PERSPECTIVE2009.pdf 132 Recenzie Când Machiavelli îi ia locul lui Marx Crizele de succesiune sunt o constant a regimurilor comunis- te, din Uniunea Sovietic a anilor �20 pân în Coreea de Nord de ast zi. Este ironic c într-un sistem politic care î i propune un con- trol absolut asupra societ ii schimbarea liderilor a fost, în general, marcat de confuzie i dezordine. România comunist nu a fost o excep ie. În ultimul s u volum ap rut în limba român , politologul i istoricul elve ian Pierre du Bois examineaz luptele pentru putere care au înso it moartea, în 1965, a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cum evenimentele de atunci s-au desf urat aproape în întregi- me �în spatele scenei�, singurele surse de informa ii sunt m rturiile celor implica i. Astfel, în perioada 1990-1996, autorul a purtat con- vorbiri cu o serie de fo ti lideri ai Partidului Comunist Român, prin- tre care Gheorghe Apostol, Alexandru Bârl deanu, Silviu Brucan, Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu-Mizil, Leonte R utu i Ilie Verde . Desigur, du Bois î i prive te interlocutorii cu scepticism. Avea, totu i, de-a face cu oameni care au tras sforile într-un regim care ne-a �obi nuit cu minciuna deconcertant �. Autorul este îns încrez tor c , veri când i comparând declara iile fo tilor demnitari, a ajuns s �restabileasc adev rul� (p. 16). Partidul Comunist Român, a a cum îl descrie Pierre du Bois, este o lume în care domne te legea junglei. În absen a unor reguli care s determine succesiunea, puterea avea s  e cucerit de cel mai energic, mai viclean i mai curajos (p. 156). Nicolae Ceau es- cu, în acel moment secretar al partidului cu probleme organizato- rice i de cadre, a început �manevrele� din ziua în care a a at c Gheorghiu-Dej suferea de cancer. În primul rând, a încercat s -l izoleze de familie i de ceilal i membri ai partidului (p. 59). Singurii care îl puteau vizita erau Ceau escu i premierul Ion Gheorghe Maurer. Fiica lui Dej, Vasilica, i so ul ei, Gheorghe R doi, con- siderat un posibil succesor al acestuia, au fost trimi i în misiune în Suedia. Ceau escu avea motive serioase pentru a încerca s împiedice orice leg tur între bolnav i lumea exterioar . Potrivit politologului i istoricului elve ian, în ultimii s i ani de via , Ghe- orghiu-Dej nu mai avea o p rere foarte bun despre Ceau escu, învinuindu-l de gre elile f cute în timpul colectiviz rii agriculturii (p. 67). Exist chiar voci care a rm c Dej inten iona s convoace Nicolae Bîea 133Perspective politiceiunie 2009 plenara Comitetului Central i s îl înl ture pe Ceau escu (p. 72). Dej îl desemnase drept urma al s u pe Gheorghe Apostol, prim-vicepre edinte al Consiliului de Mini tri, pe care îl aprecia pentru echilibrul i modera ia sa. Mai mult, Dej a ob inut i promisiunea premierului Maurer de a-l sprijini pe Apostol pentru func ia de prim-secretar (p. 71). Apostol era îns ters i lipsit de ambi ie (p. 67). Ceau escu a reu it astfel s se impun în negocierile cu ceilal i lideri ai PMR. Pe 18 martie 1965, membrii Biroului Politic, printre care Apostol, Ceau escu, Maurer i Emil Bodn ra , s-au întâlnit pentru a discuta succesiunea lui Dej. Maurer i Bodn ra s-au pronun at în favoarea lui Apostol, dar Ceau escu i Alexandru Dr ghici, ministru de Interne, s-au opus unei numiri rapide, sus inând reluarea discu iilor dup moartea lui Dej (pp. 75-76). Aceast întârziere câ tigat de Ceau escu se va dovedi a  decisiv în lupta pentru e a partidului. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit pe 19 martie, la ora 17.43. Conform unuia dintre martorii cita i de Pierre du Bois, Ceau escu a inut un scurt discurs chiar lâng trupul neînsu e it al lui Dej, îndemnându- i tovar ii la �unitate i coeziune� (p. 79). Dac doar cu câteva zile înainte ceruse amânarea ei, Ceau escu dorea acum o decizie imediat . Alegerea lui Gheorghiu-Dej nu mai avea nicio importan , odat ce acesta nu mai era în via . Din cauza izol rii impuse de Ceau escu, foarte pu ini a aser c Apostol era suc- cesorul desemnat de Dej. i, dintre cei care tiau acest lucru, mul i nu doreau s i-l mai aminteasc (p. 90). În acel moment, abilit ile de negociere reprezentau totul, i, dup cum ne spune du Bois, Gheorghe Apostol nu avea nici ingeniozitate, nici  er. Acesta nu în elege aluziile lui Chivu Stoica cu privire la separarea func iilor de pre edinte al Consi- liului de Stat i de prim-secretar, pierzând, astfel, un aliat însemnat (p. 76). Ceau escu, în schimb, a tiut exact ce vroiau colegii s i de partid. Mânuind la fel de abil amenin ri i promisiuni, el îi atrage pe Chivu Stoica i pe Maurer de partea sa. Ei ajung s formeze un adev rat triumvirat, împ r indu- i cele mai importante func ii de con- ducere: Ceau escu urma s devin prim-secretar al partidului, Chivu Stoica pre edinte al Consiliului de Stat, iar Maurer î i p stra pozi ia de prim-ministru (p 91). Membrii Biroului Politic i cei ai Comitetului Central au fost pu i în fa a faptului împlinit. Ceau escu a fost ales în unanimitate prim-secretar al Partidului Muncitoresc Român (pp. 92-94). Dup aceast victorie, Ceau escu a avut o atitudine rezervat , încercând s p streze aparen a unei conduceri colective (pp. 114-115). În 1967 el renun la separa ia puterilor, unind func ia de secretar-general al partidului cu cea de pre edinte al Consiliului de Stat, înl turându-l astfel pe Stoica (pp. 126-127). Alexandru Dr ghici, un alt fost aliat, este i el îndep rtat,  ind considerat responsabil pentru uciderea lui Lucre iu P tr canu (pp. 128-133). Anii ce urmeaz sunt marca i de o concentrare a puterii în mâinile lui Nicolae Ceau escu, care devine comandant suprem al for elor armate în 1969 i pre edinte al Republicii Socialiste România în 1974. În acela i timp, el î i creeaz o �armat de subor- dona i�, cu ajutorul c reia ajunge s controleze partidul i statul (p. 146). Dintre toate personajele prezentate de Pierre du Bois, poate cel mai surprinz tor este Ion Gheorghe Maurer. Simpatizat în mod evident de c tre autor (du Bois men ioneaz vigoarea, vitalitatea i franceza �cizelat � a fostului premier, dar i �suberba� sa locuin din Bulevardul Aviatorilor), Maurer ni se înf i eaz ca un aristocrat cosmopolit, amator de femei i ma ini de lux. N scut într-o familie de condi ie bun , cu mama de origine francez , postul de prim-secretar îi era interzis tocmai datorit originii sale burgheze. Pierre du Bois vehiculeaz ipoteza c Maurer l-a sus inut pe Ceau escu tocmai pentru c a crezut c va  u or de manipulat (p. 91). Ceau escu este îns cel care va pro ta de 134 sl biciunile lui Maurer, antajându-l cu dezv luirea faptului c primea cadouri din partea occidentalilor, i, în acela i timp, f când apel la dorin a sa de putere i oferindu-i postul de premier. Ceau escu ajungea astfel s îl domine chiar i pe Maurer. Du Bois este convins c , în toate aceste lupte pentru putere, conduc torii comuni ti nu erau motiva i nici de ideologie i nici de moral , ci de interesul personal (p. 156). Ceau- escu a câ tigat deoarece a fost cel mai priceput în a folosi amenin ri i asigur ri, uneltiri i iretlicuri (p. 157). Dup cum remarca i Leonte R utu, Ceau escu era un �maestru al strategiei în jocurile de putere� (p. 123). Cum nu exista nicio regul care s precizeze cine îi va urma lui Dej în fruntea partidului, acest lucru a fost tot ce a contat. Aici putem obser- va diferen a clar dintre un regim comunist i un stat de drept. În democra iile de ast zi, putem g si, de obicei, un algoritm care s ne spun cine va ocupa o func ie de conducere în caz c aceasta r mâne vacant . Într-un stat de drept, puterea politic este impersona- l , nu conteaz calit ile celui care o exercit . Nu putem spune acela i lucru despre un regim comunist. În România comunist , edin ele Biroului Politic i ale Secretariatului era deseori înlocuite de simple plimb ri, instituindu-se astfel un stil de conducere foarte per- sonalizat (p. 22-23). Acesta este, cred, cel mai important lucru pe care ni-l spune Pierre du Bois. Citind cartea sa, ne d m seama c regimurile comuniste au reprezentat, de fapt, revenirea în prim-plan a puterii politice personalizate, bazat pe charism , în defavoarea celei impersonale, speci c statului de drept. Pierre du Bois, Ceau escu la putere: anchet asupra unei ascensiuni politice, traducere de Ioana Ilie, cuvânt înainte de Vladimir Tism neanu i Cristian Vasile, Editura Humanitas, Bucure ti, 2008.