PERSPECTIVE2009.pdf 112 Rela ia dintre ideologie i teorie la Karl Marx i Friedrich Engels Acest articol are drept subiect discutarea aspectului ideologic al teoriei marxiste în sensul în care aceasta îns i se dovede te a  în acela i timp i o ideologie. Direc iile în care se va structura lucrarea mea vizeaz : dimensiunea ideologic pro- priu-zis prezent în scrierile lui Marx, mergând pe direc ia consider rii lui atât ca teoretician, cât i ca intelectual implicat activ în via a politic , pe de-o parte, i problema contribu iei posterit ii marxiste în structurarea teoriei în ideologie, aplecându-m asupra primului i totodat celui mai important astfel de demers, cel al lui Engels, pe de alt parte. I Subiectul asimil rii teoriei de c tre ideologie la Marx este în- deob te discutat tangen ial,  ind considerat un adev r evident, o axiom în abordarea marxismului1. Dar lucrurile nu sunt totu i foarte clare în acest sens, c ci gândirea marxist în opinia multor cercet tori presupune dou dimensiuni distincte � una teoretic i alta ideologic 2. Prima dintre acestea se refer la setul de instru- mente conceptuale i de a rma ii cu caracter teoretic elaborate de Marx ce de nesc astfel un demers epistemologic coerent i care poate  considerat în termenii weberieni ai neutralit ii axiologice3. Cea de-a doua dimensiune îns reprezint cealalt �fa a lui Ja- nus�, în sensul unei structuri argumentative teleologice ce aduce în discu ie o viziune privind lumea i via a, de nindu-se în termenii unui model de credin e înc rcate simbolic i de expresii care pre- zint , interpreteaz i evalueaz lumea într-o modalitate speci c , orientat c tre modelarea, mobilizarea, direc ionarea, organizarea Valentin Quintus Nicolescu The author tackles the controversial problem of the relation between theory and ideology in Karl Marx�s and Friedrich Engels� political writings. The article is structured into two main parts: the  rst one is focused on Marx�s vision of a revolutionary intellectual as a base for the development of both theory and ideology. The second one deals with Marx�s posterity, as it was established by the contribution of Friedrich Engels. Karl Marx; Friedrich Engels; Theory; Ideology; Orthodox Marxism. 113Perspective politiceiunie 2009 i justi carea unor anumite moduri sau direc ii de ac iune i c tre anatemizarea altora4. De altfel, din aceast perspectiv , gândirea lui Marx este i cea care origineaz la nivel teoretic conceptul critic modern �ideologie� în sensul s u generic de ansamblu de idei i credin e ce î i datoreaz existen a, cel pu in în parte, faptului c serve te anumitor interese5. Faptul c un acela i corp de idei prezint caracteristici ce îl pot identi ca atât ca teorie (economic , politic , sociologic ), cât i ca ideologie ridic reale probleme în momentul în care se încearc decantarea lor, separarea în sensul unei analize indepen- dente a  ec rei dimensiuni ori în încercarea de a analiza, de exemplu, variile texte ale lui Marx dintr-o perspectiv sau alta6. �Este uimitor s constat m corectitudinea ideilor lui Tocqueville, de i metodele sale erau impresioniste, în timp ce propozi iile centrale ale lui Marx s-au dovedit a  gre ite, de i metodele sale erau academice�7. Este oare aceast a rma ie � ce rezum impresia general pe care o las teoria lui Marx � rezultatul faptului c în cazul lui Tocqueville avem de-a face cu o abordare care, cu mijloacele observa iei, nu se vrea altceva de- cât o analiz comparat , pe când, în cazul lui Marx, este vorba despre utilizarea unui instrumentar teoretic complex în scopul argument rii, sus inerii unei pozi ii ideologice? Mai precis, Marx tinde s asocieze (unii, precum Weber, consider c este vorba de o confuzie) modelul explica iei teoretice cu sensul axiologic al unei datorii de a  , p r sind astfel t râmul cercet rii neutre pentru a- i pune teoria în slujba unei cauze8, cea a cre rii unei lumi viitoare, utopice. Marxismul, din acest punct de vedere, poate  mai degrab în eles nu ca o metod a criticii istorice destinate a demasca toate ra ionaliz rile i iluziile ideologice, ci ca o �nou religie� ce a combinat credin e puternice cu certitudini cvasi- ti- in i ce9. Astfel, cum inspirat consider Walicki, marxismul s-a dovedit a  cea mai in u- ent form de milenarism secularizat i totodat cea mai utopic ideologie modern (sub preten ia de a  anti-utopic )10. Dac aplic m instrumentarul critic dezvoltat de teoria lui Marx în examinarea ei, observ m c demersul marxist transcende prin înglobare11 dife- ren ele identi cate la nivelul teoriilor ce î i propun a impune indivizilor noi iluzii i cele ce î i propun investigarea mi c rilor sociale create de c tre oamenii în i i (diferen a dintre investiga ia empiric i specula ia vizionar , respectiv cea dintre a descrie i a prescrie), anumite lucr ri putând  considerate mai degrab descriptive i investigative la nivel empiric (precum Capitalul ori Contribu ii la critica economiei politice), în timp ce altele sunt vizionare i prescriptive, re ectând activismul politic al autorilor (precum Manifestul Partidului Comunist). Amalgamarea dimensiunii teoretico- tiin i ce cu cea ideologic reprezint una dintre marile probleme c reia posteritatea (în sensul de descenden intelectual ) lui Marx a trebuit s îi g seasc solu ii, mai ales de-a lungul R zboiului Rece, când fac iunea le- ninist se g sea la guvernare în statele socialiste12, a rmându- i monopolul asupra in- terpret rii operei lui Marx. Orice ac iune, pe la mijlocul secolului al XX-lea, presupunea i implica adoptarea unei atitudini cu privire la Uniunea Sovietic 13, iar dac , a a cum spune Marx, orice ideologie poate  identi cat cu anumite interese (de clas ), atunci a  marxist implic reprezentarea c ror interese? Ale proletariatului universal ori ale repre- zentan ilor acestuia, reuni i în partidele comuniste de orientare bol evic ? Astfel, se ridic i o serie de alte tipuri de probleme, precum cea a de ni iei clasei i a rela iei acesteia cu ideologia în teoria lui Marx ori, mai relevant pentru cazul concret al regimurilor socialiste, dac se poate vorbi despre clase în comunism (chiar i în sensul în care abordeaz su- biectul Machajski ori Gouldner, al unei clase de lideri politici origina i în rândurile unei elite 114 intelectuale nemul umite i dominate de propriile construc ii ideologice14). Întrebarea privind subordonarea teoriei unei cauze politice manifeste, ce se reg se te în a rmarea �legitimit ii� ortodoxiei ideologice leniniste ce a stat la baza apari iei Interna- ionalei a III-a dar i a construirii lag rului socialist est-european de dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, deriv în fapt din nucleul operei întemeietorilor � Marx i Engels �, iar problema fundamental nu este dac posteritatea lui Marx a reu it s disting între cele dou dimensiuni, ci mai degrab dac Marx a f cut-o. Marx î i vede propria teorie ca apar inând totodat � tiin elor naturale�, dar i dimensiunii ideologice15. Prin asocierea cu tiin ele naturale, Marx avea în vedere originarea propriului construct teoretic în cercetarea faptelor sociale reale, m surabile în sens compteian, prin metoda materialismului dialectic pe care o dezvoltase, dar i �eliberarea� lui de tarele parti pris- ului de clas 16, prin adoptarea unei pozi ii ce se dore te ca  ind eliberat de v lul ideolo- gic, limitat la examinarea propriu-zis a datelor originate în realitatea economic (privit ca material ) i la interpretarea acestora în sensul structurat deja de contribu ia teoretic a lui Darwin17. Eliminând elementele speculative de sorginte �idealist � i deci suscep- tibile, conform propriei viziuni, de a  nimic altceva decât fantasme ideologice, produs al concep iei c ideile se origineaz în alte idei în mod independent de realitate18, Marx consider c propria sa abordare în studiul societ ii este singura capabil de a genera explica ii i predic ii corecte, astfel dorind a se înregimenta, în spirit pozitivist, mai degra- b în rândul tiin elor naturale ca  zica ori matematica decât între disciplinele umaniste speculative precum  loso a19. Marx pretinde pentru sine i teoria sa obiectivitatea tiin i-  c speci c tiin elor naturale, în variile prefe e i postfe e ale Capitalului comparându- se cu  zicianul sau biologul i în mod repetat caracterizându- i metoda în acela i sens � tiin i c �20. Viziunea general privind tiin i citatea operei lui Marx este, din acest punct de vedere, una ce consider direc ia deschis de Marx ca pe o form de naturalism, ce inten ioneaz a oferi o teorie deductiv asupra capitalismului, formulând un set organizat de ipoteze privind mecanismele modului de produc ie capitalist i permi ând anumite pre- dic ii speci ce pe termen lung cu privire la sistemul capitalist21. Enrique Dussel, examinând scrierile economice ale lui Marx, consider c acesta uti- lizeaz i dezvolt o concep ie despre tiin mult diferit de cea, s o numim astfel, po- pperian 22. În primul rând, este vorba despre o critic fundamental a cadrului general al oric rei economii politice posibile, în special al economiei politice capitaliste. În al doilea rând, am avea dezvoltarea logic a conceptului de munc vie în general, i în special al muncii obiectivate ca i capital, f r a trece cu vederea nici un aspect al acesteia. În al treilea rând, este vorba despre constituirea de categorii în sensul de minim necesar pentru a permite existen a unui sistem explicativ al oric rei economii politice posibile, i în particular al economiei politice capitaliste; în al patrulea rând, ca judecat etic al oric rei economii politice posibile (ce trebuie întotdeauna s se refere la munca vie) i, în al cincilea rând, dezvoltarea unei func ii revolu ionare, practic-politice a con tiin ei de clas a proletariatului23. Dussel încearc astfel s ofere un model explicativ al teoriei lui Marx care s poat include atât dimensiunea tiin i c , dar i cea ac ional-ideologic a operei acestuia. Cu toate acestea, preten ia de obiectivitate ori, mai precis, de tiin i citate a teoriei marxiste pune o problem foarte serioas din perspectiva tipului de demers prin care se construie te sistemul gândirii lui Marx � este oare el unul care s se origineze, a a cum pretinde, în realitatea material ori aceast a rma ie reprezint mai degrab un credo Teorie politic 115Perspective politiceiunie 2009  loso c, o axiom de la care se încearc articularea unui produs teoretic valid? Gândirea lui Marx nu pare a face abstrac ie de �ideile ce se origineaz în alte idei�,  ind ea îns i din aceast perspectiv un produs ideatic critic-reactiv la anumite curente24, c zând astfel în capcana propriei de ni ii a ideologiilor. Marx nu o dat alege s î i articuleze teoria pornind de la ideile ori teoriile altora, pe care le critic din perspectiva asum rii unui fel de monopol absolut la nivelul explica iei ( e c vorbim despre domeniul social, economic ori politic),  uturând, a a cum suges- tiv ilustreaz Gouldner, idei adev rate în fa a ideologilor adver i i a teptându-se a ie i înving tor doar prin aceasta, a a cum Van Helsing domin vampirii prin simpla ar tare a cruci xului25. Din aceast perspectiv , Marx propune o nou formul de analizare a societ ii, construind astfel o teorie de sine st t toare, dar totodat tributar modelelor de gândire anterioare din punct de vedere metodologic, conceptual i deci în prelungirea acestora. El nu �iese� din istoria ideilor, nu o revolu ioneaz , cum argumenteaz Dussel, ci o interpreteaz critic în sens particular, propriu26. Eliminarea �falsei concep ii� conform c reia ideile ori teoriile se reg sesc într-o dimensiune aparte, distinct a existen ei con- duce c tre emergen a unei viziuni ce încearc derivarea dimensiunii conceptual-ideatice din fapte, din realitatea material , economic i social , de nind astfel în elesul pe care Marx îl d dea materialismului dialectic. Tratând el însu i problema ideologiei, marxismul apare i se prezint frecvent mai degrab ca o form de revela ie a adev rului decât ca o metod de analiz 27: �Comunismul nu este o doctrin , ci o mi care: el nu porne te de la principii, ci de la fapte. [�] Comunismul, în m sura în care este o teorie, este expresia teoretic a pozi iei proletariatului în aceast lupt ; el este sintetizarea teoretic a condi i- ilor eliber rii proletariatului�28. Teza de fundament la nivel epistemic pe care Marx o propune i care, în opinia sa, îl desprinde de toate abord rile teoretice anterioare o reprezint adecvarea teoriei la practic 29, idee ce va reprezenta mai târziu, în cadrul direc iei leniniste de interpretare (în sensul unit ii dintre teorie i practic ), conceptul de fundament pe care se vor opera modi c rile la nivelul ideologiei în sensul interpret rii i construirii sale de c tre agen i. Aceast tez constituie, în viziunea lui Marx, ruptura fundamental pe care o profeseaz la nivelul excursului teoretic gândirea sa nu doar în raport cu � loso a burghez �, dar i cu modelele socialiste anterioare, pe care de aici încolo le va denumi �utopice� tocmai pentru a ilustra distinc ia dintre propria sa viziune i cea a înainta ilor lui30. Distinc ia utopic / tiin i c în clasi carea tipurilor de demersuri doctrinare socialiste va  consacrat de Engels ca principal argument al diferen ierii calitative dintre socialismele premarxiste sau non-marxiste i opera lui Marx. Caracteristica operelor premerg toare lui Marx o reprezenta apari ia lor într-o perioad înc �necoapt � pentru socialismul �adev rat�, a a cum l-au profesat Marx i Engels, din punctul de vedere al dezvolt rii istorice a condi iilor materiale i a rela iilor sociale31, în timp ce varianta marxist reprezint un salt calitativ la nivel teoretic, fapt datorat nu doar efortului autorilor, ci i epocii în care ea apare. Într-un fel, a a cum voi discuta mai jos, cei doi autori argumenteaz în mod indirect ideea c marxismul este nu doar o simpl teorie, ci una care se valideaz prin simpla ei existen , în sensul determin rii apari iei ei de c tre condi iile materiale i sociale ale perioadei în care a fost scris . Însu i faptul apari iei sale o face s  e adev rat , iar forma i ideile expuse în cadrul teoriei nu vin decât s con rme, s argumenteze acest lucru. În al doilea rând, asociindu- i propria teorie economic i social cu dimensiunea ide- ologic , Marx consider c este vorba despre un demers întru totul legitim. Marx arat c 116 succesiunea istoric a modurilor de produc ie determin schimb rile din suprastructur , în sensul în care emergen a capitalismului, de exemplu, conduce nu doar c tre dep i- rea vechiului mod feudal de produc ie, dar i c tre apari ia unor noi forme institu ionale politice, de drept etc. Aceast schimbare presupune în fapt apari ia unei noi ideologii, aferent clasei revolu ionare burgheze, contrar vechilor sisteme de idei caracteristice feudalismului i pe care tinde a le înlocui ca instrument de control social32. Fiec rei clase (revolu ionar sau nu) îi este deci asociat o concep ie speci c despre lume i via , care se concretizeaz sub forma ideologiei ce justi c i modeleaz institu iile politice în urma revolu iei, oferind argumentele schimb rii politice revolu ionare într-un prim pas, pentru ca ulterior s reprezinte dominanta de gândire în societate, transformându-se într- un instrument de represiune. Teoria pe care Marx o dezvolt se propune ca viziune cu totul nou despre lume i via , constituit pe baze  loso ce i teoretice distincte i totodat opuse celor ce alimen- teaz ideologia clasei dominante33. Ea nu poate în mod implicit constitui altceva decât punctul de origine al ideologiei noii clase revolu ionare (de nit ca  ind i ultima), a prole- tariatului34, mergând pe principiul sintetizat de Birnbaum � o revolu ie în Praxis ce nu în- cepe cu propriile sale presupozi ii teoretice nu este deloc o revolu ie35. Sigur, se remarc aici în mod evident caracterul auto-referen ial � i astfel circular la nivelul argument rii36 � al gândirii marxiste, în sensul în care aceasta prezint tendin a de a argumenta în mod exclusiv prin raportarea la propriile structuri conceptuale i de idei, rod poate al tendin ei tipic germane de care amintea ironic Engels, de a construi sisteme  loso ce i teoretice atotcuprinz toare37. Tot în aceast caracteristic se origineaz i tr s tura atât de des amintit a marxismului, a gener rii de profe ii ce se auto-realizeaz (self-ful lling prophe- cies). Mergând cu interpretarea un pas mai departe, am putea spune c Marx presupune cu necesitate apari ia lui Marx sau a unui Marx, în sensul în care contradic iile interne din sânul societ ii capitaliste vor determina apari ia unei teorii care s fundamenteze ideologia proletariatului. C ci, conform propriei logici, odat elaborat teoria �adev rat �, ce re ect , anali- zeaz i explic în mod absolut realitatea, dat  ind caracterului ei strict determinist, ea nu poate  decât un instrument pus la îndemâna clasei proletare exploatate, oferindu-i bazele teoretice pe care s î i duc la îndeplinire misiunea istoric revolu ionar 38. Marx î i propune s dezvolte nu doar o simpl teorie socio-politic , ci un întreg arsenal de concepte i idei ce pot i trebuie, în opinia sa, s  e folosite ca arme politice, fapt explicit exprimat în ultima dintre �Tezele asupra lui Feurbach� � � loso i n-au f cut decât s inter- preteze lumea în moduri diferite; e vorba îns de a o schimba�39. Marx se vede pe sine ca pe un intelectual angajat nemijlocit în marea lupt politic , determinat din punct de vedere istoric, iar produsele sale teoretice de nesc astfel liniile directoare ale ac iunii politice40. Teoria i ideologia fac corp comun în slujba proletariatului i a revolu iei universale, idee ilustrat poate cel mai bine în paginile Manifestului Parti- dului Comunist. Karl Marx se de ne te în acela i timp ca un cercet tor al lumii sociale i ca activist politic, în acest sens  ind relevant a rma ia sa privind cele dou dimensiuni majore ale teoriei sale � tiin i c i ideologic totodat 41. Teorie politic 117Perspective politiceiunie 2009 II Cea de-a doua direc ie în care trebuie analizat , în opinia mea, dimensiunea ideolo- gic a teoriei lui Marx o constituie aportul posterit ii, în special al lui Friedrich Engels, la transformarea gândirii lui Marx dintr-un sistem dinamic i evolutiv într-o form de dogm cvasi-religioas , osi cat în untrul propriilor a rma ii teoretice. Aceast problem origi- neaz în general din aceea c prestigiul acordat lui Marx de unii dintre discipolii s i a condus deseori c tre considerarea cuvintelor lui drept o �sfânt scriptur � mai degrab decât un set de propozi ii supuse criticii42, iar  gura proeminent a acestei mi c ri pare a  chiar cea a prietenului i colaboratorului s u cel mai apropiat, Friedrich Engels. Dis- torsionarea ideilor lui Marx de c tre Engels va avea efecte profunde nu doar în ceea ce prive te receptarea propriu-zis a doctrinei marxiste, ci mai ales asupra dezvolt rii ulteri- oare a marxismului ca mi care politic . Engels scrisese înc din timpul vie ii lui Marx, în 1877, ca reac ie la apari ia scrierilor politico-economice ale lui Eugen Dühring, o lucrare în care îl comb tea pe acesta i pe care o publicase mai întâi în organul central al partidului socialist german, Vorwärts, i, mai apoi într-un volum, cu titlul �Domnul Eugen Dühring revolu ioneaz tiin a�, cunos- cut mai târziu ca Anti-Dühring. Din aceast critic adresat acestui teoretician socialist minor43 se vor extrage mai târziu trei capitole revizuite ce vor alc tui o bro ur considera- t a reprezenta fundamentarea teoretic a �socialismului tiin i c� ortodox44: �Dezvoltarea socialismului de la utopie la tiin �45. Teza fundamental pe care o enun Engels const în a rmarea tiin i cit ii teoriei lui Marx prin descoperirile sale majore � concep ia mate- rialist despre istorie i �dezv luirea secretului produc iei capitaliste cu ajutorul plusvalo- rii�46, ce desprind socialismul marxist de antecesorii s i denumi i de aici înainte �utopici�. Pe baza materialismului dialectic rezultat din �salvarea� în sens materialist de c tre Marx a metodei dialectice din idealismul hegelian i pe critica economiei politice profesate în Capitalul, Engels argumenteaz tiin i citatea socialismului marxist, totodat condam- nându-l la dogmatism prin structurile schematice pe care le propune privind schimbarea social , revolu ia socialist i apari ia societ ii comuniste. Ceea ce Marx l sase oarecum neexplorat � în special problematica organiz rii societ ii în perioada urm toare revolu iei socialiste � Engels caut s clari ce i s structureze. Popularitatea scrierii47 pe de-o parte i simplicitatea ei canonic pe de alta reprezint , consider, cheile în elegerii dogmatiz rii i osi c rii gândirii lui Marx la nivelul posterit ii sale. Astfel, Dezvoltarea socialismului de la utopie la tiin devine acel corp central de idei scrise ce structureaz i legitimeaz o ideologie politic , a a cum considera Gould- ner48. Pe de-o parte, faptul c a fost publicat în nenum rate edi ii i în tiraje mari a f cut ca primul i, probabil, cel mai relevant contact al interesa ilor cu socialismul marxist s  e intermediat de scrierea lui Engels49. Astfel, ideile centrale (îns numai acestea) ale lui Marx, sau un surogat al acestora, trecute prin  ltrul lui Engels, ce se exprima manifest îm- potriva alter rii ori interpret rii doctrinei50, au putut  larg popularizate în rândul adep ilor i activi tilor sociali ti. În acela i timp, ceea ce la început Engels numea ca  ind propriile sale idei51, odat cu trecerea timpului devin ideile în �cea mai mare parte� ale lui Marx i �în cea mai neînsemnat parte� ale sale, subliniind astfel prin apelul la autoritatea epis- temic a lui Marx validitatea propriilor concep ii52. Astfel, accesul nemijlocit la opera lui Marx s-a v zut într-o mare m sur a  intermediat de contribu ia lui Engels (în calitatea 118 sa de coautor al unei mari p r i din oper , dar i ca editor al acesteia dup moartea lui Marx), axat pe ideea oferirii cititorilor unui corp  nisat de scrieri teoretice facile, elabo- rate în sensul aplec rii lor c tre audien i al efectului ideologic imediat53. Concep ia lui Engels cu privire la tiin i citatea operei lui Marx, i deci implicit a propriei sale contribu ii, este rezumat în prefa a din 1885 a Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte, unde rezum ideile lui Marx: �a descoperit tocmai primul marea lege a dezvolt rii istoriei, lege în virtutea c reia toate luptele istorice, indiferent pe ce t râm ideologic s-ar desf ura ele, politic, religios  loso c sau oricare altul, nu sunt de fapt decât o expresie mai mult sau mai pu in clar a luptelor dintre clasele sociale, existen a acestor clase i totodat ciocnirile dintre ele  ind la rândul lor condi ionate de gradul de dezvoltare a situa iei lor economice, de caracterul i modul produc iei ca i al schimbului condi ionat de aceasta din urm �54. Aceast matrice teoretic pe care Engels o identi c drept esen pur a gândirii marxiste nu reprezint i nici nu poate  subiect al interpret rii, tocmai datorit caracterului �obiectiv- tiin i c� al formul rii ei, ce o transform dintr-o ipotez ce trebuie testat într-o axiom fundamental 55, de nitorie pentru un mod de a gândi i în elege lumea. Datoria e lor partidelor muncitore ti va  astfel, în opinia lui Engels, de a clari-  ca toate problemele teoretice ale socialismului în spiritul i litera socialismului tiin i c german fundamentat de Marx i de el însu i, neuitând totodat c �socialismul, de când a devenit o tiin , cere s  e practicat, adic studiat, ca o tiin �56. Pe de alt parte, felul în care Engels exprim ideile lui Marx în Dezvoltarea socia- lismului de la utopie la tiin reprezint cea de-a doua cheie în în elegerea fenome- nului studiat aici, prin aceea c avem de-a face cu o expunere profund simpli cat , reprezentând mai degrab un �schelet� al gândirii marxiste, un manifest de popula- rizare a acesteia, poate în spiritul în care atât Marx, cât i Engels au în eles s î i considere propria oper atât ca demers tiin i c cât i ca manifest politico-ideologic. Coroborând aceasta cu greutatea notorie ( i totodat recunoscut de autorul însu i) a parcurgerii celor mai multe dintre lucr rile lui Marx, se poate considera lesne c bro ura lui Engels avea prioritate în cazul apelului � necesar, de altfel, în dezbaterile politice � la gândirea fondatorilor. Engels impune astfel un canon în privin a gândirii marxiste, ce va supravie ui autorului, determinând în mod fundamental dezvoltarea ulterioar a marxismului57. În acela i timp, element extrem de important, Engels mai face un pas hot râtor în di- rec ia transform rii gândirii marxiste, considerând metoda dialectic drept una tiin i c , mai precis ca metod ce ine de tiin ele naturii58, astfel deschizând calea c tre asumarea monopolului la nivel societal asupra adev rului (privind orice tip de demers, de la tiin ele naturii la cele umane) de c tre partidele de orientare marxist-leninist 59. Retr gându- se la Londra, Engels a rm c s-a apucat temeinic de studiul tiin elor exacte, notând: �urm ream s m conving i în am nunt de un adev r în privin a c ruia în general nu aveam nici o îndoial , i anume c în natur , prin haosul nenum ratelor transform ri, î i croiesc drum acelea i legi dialectice ale mi c rii care guverneaz i în istorie întâmplarea aparent a evenimentelor, acelea i legi care, str b tând ca un  r ro u i istoria dezvolt rii gândirii omene ti, intr treptat în con tiin a omului care gânde te, legi care pentru prima oar dezvoltate într-un chip cuprinz tor, dar într-o form misti cat , de Hegel i pe care noi ne-am str duit s le cur m i s le prezent m în toat simplitatea i în toat valabi- litatea lor universal �60. Engels îns nu speci c niciodat care este acea form simpl a dialecticii profesate de el i de Marx61. Teorie politic 119Perspective politiceiunie 2009 Practic, Engels transform dialectica dintr-o metod  loso c într-una aplicabil i domeniilor tiin elor exacte, direc ie pe care va încerca mai apoi s o urmeze scriind Dialectica naturii, în 1883, prin care urm rea înregimentarea metodei materialismului dialectic în rândul tiin elor exacte62. Opera neterminat va  publicat în întregime în Uniunea Sovietic ,  ind pus astfel în circula ie i contribuind la modi carea radical a gândirii marxiste63. Marxismul va  astfel rede nit, cel pu in în varianta sa leninist , ca un model explicativ total, capabil a trata problematici extrem de variate, de la cele sociale, politice, economice ori tiin i ce pân la aspectele ce regleaz comportamentul cotidian al indivizilor64. Dac în Occident pluralitatea interpret rilor scrierilor lui Marx în rândurile diverselor curente de stânga este în continuare un element de nitoriu, direc ia ini iat de c tre Engels i continuat de Lenin va respinge orice form de modi care de substan a fundamentelor ideologice ale sistemului. Dimensiunea ideologic devine astfel un capital exclusiv al partidului � mai precis, al elitei de la vârful acestuia, de regul redus la o sin- gur persoan , �gânditorul� o cial, eful partidului. Numai acesta, în buna tradi ie amintit mai sus, poate oferi direc ii de interpretare a ideologiei o ciale, numai el poate în elege evenimentele i le poate explica gra ie accesului nemediat la misterele marxism-leninis- mului, orice interpretare concurent  ind eliminat sub acuza revizionismului. A a se face c stabilirea de c tre Engels a canonului ortodox în gândirea marxist a determinat mai târziu utilizarea acestuia ca referin în detectarea ori argumentarea �de- vierilor� ideologice, a �oportuni tilor� i a �tovar ilor de drum�, contribuind astfel � de i indirect � la legitimarea ideologic a epur rilor politice ce au avut loc în cadrul partidelor socialiste de orientare leninist . A a s-a petrecut, de exemplu, cu legatarii testamentari ai operelor lui Marx i Engels (Bernstein, Kautsky65 i Bebel), care au fost acuza i de c tre editorii ru i în nenum rate rânduri de a  operat distorsion ri �oportuniste� asupra teoriei celor doi, în buna tradi ie inaugurat chiar de Lenin66. Poate cel mai bun exemplu îl con- stituie Georg Lukács, cel care în Istorie i con tiin de clas argumenta în favoarea orto- doxiei engelsiene67 i care va  printre cei care vor suferi acuzele de revizionism împotriva c rora luptase pân atunci, punând astfel bazele marxismului occidental. În acela i timp, ortodoxismul engelsian i dezvoltarea sa de tip leninist vor oferi par- tidelor comuniste acel corp bine delimitat de idei în raport cu care se vor pozi iona la nivelul interpret rii ideologice i a c rui respectare va reprezenta una dintre cerin ele fundamentale pentru asigurarea supravie uirii acestora în arealul din spatele Cortinei de Fier68. Faptul c Engels s-a manifestat în mod explicit împotriva alter rii ideilor exprimate de el în special în Dezvoltarea socialismului de la utopie la tiin va  preluat ca atare de c tre Lenin, care, de i va interpreta i distorsiona masiv ideile fondatorilor, va avea aceea i preten ie cu privire la opera sa. Corpul central de idei ale marxismului a a cum a fost el edi cat la origine se transfor- m într-o cu totul nou formul , în parte datorit auto-asumatei duble dimensiuni tiin i-  ce i ideologice ce apare în scrierile lui Marx, în parte ( i poate mai important) datorit contribu iei lui Engels, care, ac ionând cumva în spiritul viziunii ideologice a lui Marx, alege s simpli ce, s dogmatizeze teoria în încercarea de a o populariza, poate în ideea de a contribui la gr birea apari iei con tiin ei de clas a proletariatului. 120 Referin e 1 În general, mai ales în perioada R zboiului Rece, temele de discu ie legate de aceast problematic se structureaz în jurul unei abord ri critice a teoriei marxiste, vizând în general contribu ia tiin i c a acesteia (în sociologie, economie politic etc.), problema ideologiei  gurând astfel în acest tip de demers doar ca argument în favoarea sus inerii tezei conform c reia gândirea lui Marx este orientat ideologic i, deci, nu are un caracter obiectiv tiin i c. Vezi Harvey Rich, �Marxism as Dogma, Ideology and Theory in Contemporary Political Sociology�, Canadian Journal of Political Science 9, No. 4 (Dec., 1976), 654-67. În acela i timp, anumite critici provenite din rândul marxismului occidental se orienteaz c tre argumentarea rela iei ideologie- tiin în cadrul mainstream-ului academic, în sensul instrumental al tiin ei ca arm de clas , sus inând astfel existen a unei incompatibilit i funciare de în elegere i de interpretare între marxism i � tiin ele burgheze� � vezi Peter Beilharz, �Marxism and History�, Thesis Eleven, No. 2, 7- 22. 2 Astfel, se consider c gândirea lui Marx trebuie perceput ca un întreg dat  ind �imposibilitatea oric rei separa ii duale între nivelurile material i ideologic�, Lucio Colletti, From Rousseau to Lenin: Studies in Ideology and Science (London: New Left Books, 1972), 10. 3 Karl Löwith, Max Weber and Karl Marx (London: Routledge, 1993), 44-50. Concepte i idei derivate din gândirea lui Marx î i vor g si aplicarea în varii domenii; un bun exemplu îl poate reprezenta utilizarea conceptului �fals con tiin � în psihologia social � vezi Martha Augoustinos, �Ideology, False Consciousness and Psychology�, Theory and Psychology 9, No. 3 (June, 1999), 295-312; Ignacio Dobles, �Marxism, Ideology and Psychology�, Theory and Psychology 9, No. 3 (June, 1999), 407-10. Pentru domeniul tiin ei politice, instrumentarul conceptual marxist combinat cu teoria weberian a statului pot conduce c tre rezultate extrem de interesante, a a cum o demonstreaz Peter Burnham în analiza sa privind contextul politic britanic � Peter Burnham, �Marxism, the State and British Politics�, British Politics, No. 1 (2006), 67-83. 4 David Miller (Ed.), Blackwell Encyclopaedia of Political Thought (Oxford: Blackwell, 1991), 235. Vezi i Dick Pels, Property and Power in Social Theory. A Study in Intellectual Rivalry (London: Routledge, 1998), 74-100. 5 Peter Railton, �Marx and the Objectivity of Science�, PSA: Proceedings of the Biennial Meeting of the Philosophy of Science Association 2 (1984), 814; Gyorgy Markus, �On Ideology-Critique � Critically�, Thesis Eleven, No. 43 (1995), 66. 6 Pentru discu ia privind rela ia ideologie / obiectivitate tiin i c la Marx, vezi i Railton, art. cit., 821�823. 7 Reinhard Bendix, �Inequality and Social Structure: A Comparison of Marx and Weber�, American Sociological Review 39, No. 2 (Apr., 1974), 150. 8 Raymond Boudon, Tratat de sociologie (Bucure ti: Humanitas, 1997), 123. 9 Andrzej Walicki, Marxism and the Leap to the Kingdom of Freedom. The Rise and Fall of the Communist Utopia (Stanford: Stanford University Press, 1995), 5; Paul Le Blanc, Marx, Lenin, and the Revolutionary Experience. Studies of Communism and Radicalism in the Age of Globalization (New York: Routledge, 2006), 49. Poate cea mai important critic privind dimensiunea tiin i c a operei lui Marx o ofer Karl Popper, care consider teoria lui Marx privind capitalismul ca ne tiin i c deoarece este nefalsi cabil � Daniel Little, The Scienti c Marx (Minneapolis: Minnesota University Press, 1986), 4; 177- 187. 10 Idem. Vezi i Gary North, Marx�s Religion of Revolution. Regeneration Through Chaos, 2nd edn. (Tyler: Institute for Christian Economics, 1989), 18-110 sau mai vechiul articol al lui Robert C. Tucker, �Marxism-Is it Religion?�, Ethics 68, No.2 (Jan., 1958), 125-130; Warren Goldstein, Marx, Critical Theory Teorie politic 121Perspective politiceiunie 2009 and Religion. A Critique of Rational Choice (Leidein / Boston: Brill, 2006), 1. 11 Stanley Moore, ,�Marx and Lenin as Historical Materialists�, Philosophy and Public A airs 4, No. 2 (Winter, 1975), 171-2; 174. 12 i când marxismul occidental a trebuit în mod necesar s aprofundeze reinterpretarea nucleului de idei marxiste ( i leniniste) în jurul c ruia se constituise în ideea delimit rii lor de dogmatismul �socialismului de stat�, a at sub monopolul ideologic al ramurii leniniste sovietice. Poate cea mai relevant lucrare în acest sens o reprezint Lenin and Philosophy and other Essays a lui Althusser (London: New Left Books, 1971). Vezi, de asemenea, Steven B. Smith, �Althusser�s Marxism without a Knowing Subject�, The American Political Science Review 79, No. 3 (Sep., 1985), 641; Michael Sprinkler, �The Legacies of Althusser�, Yale French Studies, No. 88 (1995), 201-25; Michael Gordy, �Reading Althusser: Time and the Social Whole�, History and Theory 22, No.1 (Feb., 1983). 1-21; Robert Paul Resch, Althusser and the Renewal of Marxist Social Theory (Berkeley,Los Angeles, Oxford: University of California Press, 1992), 23-33. În acela i sens a fost utilizat gândirea lui Gramsci pentru a realiza o delimitare real de direc ia sovietic � vezi Paul Piccone, �Gramsci�s Marxism: Beyond Lenin and Togliatti�, Theory and Society 3, No. 4 (Winter, 1976), 487; Leonardo Paggi, �Gramsci�s General Theory of Marxism�, în Gramsci and Marxist Theory, ed. Chantal Mou e (London: Routledge, 1979), 113-167. 13 Raymond Aron, Opiumul intelectualilor (Bucure ti: Ed. Curtea Veche, 2008), 55. Vezi i George Reisch, How the Cold War Tansformed Philosophy of Science. The Icy Slopes of Logic (Cambridge: Cambridge University Pres, 2005), 6; Richard Hudelson, �Marxist Science as Ordinary Science�, Noûs 20, No. 1 (Mar., 1986), 53. 14 Wac aw Machajski, The Evolution of Social Democracy (1899) apud Daniel Bell, �One Road from Marx: On the Vision of Socialism, and the Fate of Wokers� Control in Socialist Thought�, World Politics 11, No. 4 (Jul., 1959), 491; Alvin Gouldner, �Marxism and Social Theory�, Theory and Society 1, No. 1 (Spring, 1974), 17-35. 15 Karl Marx, �Prefa la Contribu ii la critica economiei politice�, în Opere alese, Vol. 1, ed. Karl Marx i Friedrich Engels (Bucure ti: ESPLP, 1955), 361. 16 �În domeniul economiei politice, cercetarea tiin i c liber [�] ridic împotriva ei patimile cele mai violente, mai meschine i mai josnice ale omului: furiile interesului particular�, în Karl Marx, �Prefa la prima edi ie german a vol. I din Capitalul�, în Opere alese, Vol. 1, ed. cit., 461. Vezi i Daniel Little, The Scienti c Marx, ed. cit., 3. 17 Într-o not de subsol la capitolul �Ma inismul i marea industrie� din Capitalul, Marx consider c , dac Darwin a examinat istoria �tehnologiei naturale�, propriul s u demers se dore te unul de studiere a �form rii organelor productive ale omului social, adic a bazei materiale a oric rei forme speciale de organizare social � � Karl Marx, Capitalul, Vol.1 (Bucure ti: Ed. PMR, 1948), 345�346. Vezi i Margaret Fay, �Did Marx O er to Dedicate Capital to Darwin?: A Reassessment of the Evidence�, în Journal of the History of Ideas 39, No. 1 (Jan.�Mar., 1978), 133�146; Peter Worseley, Marx and Marxism, 2nd edn. (London: Routledge, 2002), 59-62. 18 Ca produs al diviziunii muncii, la nivelul muncii intelectuale � Friedrich Engels, �Engels c tre Mehring�, în op. cit., vol. 2, 457-458. 19 Daniel Little, în �The Scienti c Standing of Marx�s Capital�, Review of Radical Political Economics 17, No. 4, 72�94, argumenteaz în favoarea tezei conform c reia Capitalul reprezint o lucrare riguroas de tiin social empiric . 20 Vezi Karl Marx, �Prefa la prima edi ie german a vol. I din Capitalul�, în Opere alese, Vol. 1, ed. cit., 458, unde Marx asociaz propriul demers cu cel al  zicianului. �Scopul  nal al acestei opere (al Capitalului � n.m.) este de a dezv lui legea economic a societ ii moderne�; �Punctul meu de vedere [�] concepe evolu ia conforma iei economice a societ ii ca un proces natural� � idem, 460. Engels va înt ri 122 asocierile de acest tip, în �Prefa a la al doilea volum din Capitalul�, comparând lucr rile predecesorilor lui Marx într-ale economiei politice cu chimi tii secolului al XVIII-lea care descoperiser oxigenul, îns �f r s b nuiasc m car ce au preparat� � în op. cit., 482�483. Mult mai clar argumenteaz Engels în prefa a din 1885 la Anti-Dühring, considerând metoda dialectic a socialismului lui Marx ca  ind de factur tiin i c � în Friedrich Engels, Anti-Dühring (Bucure ti: Ed. Pentru Literatur Politic , 1955), 15�20. 21 Daniel Little, The Scienti c Marx, ed. cit., 11. 22 Enrique Dussel, Towards an Unknown Marx. A Commentary on the Manuscripts of 1861�63 (London: Routledge, 2001), 185. 23 Idem, 185�186. 24 Gyorgy Markus, �On Ideology-Critique � Critically�, Thesis Eleven, No. 43 (1995), 67. 25 Gouldner, art. cit., 19. 26 Stuart Hall, �The Problem of Ideology � Marxism without Guarantees�, Journal of Communication Inquiry 10 (1986), 30�31. �Cât prive te îns forma sa teoretic , socialismul apare la început ca o dezvoltare, s spunem a a, consecvent a principiilor enun ate de marii ilumini ti francezi din secolul al XVIII-lea. Ca orice teorie nou , socialismul a trebuit s valori ce mai întâi materialul ideologic existent, de i el avea r d cinile în faptele economice materiale�, considera Engels, într-un mod întrucâtva contradictoriu cu tezele a rmate de Marx, care considera c teoria sa este critic în raport cu celelalte curente de idei i obiectiv în raport cu realitatea � Friedrich Engels, �Dezvoltarea socialismului de la utopie la tiin �, în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 105. 27 Martin A. Klein, �The Use of Mode of Production in Historical Analysis�, Canadian Journal of African Studies 19, No. 1 (1985), 10. 28 Friedrich Engels, �Comuni tii i Karl Heinzen�, în Karl Marx, Friedrich Engels, Opere, Vol. 4, (Bucure ti: Ed. Politic , 1962), 323. 29 Karl Marx, �Teze asupra lui Feuerbach�, în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 367�369, în special tezele 1�3, 5, 8. Vezi i Steven Best, The Politics of Historical Vision. Marx, Foucault, Habermas (New York: The Guilford Press, 1996), 48. 30 �Întrucât rela iile sociale nu erau înc su cient de dezvoltate pentru a permite clasei muncitoare s se organizeze ca i clas militant , primii sociali ti (Fourier, Owen, Saint-Simon i al ii) au fost nevoi i s se limiteze la visuri despre o societate model a viitorului i s condamne toate încerc rile � de pild grevele, asocia iile i ac iunile politice � întreprinse de clasa muncitoare pentru îmbun t irea cât de cât a situa iei ei. Dar dac nu trebuie s ne dezicem de ace ti patriarhi ai socialismului, a a cum chimi tii de azi nu se pot dezice de str mo ii lor � alchimi tii, trebuie s ne str duim în orice caz s nu c dem în gre elile lor, care pentru noi ar  de neiertat.� � Karl Marx, �Indiferentismul politic�, în Karl Marx, Friedrich Engels, Opere, Vol. 18 (Bucure ti: Ed. Politic , 1964), 305. 31 �Însemn tatea socialismului i a comunismului critico-utopic se a în raport invers cu dezvoltarea istoric . Pe m sur ce lupta de clas se dezvolt i ia forme bine conturate, aceast situare fantezist deasupra luptei de clas , aceast combatere fantezist a ei pierde orice valoare practic , orice îndrept ire teoretic �, Karl Marx, Friedrich Engels, �Manifestul Partidului Comunist�, în Opere alese, Vol. 1, ed. cit., 41. 32 Leon P. Baradat, Political Ideologies. Their Origins and Impact (Upper Saddle River, NJ: Pearson Education, 2003), 178. 33 Ehud Sprinzak, �Marx�s Historical Conception of Ideology and Science�, Politics Society, No. 5, 395, în special citatul din Robert C Tucker, Philosophy and Myth in Karl Marx. Marx i Engels considerau ideologia o r sturnare în oglind a realit ilor economico-sociale din baz i care prezint tendin a de a se considera autonom de acestea, din cauza neîn elegerii corecte a dezvolt rii diviziunii muncii (un bun exemplu constituindu-l critica lui Marx la Proudhon în �Scrisoarea c tre Anencov�, Opere alese, Vol. 2, Teorie politic 123Perspective politiceiunie 2009 ed. cit., 404-414. Vezi i Engels c tre Schmidt, op.cit., 452-455). Din aceast perspectiv tezele lui Marx reprezint rea ezarea pe bazele realit ii (de nite în mod ultim de modul de producere al vie ii) i, într-un fel, anularea sensului peiorativ asociat conceptului. 34 Steven Best, The Politics of Historical Vision. Marx, Foucault, Habermas, ed. cit., 48. 35 Norman Birnbaum, �The Crisis in Marxist Sociology�, în Recent Sociology , ed. Hans Dreitzel (London: Macmillan 1969), 42. 36 Harvey Rich, �Marxism as Dogma, Ideology and Theory in Contemporary Political Sociology�, Canadian Journal of Political Science 9, No. 4 (Dec., 1976), 658. 37 Friedrich Engels, Prefa a la edi ia englez , �Dezvoltarea socialismului de la utopie la tiin �, în op. cit., Vol. 2, 83�84. 38 �Socialismul modern nu este altceva decât re ectarea în gândire a acestui con ict real, oglindirea lui ideal în primul rând în mintea clasei care sufer direct de pe urma lui, a clasei muncitoare� � Friedrich Engels, Anti-Dühring (Bucure ti: Ed. Pentru Literatur Politic , 1955), 296. 39 Karl Marx, �Teze asupra lui Feuerbach�, în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 364. 40 �Nu aveam câtu i de pu in inten ia de a comunica aceste rezultate tiin i ce noi, în mod discret, numai lumii �savante�, prin lucr ri voluminoase. Dimpotriv . Amândoi intrasem adânc în mi carea politic , câ tigasem partizani în rândurile intelectualit ii [�] i ne creasem serioase leg turi cu proletariatul organizat. Ne revenea obliga ia de a motiva în mod tiin i c convingerea noastr ; pentru noi nu era mai pu in important s convingem proletariatul european, i în primul rând pe cel german, de juste ea concep iei noastre� � Friedrich Engels, �Contribu ii la istoria Ligii Comuni tilor�, în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 314. 41 Isaiah Berlin, Karl Marx. His Life and Environment, 4th edn., (Oxford: Oxford University Press, 2003), ix�x. De asemenea, vezi lucrarea lui Otto Rühle, Karl Marx. His Life and Work (New York: The Viking Press, 1929), 124�143; 155�164; 172�185; 243�318. 42 Kevin Harrison, Tony Boyd, Understanding Political Ideas and Movements (Manchester: Manchester University Press, 2003), 239. Este deja celebr a rma ia lui Marx în fa a dogmatiz rii propriei gândiri: �Întrebat dac anumite idei catalogate drept marxiste erau într-adev r a a, Marx a replicat � «Nu sunt un marxist»� � idem, 240 (de i, citit în contextul scrisorii lui Engels c tre Schmidt, a rma ia lui Marx reprezint un argument puternic în favoarea ortodoxismului � în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 446). În acela i timp, Engels, în scrisoarea c tre Mehring, pare a origina într-un fel cultul fa de Marx, de i într-un mod indirect � �Engels c tre Mehring�, în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 456. Acela i Mehring va publica, mai apoi, unul dintre primele volume privind via a i opera lui Marx. 43 Pentru o idee privind opera propriu-zis a lui Dühring, vezi excelentul articol al lui Richard Adamiak, �Marx, Engels and Dühring�, Journal of the History of Ideas 35, No. 1 (Jan.�Mar., 1974), 98�112. 44 De i, în acea perioad , se considerau ca  ind patru fondatorii socialismului tiin i c � Marx, Engels, Rodbertus i Lasalle. Vezi i James Bonar, �Friedrich Engels�, The Quarterly Journal of Economics 10, No. 1 (Oct., 1895), 95. 45 În Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 83-140. Prima dat a ap rut în 1880, sub titlul de Socialismul utopic i socialismul tiin i c, în Fran a. 46 Friedrich Engels, �Dezvoltarea socialismului de la utopie la tiin �, în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 123. 47 Engels însu i a rm , f r a  modest, în prefa a la edi ia englez c , ajuns la a zecea limb în care este tradus , mica sa lucrare dep e te în popularitate pe cele anterioare ale lui Marx: �nu am cuno tin ca vreo alt oper socialist , inclusiv Manifestul Comunist din 1848 sau Capitalul lui Marx, s  fost tradus de atâtea ori. În Germania a avut patru edi ii, cu un tiraj total de aproximativ 20.000 de exemplare� � idem, 84. 124 48 Alvin W. Gouldner, �Marxism and Social Theory�, Theory and Society 1, No. 1 (Spring, 1974), 19. 49 Paul Thomas, Marxism and Scienti c Socialism. From Marx to Althusser (London: Routledge, 2008), 35. 50 Terrell Carver, Engels. A Very Short Introduction (Oxford: Oxford University Press, 2003), 56. 51 Vezi Friedrich Engels, �Vechea prefa la Anti-Dühring�. Despre dialectic [1878]�, în Friedrich Engels, Anti-Dühring, ed. cit., 363. 52 Prefa a la edi ia a doua din Anti-Dühring, 1885, în idem, 13. Engels continu , spunând c întreg manuscrisul i-a fost citit lui Marx, primind într-un  nal aprobarea acestuia. De altfel, Engels mai a rm c a operat modi c ri în p r ile atribuite lui Marx, pentru a spori relevan a textului. 53 Paul Thomas, op. cit., 38. 54 Friedrich Engels, �Prefa a la a treia edi ie german (1885)�, în Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte, ed. Karl Marx (Moscova: Ed. În Limbi Str ine, 1947), 9. 55 Aceast lege �are pentru istorie aceea i însemn tate ca i legea transform rii energiei pentru tiin ele naturii� � idem, 9�10. 56 Aici subliniind înc o dat teza marxist a adecv rii teoriei i practicii � Friedrich Engels, �Prefa a la R zboiul r nesc german�, în Opere alese, Vol. 1, ed. cit., 677. 57 Un bun exemplu îl constituie evolu ia mi c rii socialiste i comuniste din Germania pân la începutul Primului R zboi Mondial, unde cele dou mari partide ce reprezentau interesele clasei muncitoare � Partidul Social-Democrat i cel Comunist �, în po da disputelor privind tacticile schimb rii sociale (violent / non-violent), au c utat a- i educa i disciplina membrii în virtutea aceluia i nucleu de idei comune, originate în concep iile lui Engels. Vezi Eric D. Weitz, Creating German Communism, 1890�1990: From Popular Protests to Socialist State (Princeton: Princeton University Press, 1997), 18�61; Pierre Broué, The German Revolution, 1917�1923 (Leiden / Boston: Brill, 2005), xiv; 11�42. 58 Paul Thomas, op. cit., 15�20. 59 Marx însu i nu expune pe larg în scrierile sale o doctrin  loso c materialist din acest punct de vedere, sistemul global al  in ei, al gândirii, al naturii, al istoriei, al artei i al omului � materialismul dialectic îi este posterior,  ind în special crea ia lui Engels � vezi i Évelyne Pisier, Istoria ideilor politice (Timi oara: Ed. Amarcord, 2000), 164. Vezi i John L. Stanley, �Marx, Engels and the Administration of Nature�, History of Political Thought XII, No. 4 (Winter, 1991), 647�670. 60 Idem, 16. 61 Terrell Carver, op. cit., 48. 62 Vezi i �Introducerea la Dialectica naturii�, în Opere alese, Vol. 2, ed. cit., 52�69. De asemenea, vezi Charles F. Elliott, �Quis Custodiet Sacra? Problems in Marxist Revisionism�, Journal of History of Ideas 28, No. 1 (Jan.�Mar., 1967), 71�86. 63 Paul Thomas, op. cit., 36. Vezi i Paul Mattick, �Marxism and the New Physics�, Philosophy of Science 29, No. 4 (Oct., 1962), 350�364. 64 De i completamente absurd , aceast form extrem a ideologiei reprezint una dintre tr s turile principale caracteristice totalitarismelor de tip sovietic. Vezi Raymond Aron, Democra ie i totalitarism (Bucure ti: Ed. All Educa ional, 2001), 200�201. 65 De i Kautsky, fost secretar i prieten al lui Engels, se plasa pe pozi iile maestrului s u în privin a problemei ortodoxismului. Vezi Stephen Eric Bronner, �Karl Kautsky and the Twilight of Orthodoxy�, Political Theory 10, No. 4 (Nov. 1982), 580; Karl Kautsky, Reform social sau revolu ie? (Bucure ti: Ed. Partidului Social-Democrat, 1944), în special partea I, 7�74; Karl Kautsky, Doctrina economic a lui Karl Marx (Bucure ti: Ed. Partidului Social-Democrat, 1945), 4. 66 Idem, 37. 67 Spunând c �ortodoxia în problemele legate de marxism se refer exclusiv la metod . Ea Teorie politic 125Perspective politiceiunie 2009 implic convingerea tiin i c exprimat în ideea c prin marxismul dialectic a fost descoperit metoda just de cercetare, c aceast metod nu poate  dezvoltat , perfec ionat i aprofundat decât în sensul fondatorilor s i� � în Georg Lukács, Histoire et conscience de classe (Paris: Les Éditions de Minuit, 1960), 18. 68 Vezi i John Barber, �The Establishment of Intellectual Orthodoxy in the USSR, 1928�1934�, Past and Present, No. 83 (May, 1979), 141�164. Bibliogra e: Adamiak, Richard. �Marx, Engels and Dühring�. Journal of the History of Ideas 35, No. 1 (Jan.�Mar., 1974), 98�112. Aron, Raymond. Opiumul intelectualilor. Bucure ti: Ed. Curtea Veche, 2008. Baradat, Leon P. Political Ideologies. Their Origins and Impact. Upper Saddle River, NJ: Pearson Education, 2003. Barber, John. �The Establishment of Intellectual Orthodoxy in the USSR, 1928�1934�. Past and Present, No. 83 (May, 1979), 141�164. Beilharz, Peter. �Marxism and History�.Thesis Eleven, No. 2, 7�22. Bendix, Reinhard. �Inequality and Social Structure: A Comparison of Marx and Weber�. American Sociological Review 39, No. 2 (Apr., 1974), 149�161 Berlin, Isaiah. Karl Marx. His Life and Environment, 4th edn. Oxford: Oxford University Press, 2003. Best, Steven. The Politics of Historical Vision. Marx, Foucault, Habermas. New York: The Guilford Press, 1996. Birnbaum, Norman. �The Crisis in Marxist Sociology�. În Recent Sociology, ed. Hans Dreitzel. London: Macmillan, 1969. Blanc, Paul. Marx, Lenin, and the Revolutionary Experience. Studies of Communism and Radicalism in the Age of Globalization. New York: Routledge, 2006. Bronner, Stephen Eric. �Karl Kautsky and the Twilight of Orthodoxy�. Political Theory 10, No. 4 (Nov., 1982), 580�605. Broué, Pierre. The German Revolution, 1917�1923. Leiden / Boston: Brill, 2005. Carver, Terrell. Engels. A Very Short Introduction. Oxford: Oxford University Press, 2003. Colletti, Lucio. From Rousseau to Lenin: Studies in Ideology and Science. London: New Left Books, 1972. Dussel, Enrique. Towards an Unknown Marx. A Commentary on the Manuscripts of 1861�63. London: Routledge, 2001. Engels, Friedrich. Anti-Dühring. Bucure ti: Ed. Pentru Literatur Politic , 1955. Fay, Margaret. �Did Marx O er to Dedicate Capital to Darwin?: A Reassessment of the Evidence�. Journal of the History of Ideas 39, No. 1 (Jan.�Mar., 1978), 133�146. Goldstein, Warren S. Marx, Critical Theory and Religion. A Critique of Rational Choice. Leidein / Boston: Brill, 2006. Gouldner, Alvin. �Marxism and Social Theory�. Theory and Society 1, No. 1 (Spring, 1974), 17�35. Hall, Stuart. �The Problem of Ideology � Marxism without Guarantees�. Journal of Communication Inquiry 10 (1986), 28�44. Harrison, Kevin,Tony Boyd. Understanding Political Ideas and Movements. Manchester: Manchester University Press, 2003. Hudelson, Richard. �Marxist Science as Ordinary Science�. Noûs 20, No. 1 (Mar., 1986), 53�63. Kautsky, Karl. Reform social sau revolu ie?. Bucure ti: Ed. Partidului Social-Democrat, 1944. Klein, Martin A. �The Use of Mode of Production in Historical Analysis�. Canadian Journal of African 126 Studies 19, no. 1 (1985), 9�12. Le Blanc, Paul. Marx, Lenin, and the Revolutionary Experience. Studies of Communism and Radicalism in the Age of Globalization. New York: Routledge, 2006. Little, Daniel. �The Scienti c Standing of Marx�s Capital�. Review of Radical Political Economics 17, No. 4, 72�94. Little, Daniel. The Scienti c Marx. Minneapolis: Minnesota University Press, 1986. Löwith, Karl. Max Weber and Karl Marx. London: Routledge, 1993. Lukács, Georg. Histoire et conscience de classe. Paris: Les Éditions de Minuit, 1960. Markus, Gyorgy. �On Ideology-Critique � Critically�. Thesis Eleven, No. 43 (1995), 66�99 Marx, Karl, Friedrich Engels. Opere alese, dou vol. Bucure ti: ESPLP, 1955. Marx, Karl, Friedrich Engels. Opere, vol. 18. Bucure ti: Ed. Politic , 1964. Marx, Karl, Friedrich Engels. Opere, Vol. 4. Bucure ti: Ed. Politic , 1962. Marx, Karl. Capitalul, Vol. 1. Bucure ti: Ed. PMR, 1948. Mattick, Paul. �Marxism and the New Physics�. Philosophy of Science 29, no. 4 (Oct., 1962), 350�364. Moore, Stanley. �Marx and Lenin as Historical Materialists�. Philosophy and Public A airs 4, no. 2 (Winter, 1975), 171�194. North, Gary. Marx�s Religion of Revolution. Regeneration Through Chaos, 2nd edn. Tyler: Institute for Christian Economics, 1989. Railton, Peter. �Marx and the Objectivity of Science�. PSA: Proceedings of the Biennial Meeting of the Philosophy of Science Association 2, 1984, 813�826 Reisch, George. How the Cold War Transformed Philosophy of Science. The Icy Slopes of Logic. Cambridge: Cambridge University Pres, 2005. Resch, Robert Paul. Althusser and the Renewal of Marxist Social Theory. Berkeley, Los Angeles, Oxford: University of California Press, 1992. Rich, Harvey. �Marxism as Dogma, Ideology and Theory in Contemporary Political Sociology�. Canadian Journal of Political Science 9, no. 4 (Dec., 1976), 654�667. Robert C. Tucker. �Marxism � Is it Religion?�. Ethics 68, No. 2 (Jan., 1958), 125�130. Rühle, Otto. Karl Marx. His Life and Work. New York: The Viking Press, 1929. Sprinkler, Michael. �The Legacies of Althusser�. Yale French Studies, No. 88 (1995), 201�225. Sprinzak, Ehud. �Marx�s Historical Conception of Ideology and Science�. Politics Society, No. 5, 395�416. Thomas, Paul. Marxism and Scienti c Socialism. From Marx to Althusser. London: Routledge, 2008. Walicki, Andrzej. Marxism and the Leap to the Kingdom of Freedom. The Rise and Fall of the Communist Utopia. Stanford: Stanford University Press, 1995. Weitz, Eric D. Creating German Communism, 1890�1990: From Popular Protests to Socialist State. Princeton: Princeton University Press, 1997. Teorie politic