Drepturile electorale ale migranþilor în România: o asimetrie nejustificatã Abstract: In this article I aim to explore whether the Romanian pattern of voting rights allocation in the case of migrants is compatible with the most salient accounts of principles on bounding the demos. I draw on the „all-affected interests” principle, the „all-subjected” principle, and the „citizenship stake- holders” principle, arguing that none of the policy implications stemming from these principles corre- spond to the Romanian pattern. Thus, I conclude that to the extent that this pattern could be normative- ly justified, such a justification cannot be provided by the main theories in the literature on the democratic boundary. Keywords: citizenship, electoral rights, migrants, residence 1. Introducere Problema acordãrii drepturilor electorale, ºi în particular a dreptu- lui de a vota, reprezintã una dintre principalele teme din ceea ce am putea încadra, pe larg, sub umbrela domeniului de cercetare denumit etica votului (Volacu: 2020, în curs de apariþie). Dezbaterea normativã cu privire la acordarea dreptului de a vota poate fi grupatã în cinci di- recþii de cercetare, construite în mare mãsurã independent una faþã de cealaltã (vezi Beckman: 2009 ºi Lopez-Guerra: 2014 pentru princi- palele sinteze). Prima dintre acestea se referã la discriminarea în acordarea de drepturi elec- torale pe criterii de vârstã, discuþia centralã aici fiind despre vârsta minimã de la care ce- tãþenii ar trebui sã primeascã dreptul de vot1. A doua dintre acestea se referã la acordarea de drepturi electorale pentru persoanele condam- nate penal. A treia se referã la acordarea de drepturi electorale pentru persoanele cu dizabilitãþi mentale severe. A patra se referã la limitarea sau acordarea diferenþiatã a drepturilor electorale pentru persoanele ce nu dovedesc cã au competenþã politicã, o propunere ce se încadreazã în ceea ce am numi un sistem politic epistocratic (Brennan: 2016). În fine, cea de-a cincea se referã la acordarea de drepturi electorale pen- tru migranþi2, unde cele douã probleme principale discutate vizeazã acordarea dreptului de vot pentru cetãþenii non-rezidenþi în statul unde sunt cetãþeni ºi pentru rezidenþii care nu sunt cetãþeni în statul unde aceºtia locuiesc. Aceastã ultimã problemã va fi discutatã în continuare, miza articolului fiind de a efectua o analizã normativã a politicilor electorale româneºti, din perspectiva acordãrii dreptului de vot în func- þie de cetãþenie ºi rezidenþã. Alexandru VOLACU Facultatea de Administraþie Publicã, SNSPA, Bucureºti alexandru.volacu@yahoo.com Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 63 Articolul este structurat astfel: în secþiunea 2 prezint politica electoralã din România în ceea ce priveºte acordarea dreptului de vot, în contextul politicilor similare din Uniunea Europeanã. În secþiunile 3-5 discut cele mai populare principii de acordare a drepturilor electorale, i.e. principiul „tuturor intereselor afectate”, principiul „tuturor subiecþilor constrânºi” ºi principi- ul „tuturor pãrþilor interesate” ºi arãt care sunt implicaþiile acestora pentru acordarea dreptului de vot cãtre migranþi, aplicându-le în cazul contextului legislativ românesc. În ultima secþiune trasez concluziile lucrãrii. 2. Problema dreptului de a vota în contextul românesc Prevederile legale aplicabile în ceea ce priveºte dreptul de a vota în România pot fi gãsite atât în Constituþia României ºi în diferitele legi electorale specifice, precum Legea 3/2000 pen- tru referendumuri, Legea 370/2004 pentru preºedinte, Legea 33/2007 pentru alegerile europar- lamentare, Legea 115/2015 pentru alegerile locale ºi judeþene sau Legea 208/2015 pentru alegerile parlamentare, dar ºi în texte legislative adoptate la nivelul Uniunii Europene, precum Tratatul privind Funcþionarea Uniunii Europene sau Directiva 94/80/EC. Potrivit Art. 36 din Constituþia României, dreptul de a vota este acordat tuturor cetãþenilor români, cu trei excepþii: (1) cei care nu au împlinit încã vârsta de 18 ani, (2) persoanele cu diza- bilitãþi mentale severe, puse sub interdicþie ºi (3) condamnaþii penali care îºi pierd drepturile electorale prin hotãrâre judecãtoreascã. Dacã adãugãm ºi restricþiile bazate pe cetãþenie, rezultã aºadar cã avem patru criterii constituþionale de restricþionare a dreptului de a vota. Pe de altã parte însã, Tratatul privind Funcþionarea Uniunii Europene, prevede, în Articolul 22 (1), cã „orice cetãþean al Uniunii care îºi are reºedinþa într-un stat membru ºi care nu este resorti- sant al acestuia are dreptul de a alege ºi de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care îºi are reºedinþa în aceleaºi condiþii ca ºi resortisanþii acelui stat”3, aceastã prevedere, precum ºi modurile în care ea ar trebui sã fie implementatã, fiind detaliatã pe larg în Directiva 94/80/EC, menþionatã mai sus. Ca urmare, Articolul 5 (1) din Legea 115/2015 prevede cã „ce- tãþenii Uniunii Europene care au domiciliul sau reºedinþa în România au dreptul de a alege ºi de a fi aleºi în aceleaºi condiþii ca ºi cetãþenii români, cu îndeplinirea prevederilor prezentei legi”. În acelaºi timp, Articolul 3 (3) al aceleiaºi legi prevede cã „dreptul de vot se exercitã numai în comuna, oraºul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorialã a municipiu- lui în care alegãtorul îºi are domiciliul sau reºedinþa, dupã caz”, de unde rezultã cã cetãþenii români cu domiciliul în strãinãtate nu pot vota la alegerile locale sau judeþene. Nicio prevedere similarã cu cea din Art. 5 (1) a Legii 115/2015 nu apare însã în legile electorale ce privesc alegerile naþionale, fie ele prezidenþiale sau parlamentare. Însã ambele prevãd explicit faptul cã cetãþenii români care au reºedinþa în strãinãtate sunt eligibili sã voteze. O sintezã a acestor prevederi, aºadar, sugereazã urmãtoarea imagine cu privire la alocarea drepturilor electorale în contextul legislativ românesc: emigranþii români care îºi pãstreazã cetãþenia pot vota în alegerile naþionale, atât prezidenþiale cât ºi parlamentare, dar nu ºi în cele locale sau judeþene; pe de altã parte, imigranþii din România care nu au dobândit cetãþenia românã sunt împãrþiþi în douã categorii: (1) cetãþenii altor state din Uniunea Europeanã, ce pot vota în alegerile locale ºi judeþene, dar nu ºi în cele naþionale ºi (2) cetãþenii statelor din afara Uniunii Europene, ce nu pot vota în niciun tip de alegeri din România. Aceastã asimetrie în acordarea drepturilor electorale nu este unicã pentru România, ci este frecvent întâlnitã la nivelul Uniunii Europene. Dupã cum aratã Arrighi ºi Baubock (2017, 64 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 64 p.625), acest tipar alocativ este întîlnit în exact aceeaºi formã – complet nerestricþionatã pen- tru cetãþeni în cazul alegerilor naþionale ºi restricþionatã pentru unii rezidenþi în cazul alegerilor locale – în 11 dintre statele Uniunii Europene (Austria, Bulgaria, Republica Cehã, Spania, Franþa, Croaþia, Italia, Letonia, Polonia, Portugalia ºi România), iar încã 12 state au un tipar similar cu cel de mai sus, însã în care toþi rezidenþii non-cetãþeni, indiferent dacã sunt cetãþeni ai U.E. sau nu, pot vota în alegerile locale în anumite condiþii. În continuarea acestei lucrãri îmi propun sã analizez în ce mãsurã tiparul alocativ al drep- turilor electorale pentru migranþi, specific României, dar ºi marii majoritãþi a statelor Uniunii Europene, este justificabil, fãcând apel la cele mai importante trei principii normative de acor- dare a drepturilor electorale din literatura de specialitate. Le voi examina pe fiecare pe rând în urmãtoarele trei secþiuni. 3. Principiul „tuturor intereselor afectate” Principiul „tuturor intereselor afectate” (eng. all-affected interests principle) este probabil cel mai popular ºi, simultan, intuitiv plauzibil principiu de demarcare a demos-ului, fiind toto- datã ºi primul propus în literatura de specialitate contemporanã, de cãtre Robert Dahl (2002 [1989]). Acesta poate fi enunþat astfel: Principiul tuturor intereselor afectate. Toþi cei care sunt afectaþi de o decizie politicã ar trebui sã poatã participa la alegerea reprezentanþilor responsabili pentru luarea deciziei respective. Atractivitatea principiului este, cred, imediatã. Ancorarea idealului democratic în valoarea egalitãþii politice (de la care ne putem îndepãrta doar atunci când identificãm excepþii plauzi- bile) poate fi justificatã în mai multe moduri: prin apelul la ideea cã nicio procedurã decizio- nalã ce se îndepãrteazã de la egalitate politicã deplinã nu poate fi justificatã public, prin apelul la ideea cã procedurile decizionale inegalitariste nu ar reuºi sã trateze toþi cetãþenii cu respect egal, prin apelul la ideea cã procedurile decizionale egalitariste produc cele mai bune con- secinþe etc. Dar, cu siguranþã, o parte importantã din arsenalul normativ ce sprijinã principiul democratic este faptul cã fiecare cetãþean are interese proprii, pe care – în general – e optim poziþionat sã le cunoascã ºi urmãreascã, iar acordarea dreptului de vot cautã sã protejeze inte- resele acestuia. În acelaºi timp, pare intuitiv nejustificabil ca un regim politic sã emitã decizii ºi legi ce mã afecteazã, în mãsura în care nu pot avea o voce în procesul de alegere a reprezen- taþilor ce iau aceste decizii. Pe lângã Dahl, aºadar, Principiul tuturor intereselor afectate are numeroºi apãrãtori contemporani în filosofia politicã, precum Beckman (2006), Goodin (2007), Brighouse ºi Fleurbaey (2010) sau Arrhenius (2018), care susþin diferite versiuni ale acestui principiu. Probabil cea mai influentã distincþie între diferitele moduri de interpretare ale principiului este cea propusã de Goodin (2007, pp.52-55), care identificã o versiune „efec- tivã” a principiului ºi una „posibilistã”. Potrivit primeia dintre ele, „corpul decizional ar trebui sã includã toate interesele care sunt în mod efectiv afectate de decizie”4 (Goodin: 2007, p.52). Prin contrast, o versiune „posibilistã” þine cont nu doar de deciziile afectate în mod efectiv, ci ºi de cele care ar putea fi afectate. Goodin favorizeazã aceastã ultimã interpretare, argumen- tând cã prima este incoerentã, din moment ce ea presupune cã identificarea persoanelor care ar trebui sã voteze într-o anumitã problemã este dependentã de rezultatele votului, ceea ce este logic imposibil deoarece alocarea drepturilor electorale va fi fost deja fãcutã anterior acestui moment. Ca un exemplu aplicat subiectului din aceastã lucrare, sã presupunem cã avem o situ- iunie-decembrie 2019 65Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 65 aþie electoralã simplificatã radical, unde în competiþie se aflã doar douã partide: A ºi B, care au platforme electorale similare cu excepþia faptului cã A promite (în mod credibil) cã va im- pozita remitenþele emigranþilor în timp ce B nu vizeazã nicio astfel de taxã. Dacã partidul A este ales, interesele diasporei vor fi afectate, din moment ce aceºtia vor trebui sã plãteascã mai multe taxe în cazul în care aleg sã trimitã bani înapoi în þara de origine. Dacã partidul B este ales, însã, interesele diasporei nu vor fi afectate, din moment ce partidele A ºi B sunt similare din toate celelalte puncte de vedere. Versiunea „efectivã” a principiului „tuturor intereselor afectate” ar avea în acest caz implicaþia profund problematicã potrivit cãreia acordarea drep- tului de vot cãtre cetãþenii din diaspora ar trebui sã fie fãcutã în funcþie de rezultatele elec- torale, din moment ce doar în cazul unui rezultat aceºtia ar trebui sã poatã vota. Dar rezultatul în sine depinde de modul în care este alcãtuit corpul electoral, iar decizia cu privire la alcã- tuirea acestuia nu poate fi luatã decât anterior procesului electoral propriu zis. Ce implicaþii are aºadar versiunea mai plauzibilã, „posibilistã”, a principiului „tuturor in- tereselor afectate” pentru alocarea de drepturi electorale cãtre migranþi? Acestea sunt destul de simplu de identificat, Goodin (2007) însuºi recunoscând cã aplicarea unui asemenea principiu va avea drept consecinþã o extindere considerabilã a dreptului de vot. Pe de o parte, alegerile naþionale (fie ele legislative sau prezidenþiale) pot afecta cu siguranþã – ºi de regulã afecteazã ºi în mod efectiv – nu doar interesele cetãþenilor români care domiciliazã pe teritoriul Româ- niei, ci ºi interesele cetãþenilor români cu rezidenþa în strãinãtate. Un astfel de exemplu ar fi posibilitatea impozitãrii remitenþelor menþionatã ºi mai sus, însã bineînþeles cã în mãsura în care cetãþenii români domiciliaþi în strãinãtate pãstreazã legãtura cu persoane domiciliate în România ºi/sau revin ocazional în þarã, politicile publice implementate de decidenþii politici afecteazã ºi interesele lor. Mai mult, chiar ºi în cazul cetãþenilor români rezidenþi în strãinãtate care nu mai au legãturi sociale în þarã ºi nu intenþioneazã sã se mai întoarcã în România, ver- siunea „posibilistã” a principiului tot implicã acordarea de drepturi electorale, din moment ce – minimal – politicile cu privire la asistenþã consularã, reînnoirea paºapoartelor ºi chiar a acor- dãrii dreptului de vot pentru cetãþenii non-rezidenþi îi pot afecta pe aceºtia. Totodatã, aceastã versiune pare ca are implicaþii similare ºi în cazul alegerilor locale, deoarece chiar ºi acest tip de alegeri poate sã afecteze interesele emigranþilor, atât în mod direct – spre exemplu în cazul în care aceºtia au proprietãþi pe teritoriul României sau în cazul în care aceºtia vor sã se întoar- cã permanent în comunitãþile respective – sau în mod indirect – spre exemplu în cazul în care persoane cu care emigranþii au legãturi sociale puternice rãmân în comunitãþile respective. Dacã principiul „tuturor intereselor afectate” implicã aºadar o alocare extensivã a drep- turilor electorale pentru emigranþi, atunci acelaºi tip de alocare ar trebui sã fie realizatã, a for- tiori, ºi în cazul imigranþilor care au rezidenþã pe teritoriul României, dar nu au cetãþenie româneascã. Motivul este imediat: politicile ce urmeazã a fi adoptate de actorii politici care au obþinut puterea în urma alegerilor afecteazã, ca regulã generalã în mod efectiv – sau cel puþin pot afecta – interesele tuturor persoanelor de pe teritoriul în care aceºtia exercitã autoritate politicã, indiferent de cetãþenia celor de pe teritoriul respectiv. Astfel, atât în cazul alegerilor locale cât ºi în cazul alegerilor naþionale, rezidenþii non-cetãþeni pot fi afectaþi, în mod sub- stanþial, de rezultatele acestora5. Bineînþeles, principala criticã adusã versiunii posibiliste a principiului „tuturor intereselor afectate” este cã aplicarea acestuia ar avea drept consecinþã expansiunea radicalã a dreptului de a vota, chiar ºi dincolo de legãturile de cetãþenie ºi/sau rezidenþã cu o anumitã comunitate politicã. Dupã cum afirmã Lopez-Guerra (2005, p.222) „deciziile locale pot afecta, uneori dra- 66 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 66 matic, interesele fundamentale ale persoanelor care trãiesc într-o altã comunitate politicã. În condiþiile globalizãrii, acþiunile unei þãri pot produce externalitãþi ce au consecinþe devasta- toare pentru întreaga planetã. De exemplu, ºapte state (G7) sunt responsabile pentru 70% din emisiile de dioxid de carbod din atmosfera, ce cauzeazã încãlzirea globalã. În acest context, având în vedere posibilele efecte ale acestei probleme de mediu, refuzul SUA de a ratifica Pro- tocolul de la Kyoto afecteazã interesele fundamentale ale tuturor oamenilor. Ar trebui, aºadar, ca întreaga lume sã aibã posibilitatea de a vota pentru reprezentanþii politici ai SUA?”. În mã- sura în care considerãm cã aceastã ultimã întrebare ar trebui sã aibã un rãspuns negativ, pro- babil vom fi înclinaþi sã respingem ideea cã principiul „tuturor intereselor afectate”, cel puþin în varianta propusã de Goodin, este oportun pentru alocarea drepturilor electorale6. 4. Principiul „tuturor subiecþilor constrânºi” Un principiu alternativ de demarcare a demos-ului apare în literatura de specialitate sub de- numirea de principiul „tuturor subiecþilor constrânºi” (eng. all-subjected principle). Acesta poate fi formulat în urmãtorul mod: Principiul tuturor subiecþilor constrânºi. Toþi cei care sunt constrânºi de o decizie politicã ar tre- bui sã poatã participa la alegerea reprezentanþilor responsabili pentru luarea deciziei respective. Sã notãm în primul rând cã acest principiu are, prin definiþie, o extindere mai redusã decât principiul „tuturor intereselor afectate”, din moment ce interesele unei persoane sunt întot- deauna susceptibile de a fi afectate atunci când vorbim despre posibilitatea constrângerii7 – deci în toate cazurile în care principiul „tuturor subiecþilor constrânºi” ar implica alocarea dreptului de vot ºi principiul „tuturor intereselor afectate” ar face-o -, dar interesele unei per- soane pot fi afectate ºi în absenþa exercitãrii constrângerii – deci vom avea cazuri în care prin- cipiul „tuturor subiecþilor constrânºi” nu ar implica alocarea dreptului de vot, dar principiul „tuturor intereselor afectate” ar face-o. Un caz ilustrativ pentru aceastã ultimã afirmaþie este chiar cel descris la sfârºitul ultimei secþiuni, unde emisiile foarte ridicate de dioxid de carbon ale cetãþenilor SUA afecteazã într-o anumitã mãsurã interesele tuturor persoanelor de pe glob, dar nu îi constrâng pe aceºtia. Principiul tuturor subiecþilor constrânºi a fost apãrat cel mai pu- ternic pânã în prezent de Lopez-Guerra (2005) ºi Abizadeh (2008; 2012). Lopez-Guerra (2005) construieºte cel mai cunoscut caz împotriva votului emigranþilor în þãrile de origine, nu doar pentru alegerile locale ci chiar ºi pentru cele naþionale. Acesta susþine cã „deoarece ei nu sunt subiecþi ai legilor ºi deciziilor obligatorii ale statului, persoanele care nu au rezidenþa într-un stat pot fi excluºi în mod justificat din corpul de cetãþeni ai respectivei comunitãþi politice [...]. La fel cum naþionalitatea ºi cultura sunt criterii invalide pentru a îi ex- clude pe rezidenþi de la a avea drepturi politice, ele sunt criterii la fel de inacceptabile pentru a îi include pe non-rezidenþi” (Lopez-Guerra: 2005, p.226). Pentru Lopez-Guerra, aºadar, apli- carea principiului „tuturor subiecþilor constrânºi” are implicaþii clare ºi imediate pentru alo- carea drepturilor electorale în cazul migranþilor. În absenþa statului de rezident pe un anumit teritoriu, persoana în cauzã nu este direct constrânsã de legile statului respectiv, astfel cã ar fi nejustificat ca ea sã participe la procesul de decizie colectivã prin care legile sunt adoptate. Iar acest lucru este independent de statutul de cetãþean al persoanei în cauzã, deoarece drepturile electorale nu ar trebui, potrivit lui, sã fie acordate în funcþie de acest criteriu formal ci doar în funcþie de mãsura în care cetãþeanul este subiect al autoritãþii politice. iunie-decembrie 2019 67Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 67 Mai mult, formularea lui Lopez-Guerra are implicaþii clare ºi imediate ºi asupra acordãrii drepturilor electorale pentru imigranþi. Acesta susþine explicit cã cetãþenii care se aflã doar în tranzit pe teritoriul unui stat nu ar trebui, bineînþeles, sã primeascã drepturi politice, însã rezi- denþii ce au acest statut pentru o perioadã mai îndelungatã de timp ar trebui sã primeascã drep- tul de vot, din moment ce – atât la nivel local, dar ºi la cel naþional – aceºtia ar trebui sã poatã avea oportunitatea de a participa la luarea deciziilor colective în probleme ce presupun ex- ercitarea puterii politice de cãtre stat. Spre deosebire, aºadar, de principiul „tuturor intereselor afectate”, ce în varianta posibilistã sugera o alocare foarte incluzivã a dreptului de a vota, apli- carea principiului „tuturor subiecþilor constrânºi” duce la concluzia cã toþi rezidenþii dintr-o comunitate politicã, indiferent de cetãþenie, ar trebui sã poatã vota ºi cã membrii (semi-)per- manenþi ai diasporei nu ar trebui sã poatã vota în statul din care provin. La fel ca principiul discutat în secþiunea precedentã, aºadar, tiparul contemporan de alocare a drepturilor electorale din România nu se conformeazã nici acestui principiu – fiind prea incluziv cu cetãþenii din di- aspora ºi prea excluziv cu rezidenþii non-cetãþeni. Ca în cazul principiului „tuturor intereselor afectate”, ºi principiul „tuturor subiecþilor con- strânºi” poate avea unele implicaþii neintuitive. Spre exemplu, Abizadeh (2008) argumenteazã cã acest principiu ar trebui sã aibã drept consecinþã acordarea de drepturi electorale inclusiv pentru persoane ce nu fac parte din comunitatea politicã în cauzã, atât timp cât respectiva co- munitate politicã îi împiedicã – prin folosirea forþei – sã pãtrundã în ea. Mai exact, în mãsura în care statul foloseºte coerciþia la graniþele sale pentru a împiedica imigranþii sã intre în þarã (legal sau ilegal), aceºtia sunt îndreptãþiþi, potrivit lui Abizadeh, sã participe la luarea decizi- ilor colective ale statului respectiv, din moment ce orice formã de coerciþie trebuie sã fie jus- tificatã inclusiv faþã de ei. Deºi Abizadeh foloseºte acest argument pentru a contesta dreptul de control al statelor asupra propriilor graniþe, pare cã, prima facie, o politicã electoralã în care dreptul de vot este alocat persoanelor pe care le oprim la graniþã este mai curând neintuitivã. Mai mult, Goodin (2016) argumenteazã cã ºi într-o înþelegere restrânsã, „efectivã” a principiu- lui – ºi cu atât mai mult într-una „posibilistã” – acesta ar avea acelaºi tip de implicaþii pentru alocarea de drepturi electorale pe care le are ºi principiul „tututor intereselor afectate”, din mo- ment ce pentru asigurarea funcþiei protective de cãtre stat, unde prin acest lucru putem înþelege siguranþa naþionalã, protejarea propriilor cetãþeni în strãinãtate, sau prevenirea unor infracþiu- ni de interes universal (Goodin: 2016, pp.373-382), statul trebuie sã foloseascã puterea sa co- ercitivã, în unele cazuri, ºi dincolo de propriile graniþe. Dacã acest lucru este adevãrat, atunci poate cã nu doar rezidenþii non-cetãþeni ºi cetãþeni non-rezidenþi ai unei comunitãþi politice ar trebui sã aibã, în principiu, dreptul de vot, ci chiar ºi non-cetãþenii non-rezidenþi prin raportare la comunitatea respectivã. Din nou, pare cã aceastã implicaþie este contraintuitivã. 5. Principiul „tuturor pãrþilor interesate” Cele douã principii discutate în ultimele secþiuni reprezintã cele mai populare principii de demarcare a demos-ului. Dupã cum am vãzut însã, ambele pot avea anumite implicaþii proble- matice. Un principiu alternativ a fost propus recent într-o serie de lucrãri, din care menþionez doar câteva, de cãtre Rainer Baubock (2007; 2015; 2018) sub denumirea de principiul „tutu- ror pãrþilor interesate” (eng. citizenship stakeholder principle). Din perspectiva lui Baubock, atât principiul „tuturor intereselor afectate” cât ºi principiul „tuturor subiecþilor constrânºi” sunt relevante pentru ancorarea legitimitãþii democratice. Dar de aici, potrivit lui, nu decurge 68 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 68 neapãrat cã ele ar trebui sã fie utilizate pentru a demarca persoanele îndreptãþite sã voteze la anumite alegeri faþã de cele care nu aceastã îndreptãþire. Mai curând, ele sugereazã cã o socie- tate democraticã este moral obligatã sã þinã cont, în moduri diferite ºi la nivele diferite, de in- teresele persoanelor care pot fi afectate în diferite moduri de deciziile colective ale comunitãþii respective. Astfel, din punctul de vedere a lui Baubock, cele douã principii, împreunã cu cel pe care el îl propune, implicã seturi diferite de politici (inclusiv în privinþa alocãrii de drep- turi), în funcþie de statutul unei persoane în raport cu respectiva comunitate politicã. Aceastã poziþie poate fi sintetizatã printr-o schemã de tipul celei din Tabelul 1. Tabelul 1. Condiþii pentru legitimitatea democraticã Sursã: Baubock (2018, p. 51). Tabelul 1, redat în forma propusã de Baubock, surprinde modul în care acesta vede relaþia stratificatã dintre individ ºi comunitatea politicã, cu seturi de drepturi morale ºi legale diferite ce izvorãsc din modul în care cele douã entitãþi se raporteazã una la alta. În cazul în care re- laþia este doar una în care interesele unei persoane pot fi afectate de deciziile comunitãþii, fãrã ca aceasta sã o constrângã în vreun fel, persoana în cauzã este moral îndreptãþitã sã aibã intere- sele luate în calcul în procesul decizional, dar nu sã fie inclus în mod efectiv în acesta (decât prin exprimarea opiniior). În cazul în care relaþia este una în care interesele acestei persoane sunt afectate ºi legile o ºi constrâng, ea este îndreptãþitã la ceva mai mult decât atât, comuni- tatea politicã fiind moral obligatã sã îi asigure anumite drepturi, dar ºi oportunitãþi pentru con- testare a deciziilor, fãrã sã o facã însã parte la procesul decizional (altfel decât prin exprimarea opiniilor ºi contestare). În fine, dacã relaþia este una mai profundã decât atât, în sensul în care interesele individului sunt afectate, acesta este supus constrângerii de cãtre stat ºi autonomia individualã ºi bunãstarea acestuia depind în mod fundamental de comunitatea respectivã, aces- ta ar trebui sã poatã participa în mod efectiv la procedurile decizionale. Acest ultim tip de per- soane sunt, din perspectiva lui Baubock, „pãrþi interesate din perspectiva cetãþeniei” (eng. cit- izenship stakeholders), ºi doar ei ar trebui sã aibã dreptul de vot într-o comunitate politicã. Putem descrie, aºadar, principiul construit de el în felul urmãtor: Principiul tuturor pãrþilor interesate. Toþi cei a cãror autonomie individualã ºi bunãstare de- pind de autoguvernarea colectivã ºi prosperitatea unei comunitãþi politice ar trebui sã poatã participa la alegerea reprezentanþilor responsabili pentru luarea deciziilor politice în comu- nitatea respectivã. Este important sã notãm cã ceea ce vizeazã Baubock prin principiul „tuturor pãrþilor intere- sate” este sã propunã un principiu al acordãrii cetãþeniei, ce vine la pachet însã, în aceastã con- Domeniu Includere Comunitãþi politice Guverne Politici Interese afectate - - Urmãresc ºi dau voce tuturor intereselor afectate Subiecþi ai constrângerii - Acordã protecþie egalã ºi oportunitãþi pentru contestare Urmãresc binele comun al tuturor subiecþilor legilor Pãrþi interesate din perspectiva cetãþeniei Includ toate pãrþile interesate din perspectiva cetãþeniei Sunt autorizate ºi responsabile faþã de ceteþeni Urmãresc voinþa poporului iunie-decembrie 2019 69Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 69 cepþie, cu dreptul de a vota. Din acest motiv formularea pe care o redau mai sus este o recon- strucþie ce urmãreºte descrierea alocãrii dreptului de vot într-o democraþie reprezentativã, ºi nu exact definiþia originalã a lui Baubock. Însã ea este fidelã propunerii sale. Potrivit lui, acest principiu se bazeazã pe douã asumpþii: „prima este cã indivizii au un interes în apartenenþa la o comunitate politicã atât pentru motive instrumentale (pentru a le fi protejate drepturile fun- damentale) cât ºi pentru motive intrinesci (pentru cã aceasta contribuie la respectul faþã de sine ºi la egalitatea de respect între persoane). A doua asumpþie este cã cetãþenii unei comunitãþi politice autoguvernate împãrtãºesc cel puþin un interes colectiv prezumtiv în pãstrarea au- tonomiei ºi contribuirea la prosperitatea sa” (Baubock: 2015, p.825). Implicaþiile pe care principiul, ºi asumpþiile ce stau la baza sa, le au asupra alocãrii de drep- turi electorale sunt cel mai amplu detaliate în Arrighi ºi Baubock (2017). Autorii argumen- teazã, în primul rând, cã atât statutul de cetãþean non-rezident cât ºi cel de rezident non-ce- tãþean presupun legãturi suficient de puternice între aceºtia ºi comunitãþile politice de unde au plecat, respectiv, unde locuiesc în prezent încât sã justifice includerea acestora în categoria „pãrþilor interesate”. Cu toate acestea, miza diferitã a alegerilor locale ºi a celor naþionale poate avea diferite implicaþii în privinþa îndreptãþirii acestor categorii de persoane de a participa di- rect la procesul electoral. Pentru Arrighi ºi Baubock (2017, p.632) alegerile naþionale sunt în mod fundamental legate de cetãþenie. Argumentul acestora este cã la nivelul sistemului inter- naþional, protejarea drepturilor indivizilor poate fi realizatã în mod efectiv doar în mãsura în care aceºtia sunt recunoscuþi ca fiind cetãþeni ai unui stat. Astfel, din moment ce interesele emigranþilor sunt strâns legate de politicile statului în care ei au cetãþenie, este important pen- tru aceºtia sã poatã avea o anumitã greutate în procesul de decizie politicã. Pe de altã parte, Arrighi ºi Baubock (2017, p.632) susþin cã alegerile locale sunt în mod fundamental legate de rezidenþã. În aceastã privinþã, ei argumenteazã cã autoritãþile locale nu pot servi obiectivului de a acorda protecþie externã pentru cetãþeni, din moment ce în interiorul aceluiaºi stat nu pot fi fãcute discriminãri bazate pe rezidenþa cetãþenilor. Spre exemplu, unui cetãþean ucrainean îi poate fi interzis accesul în judeþul Suceava, deoarece statul român este îndreptãþit sã îºi con- troleze propriile graniþe, dar unui cetãþean român din Botoºani nu îi poate fi, în principiu, in- terzis accesul în judeþul Suceava. Astfel, acordarea dreptului de vot pentru cetãþenii non-rezi- denþi în alegerile locale ar fi nejustificatã din aceastã perspectivã, deoarece legãturile relevante pentru a fi „pãrþi interesate” se pãstreazã doar la nivel naþional, ºi în acelaºi timp acordarea rezidenþilor non-cetãþeni dreptul de vot în alegerile locare este justificatã, deoarece autonomia individualã ºi bunãstarea sunt strâns legate de politicile locale. Implicaþiile formulate explicit de Arrighi ºi Baubock (2017) sunt aºadar cã toþi cetãþenii unui stat, indiferent de rezidenþã ar trebui sã poatã vota (doar) în alegerile naþionale ºi toþi rezidenþii de pe teritoriul unui stat, in- diferent de cetãþenia lor sã poatã vota (doar) în alegerile locale. Acest tipar de alocare a drep- turilor electorale diferã de cel românesc actual, dintr-un singur punct de vedere, anume cã dreptul de vot la nivel local este acordat doar anumitor rezidenþi non-cetãþeni, anume cei ai Uniunii Europene. Cu toate acestea însã, este neclar de ce anume principiul „tuturor pãrþilor interesate” duce la concluziile pe care Arrighi ºi Baubock (2017) le asumã în mod explicit cu privire la drep- turile electorale ale rezidenþilor în alegerile naþionale. David Owen (2018, pp.200-201), spre exemplu, argumenteazã cã o astfel de politicã este problematicã deoarece eºueazã sã ia în con- siderare modul în care autonomia individualã este afectatã de supunerea faþã de mãsurile co- ercitive pe care statul le adoptã prin intermediul legislaþiei, mai ales în condiþiile în care existã un dezacord rezonabil cu privire la conþinutul acestor mãsuri. Pentru a explica de ce existã o 70 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 70 tensiune între autonomia individualã ºi autoritatea politicã coercitivã putem face apel la poziþia lui Wolff (1970) – sintetizatã de Miroiu (2009, pp.32-34) – denumitã anarhism filosofic. Aces- ta considerã cã autoritatea politicã presupune existenþa unui drept de a conduce, ce implicã la rândul sãu obligaþia cetãþenilor de a se supune. Dar obligaþia de supunere este incompatibilã cu trãsãtura fundamentalã a indivizilor de a fi autonomi, unde acest concept este interpretat în sensul kantian de capacitate de a-þi da propriile norme morale ºi de a te supune acestora, iar autonomia trebuie sã fie prioritizatã în acest conflict. Chiar ºi dacã respingem argumentul lui Wolff, cred cã tot putem pãstra cu încredere ideea cã autonomia individualã este afectatã de obligaþia de supunere faþã de legile coercitive ale statului, iar sursa principalã a legislaþiei într-un stat unitar precum România este reprezentatã de parlament, nu de autoritãþile locale. De asemenea, din moment ce politicile publice într-un stat unitar sunt în general adoptate la nivel central, bunãstarea rezidenþilor non-cetãþeni, al doilea element din principiul enunþat de Baubock, va fi afectatã profund de alegerile naþionale din statul respectiv. Cred cã existã aºadar motive puternice pentru a concluziona cã, în ciuda susþinerii explicite a lui Arrighi ºi Baubock (2017) potrivit cãreia principiul „tuturor pãrþilor interesate” implicã acordarea drep- turilor electorale la nivel local, dar nu ºi naþional, pentru rezidenþii non-cetãþeni, acesta implicã de fapt extinderea acestor drepturi ºi la nivel naþional. Dacã tiparul sugerat de Arrighi ºi Baubock pentru alocarea drepturilor electorale ca urmare a aplicãrii principiului „tuturor pãrþilor interesate” diferã de cel existent în mod efectiv în România, aceastã reconstrucþie a concluziilor lor implicã o divergenþã ºi mai mare, din moment ce niciun rezident non-cetãþean, indiferent de (non-) apartenenþa la comunitatea europeanã, nu poate vota în alegerile naþionale din România. 6. Concluzii În acest articol am cãutat sã examinez tiparul de alocare a drepturilor electorale pentru mi- granþi existent în prezent în România, prin raportare la principalele teorii cu privire la demar- carea demos-ului. Concluzia rezultatã în urma acestei analize este cã niciuna din aceste teorii nu corespunde tiparului românesc, care de altfel nu este unul sui generis, ci este frecvent în- tâlnit în statele democratice ale Uniunii Europene. Aceastã concluzie poate avea trei posibile implicaþii. Prima posibilitate este cã tiparul românesc de alocare a drepturilor electorale pen- tru migranþi nu se regãseºte în prescripþiile normative furnizate de principalele teorii de demar- care a demos-ului, nu pentru cã acesta ar fi normativ nejustificat, ci pentru cã principiile în cauzã nu reuºesc sã ofere un rãspuns coerent ºi plauzibil la problema vizatã. A doua variantã este cã unul dintre aceste principii este normativ plauzibil, caz în care politicile electorale româneºti ar trebui sã se schimbe în funcþie de ce sugereazã cel mai bun dintre acestea. În fine, a treia variantã este cã atât tiparul de acordare a drepturilor electorale din legislaþia româneascã cât ºi toate aceste principii sunt normativ problematice, astfel cã identificarea unui nou princi- piu de demarcare demos-ului, urmatã de o analizã a corespondenþei acestui tipar cu politicile sugerate de principiu, ar fi necesarã. iunie-decembrie 2019 71Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 71 Notã Aceastã lucrare a fost sprijinitã financiar printr-un grant de cercetare al Ministerului pen- tru Cercetare ºi Inovare din România, CNCS – UEFISCDI, cu numãrul PN-III-P1-1.1-BSH-2- 2016-0005, în cadrul PNCDI III. Toate opiniile exprimate sunt ale autorului. Note 1 Existã însã ºi unele discuþii (e.g. van Parijs: 1998, Lau: 2012) ce privesc introducerea unui prag superi- or de vârstã pentru acordarea dreptului de a vota. 2 Folosesc termenul de migranþi aici pentru a include atât cetãþenii care emigreazã din cadrul unui stat, schimbându-ºi rezidenþa dar pãstrându-ºi cetãþenia, cât ºi cetãþenii care imigreazã în statul respectiv schimbân- du-ºi rezidenþa fãrã sã aibã cetãþenia statului. 3 În alineatul urmãtor este introdusã o prevedere similarã cu privire la dreptul de a alege ºi a fi ales în cadrul Parlamentului European de cãtre cetãþenii Uniunii, însã aceastã problemã este mai puþin importantã pentru aceastã lucrare. 4 Denumirea în limba englezã pe care Goodin o furnizeazã pentru aceastã versiune ar fi mai fidel tradusã prin „actualistã” decât prin „efectivã”, dar aceastã traducere ar sugera, în mod fals, cã Goodin este interesat de o dimensiune temporalã când discutã principiul. 5 Beckman (2006) oferã cea mai comprehensivã apãrare a acestor idei cu privire la rezidenþii non-cetãþeni. 6 Alþi autori, precum Saunders (2011) sau Arrhenius (2018) propun variante ale acestui principii ale cãror implicaþii sunt ceva mai puþin radicale. 7 Prin constrângere înþeleg ceva de tipul urmãtor: „(1) P ameninþã sã facã ceva dacã Q face acþiunea A (ºi P ºtie cã face ameninþarea); (2) Aceastã ameninþare face acþiunea A de cãtre Q mai puþin dezirabilã decât a nu face A; (3) P face ameninþarea pentru a-l face pe Q sã nu facã A, intenþionând ca Q sã realizeze cã a fost ameninþat de cãtre P; (4) Q nu face A; (5) Cuvintele ºi faptele lui P sunt parte din motivul pentru care Q nu a fãcut A” (Nozick: 2007, p.261). Referinþe Abizadeh, A. (2012), „On the Demos and Its Kin: Nationalism, Democracy, and the Boundary Problem”, American Political Science Review, 106 (4), pp. 867-882. Abizadeh. A (2008), „Democratic Theory and Border Coercion: No Right to Unilaterally Control Your Own Borders”, Political Theory, 36 (1), pp. 37-65. Arrhenius, G. (2018), „The Democratic Boundary Problem Reconsidered”, Ethics, Politics and Society, 1, pp.89-122. Arrighi, J.-T., Baubock, R. (2017), „A multilevel puzzle: Migrants’ voting rights in national and local elec- tions”, European Journal of Political Research, 56 (3), pp.619-639. Baubock, R. (2015), „Morphing the Demos into the right shape. Normative principles for enfranchising resi- dent aliens and expatriate citizens”, Democratization, 22 (5), pp.820-839. Baubock, R. (2018), Democratic Inclusion, Manchester: Manchester University Press. Baubock. R. (2007), „Stakeholder Citizenship and Transnational Political Participation: A Normative Evalua- tion of External Voting”, Fordham Law Review, 75 (5), pp.2393-2447. Beckman, L. (2009), The Frontiers of Democracy: The Right to Vote and its Limits, Basingstoke: Palgrave Macmillan. Beckman., L. (2006), „Citizenship and Voting Rights: Should Resident Aliens Vote?”, Citizenship Studies, 10 (2), pp.153-165. Brennan, J. (2016), Against Democracy, Princeton: Princeton University Press. 72 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 72 Brighouse, H., Fleurbaey, M. (2010), „Democracy and Proportionality”, Journal of Political Philosophy, 18 (2), pp.137-155. Dahl, R. (2002 [1989]), Democraþia ºi criticii ei, trad. de P. Iamandi, Iaºi: Institutul European. Goodin, R. (2007), „Enfranchising all affected interests, and its alternatives”, Journal of Political Philosophy, 35 (1), pp.40-68. Goodin, R. (2016), „Enfranchising all subjected, worldwide”, International Theory, 8 (3), pp.365-389. Lau, J. (2012), „Two Arguments for Child Enfranchisement”, Political Studies, 60 (4), pp.860-876. Lopez-Guerra, C. (2005), „Should Expatriates Vote?”, Journal of Political Philosophy, 13 (2), pp.216-234. Lopez-Guerra, C. (2014), Democracy and Disenfranchisement: The Morality of Electoral Exclusions, Oxford: Oxford University Press. Miroiu, A. (2009), Introducere în filosofia politicã, Iaºi: Polirom. Nozick, R. (2007), „Coercion”, în I. Carter, M. Kramer, ºi H. Steiner (eds.), Freedom: A Philosophical Anthol- ogy, Malden: Blackwell Publishing, pp.261-277. Owen, D. (2018), „Populus, demos and self-rule”, in R. Baubock (ed.), Democratic Inclusion, Manchester: Manchester University Press. Saunders, B. (2011), „Defining the demos”, Politics, Philosophy and Economics, 11 (3), pp.280-301. van Parijs, P. (1998), „The Disfranchisement of the Elderly, and Other Attempts to Secure Intergenerational Justice”, Philosophy and Public Affairs, 27 (4), pp.292-333. Volacu, A. (2020, în curs de apariþie), „Voting, Ethics of”, în H. LaFollette (ed.), International Encyclopedia of Ethics, 2nd Edition, Malden: Wiley-Blackwell. Wolff, R.P. (1970), In Defense of Anarchism, New York: Harper and Row. iunie-decembrie 2019 73Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 73 Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 74