite obstacole erau dep ite. De fapt, în cazurile în care propor io- nalul este urm rit de apari ia noilor partide, nu înregistr m efectele sistemului propor io- nal, de i înregistr m efectele colaterale derivate din dep irea obstacolelor preexistente (electoratul restric ionat, formule electorale puternice)34. Sistemul propor ional ac ioneaz asupra sistemului de partide numai în cazurile în care nu este �pur�, dup nepropor ionalitatea lui. Acest sistem are, de fapt, multe formule în func ie de m rimea circumscrip iilor, clauze de excludere, praguri, prime electorale, di- ferite modalit i de transformare a voturilor în locuri. De exemplu, o regul general este: cu cât este mai mic circumscrip ia, cu atât este mai sc zut propor ionalitatea i invers. Totu i rela ia dintre m rimea circumscrip iei i propor ionalitate este curbilinie: odat cu cre terea magnitudinii circumscrip iei, scade rata propor ionalit ii (vezi Lijphart, 1984). Fa de sistemul propor ional (mai precis, trei tipuri de sisteme propor ionale: votul unic netransferabil, SNTV; largest-remainders proportional representation, LRPR; divisor-ba- sed proportional representation, DBPR), Cox încearc s aplice i în acest caz formula lui Duverger prin regula M + 1 pentru a demonstra teoria lui despre votul strategic35. Concluzii Actualmente pare mai mult decât incontestabil , chiar super u , a rma ia c sistemele electorale reprezint o variabil crucial a proceselor politice în regimurile democratice. Valul recent al reformelor electorale atât în rile democratice consolidate, cât i în cele pe cale de democratizare, i modalitatea prin care aceste reforme au fost împlinite re- prezint dovada evident a importan ei lor. Pentru foarte mult timp, totu i, aceasta nu a fost viziunea dominant , din contr , au avut loc dispute teoretice despre rolul efectiv al sistemelor electorale în interiorul sistemelor de partide. Abordarea i perspectiva au fost diferite ( coala european , coala american , coala institu ionalist , coala sociologic etc.), îns ambele trebuie luate în considerare i ambele ne ajut s analiz m mecanis- mele politice. De fapt, de i este cert c adoptarea unui principiu de reprezentare e cauzat în mare parte de procese istorice i de condi ii sociale36, este de asemenea adev rat c într-o oarecare m sur sistemele electorale au fost utilizate pentru scopuri partizane37. Lui Duverger îi este recunoscut faptul c a fost primul care a investigat in uen a siste- 76 melor electorale asupra sistemelor de partide cu o anume rigoare i s-a a rmat despre el c este �cel care a dat disciplinei o scienti citate pân atunci absent �38. De la Duverger i pân ast zi, acest segment al disciplinei tiin elor politice a devenit din ce în ce mai investigat i importan a sa tot mai accentuat . Ast zi nu doar teoreticienii discut despre dinamica dintre sisteme electorale i sisteme politice, dar i politicienii, liderii, strategii ingineriei politice. Totu i, în privin a analiz rii rezultatelor i cercet rilor empirice, s-a observat di cultatea stabilirii unei adev rate legi în tiin ele sociale. Foarte multe variabile istorice, sociale, institu ionale, culturale, contingente intervin în încercarea de a institui reguli coerente, veri cabile empiric, universale, i care prev d rezultate sigure. În acest sens, nu numai legile lui Duverger sunt supuse unor critici, dar i teoriile celor care încearc s îmbun t easc con inutul teoriei lui Duverger sau încearc s constru- iasc modele alternative, expunându-se astfel la gre eli metodologice sau empirice. S-a putut constata o di cultate în încercarea de a g si o în elegere comun referitor la con- cepte precum sistem bipartidic/pluripartidic, la metode de veri care a efectelor reductive sau multiplicative ale sistemului electoral, la metode de num rare a partidelor. De exemplu, dac lu m în considerare cercetarea lui Rae, vedem c indicele lui de frac ionare a avut succes din punct de vedere statistic, dar nu a fost satisf c tor în ceea ce prive te consecin ele legilor electorale. Asta pentru c procentele stabilite de Rae sunt pur i simplu reformul ri ex post. Sistemul s u bipartidic este de nit în procente: sisteme- le bipartidice sunt sisteme în care primul partid de ine mai pu in de 70% din locuri i cele dou partide mai mari împreun nu de in mai mult de 90% din locuri39. Limitele empirice ne arat ni te exemple: Turcia în 1956 (suma primelor dou partide era 98,6%), Germa- nia în 1976 (suma primelor dou partide era 92,1%), Grecia în 1981 (suma primelor dou partide era 95,6%). Se mai poate identi ca înc o di cultate metodologic . Dac lu m în considerare nu- mai formatul sistemului partidic i omitem mecanica, adic tr s turile func ion rii, nu am putea s explic m de ce, de exemplu, cel australian este considerat un sistem bipartidic în momentul în care, din punct de vedere contabil, este un format tripartidic consolidat (exist o simbioz între dou partide: Liberal Party i Country Party). Absen a criteriilor de relevan a ar duce la num rarea tuturor partidelor i s-ar ajunge la concluzia c numai trei ri au un sistem bipartidic: Statele Unite, Malta (din 1964) i Africa de Sud. Celelalte ri considerate bipartidice au adesea mai mult de dou partide i foarte des un al treilea par- tid: în Noua Zeeland au fost trei partide în 1966, 1978, 1981 i timp de dou zeci de ani Social Credit Party avea între 6% i 20% din voturi; Austria a avut aproape întotdeauna trei-patru partide; în Canada sunt patru partide i câteodat cinci (în 1968, 1972, 1974), iar în 1965 erau ase partide. Anglia are un al treilea partid liberal care câ tiga între 10% i 25% din voturi, iar în 1979 sistemul englez a ajuns pân la 10 partide40. i rela ia dintre sistemele bipartidice i scrutinul propor ional poate  contestat : Malta i Austria au un sistem bipartidic i o reprezentare propor ional , la fel Argentina, Costa Rica, Venezuela. Exemplele de mai sus reprezint câteva dovezi care con rm c legile lui Duverger, a a cum au fost formulate, nu reu esc s ajung la rezultatele dorite. Totu i, modelele lui Duverger reprezint un punct de pornire pentru elabor ri ulterioare i, integrate cu alte variabile i canalizate într-o schem metodologic mai riguroas , pot s ofere ast zi instrumentele valide i utile pentru a analiza atât dinamicile electorale, cât i cele institu ionale i strategice ale actorilor politici. Teoria sistemelor de partide 77Perspective politiceiunie 2009 Referin e 1 Vernon Bogdanor i David Butler, Democracy and Elections (Cambridge: Cambridge University Press, 1983). 2 Traducerea tuturor lucr rilor care nu au fost traduse în limba român este efectuat de autor. 3 Maurice Duverger, Les Partis politiques (Paris: Armand Colin, 1951). 4 Ibid. 5 Ibid. 6 Riker va vorbi de �acumularea cunoa terii� i din aceast perspectiv îl comenteaz pe Duverger. El p r se te orice speran în leg tur cu a doua lege, aceea despre efectele sistemului propor ional i spune c �pare imposibil a salva ipoteza (lui Duverger) modi când-o�. Riker ajunge la acelea i concluzii despre efectele sistemului cu dou tururi de scrutin, a a c analiza lui cuprinde de fapt numai prima lege, acea despre efectele sistemului plurality. 7 William H. Riker, �The Two-party System and Duverger�s Law: An Essay on the History of Political Science�, American Political Science Review 76 (Dec., 1982). 8 Maurice Duverger, Les Partis politiques (Paris: Armand Colin, 1951); idem, L�In uence des systèmes électoraux sur la vie politique (Paris: Armand Colin, 1950). 9 Vernon Bogdanor i David Butler, Democracy and Elections (Cambridge: Cambridge University Press, 1983). 10 John G. Grumm, �Theories of Electoral Systems�, Midwest Journal of Political Science 2, No. 4 (Nov., 1958). 11 Harry Eckstein, �The Impact of Electoral Systems on Representative Government�, în Comparative Politics: A Reader, ed. Eckstein i David Apter (New York: The Free Press, 1963). 12 Lipson, Leslie, The Democratic Civilization (New York: Oxford University Press, 1964). 13 Josep M. Colomer, �It�s Parties That Choose Electoral Systems (or Duverger�s Law Upside Down)�, Political Studies 53, No. 3 (2005). 14 Seymour Martin Lipset i Stein Rokkan, Party Systems and Voter Alignments: Cross-National Perspectives (New York: The Free Press, 1967); Dieter Nohlen, Sistemas electorales del mundo (Madrid: Centro de Estudios Constitucionales, 1981); John G. Grumm, �Theories of Electoral Systems�, Midwest Journal of Political Science 2, No. 4 (Nov., 1958). 15 Nohlen, Dieter, Enciclopedia electoral latinoamericana y del Caribe (San Jose: Istituto Interamericano de Derechos Humanos, 1993). 16 Mancur Olson, The Logic of Collective Action, Public Goods and the Theory of Groups (Cambridge: Harvard University Press, 1965). 17 Elmer Eric Schattschneider, The Semisovereign People: A Realist�s View of Democracy in America (New York: Harcourt Brace College Publishers, 1960). 18 Arend Lijphart, Electoral Systems and Party Systems: A Study of Twenty-Seven Democracies, 1945�1990 (Oxford: Oxford University Press, 1994), 52. 19 Gary W. Cox, Making Votes Count. Strategic Coordination in the World�s Electoral Systems (Cambridge: Cambridge University Press, 1997). 20 Giovanni Sartori, Elementi di teoria politica, 3rd edn. (Bologna: Il Mulino, 1995), 42. 21 Alessandro Chiaramonte, Tra maggioritario e proporzionale (Bologna: Il Mulino, 2005). 22 Gary W. Cox, Making Votes Count. Strategic Coordination in the World�s Electoral Systems (Cambridge: Cambridge University Press, 1997). 23 Colin Leys, �Models, Theories, and the Theory of Political Parties�, Political Science 7, No. 2 78 (1959). 24 Giovanni Sartori, �Political Development and Political Engineering�, în Public Policy, Vol. XVII, ed. D. Montgomery i A.O. Hirschman (Cambridge: Harvard University Press, 1968). 25 Giovanni Sartori, Elementi di teoria politica, 3rd edn. (Bologna: Il Mulino, 1995), 50. 26 Cf. conceptul de freezing al lui Lipset si Rokkan � vezi Seymour Martin Lipset i Stein Rokkan, Party Systems and Voter Alignments: Cross-National Perspectives (New York: The Free Press, 1967). 27 Douglas Rae, The Political Consequences of Electoral Laws, 2nd edn. (New Heaven: Yale University Press, 1967), 53�8. 28 Rein Taagepera i Matthew Soberg Shugart, Seats and Votes: The E ects and Determinants of Electoral Systems (New Heaven: Yale University Press, 1989), 77�91. 29 Ibid. 30 Gary W. Cox, Making Votes Count. Strategic Coordination in the World�s Electoral Systems (Cambridge, Cambridge University Press, 1997), 54. 31 Giovanni Sartori, Elementi di teoria politica, 3rd edn. (Bologna: Il Mulino, 1995). 32 Ibid. 33 Domenico Fisichella, Elezioni e Democrazia (Bologna: Il Mulino, 1982). 34 Giovanni Sartori, Elementi di teoria politica, 3rd edn. (Bologna: Il Mulino, 1995). 35 Gary W. Cox, Making Votes Count. Strategic Coordination in the World�s Electoral Systems (Cambridge, Cambridge University Press, 1997); Nelson W. Polsby i Aaron Wildavsky, Presidential Elections: Strategies of American Electoral Politics, 4th edn. (New York: Scribner, 1976); Rein Taagepera i Matthew Soberg Shugart, Seats and Votes: The E ects and Determinants of Electoral Systems (New Heaven: Yale University Press, 1989). 36 �Sistemele electorale în democra iile occidentale nu au fost inventate «la mas » de c tre politologi i testate în mod concret; acestea s-au dezvoltat istoric, vorbind în interiorul unui proces evolutiv destul de lung� [Nohlen, in Lijphart and Grofman, 1984]. 37 Sistemele electorale sunt �instrumentul manipulativ prin excelen al proceselor politice� � vezi Giovanni Sartori, �Political Development and Political Engineering�, in Public Policy, Vol. XVII, ed. D. Montgomery i A.O. Hirschman (Cambridge: Harvard University Press, 1968). 38 William H. Riker, �The Two-party System and Duverger�s Law: An Essay on the History of Political Science� , American Political Science Review 76 (December, 1982). 39 Douglas Rae, The Political Consequences of Electoral Laws, 2nd edn. (New Heaven: Yale University Press, 1967). 40 Giovanni Sartori, Elementi di teoria politica, 3rd edn. (Bologna: Il Mulino, 1995); idem, �Le leggi sull�in uenza dei sistemi elettorali�, Rivista italiana di scienza politica 1 (1984). Bibliogra e 1. Baldini, Gianfranco, Adriano Libri Pappalardo. Sistemi elettorali e partiti nelle democrazie contemporanee. Roma-Bari: Laterza, 2004. 2. Bogdanor, Vernon, David Butler. Democracy and Elections. Cambridge: Cambridge University Press, 1983. 3. Chiaramonte, Alessandro. Tra maggioritario e proporzionale. Bologna: Il Mulino, 2005. 4. Colomer, Josep M. �It�s Parties That Choose Electoral Systems (or Duverger�s Law Upside Down)�. Political Studies 53, No. 3 (2005), 1�21. 5. Cox, Gary W. Making Votes Count. Strategic Coordination in the World�s Electoral Systems. Teoria sistemelor de partide 79Perspective politiceiunie 2009 Cambridge: Cambridge University Press, 1997. 6. Duverger, Maurice. L�In uènce des systèmes électoraux sur la vie politique. Paris: Armand Colin, 1950. 7. Duverger, Maurice. Les Partis politiques. Paris: Armand Colin, 1951. 8. Eckstein, Harry. �The Impact of Electoral Systems on Representative Government�. În Comparative Politics: a Reader, editat de Harry Eckstein i David Apter, 247�254. New York: Free Press, 1963. 9. Fisichella, Domenico. Elezioni e Democrazia. Bologna: Il Mulino, 1982. 10. Fisichella, Domenico. Istituzioni e Società. Napoli: Morano, 1986. 11. Grumm, John G. �Theories of Electoral Systems�. Midwest Journal of Political Science 2, No. 4 (Nov., 1958), 357�76. 12. Lavau, Georges. Partis politiques et realités sociales: Contribution à une étude réaliste des parties politiques. Paris: Armand Colin, 1953. 13. Leys, Colin. �Models, Theories, and the Theory of Political Parties�. Political Studies 7, No. 2 (1959), 127�46. 14. Lijphart, Arend. �The Political Consequences of Electoral Laws, 1945�1985�. American Political Science Rewiew 84, No. 2 (June, 1990), 481�96. 15. Lijphart, Arend. Electoral Systems and Party Systems: A Study of Twenty-seven Democracies, 1945�1990. Oxford: Oxford University Press, 1994. 16. Lijphart, Arend. Le democrazie contemporanee. Bologna: Il Mulino, 1988 (1984). 17. Lijphart, Arend, Grofman, B. Changes amd Choices in Electoral Systems. New York, Praeger, 1984. 18. Lipset, Seymour Martin, Stein Rokkan. Party Systems and Voter Alignments: Cross-National Perspectives. New York: The Free Press, 1967. 19. Lipson, Leslie. The Democratic Civilization. New York: Oxford University Press, 1964. 20. Nohlen, Dieter. Enciclopedia electoral latinoamericana y del Caribe. San Jose: Istituto Interamericano de Derechos Humanos, 1993. 21. Nohlen, Dieter. Sistemas electorales del mundo. Madrid: Centro de Estudios Constitucionales, 1981. 22. Nohlen, Dieter. Wahlsysteme der Welt: Daten und Analysen: ein Handbuch. München: Piper, 1978. 23. Olson, Mancur. The Logic of Collective Action, Public Goods and the Theory of Groups. Cambridge: Harvard University Press, 1965. 24. Piretti, Maria Serena. I Sistemi Elettorali in Europa tra �800 e �900. Roma-Bari: Laterza, 1997. 25. Piretti, Maria Serena. La fabbrica del voto. Roma-Bari: Laterza, 1998. 26. Piretti, Maria Serena. La legge tru a. Bologna: Il Mulino, 2003. 27. Polsby, Nelson W., Aaron Wildavsky. Presidential Elections: Strategies of American Electoral Politics, 4th edn. New York: Scribner, 1976. 28. Rae, Douglas. The Political Consequences of Electoral Laws, 2nd edn. New Heaven: Yale University Press, 1967. 29. Riker, William H. �Implications from the Disequilibrum of Majority Rule for the Study of Institutions�. American Political Science Review 74, No. 2 (1980), 432�46. 30. Riker, William H. �The Two-Party System and Duverger�s Laws: an essay on the History of Political Science�. American Political Science Rewiew 76 (Dec., 1982), 753�66. 31. Sartori, Giovanni. Mala tempora. Roma-Bari: Laterza, 2004b. 32. Sartori, Giovanni. �Le leggi sull�in uenza dei sistemi elettorali�. Rivista italiana di scienza politica 80 1 (1984). 33. Sartori, Giovanni. �Political Development and Political Engineering�. În Public Policy, Vol. XVII, editat de D. Montgomery i A.O. Hirschman, 261�98. Cambridge: Harvard University Press, 1968. 34. Sartori, Giovanni. Elementi di teoria politica, 3rd edn. Bologna: Il Mulino, 1995. 35. Sartori, Giovanni. Ingegneria costituzionale comparata, 5th edn. Bologna: Il Mulino, 2004a. 36. Sartori, Giovanni. Parties and Party Sistems, Cambridge University Press, 1976. 37. Schattschneider, Elmer Eric. The Semisovereign People: A Realist�s View of Democracy in America. New York: Harcourt Brace College Publishers, 1960. 38. Taagepera, Rein, Matthew Soberg Shugart. �Predicting the Number of Parties: A Quantitative Model of Duverger�s Mechanical E ects�. American Political Science Rewiew 87 (1993), 455�64. 39. Taagepera, Rein, Matthew Soberg Shugart. Seats and Votes: The E ects and Determinants of Electoral Systems. New Heaven: Yale University Press, 1989. Teoria sistemelor de partide