Analiza comparativã a schimbãrilor din comunitãþile de intelligence din Statele Unite ale Americii ºi România post-rãzboi rece – perspectiva izomorfismului mimetic Abstract: Each state is responsible for the security of its citizens. The way in which it understands to build this desiderate differs from state to state. A common element between these forms of human or- ganization, as can be seen if we analyze the state structures, is represented by the existence of special- ized institutions (e.g. intelligence agencies) in filling in the security needs of these states. The following paper tries to see how the security needs and the constant change in the international environment shaped the Romanian intelligence community by using specific methods and elements used by the USA’s intelligence community. In order to achieve this objective the theoretical framework used will be the neo- institutionalism, specifically the sociological institutionalism through its mimetic isomorphism. Keywords: intelligence, intelligence communities, reforms, security culture, security institutions, geostrategic change, national security, neo-institutionalism, sociological institutionalism, mimetic iso- morphism. I. Introducere Perioada post-Rãzboi Rece este caracterizatã de fenomenul globa- lizãrii ºi al multiplicãrii rapide a progresului tehnologic, fapt care pre- zintã atât efecte pozitive, cât ºi negative. Dincolo de schimbul liber de bunuri ºi forþã de muncã sau accesul la internet, ºi implicit la o lume informaþionalã deschisã, globalizarea a adus cu sine ºi o serie de ele- mente care exercitã o influenþã malignã asupra societãþii umane. Putem discuta despre o „axã a rãului” formatã din terorism internaþional, în toate formele sale, criminalitate transfrontalierã organizatã, cri- minalitate ciberneticã ºi „hacktivism”, expan- siunea grupãrilor de tip „gang”, proliferarea armelor de distrugere în masã, la care se adaugã elemente de conflictualitate extremã precum maltratarea mi- noritãþilor, sãrãcia, corupþia, bolile pandemice, calamitãþile naturale º.a. Astfel, se contureazã o realitate a ameninþãrii cu care se confruntã era post-Rãzboi Rece, în general, ºi actorii statali, în particular (Matei 2010, 433). Rolul unui serviciu de informaþii este acela de a contribui la contracararea acestor ameninþãri ºi, implicit, la asigurarea securitãþii cetãþenilor unui stat prin stimularea unui cadru de politici destinate Ionuþ Octavian ROªCA MA in International Relations, NUPSPA roscaghoctavian@gmail.com Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 75 acestui scop. În acest sens, un serviciu de informaþii, aparþinând unui stat democratic, trebuie sã consilieze factorii de decizie politicã cu privire la ameninþãri la adresa securitãþii naþionale ºi posibilele cãi de acþiune pentru gestionarea/contracararea acestora. Pentru a putea îndeplini aceastã funcþie, un serviciu de informaþii trebuie sã cultive o reþea de relaþii cu parteneri instituþionali interni ºi externi (Vitkauskas 1999, 52). În egalã mãsurã, trebuie sã îndeplineascã un deziderat specific unei societãþi democratice ºi anume sã menþinã echilibrul între libertatea ºi securitatea cetãþeanului (Matei 2010, 412). Din dorinþa de a explora condiþia serviciilor de informaþii ºi a rãspunde la o serie de între- bãri cu care se confruntã acestea în secolul XXI, în prefaþa unuia dintre volumele pe care le-a coordonat, fostul director al Serviciului Român de Informaþii, George Cristian Maior, apreci- azã cã astãzi vorbim „de noi ameninþãri ºi noi vulnerabilitãþi de securitate în raport cu epocile trecute. Vorbim de transformarea structurilor de securitate, de noi tipuri de rãzboaie ºi noi tipuri de pace. Trãim într-o lume profund schimbatã, în care anticiparea viitorului, cunoaºterea strategicã reprezintã poate cel mai greu test pentru o naþiune. Un test de care depinde în egalã mãsurã politica strategicã a unui stat, dar ºi siguranþa cetãþenilor sãi, apãrarea valorilor naþionale, dar ºi bunãstarea ºi prosperitatea individualã. Un test care nu poate fi trecut altfel decât prin asumarea unor paradoxuri. Incertitudinea este singura noastrã certitudine; dar incer- titudinea poate fi subordonatã prin cunoaºtere ºi gândire strategicã (G. C. Maior 2010, 7-8).” Aceastã perspectivã stã la baza lucrãrii de faþã care îºi propune sã ofere un rãspuns la o în- trebare ce izvorãºte tocmai din aceastã „dezordine strategicã” cu care se confruntã secolul XXI. Rezultate ale unui mediu geostrategic dinamic, analizând incertitudinea ºi efectele sale, putem observa cã agenþiile de intelligence se confruntã cu o dilemã instituþionalã: nevoia de schimbare (Treverton 2004), (Niþu 2012). Astfel, întrebarea de cercetare cãreia vom încerca sã-i oferim un rãspuns este ce model de reformã instituþionalã a urmãrit comunitatea de intel- ligence din România pentru a se adapta acestei „nevoi de schimbare”? Ipoteza asupra cãreia ne vom apleca în continuare este aceea cã România a preluat modelul american de reformã în intelligence, având în vedere performanþa acestuia, cooperarea cu SUA în plan bilateral – exis- tenþa unui parteneriat strategic – ºi multilateral – aderarea la NATO. Scopul lucrãrii de faþã este prin urmare de a verifica veridicitatea acestei ipoteze ºi a înþelege mai bine tipul de reformã instituþionalã derulat în România în perioada de consolidare a democratizãrii. Relevanþa stu- diului este cu atât mai importantã cu cât anul 2017 a marcat celebrarea a 20 de ani de coope- rare între România ºi SUA (Harasim 2017). Pentru a fi în mãsurã sã oferim un rãspuns la aceastã întrebare am ales cadrul analitic ofe- rit de teoria neo-instituþionalistã, în particular instituþionalismul sociologic cu al sãu „izomor- fism mimetic”, pentru a conceptualiza nevoia de schimbare în intelligence. Aceastã alegere se fundamenteazã pe afirmaþia cã izomorfismul mimetic care pretinde cã incertitudinea stã la baza schimbãrii instituþionale ºi se manifestã prin tendinþa actorilor de a prelua modelele insti- tuþionale ale unor corespondenþi. În concluzie vom observa cã procesul de schimbare al comunitãþii de intelligence din România se desfãºoarã nu numai dupã mecanismul izomorfismului mimetic, ci ºi dupã meca- nismul izomorfismului coercitiv. România în perioada 1989-2004 a trecut printr-un proces de „educare” formalã ºi informalã pentru a rãspunde cerinþelor partenerilor ºi pentru a-ºi îndepli- ni obiectivele (aderarea la NATO, UE, respectiv realizarea unui parteneriat strategic cu SUA), proces care a afectat inclusiv serviciile române de informaþii ºi se înscrie izomorfismului co- ercitiv. În perioada 2001-2012, pe fondul schimbãrilor mediului de securitate ºi în baza coo- 76 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 76 perãrii bilaterale (SUA) ºi multilaterale (NATO), comunitatea de intelligence românã a prelu- at modelul american de intelligence, proces care se înscrie izomorfismului mimetic. Motivele pentru care România a preluat acest model, ºi contextul geo-stratgeic al implementãrii mo- delului vor fi discutate pe larg în cadrul studiului de caz. Cu toate acestea, însã, vom observa cã preluarea ºi implementarea modelului menþionat nu se realizeazã pe deplin. În primul rând, acest aspect este o cauzã a perioadei specifice de tran- ziþie a României (de la stat comunist la stat democratic) care a inoculat teama de perpetuare a existenþei poliþiei secrete din perioada comunistã. Pe de altã parte, este o cauzã a discreditãrii comunitãþii de intelligence române, survenite pe fondul instrumentalizãrii politice, în public, a acesteia ºi a criticii rezultate, contribuind, astfel, ºi mai mult la alimentarea temerilor din so- cietate, în special din perspectiva lipsei unei culturi de securitate. II. Cadrul teoretic Mediul strategic, dar ºi societatea prin schimbãrile sale determinã modificãri similare în in- stituþiile/organizaþiile care îºi desfãºoarã activitatea în cadrul acestora. Comunitãþile de intelli- gence (CI) sunt un astfel de organism. Fie cã vorbim despre trecut sau despre prezent, vom constata cã informaþia, cu precãdere informaþia strategicã, are o importanþã deosebitã pentru principalii actori în sistemul internaþional: statele. În funcþie de evoluþiile structurale ºi de con- þinut ale sistemului, în funcþie de natura sa, statele încearcã sã se adapteze acestor modificãri. Þinând cont de importanþa securitãþii statelor, pentru CI este imperativ sã urmeze îndeaproape toate aceste evenimente ºi schimbãri. Ca rezultat, vor suferi ele însele anumite procese menite sã le adapteze noilor realitãþi generate ca urmare a acestor evenimente ºi schimbãri. Metodolo- gia acestei lucrãri este importantã pentru cã are rolul de ne ghida pentru a afla cum au loc aces- te adaptãri. Astfel, vom observa ce sunt instituþiile, în particular cele specializate în intelli- gence, urmând sã identificãm cum pot acestea sã se modifice. În acest sens, vom utiliza teoria neo-instituþionalismului. Ulterior, vom încerca sã demonstrãm cum CI din România, în baza mimetismului instituþional, un mecanism al schimbãrii relevat de izomorfismul instituþional, a preluat elementele necesare adaptãrii la schimbãrile mediului geostrategic, de la CI din SUA. 1. Neo-instiuþionalism ºi intelligence Serviciile de informaþii, alãturi de poliþie ºi armatã reprezintã nucleul coercitiv al statului ºi sunt prezente atât în state democratice, cât ºi în state autoritare (Cepik ºi Möller 2017, 1). Aºa cum ºi Gregory Treverton (2004) explicã în lucrarea sa „Reshaping National Intelligence for an Age of Information”, serviciile de informaþii sunt supuse schimbãrii în baza unor modi- ficãri survenite în mediul geostrategic. Prin urmare, pentru a analiza aceste schimbãri este nevoie de o teorie care sã explice schimbarea unei instituþii, mai precis procesele prin care aceasta trece când se adapteazã faþã de o serie de stimuli fie externi sau interni. Teoria neo-in- stituþionalistã rãspunde acestei nevoi. Mai mult decât atât, având în vedere cã lucrarea de faþã urmãreºte sã vadã dacã ºi cum co- munitatea de intelligence româneascã a fost influenþatã de comunitatea de intelligence ameri- canã în perioade de profundã nevoie de schimbare pentru serviciile de informaþii în general, teoria neo-instituþionalistã rãspunde, încã o datã, acestei nevoi. În continuare, vom trece în re- iunie-decembrie 2019 77Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 77 vistã tipurile de instituþionalism, punând accentul pe instituþionalismul sociologic, necesar elaborãri prezentei lucrãri. Ceea ce reprezintã conceptul de neo-instituþionalism se confundã, adesea, cu diferite alte abordãri (Hall ºi Taylor 1996), (Thoening 2003), (Amenta ºi Ramsey 2010). Hall ºi Taylor au identificat trei ºcoli de gândire care, deºi în esenþã graviteazã în jurul aceluiaºi concept, redau aceste perspective diferite. 1.1. Instituþionalismul istoric Dezvoltat în perioada anilor ‘60-‘70, abordarea instituþionalismului istoric este de acord cu afirmaþia conform cãreia conflictul între grupuri rivale pentru resurse puþine stã la baza politi- cului, dar cautã o mai bunã explicaþie pentru specificul rezultatelor politicii naþionale ºi pen- tru inegalitãþile care stigmatizeazã aceste rezultate. Explicaþia s-ar identifica în felul în care in- stituþiile, ca factor al organizãrii statale, ºi structurile economice intrã în conflict de aºa manierã încât sã favorizeze anumite interese în detrimentul altora (Thoening 2003, 22). 1.2. Instituþionalismul alegerii raþionale Aceastã abordare s-a dezvoltat în paralel cu cea a instituþionalismului istoric, dar izolatã de aceasta. În primul rând, adepþii abordãrii aduc în discuþie un set de caracteristici comportamen- tale drept argumente. Considerã cã actorii relevanþi au un set fix de preferinþe ºi dorinþe, se comportã în totalitate de aºa manierã încât sã maximizeze obþinerea acestor preferinþe ºi fac asta într-o logicã strategicã care presupune un calcul amplu. În al doilea rând, instituþionalis- mul alegerii raþionale vede politicul ca pe o serie de dileme ale acþiunii colective. Aceste dileme pot fi definite ca situaþii care sunt susceptibile sã producã un rezultat sub nivelul optim pentru colectiv astfel încât sã poatã fi identificate alte cãi prin care cel puþin unui actor îi va fi mai bine fãrã a provoca celorlalþi vreun rãu. În al treilea rând, este adus în discuþie rolul inter- acþiunii strategice în determinarea rezultatelor politice. Comportamentul unui actor este sus- ceptibil nu neapãrat unor forþe istorice, ci unui calcul strategic, pe de o parte, ºi modificãrilor survenite de acest calcul în urma aºteptãrilor actorului despre cum ceilalþi se vor comporta ceilalþi de asemenea, pe de altã parte (Thoening 2003, 22). 1.3. Instituþionalismul sociologic Printre abordãrile instituþionaliste, instituþionalismul sociologic este cea mai influentã teo- rie din ultimele decenii care abordeazã probleme ale dezvoltãrii instituþionale. Abordarea a apãrut în directã legãturã cu studiul organizaþiilor, dar s-a dezvoltat de o manierã care i-a per- mis o analizã mai generalã a schimbãrii instituþionale, inclusiv din perspectiva analizãrii pro- ceselor globale care stau la baza schimbãrii socio-politice (Beckert 2010, 150). Lawrence ºi Suddaby (2006, 215) apreciazã cã principala preocupare a instituþionalismului sociologic sunt procesele omogenizãrii instituþionale, adicã explicarea asemãnãrilor organiza- þionale în baza condiþiilor instituþionale. Beckert (2010, 150) considerã cã aceastã abordare este o moºtenire a cercetãrilor de pionierat efectuate de DiMaggio ºi Powell (1983), care se concentreazã asupra proceselor omogenizãrii organizaþionale prin intermediul conceptului de izomorfism. Autorii afirmã cã odatã ce un model organizaþional se instituþionalizeazã, devine difuz, fapt care face ca structurile organizaþionale sã se dezvolte asemãnãtor. Dezvoltând, Beckert (2010, 150) considerã cã pentru a reuºi sã înþelegem procesele omoge- nizãrii instituþionale, este necesar ca, mai întâi, sã înþelegem mecanismele care stau la baza proceselor prin care modele instituþionale prevalente într-un anumit context social (stat sau 78 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 78 domeniu organizaþional), îºi fac sau nu apariþia în alt context de acest gen. Prin urmare, autorul prezintã patru mecanisme care explicã elementele din spatele proceselor schimbãrii insti- tuþionale. Primele trei dintre aceste mecanisme sunt, în mare parte, identice formelor de izomorfism instituþional prezentate de DiMaggio ºi Powell (1983). Cele patru mecanisme sunt izomorfismul coercitiv (care are la bazã puterea), presiunile normative (care au la bazã atracþia), mimetismul (care are la bazã incertitudinea) ºi competiþia. Izomorfismul coercitiv Acest mecanism apreciazã cã omogenizarea organizaþionalã este un rezultat al presiunilor formale ºi informale exercitate asupra unei organizaþii de cãtre o altã organizaþie de care de- pinde, precum ºi de aºteptãrile culturale din interiorul societãþii în care respectiva organizaþie funcþioneazã. Elaborând, izomorfismul instituþional coercitiv îºi face apariþia dacã instituþiile existente au suferit o formã severã de discreditare – moralã sau funcþionalã – în paralel cu exis- tenþa unei actor extern puternic care este în mãsurã sã impunã un nou cadru instituþional pro- priu. Astfel, în contextul unei crize severe naþionale sau organizaþionale ºi al existenþei unei puteri hegemonice care îºi exercitã influenþa, este posibil ca noul cadru instituþional sã core- spundã modelului instituþional al acestei puteri hegemonice din moment ce actorul extern va percepe soluþiile sale instituþionale ca fiind superioare – moral ºi funcþional – fãrã a fi nece- sare demersuri de experimentare care sã certifice acest lucru (DiMaggio ºi Powell 1983), (Beckert 2010, 153). Izomorfismul normativ Schimbarea normativã este efectul unor modele instituþionale existente pe care actorii or- ganizaþionali le cautã în mod activ întrucât considerã cã aceste modele reprezintã soluþii insti- tuþionale atractive, menite sã rezolve probleme cu care instituþiile se confruntã. O explicaþie a motivului pentru care actorii se simt atraºi de diferite instituþii se identificã abordãrile de tip capitalist numite complementaritãþi instituþionale. Pe scurt, aceste abordãri relevã faptul cã o instituþie îºi poate îndeplinii sarcinile în mod corespunzãtor numai atunci când este înconjuratã de alte instituþii care sunt complementare sieºi. Mecanismul atragerii va conduce, astfel, la o schimbare instituþionalã izomorfã în situaþii unde actori din diferite locaþii sau domenii se simt atraºi de acelaºi model instituþional, cu atât mai mult cu cât modelele externe sunt percepute ca soluþii adecvate sau superioare (DiMaggio ºi Powell 1983), (Beckert 2010, 155-157). Izomorfismul mimetic Izomorfismul mimetic se aseamãnã cu izomorfismul normativ prin faptul cã ambele se bazeazã pe o formã de atracþie faþã de modele instituþionale existente. Diferenþa se identificã prin simplitatea accentuatã a mimetismului. Actorii încearcã sã imite modele instituþionale existente ca reacþie la incertitudinea generatã de efectele regulilor instituþionale. Într-un mediu instituþional complex în care efectele instituþionale pot fi determinate ex post, actorii se gãsesc în dificultatea de a soluþii instituþionale optime. Astfel, dacã efectele nu pot fi anticipate în mod raþional, îºi va face apariþia imitarea unor modele instituþionale cu legitimitate în interiorul domeniului instituþional, compensând, în acest mod, pentru lipsa de raþionalitate a deciziei ºi creeazã, totodatã, un scut protector pentru actorul în cauzã dacã modelul imitat eºueazã. Imitarea este motivatã de dezorientare mai de- grabã decât de convingerea cã modelul de referinþã este calitativ superior. Din moment ce eva- luãrile raþionale pentru un cadru instituþional propice nu existã, succesul unor instituþii care iunie-decembrie 2019 79Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 79 funcþioneazã în altã parte furnizeazã legitimitatea necesarã pentru utilizarea acestora ca mod- ele de urmat (DiMaggio ºi Powell 1983), (Beckert 2010, 157-158). Izomorfismul competitiv Acest mecanism este o abordare darwinianã a schimbãrii instituþionale. Priveºte competiþia ca pe o presiune care eliminã soluþii instituþionale ineficiente ºi conduce, astfel, cãtre conver- genþa unor modele organizaþionale sau instituþionale viabile, mai bune. De fapt, principala ipotezã a izomorfismului competitiv este cã manifestarea eficientã a unor procese evolutive de selecþie apare ca urmare a existenþei competiþiei. Acest mecanism are un caracter ambivalent în ceea ce priveºte efectele sale în raport cu schimbarea instituþionalã. Un argument în acest sens apreciazã cã procesul competiþiei sprijinã dezvoltarea unor reguli politice ºi legale di- verse, precum ºi a modelelor organizaþionale, care permit apariþia unor niºe în care statele sau organizaþiile se specializeazã. Factorul competitiv poate cauza, în paralel, schimbãri insti- tuþionale ale statelor astfel încât acestea din urmã sã devinã mai atractive pentru investiþi, spre exemplu (Beckert 2010, 160-162). * * * Apreciem cã un element comun care caracterizeazã agenþiile de intelligence, în general, este reprezentat de gradul de incertitudine cu care acestea se confruntã. Aceastã incertitudine are mai multe cauze, fie cã vorbim despre raportul dintre activitatea acestor organizaþii ºi sco- pul pe care îl îndeplinesc sau despre „necunoscutul” manifestat prin gradul de secretizare al mediului în care activeazã. În mod cert ºi evident cã aceastã incertitudine nu poate fi mãsuratã (cu o precizie care sã fie valorificatã operaþional), având în vedere cã nu poþi defini ce înseam- nã, mai înainte de toate, aceastã incertitudine (G. C. Maior 2009). Cum este de aºteptat, aceastã enigmã impune presiuni de diverse forme asupra respec- tivelor agenþii de intelligence, presiuni care sunt abordate, la rândul lor, în diferite modalitãþi. ªtim, însã, cã ele genereazã nevoia de schimbare (Treverton 2009), (G. C. Maior 2009), (Niþu 2012). Astfel, în baza incertitudinii menþionate ºi având în vedere ipoteza acestei lucrãri, prin invocarea gradului de atracþie al CI din România faþã de CI din SUA, apreciem cã mecanismul izomorfismului mimetic este abordarea teoreticã adecvatã pentru scopul prezentei lucrãri. III. Analiza 1. Relaþia SUA-România România ºi Statele Unite ale Americii au stabilit relaþii diplomatice la 14 iunie 1880, la nivel de agenþie diplomaticã, pentru ca douã luni mai târziu acestea sã fie promovate la nivel de legaþie. Relaþiile diplomatice au fost întrerupte la 12 decembrie 1941 ºi au fost reluate la 7 februarie 1946, la nivel de legaþie. La 1 iunie 1964, relaþiile diplomatice dintre cele douã þãri au fost promovate la nivel de ambasadã. La 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureºti a preºedintelui S.U.A., Bill Clinton, a fost lansat Parteneriatul Strategic bilateral, cadrul extins de colaborare vizând consolidarea relaþiilor bilaterale, susþinerea procesului de reformã ºi a de- mersurilor de integrare euro-atlanticã ale României, precum ºi promovarea rolului acesteia ca factor de stabilitate ºi securitate în Europa de Sud-Est. Pentru România, de la lansarea sa, Parteneriatul Strategic a reprezentat un reper esenþial al politicii externe, precum ºi un instrument eficient de sprijinire a eforturilor interne în domeniul 80 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 80 reformei politice, economice, militare ºi administrative. Dupã 11 septembrie 2001, România a acordat un sprijin semnificativ Coaliþiei internaþionale conduse de SUA împotriva terorismu- lui, concretizat în susþinerea operaþiunilor din Afganistan ºi Irak, precum ºi în intensificarea colaborãrii bilaterale în acþiuni specifice de combatere a terorismului. Rezultatele pozitive în planul reformei economice ºi contribuþia României la rãzboiul împotriva terorismului, prin participarea statului român în cadrul Coaliþiei anterior menþionate, au constituit elemente ma- jore în conturarea sprijinului SUA pentru integrarea României în NATO. La 13 septembrie 2011, la Washington, a fost adoptatã Declaraþia Comunã privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România ºi Statele Unite ale Americii. Conform Ministerului Afacerilor Externe al României, Declaraþia confirmã Parteneriatul excelent, pe termen lung ºi în continuã dezvoltare, dintre cele douã state ºi stabileºte, de ase- menea, pilonii relaþiei România – SUA: dialog politic, securitate, economie, contacte interu- mane, ºtiinþã ºi tehnologie, cercetare, educaþie, culturã. În contextul adoptãrii Declaraþiei Co- mune, s-a decis constituirea unui Grup de lucru (task force) pentru implementarea principiilor convenite în cadrul acestui document bilateral (MAE 2017). În ceea ce priveºte cooperarea în intelligence, aceasta se desfãºoarã atât în plan bilateral, cât ºi multilateral (NATO) ºi este caracterizatã prin intensitate ºi comprehensivitate (Matei 2007), (Matei 2007), (Medar 2010), (G. C. Maior 2012), (Administraþia Prezidenþialã 2016), (Administraþia Prezidenþialã 2017). 2. Diferenþe 2.1. Evoluþia comunitãþii de intelligence din România, respectiv din SUA Printre caracteristicile comunitãþii de intelligence din SUA se numãrã ºi longevitatea sistemu- lui sub acelaºi regim politic. Cuantificând de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial – mo- mentul în care s-a pus problema cultivãrii unei comunitãþi de intelligence americane – ºi pânã în prezent, putem observa cã serviciile de informaþii americane nu au fost niciodatã supuse unei schimbãri de regim. Toate schimbãrile/evoluþiile/transformãrile comunitãþii de intelligence din SUA au avut la bazã reforme generate de aspecte privind funcþionarea, misiunea, obiectivele, ameninþãrile la adresa siguranþei naþionale, modificãri ale mediului de securitate, dar niciodatã de o schimbare profundã precum cea desfãºuratã în România dupã 1989, spre exemplu. Serviciile de informaþii române, însã, aºa cum se prezintã astãzi, putem aprecia cã au o vârstã de doar trei decenii, rezultat al unei schimbãri profunde de regim. Diferenþa dintre aces- tea ºi corespondentele americane este semnificativã în acest sens, ºi este, poate, cel mai impor- tant aspect care le diferenþiazã. În primul rând, considerãm important de precizat cã serviciile de informaþii americane nu pot furniza un model adecvat de tranziþie de la o societate comu- nistã la una democraticã tocmai pentru cã nu au fost niciodatã supuse acestui proces. Pe de altã parte, ele pot sã ofere o cunoaºtere cuprinzãtoare în ceea ce priveºte modelul unui serviciu de informaþii democratic (structural ºi funcþional) ºi modelul unei schimbãri generate de factori statali interni ºi externi. Astfel cã serviciile de informaþii din România au trebui sã „înveþe din mers” cum se realizeazã tranziþia în cauzã, fapt care a reprezentat prima reformã ºi cea mai im- portantã pentru sectorul de securitate român. iunie-decembrie 2019 81Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 81 2.2. Reforma structuralã Din punctul de vedere al structurii, comunitatea de informaþii din SUA cuprinde 17 servicii de informaþii (ODNI fãrã an), comparativ cu cele ºase deþinute de România (Medar 2010, 297). Aºa cum au ilustrat reformele prin care a trecut, comunitatea de intelligence americanã a evo- luat în baza unor nevoi stringente de a servi corespunzãtor securitãþii naþionale, precum ºi de a se calibra în funcþie de mediul democratic american. Cele 17 servicii de informaþii americane sunt împãrþite în douã agenþii naþionale independente (ODNI ºi CIA), opt agenþi ale Departa- mentului Apãrãrii ºi ºapte agenþii aparþinând celorlalte departamente, fiecare rãspunzând nevoii informative a structurii din care face parte. În România, cele ºase servicii de informaþii sunt parþial structurate similar comunitãþii americane (douã naþionale – SIE ºi SRI – ºi douã departamentale – DGIA ºi DGPI). Douã din- tre acestea, STS ºi SPP, sunt, însã, considerate structuri de securitate, dintre care doar unul (STS) pare a avea un corespondent în comunitatea americanã (NSA). SPP nu are un corespon- dent în aceastã comunitate conform structurii sale recunoscute, dar apreciem cã îndeplineºte o parte din rolul Serviciului Secret al Statelor Unite (USSS), din cadrul Departamentul de Secu- ritate Internã (DHS), acela de protecþie a demnitarilor SUA. Modul în care sunt organizate cele douã comunitãþi de intelligence este, în mod evident, diferit chiar dacã din punctul de vedere al misiunii se pot identifica cu uºurinþã corespondenþe. Diferenþa specificã comunitãþii române se identificã mai degrabã în modul în care s-a for- mat ºi mai puþin unei adaptãri autohtone la schimbãrile mediului de securitate. Un argument, în acest sens, îl reprezintã tocmai dificultatea tranziþiei de la o societate totalitarã la una democra- ticã. Anii de început ai tranziþiei au fost puternic marcaþi de teama ca Departamentul Securitãþii de Stat (DSS) sã nu rãmânã o parte integrantã a noi orânduiri societale, în sens larg, ºi o struc- turã funcþionalã, ºi anonimã, a comunitãþii serviciilor de informaþii, în sens restrâns (Matei 2009). O justificare realã ºi îndreptãþitã, teama de poliþia secretã, care se manifestã în continu- are, a condus la formarea caracteristicilor structurale ale comunitãþii de intelligence din Româ- nia. Amintim aici rolul avut de mass-media în restrângerea numãrului de servicii de informaþii. 2.3. Asemãnãri: este comunitatea românã de informaþii influenþatã de modelul SUA? În perioada sa de tranziþiei, pentru a se putea racorda logicii democratice, comunitatea de intelligence din România a primit sprijin din partea mai multor actori, printre care se numãrã ºi SUA. În principal, sprijinul a constat în formarea ºi consolidarea unui sistem educaþional co- erent de profil (Matei 2007) care sã producã noile generaþii de resurse umane necesare noii logici democratice a intelligence-ului român. Procesul în sine a fost dublat de o cooperare di- rectã în domeniu, atât în plan bilateral, cât ºi multilateral (Medar 2010), (G. C. Maior 2012), (Administraþia Prezidenþialã 2016), (EVZ 2016), (Administraþia Prezidenþialã 2017)1. Cooperarea de profil dintre cele douã state ºi influenþa SUA în comunitatea de intelligence din România este un fapt. Trebuie însã menþionatã cã aceastã influenþã ºi-a fãcut simþitã pre- zenþa în douã intervale de timp pe care le vom detalia în continuare ºi care se suprapun într-o anumitã mãsurã. 2.3.1. Factorul tranziþiei/transformãrii: 1989-2004 Perioada imediat urmãtoare 1989 a însemnat o reinventare a serviciilor de informaþii din România, un proces care sã le epureze complet de orice urmã sau influenþã a vechii logici (stat comunist) pentru a se adapta noilor realitãþi (stat democratic) ºi a îndeplini noile obiective, în special aderarea la NATO ºi UE (Olaru 2010). Apreciem cã aceastã perioadã poate fi descrisã 82 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 82 ca o perioadã a presiunilor formale ºi informale exercitate asupra comunitãþii române de intel- ligence de cãtre o altã organizaþie de care depinde (bilateral SUA, multilateral UE, dar în spe- cial NATO), precum ºi de aºteptãrile culturale din interiorul societãþii române. În primul rând, tranziþia de la comunism la democraþie este un factor crucial pentru reforma de securitate a unui stat aflat în procesul de tranziþie (poliþia secretã nu este tocmai un element profund de- mocratic) ºi trebuie sã reprezinte o certitudine palpabilã pentru acei parteneri cu care statul în cauzã îºi propune desfãºurarea unor parteneriate. În acest context, relevante pentru România sunt parteneriatul strategic cu SUA, respectiv aderarea la NATO ºi UE (prin criteriile de ade- rare). Toate aceste elemente le apreciem ca fiind presiuni formale ºi informale asupra servicii- lor de informaþii din România în acest interval de timp. În al doilea rând, societatea românã a avut aºteptãri profunde de la reformarea serviciilor de informaþii. Stigma DSS continuã sã urmãreascã „miºcãrile” acestor servicii. Mass-media con- tinuã sã monitorizeze îndeaproape potenþialele derapaje democratice. În esenþã, pe acest palier comunitatea de intelligence a suferit o formã severã de discreditare (Matei 2007, 234-235). Astfel, presiunile formale ºi informale exercitate asupra unei organizaþii de cãtre o altã or- ganizaþie de care depinde (SUA, NATO, UE), aºteptãrile culturale din interiorul societãþii în care respectiva organizaþie funcþioneazã, precum ºi apariþia unei forme severe de discreditare în paralel cu existenþa unui actor extern puternic care este în mãsurã sã impunã un nou cadru instituþional propriu (SUA) este o dovadã a existenþei izomorfismului coercitiv. Prin urmare, apreciem cã influenþa comunitãþii de informaþii din România în perioada 1989-2004 a fost ex- ercitatã prin intermediul mecanismelor acestui tip de izomorfism. 2.3.2. Factorul schimbãrii mediului de securitate: 2001-2018 Suplimentar procesului de tranziþie, comunitatea de intelligence din România a trebuit sã rãspundã ºi provocãrilor pentru care existã în primul rând: ameninþãrile la adresa securitãþii naþionale. O bunã parte a practicilor ºi metodelor de gestionarea a acestei problematici exista ca formã moºtenitã de la vechiul sistem (similar SUA din perioada Rãzboiului Rece vs. SUA dupã 2001), dar nevoia de a rãspunde noilor provocãri a impus nevoia formulãrii de noi metode. Incertitudinea din sistem este la fel de realã pentru serviciile de informaþii din Româ- nia, precum este pentru orice structurã de securitate din orice stat ºi formã de guvernare. Cooperarea dintre România ºi SUA a însemnat ºi un schimb de expertizã în special în sis- temul educaþional de profil (Matei 2007, 13). Faptul cã serviciile române de informaþii s-au confruntat cu o schimbare a mediului de securitate într-o perioadã în care ºi SUA trebuia sã gestioneze aceastã problematicã, coroborat cu relaþia bilateralã dintre cele douã state, putem afirma cã a existat o influenþã asupra serviciilor în cauzã (este poate relevant de menþionat, spre exemplu, Comunitatea Naþionalã de Informaþii2 care s-a dorit a fi un corespondent al Biroului Directorului Comunitãþii de Intelligence (ODNI) (Niþu 2015)). Preluarea modus operandi-ului CI americane de cãtre CI românã este motivatã de dezori- entare (incertitudinea generatã de schimbarea mediului de securitate) mai degrabã decât de convingerea cã modelul de referinþã este calitativ superior. Succesul unor instituþii care funcþioneazã în altã parte (SUA) furnizeazã legitimitatea necesarã pentru utilizarea acestora ca modele de urmat. Aceste ultime aprecieri reprezintã expresia izomorfismului mimetic, fapt care atestã cã în acest interval de timp a fost mecanismul prin care s-a desfãºurat schimbarea în comunitatea de intelligence din România. iunie-decembrie 2019 83Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 83 2.3.3. Cultura de securitate ºi percepþia publicã Pentru a putea realiza o reformã eficientã a serviciilor de securitate ºi pentru a reuºi, ulte- rior, elaborarea unei strategii de securitatea coerente, în societatea românã a apãrut nevoia de dezbatere publicã ºi implementare de politici raþionale de profil (Dâncu 2010, 114). Angajarea societãþii civile în procesul de reformã a sectorului de securitate este un element vital al iden- titãþii unui serviciu de informaþii aparþinând unei democraþii (Matei 2007, 232-234). Se apreciazã cã în definirea unei culturii de securitate române este necesarã o reflecþie obli- gatorie asupra definirii secretului. În prezent, progresul în acest sens se rezumã la un conflict între secretizarea excesivã ºi devalizarea secretului. Actorii principali ai acestui conflict sunt comuni- tatea de intelligence, pe de o parte, ºi societatea civilã ºi clasa politicã, pe de altã parte. Definirea secretului nu se face în baza unei negocieri de sens în societate, ci în baza unei lupte între teama de servicii de informaþii, controlarea lor în diverse scopuri (altele de cât cele legitimate democra- tic) ºi menþinerea acestora departe de orice element perturbator (Dâncu 2010, 114). România post-1989 continuã sã se confrunte cu o culturã de securitate subdezvoltatã, ast- fel cã zvonurile, ca substitut al unei informaþii reale, se propagã mult mai repede, iar percepþia riscului este însoþitã de reacþii emoþionale extreme, creatoarea de panicã sau, în sens opus, de apatie. Sistemul educaþional de intelligence contribuie la consolidarea unei astfel de culturi, dar nu este suficient. Percepþia riscurilor continuã sã fie puternic marcatã de un fond negativ al culturii de securitate ºi de inconsistenþele sistemului de reprezentare socialã a instituþiilor publice (Dâncu 2010, 115-119). 2.6. Consideraþii finale: ce nu funcþioneazã? În pofida certitudinii faptului cã serviciile de informaþii din România au preluat modelul comunitãþii de intelligence din SUA, trebuie menþionat cã aceastã acþiune nu s-a realizat în to- talitate. Amintim, aici, situaþia CNI. În România la fel ca în SUA s-a încercat crearea unui mecanism care sã integreze toate serviciile de informaþii. Apariþia CNI, însã, s-a confruntat cu o serie de dificultãþi care nu i-au permis niciodatã sã se concretizeze pe deplin. Principalul impediment l-a reprezentat lupta pentru control extern sau civil a serviciilor de informaþii, secondat de un scandal politic intens (Dâncu 2010, 113). În timp ce CNI reprezintã o primã formã organizatã de lucru, de cooperare inter-instituþio- nalã în intelligence ºi prezintã o formã relativã de aliniere a eforturilor de culegere ºi analizã a informaþiilor la nivel naþional, aceastã structurã se confruntã cu deficienþe majore de identi- tate, structurale ºi funcþionale. În primul rând, nu este complet dezvoltatã precum corespon- dentul american, spre exemplu, al ODNI, lipsindu-i un cadru legal de funcþionare (în prezent funcþioneazã în baza unei Hotãrâri a CSAT), precum ºi un sediu, personal propriu (stadiul ac- tual o face dependentã de detaºarea temporarã de analiºti din cadrul serviciilor de informaþii) sau buget. Procedurile de selecþie a personalului sunt neuniforme, iar produsele furnizate se bazeazã pe surse deschise. Suplimentar, actuala condiþie îi conferã o relevanþã redusã la nive- lul deciziei strategice în România ºi îi atribuie o suspiciune accentuatã la nivelul opiniei pu- blice, în special în percepþia mass-media (Niþu 2015). Condiþia actualã a CNI este, în fapt, un indicator al problemelor sistemice cu care se con- fruntã comunitatea de intelligence din România. Pe de o parte, conform ultimilor doi directori ai SRI (Mediafax 2014), (TVR1 2014), (Ziare.com 2015), (EVZ 2016), (Adevãrul 2015), (Agerpres 2015), începând cu anii ’90, o problemã a SRI este utilizarea instituþiei, în spaþiul public, pentru obþinerea de beneficii politice de cãtre diverºi actori politici din România. Pe de 84 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 84 altã parte, aceastã tendinþã exercitã o influenþã benignã care atrage critica mass-media ºi se tra- duce într-o discreditare, la nivelul opiniei publice, a serviciului de informaþii, în special pe fon- dul amintirilor legate de DSS. În acest punct, conturarea unei culturi de securitate solide în so- cietatea românã ar putea sã previnã o serie de elemente negative, prin autoreglarea percepþiilor ºi, poate, raþionalizarea comportamentelor. IV. Concluzii Ipoteza de la care am plecat în elaborarea acestei lucrãri apreciazã cã România a preluat modelul american de reformã în intelligence, având în vedere performanþa acestuia, coope- rarea cu SUA în plan bilateral – existenþa unui parteneriat strategic – ºi multilateral – aderarea la NATO. Cadrul teoretic utilizat pentru demonstrarea acestei ipoteze s-a bazat pe izomorfis- mul mimetic care afirmã cã actorii încearcã sã imite modele instituþionale existente ca reacþie la incertitudinea generatã de efectele regulilor la care sunt supuse. Într-un mediu instituþional complex în care efectele interne pot fi determinate ex post, actorii se gãsesc în dificultatea de furniza soluþii optime. Astfel, dacã efectele nu pot fi anticipate în mod raþional, îºi va face apariþia imitarea unor modele instituþionale cu legitimitate în interiorul domeniului propriu de activitate, compensând, în acest mod, pentru lipsa de raþionalitate a decizie ºi creeazã, totodatã, un scut protector pentru actorul în cauzã dacã modelul imitat eºueazã. În vederea efectuãrii analizei am ales perioada post-Rãzboi Rece (1989-2018). Am constatat cã în perioada 1989-2004, pe fondul tranziþiei de la o societate comunistã la una democraticã, schimbarea în rândul comunitãþii române de intelligence a survenit în baza unor presiuni formale, exercitate de organisme partenere (SUA, NATO, UE), în directã con- vergenþã cu obiectivele de politicã externã ale României (aderarea la NATO, UE ºi parteneria- tul strategic cu SUA). Acest model se înscrie izomorfismului coercitiv ºi nu mimetic. Pe de altã parte, în perioada 2004-2018, serviciile române au preluat modus operandi-ul entitãþilor americane corespondente, acþiune motivatã de dezorientare (incertitudinea generatã de schim- barea mediului de securitate) mai degrabã decât de convingerea cã modelul de referinþã este calitativ superior. Succesul instituþiilor americane de profil furnizeazã legitimitatea necesarã pentru utilizarea acestora ca modele de urmat. Aceste procese reprezintã expresia izomorfis- mului mimetic, fapt care atestã cã în acest interval de timp a fost mecanismul prin care s-a desfãºurat schimbarea în comunitatea de intelligence din România. Cu toate acestea, însã, vom observa cã preluarea ºi implementarea modelului din SUA nu se realizeazã pe deplin. În primul rând, acest aspect este o cauzã a perioadei specifice de tranziþie a României (de la stat comu- nist la stat democratic) care a inoculat teama de perpetuare a existenþei poliþiei secrete din pe- rioada comunistã. Pe de altã parte, este o cauzã a discreditãrii comunitãþii de intelligence române, survenite pe fondul instrumentalizãrii politice, în public, a acesteia ºi a criticii rezul- tate, contribuind, astfel, ºi mai mult la alimentarea temerilor din societate, în special din per- spectiva lipsei unei culturi de securitate. Cu referire la limitele cercetãrii apreciem cã un factor important la constituit lipsa unei lit- eraturi extensive de specialitate în mediul academic român, cu accent pe CI din România. În egalã mãsurã, considerãm cã aplicarea unei cercetãri calitative, prin aplicarea de interviuri de cercetare cu persoane active în domeniul român de intelligence, ar fi adus o contribuþie supli- mentarã aparatului analitic ºi identificãrii mai precise a procesului schimbãrii în rândul CI din România. iunie-decembrie 2019 85Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 85 Note 1 Spre exemplu, SRI desfãºoarã 100 de parteneriate active în spaþiul-euroatlantic. Sursa: https://www.sri. ro/assets/files/discursuriinterviuri/Interviu_Director_SRI_-_evz2.pdf 2 Noua realitate în care a apãrut comunitatea românã de intelligence post-1989, a demonstrat nevoia unui nivel de planificare integratã, coordonare, schimb de informaþii, o mai bunã utilizare a resurselor disponibile, îmbunãtãþirea metodelor de culegere ºi diseminare, reducerea birocraþiei ºi minimizarea redundanþei (ºi supra- punerii activitãþilor, atribuþiilor etc.). La 18 noiembrie 2005, a fost creatã Comunitatea Naþionalã de Informaþii (CNI), ca parte integratã CSAT. Aceastã structurã, analiticã în naturã, avea ca principal obiectiv integrarea in- formaþiilor ºi reunirea tuturor structurilor române de informaþii într-un efort de a stimula cooperarea ºi coor- donarea la nivel naþional în intelligence (Matei 2007, 649). Referinþe Adevãrul. 2015. „Interviul directorului SRI, domnul Eduard Hellvig, acordat publicaþiei Adevãrul (partea I).” Serviciul Român de Informaþii. decembrie. https://www.sri.ro/assets/files/discursuriinterviuri/Interviu_Ed- uard_Hellvig_Adevarul.pdf. Administraþia Prezidenþialã. 2017. A doua zi a vizitei Preºedintelui României în Statele Unite ale Americii: Ceremonia solemnã de la Arlington ºi întrevederea cu Mike Pompeo, directorul CIA. 6 iunie. http://www. presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/a-doua-zi-a-vizitei-presedintelui-romaniei-in-statele-unite- ale-americii-ceremonia-solemna-de-la-arlington-si-intrevederea-cu-mike-pompeo-directorul-cia. * * *. 2016. Primirea de cãtre Preºedintele României, domnul Klaus Iohannis, a unei delegaþii a Comisiei Per- manente pentru servicii de informaþii din cadrul Camerei Reprezentanþilor din Congresul SUA. 8 august. http://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/primirea-de-catre-presedintele-romaniei-dom- nul-klaus-iohannis-a-unei-delegatii-a-comisiei-permanente-pentru-servicii-de-informatii-din-cadrul- camerei-reprezentantilor-din-congresul-sua. Agerpres. 2015. „Interviul directorului Serviciului Român de Informaþii, domnul Eduard Hellvig, acordat Agenþiei de ºtiri „Agerpres”.” Serviciul Român de Informaþii. martie. https://www.sri.ro/assets/files/dis- cursuriinterviuri/Agerpres_-_interviu_E.Hellvig.pdf. Amenta, Edwin, ºi Kelly Ramsey. 2010. „Institutional Theory.” Cap. 2 în The Handbook of Politics: State and Civil Society in Global Perspective, de Kevin Leicht ºi Craig Jenkins. New York: Springer. Beckert, Jens. 2010. „Institutional Isomorphism Revisited: Convergence and Divergence in Institutional Change.” Sociological Theory 150-166. Cepik, Marco, ºi Gustavo Möller. 2017. „National Intelligence Systems as Networks: Power distribution an organizational risk in Brazil, Russia, India, China, and South Africa.” Brazilian Political Science Review. doi:https://dx.doi.org/10.1590/1981-3821201700010001. Dâncu, Vasile S. 2010. „Rãzboiul cognitiv, cultura de securitate ºi percepþia riscurilor.” În Incertitudine. Gândire strategicã ºi relaþii internaþionale în secolul XXI, de George C Maior, 82-129. Bucureºti: Editu- ra RAO. DiMaggio, Paul, ºi Walter Powell. 1983. „The iron cage revisited: institutional isomorphism and collective ra- tionality in organizational fields.” American Sociological Review 147-60. EVZ. 2016. „Interviul directorului SRI, domnul Eduard Hellvig, acordat publicaþiei EVZ.” Serviciul Român de Informaþii. martie. https://www.sri.ro/assets/files/discursuriinterviuri/Interviu_Director_SRI_- _evz2.pdf. Hall, Peter E, ºi Rosemary C R Taylor. 1996. Political Science and the Three New Institutionalisms. Köln: Max-Planck-Institut für Gesellschaftsforschung, iunie. http://www.mpifg.de/pu/mpifg_dp/dp96-6.pdf. Harasim, Anca. 2017. 20 Years of Romanian-US Cooperation. 22 iunie. http://emerging-europe.com/regions/ romania/20-years-romanian-us-cooperation/. MAE. 2017. Relaþii bilaterale Statele Unite ale Americii. iulie. https://www.mae.ro/bilateral-relations/2086#868. 86 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 86 Maior, George C. 2012. Noul aliat. Regândirea politicii de apãrare a României la începutul secolului XXI. Bucureºti: Editura RAO. * * *. 2010. Un rãzboi al minþii: Intelligence, servicii de informaþii ºi cunoaºtere strategicã în secolul XXI. Bucureºti: RAO. * * *. 2017. US-Romania talks Russian encroachment in the black sea. 9 iunie. https://www.thecipherbrief. com/u-s-romania-talks-russian-encroachment-in-the-black-sea. Maior, George Cristian. 2009. Incertitudine. Gândire strategicã ºi relaþii internaþionale în secolul XXI. Bu- cureºti: RAO International Publishing Company. Matei, Cristiana F. 2010. „Pledoarie pentru un intelligence eficient într-o democraþie: perspectiva unui out- sider.” În Un rãzboi al minþii: Intelligence, servicii de informaþii ºi cunoaºtere strategicã în secolul XXI, de George C Maior, 412-455. Bucureºti: Editura RAO. Matei, Cristiana F. 2007. „Romania’s Transition to Democracy and the Role of the Press in Intelligence Re- form.” În Reforming Intelligence: Obstacles to Democratic Control and Effectiveness, de Thomas C Bruneau ºi Steven C Boraz, 221-240. Austin: University of Texas Press. Matei, Cristiana F. 2007. „Romania’s Intelligence Community: From an Instrument of Dictatorship to Serv- ing Democracy.” International Journal of Intelligence and CounterIntelligence (Routledge) 20 (4): 629- 660. doi:10.1080/08850600701492762. Matei, Cristiana F. 2007. Shaping Intelligence as a Profession in Romania: Reforming Intelligence Education After 1989. Athens: Research Institute for European and American Studies. https://www.files.ethz.ch/isn/ 31892/rieas110.pdf. Matei, Cristiana F. 2009. „The Challenges of Intelligence Sharing in Romania.” Intelligence and National Se- curity 24 (4): 574-585. https://calhoun.nps.edu/bitstream/handle/10945/56090/The_Challenges_of_Intel- ligence_Sharing_in_Romania_2009-08.pdf?sequence=1. Medar, Sergiu. 2010. „Serviciile române de informaþii în secolul XXI.” În Un rãzboi al minþii: Intelligence, servicii de informaþii ºi cunoaºtere strategicã în secolul XXI, de George C Maior, 292-320. Bucureºti: Ed- itura RAO. Mediafax. 2014. „Interviu cu directorul Serviciului Român de Informaþii, George Cristian Maior, acordat agenþiei „Mediafax”.” Serviciul Român de Informaþii. 11 septembrie. https://www.sri.ro/assets/files/dis- cursuriinterviuri/Interviu_septembrie_2014.pdf. Niþu, Ionel. 2015. 2015 – Securitatea naþionalã – unde suntem ºi ce urmeazã? Bucureºti: Ora Nouã, 7 ianua- rie. http://www.oranoua.ro/ionel-nitu-2015-securitatea-nationala-unde-suntem-si-ce-urmeaza/. * * *. 2012. Analiza de intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbãrii. Bucureºti: Editura RAO. ODNI. fãrã an. Members of the IC. https://www.dni.gov/index.php/what-we-do/members-of-the-ic. Olaru, Stejãrel. 2010. „Amintiri din tranziþie. Scurtã istorie a unor arhive secrete .” În Un rãzboi al minþii. In- telligence, servicii de informaþii ºi cunoaºtere strategicã în secolul XXI, de George C Maior, 323-344. Bu- cureºti: Editura RAO. Thoening, Jeane-Claude. 2003. „Institutional theories and public institutions: Traditions and appropriateness.” Handbook of Public Administration (Sage) 127-137. doi:http://dx.doi.org/10.4135/9781848608214.n11. Thomas, Lawrence, ºi Roy Suddaby. 2006. „Institutions and Institutional Work.” În Handbook of Organiza- tion Studies, de S Clegg. London: Sage. Treverton, Gregory F. 2009. Intelligence for an Age of Terror. New York: Cambridge Univeristy Press. * * *. 2004. Reshaping National Intelligence for an Age of Information. Cambridge: Cambridge University Press. TVR1. 2014. „Interviu cu directorul Serviciului Român de Informaþii, George Cristian Maior, acordat postu- lui de televiziune TVR1.” Serviciul Român de Informaþii . 11 septembrie. https://www.sri.ro/assets/files/ discursuriinterviuri/Interviu_tvr1.pdf. Vitkauskas, Dovydas. 1999. „The Role of a Security Intelligence Service in a Democracy.” Democratic Insti- tutions Fellowships Programme 1997-1999. North Atlantic Threaty Organisation. https://www.nato.int/ acad/fellow/97-99/vitkauskas.pdf. Ziare.com. 2015. „Interviu cu directorul Serviciului Român de Informaþii, George Cristian Maior, acordat site- ului ziare.com.” Serviciul Român de Informaþii. 12 ianuarie. https://www.sri.ro/assets/files/discursuriinter- viuri/Interviu_ianuarie_2015.pdf. iunie-decembrie 2019 87Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 87 Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 88