Instituþii inclusive ºi extractive în spaþiul românesc medieval Abstract: In this article I aim to do a analysis of the institutions of the feudal Romanian principali- ties using the framework of inclusive and extractive institutions laid down by Acemoglu, Robinson and Johnson, which I have supplemented with a third type of institutions – non-inclusive ones. I argue that Romanian feudalism was rather similar to the one employed in the western European realms, unlike the current scientific and historical consensus and that the prevalence and consolidation of several extrac- tive institutions, both internal and external has led to continued stagnation, political and economic, of the Romanian medieval territories. Keywords: economic institutionalism; feudalism; development; 1. Introducere în instituþionalismul economic Taxonomia pe care o voi utiliza în cadrul acestei analize este cea pe care o aduc în discuþie Acemoglu ºi Robinson în lucrarea lor „Why Na- tions Fail” (2012). Cei doi argumenteazã cã dezvoltarea economicã mai acceleratã a anumitor regiuni ale lumii în diferite perioade de timp poate fi urmãritã în funcþie de tipul de instituþii pe care le-au utilizat statele respective. Cei doi pleacã de la critici ale abordãrile geografice ºi culturale, teorii care încercau sã lege dezvoltarea ºi creºterea economicã de zona geograficã în care respec- tivele state se aflau – spre exemplu faptul cã Marea Britanie era un stat-insulã ar fi fost mo- tivul pentru care ea a ajuns sã devinã un im- periu global. Un al doilea motiv, suficienta distanþã de Europa ºi de rãzboaiele sale a permis Regatului Unit sã se dezvolte independent ºi sã cunoascã mai puþine pierderi ºi distrugeri provocate de rãzboaie. Teoriile culturale, pe de altã parte, arogã capac- itatea de creºtere ºi dezvoltare unor trãsãturi culturale specifice – reli- gia protestantã, de exemplu. Acemoglu ºi Robinson combat ambele abordãri ºi aduc argumente conform cãrora niciunul dintre aceºti fac- tori nu este important, iar dezvoltarea ºi creºterea economicã fãrã precedent a Vestului în defavoarea tuturor celorlalte regiuni ale lumii s-a datorat unui set de instituþii care promovau o astfel de dezvoltare. Astfel, existã instituþii extractive ºi instituþii inclusive, pe de-o parte, iar pe de cealaltã parte existã instituþii economice ºi instituþii politice. Instituþii inclusive, intuitiv, sunt acele instituþii care pro- moveazã o societate deschisã ºi participarea tuturor membrilor ei la ac- tivitatea economicã ºi politicã. Reprezintã acel set de instituþii care au fãcut ca Europa de vest sã devinã principala zonã de dezvoltare eco- Adrian DUMITRU Doctorand în ªtiinþe Politice, Facultatea de ªtiinþe Politice, SNSPA, Bucureºti adrian.dumitru20@yahoo.com Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 89 nomicã a lumii. Instituþiile extractive, pe de altã parte, sunt instituþii ale cãror scop este acela de a transfera resurse ºi bunãstare dintr-o parte a societãþii în cealaltã. Ele nu stimuleazã creºterea sau dezvoltarea ci sunt doar un instrument pentru extragerea de resurse. Acemoglu argumenteazã cã instituþiile economice inclusive creeazã pieþe inclusive care nu doar cã dau oamenilor libertatea de a îºi urmãri propriile vocaþii, acelea care sunt cele mai potrivite pentru ei ca persoane, însã totul se petrece într-un cadru de oportunitãþi egale (Acemoglu ºi Robin- son, 2012, p. 76) Printre principalele exemple pe care cei doi autori le folosesc pentru a îºi ilus- tra teoria sunt (1) diferenþele majore de dezvoltare ºi nivel de trai dintre cele douã Corei sunt explicabile prin apelul la aceastã teorie – diferenþele instituþionale dintre cele douã þãri, o con- figuraþie instituþionalã extractivã în nord ºi inclusivã în sud, sunt responsabile pentru situaþia în care se aflã cele douã astãzi; (2) diferenþele dintre cele douã americi, astãzi America de Nord, cu mult mai dezvoltatã decât cea de Sud din toate punctele de vedere. Însã în urmã cu mai multe secole, lucrurile stãteau invers. Asta pentru cã în timp ce în sud imperiile coloniale spaniol ºi portughez au supraimpus peste vechile instituþii o configuraþie instituþionalã extrac- tivã, în nord, genul de instituþii care au fãcut posibilã Revoluþia Industrialã în Marea Britanie au fost impuse de Imperiul Britanic (ibidem, pp. 71-72; 75). În perioada recentã, instituþionalismul a devenit una dintre cele mai importante abordãri teoretice în ºtiinþa politicã, mai ales în situaþia în care potenþialul sãu explicativ s-a dovedit a fi foarte mare – de la explicarea diferenþelor de dezvoltare economicã dintre regiunile conti- nentelor: nord versus sud în Americi sau est versus vest în Europa, pânã la explicarea difer- enþelor chiar în interiorul statelor: diferenþele de dezvoltare economicã dintre nordul ºi sudul Statelor Unite ale Americii sau dintre sudul ºi nordul Italiei. De asemenea, instituþionalismul a oferit explicaþii solide ºi în cazul democratizãrii, sau a fenomenului invers, trecerea de la democraþie la dictaturã, precum ºi în cazul rezistenþei foarte puternice la schimbare a diferite- lor tipuri de instituþii. Instituþionalismul oferã o flexibilitate conceptualã remarcabilã, aceasta fiind doveditã de multitudinea de studii de caz ºi de rezultatele fundamentale obþinute de ex- ponenþii sãi. Pe lângã cele douã tipuri de instituþii folosite de Acemoglu ºi Robinson în mod- elul lor, mã voi mai referi ºi la un al treilea tip – instituþii non-inclusive. Pe acestea le definesc ca fiind instituþii cu caracteristici care nu le permit sã fie puse în categoria instituþiilor extrac- tive, în sensul cã nu sunt neapãrat menite sã extragã resurse sau sã le transfere dintr-o parte în cealaltã a societãþii, însã ele lucreazã cumva înspre menþinerea status-quo-ului unei configu- raþiei instituþionale extractive. Ele sunt, cumva, instituþii de mijloc care faciliteazã fie trecerea de la instituþii inclusive la instituþii extractive, fie accentueazã ºi înrãdãcineazã instituþiile ex- tractive pre-existente în societate. 2. Feudalismul românesc Configuraþia instituþionalã a spaþiului românesc cunoaºte o evoluþie similarã cu cea a restu- lui regiunii Europei de Est, diferenþele fiind, de cele mai multe ori restrânse la terminologii. Statalitea româneascã, însã, este una dintre cele mai târzii, perioada apariþiei ei coincide cu ceea ce în vestul Europei s-a numit Evul Mediu târziu (1301-1500), perioadã în care feudalismul ca sistem politico-administrativ începea sã se erodeze puternic. În Europa de Est, de asemenea, state precum Ungaria (fondatã ca regat creºtin feudal de dinastia Arpad în preajma anului 1000), Polonia (fondatã de dinastia Piaºtilor) sau Bulgaria erau deja parte integrantã a relaþiilor inter- 90 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 90 naþionale în Europa medievalã, Polonia sau Ungaria ajungând chiar sã fie conduse de dinastii occidentale (Angevinii1 în ambele ºi dinastia de Valois, la un moment dat, în Polonia). Primele state medievale româneºti apar abia în apropierea mijlocului secolului al XIV-lea – Valahia sau ?ara Româneascã este fondatã ca principat de cãtre Basarab, un vasal al regelui Ungariei, Carol Robert d’Anjou, dupã ce acesta refuzã sã mai accepte suzeranitatea coroanei maghiare. Regele Ungariei porneºte, ulterior, la rãzboi împotriva lui Basarab pentru a readuce teritoriile deþinute de acesta sub tutela regatului ungar, însã este înfrânt la Posada în 1330, con- firmând, astfel, stãpânirea lui Basarab ºi a ceea ce urma sã devinã dinastia acestuia în teritori- ul dintre Carpaþi ºi Dunãre. În Moldova, lucrurile se petrec într-un mod similar – regii Ungariei fondeazã o marcã de apãrare în teritoriul de astãzi al Moldovei pentru a se proteja în faþa in- vadatorilor din est. Ulterior, unul dintre vasalii Ungariei în Moldova, Bogdan refuzã suveran- itatea regelui ºi devine de facto principe al Moldovei în 1359. Despre geneza instituþiilor în spaþiul românesc, Mihail Andreescu spune cã poziþionarea acestuia, la graniþa dintre catolicism ºi ortodoxie, pe de-o parte, ºi la graniþa dintre Europa ºi Asia pe de alta a afectat semnificativ felul în care au fost alese instituþiile ºi, mai important, felul în care au evoluat acestea. Astfel, instituþiile au apãrut datoritã necesitãþilor de organizare internã ºi s-au dezvoltat pe scheletul tradiþiilor ºi cutumelor locale influenþate ºi de invaziile migratorilor. Astfel, pânã la formarea statelor medievale româneºti, Andreescu explicã faptul cã nu au existat forme instituþionale unitare pe întreg teritoriul a ceea ce urmau sã devinã principatele Moldovei ºi ?ãrii Româneºti, ci doar structuri sociale ale diferitelor comunitãþi locale, de cele mai multe ori izolate una de cealaltã. Instituþiile s-au dezvoltat în aceste comunitãþi pe douã direcþii: (1) în cazul în care nu au existat decât influenþe din partea populaþiilor strãine sau migratoare, instituþiile au preluat caracteristici sau terminologia folositã de respectivele popoare2; (2) în cazul în care comu- nitãþile româneºti s-au aflat sub stãpânirea directã a vecinilor, ele au preluat direct instituþiile acestora înlocuindu-le pe cele autothtone sau evoluând în acelaºi timp cu acestea3 (Andrees- cu, 2003, p. 13-15). 2.1. Instituþii ale puterii Puterea de stat era exercitatã în statele medievale româneºti, în primul rând de domn, aces- ta fiind, asemenea feudalilor occidentali, învestit cu puterea executivã, legislativã ºi judecã- toreascã pe care o putea exercita asupra tuturor subiecþilor sãi din teritoriu. Pe lângã domnie, alte instituþii importante ale puterii de stat erau: Sfatul domnesc în ?ara Româneascã ºi Moldo- va sau Dieta Transilvaniei, corpurile legislative ale principatelor, care deveneau adunãri ale stãrilor (sau Congregaþiile generale în Transilvania) atunci când erau incluºi ºi reprezentanþi ai categoriilor sociale altele decât clerul sau boierimea, facþiunile boiereºti ºi dregãtoriile. Domnul, voievodul sau principele4 reprezenta în principatele române echivalentul vârfului piramidei feudale în occidentul Europei. O diferenþã importantã faþã de sistemul din Vest este acela cã în þãrile române nu a existat o stratificare piramidalã a autoritãþii politice, domnul fiind, de la bun început învestit cu întreaga putere politicã ºi militarã. Ioan Filitti spune despre instituþia domniei în principatele extracarpatice cã „Deoarece la noi n-a existat feodalitate, puterea absolutã iniþialã a Domnului n-a cunoscut veacuri de eclipse ca puterea regalã în Occident. Din acceaº cauzã n-au existat la noi, ca în Occident acele rãmãºiþe ale feodalitãþii, sau acele instituþii create chiar de regi pentru a lupta împotriva feodalitãþii ºi care, sub forma de state generale, state provinciale, privilegii mu- iunie-decembrie 2019 91Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 91 nicipale, adunãri ale clerului ºi parlamente judecãtoreºti, au temperat, dar ºi acolo numai câtva timp, puterea absolutã regalã. De altã parte, prin însãºi originea ei, puterea domneascã este de la început la noi dominatã de ideea de stat ca ºi suveranitatea în Imperiul Roman. Domnul apare la noi de la început, asa cum fusese ºi împãratul roman, ca reprezentant al in- tereselor statului. Nu sunt semne la noi cã domnul sã fi privit statul ca regii din occident di- nainte de feodalitate, ca un patrimoniu privat pe care sã-l poate împãrþi între fii lor, nici put- erea sa ca un bun particular de care sã se desbrace dacã vor, în favoarea unor indivizi sau unor aºezãminte prin concesiuni viagere sau ereditare” (Filitti, 1935, pp. 4-5). Inexistenþa raporturilor feudale clasice dintre domn ºi elita nobiliarã în principatele române este menþionatã ºi de Valentin Georgescu, care explicã faptul cã structurile autocraþiei bizan- tine au fost cele ce au influenþat puternic statalitatea româneascã în curs de apariþie. Astfel, spune acesta, domnia în þãrile române a cãpãtat valenþe autocratice, domnii sau voievozii fiind suverani independenþi chiar ºi în condiþiile în care au existat puternice legãturi morale, spiri- tuale ºi chiar legale5 cu alþi monarhi6. Independenþa de acest tip, spune Georgescu, este observ- abilã chiar ºi dupã 1453, titulatura domneascã de cancelarie continuând sã foloseascã clauza „domn din mila lui Dumnezeu” confirmând, astfel, posesia tronului principatului nu depindea de mila vreunui monarh sau suveran strãin ci doar de divinitate (Georgescu, 1980, p.127). Aceastã sintagmã, însã, nu avea aceleaºi valenþe pe care le avea în vestul Europei, unde „mila lui Dumnezeu” trimitea ºi la autoritatea pe care Papa de la Roma o avea asupra suveranilor seculari, Biserica Ortodoxã având principiul autocefaliei – Patriarhul Ecumenic de la Con- stantinopol nu se implica în deciziile episcopilor pentarhiei sau patriarhilor ºi mitropoliþilor din diferite regiuni, iar mitropolitul deºi ales de cãtre structurile ierarhice ale mitropoliei, alegerea sa era puternic influenþatã de domn sau voievod, ceea ce fãcea ca puterea acestuia sã fie la fel de dependentã de suveranul sãu. Astfel, relaþia dintre bisericã ºi domnie nu era verticalã, aºa cum stãteau lucrurile în cazul suveranilor catolici, relaþia de putere fiind în mod clar în favoarea liderului secular7. Mihail Andreescu argumenteazã, în schimb, cã a existat o perioadã scurtã de timp în care þãrile române au fost guvernate dupã modelul romano-catolic în care suveranul guverna împre- unã cu marii vasali ºi cu Biserica, însã acest model al domniei a fost înlocuit treptat de mod- elul autocratului bizantin, mai ales dupã ce primii voievozi ai dinastiei Basarab au fãcut tre- cerea la ortodoxie. A existat ºi o rezistenþã a clasei boiereºti care ºi-a vãzut privilegiile încãlcate, transformarea instituþiei fãcându-se treptat: „Domnul nu a cãpãtat o putere absolutã neîngrãditã de nimeni, dupã cum s-a spus ºi cum s- ar putea crede. El a devenit dependent de boierii ºi slujitorii sãi, care-i îndeplineau ordinele ºi duceau la bun sfârºit hotãrârile judecãtoreºti. Aceºti oameni ai domnului, dregãtorii erau ºi ei dependenþi de el, neputându-se afirma în faþa celorlalþi în lipsa domnului pe care-l susþineau. Aºa au luat naºtere facþiunile boiereºti care se vor afirma ulterior ºi vor ajunge sã controleze domnia” (Andreescu, 2003, p. 93). Alte douã caracteristici importante ale instituþiei domneºti erau ereditatea ºi electivitatea – pe de-o parte potenþialul succesor la tron trebuia sã fie parte a dinastiei Basarabilor, în fapt, sã fie înrudit într-o formã sau alta cu Basarab I, pe de altã parte, el trebuia sã obþinã sprijinul Sfat- ului Domnesc8 care alegea prin vot succesorul la tron. În unele situaþii însã, sistemul era efec- tiv înlocuit de lupta între cei mai puternici pretendenþi, cel cu o putere militarã mai mare luând tronul (Filitti, 1935, pp 6-7). 92 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 92 Pentru Transilvania, dispariþia statului maghiar dupã Bãtãlia de la Mohacs (1526) a însem- nat o eliberare de administraþia de la Budapesta. Imperiul Otoman a constituit pe ruinele regat- ului Ungariei un principat autonom care avea sã imite într-o bunã mãsurã statalitatea maghiarã. Astfel, principele Transilvaniei, al cãrui titlu era electiv (ales de dieta Transilvaniei cu con- simþãmântul sultanului otoman) avea atribuþii asemãnãtoare regelui, guvernând împreunã cu dieta a cãrei compoziþie era bazatã pe vechiul act Unio Trium Nationum9 (codificat în 1438, pactul stabilea ca persoane cu drepturi politice doar pe cei care fãceau parte din nobilimea maghiarã, rezidenþii saxoni din oraºe ºi secuii liberi. Pactul a fost o acþiune clarã împotriva þãranilor dependenþi, majoritar români), iar autonomiile locale ale saºilor au fost menþinute, iar cele ale secuilor parþial (ibidem, pp. 86-87). Asemenea altor state medievale, ºi în þãrile române s-au format corpuri cu caracter legisla- tiv, menite sã disperseze puterea statului ºi sã slãbeascã, într-o oarecare mãsurã, influenþa pu- ternicã a elitei nobiliare. Astfel de corpuri legislative s-au numit „sfaturi domneºti” în princi- patele extracarpatice. În Transilvania, a cãrei statalitate a fost construitã pe model occidental, preluând caracteristicile regatului maghiar, acesta s-a numit „dietã”. Despre sfaturile domneºti se poate spune cã erau mini-parlamente ale þãrilor, compoziþia lor fiind, de cele mai multe ori alcãtuitã din reprezentanþii boierimii, reprezentanþii clerului ortodox, în jur de 20-40 de per- soane, în Moldova atingând chiar ºi 50. În cazuri speciale, sfaturile domneºti includeau ºi reprezententanþii altor categorii sociale. Astfel de situaþii deosebite fãceau necesarã convo- carea Sfatului cel Mare care întrunea pânã la 300 persoane. În Sfatul cel Mare, pe lângã boieri ºi reprezentanþi ai clerului participau ºi marii dregãtori, dregãtori de rangurilor doi ºi trei, curtenii, slujitori domneºti, ostaºii de la curte ºi clerici mari ºi mijlocii. Evoluþia acestor cvasi- parlamente în principatele române a fost similarã cu cea a altor astfel de corpuri din statele me- dievale europene: în ?ara Româneascã, sfatul domnesc a devenit un corp cu caracter prepon- derent consultativ, scopul lui principal fiind acela de a întãri deciziile domnului, iar în Moldova, deºi sfera sa de acþiune era ceva mai mare, în sensul cã exista ºi un caracter deliber- ativ, iar voievodul nu putea sã ignore complet deciziile sale, gama de acþiuni pe care acesta putea sã le întreprindã era cât se poate de redusã. Pe lângã sfatul domnesc a existat instituþia paralelã a adunãrii stãrilor (sau congregaþiile generale ale Transilvaniei) care pe lângã cei menþionaþi includeau în compoziþia lor ºi alte categorii sociale importante: orãºeni, membri adunãrilor municipale sau reprezentanþi ai artizanilor ºi comercianþilor. Deºi reprezentativi- tatea lor era cu mult mai mare decât cea a sfaturilor domneºti obiºinuite, ele erau convocate doar în situaþii speciale precum stabilirea sau desfiinþarea unor dãri, cererea de pace sau declararea de rãzboi, chemarea la oaste sau trecerea sub vasalitate (Andreescu, 2003, pp. 111- 113; 117-118). Adunãrile stãrilor nu s-au putut consolida ca instituþie permanentã în þãrile române, iar capacitatea lor de a influenþa configuraþia instituþionalã de tip extractiv existentã a fost minimalã. Administraþia publicã a principatelor era asiguratã de ceea ce s-au numit „Dregãtorii ale statului”. Aceste dregãtorii erau înfiinþate de cãtre domn, care alegea din rândul persoanelor pe care le considera de încredere pe cele mai potrivite pentru a servi în respectivele funcþii. Ulte- rior, însã, dregãtoriile nu au mai fost acordate în funcþie de loialitate sau competenþã, ci pen- tru a cumpãra sprijinul boierilor puternici care puteau afecta capacitatea domnului de a guver- na sau de a se menþine pe tron. Despre evoluþia acestor funcþii, Filitti spune cã, la începuturile lor, ele puteau fi ocupate ºi de membri ai nobilimii teritoriale dar ºi de reprezentanþi ai altor categorii sociale, „oameni de rând cari-i insipirau încredere sau se distingeau prin serviciile ori iunie-decembrie 2019 93Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 93 devotamentul lor”. Aceste titluri s-au diversificat, în timp, þãrile române preluând moduri de organizare de la statele din vecinãtatea lor (Filitti, 1935, p. 10). Trei tipuri de dregãtorii for- mau administraþia publicã a principatelor: (1) dregãtoriile publice, cu atribuþii administrative ºi fiscale: bãnia, logofeþia, vornicia, pârcãlãbia, vistiernicia, armãºia, portãria, uºãria ºi vorni- cia de poartã; (2) dregãtoriile militare: spãtãria, hãtmãnia, agia, serdãria, ºetrãria; (3) dregãtorii de curte, cu atribuþii în administraþia curþii domneºti ºi servirea domnului: postelnicia, medel- niceria, pãhãrnicia, stolnicia, cluceria, jitniceria, pitãria, slugeria ºi comiºia. Pânã la începutul secolului al XV-lea, boierii nu reprezentau decât o micã parte a deþinãtorilor de dregãtorii, însã odatã ce au înþeles cât de utile puteau fi acestea pentru ambiþiile lor, ei s-au folosit de puterea politicã de care dispuneau pentru a le ocupa. Astfel, dregãtoriile au devenit poziþii ocupate în mod exclusiv de boieri, fapt ce a dus la o proliferare ºi mai intensã a sistemului instituþional extractiv promovat de aceºtia (Andreescu, 2003, pp. 118-120). 2.2. Natura feudalismului în spaþiul românesc ºi instituþiile economice interne Trebuie fãcute, în primul rând, câteva clarificãri asupra felului în care s-a manifestat feu- dalismul pe teritoriul principatelor române. Consensul general al istoricilor ºi specialiºtilor în instituþii care s-au ocupat de aceastã problemã este cã nu a existat un sistem politic feudal în sensul strict al cuvântului, neexistând relaþii de vasalitate piramidale sau serviciu militar bazat pe jurãminte de vasalitate, domnul fiind, în acelaºi timp, un autocrat în adevãratul sens al cu- vântului, derivându-ºi legitimitatea din existenþa statului ca monopolist de putere politicã ºi militarã ºi nu doar din proprietatea sa asupra pãmântului. Structura administrativã era, de ase- menea, de tip cvasi-birocratic, sistemul dregãtoriilor fiind singurul corp administrativ al prin- cipatelor, nefiind dublat de un sistem al administrãrii marilor feude de cãtre elita nobiliarã cu titluri specifice aºa cum se petreceau lucrurile în occident. În continuare, argumentez cã prin- cipatele române au folosit o formã de feudalism clasic, chiar dacã lucrurile pãreau sã stea într- un cu totul alt fel. Deºi la prima vedere o astfel de formã de administrare a teritoriului nu pare sã semene cu feudalismul în felul în care este el descris în cazul Europei occidentale, se pot aduce argumente cã spaþiul românesc a folosit un sistem feudal prin excelenþã ºi cã se fac confuzii în privinþa acestuia din cauza terminologiilor administrative diferite ºi a diferenþei de forma instituþion- alã, ºi nu de fond: (1) în primul rând, deºi sistemul dregãtoriilor poate fi vãzut ca un sistem birocratic, el nu s-a manifestat în acest fel decât la începuturile sale, când voievodul numea persoane pe funcþiile de dregãtori în funcþie de competenþã ºi loialitate faþã de acesta. În condiþiile în care acest aparat administrativ a fost, ulterior, confiscat de elita boiereascã nu se mai poate pune problema unui sistem administrativ non-feudal în adevãratul sens al cuvântu- lui. Boierii care erau deja mari proprietari de pãmânt, erau acum ºi mari administratori ai ter- itoriului, fapt ce le conferea o putere din ce în ce mai mare în raport cu voievodul „autocrat”. În acelaºi timp, aflaþi în aceste poziþii, boierii au început sã dezvolte ierarhii în rândul lor – deþinãtorii dregãtoriilor cele mai importante precum bãnia sau logofeþia fiind mari dregãtori în timp ce pârcãlabii sau vistiernicii erau dregãtori de rang secund. În sprijinul argumentului cã deºi nu pãrea sã fie, sistemul administrativ al principatelor devenise în esenþã unul feudal vine afirmaþia lui Mihail Andreescu care spune cã: 94 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 94 „În secolul XVII, dupã cum s-a constatat de cercetãtori, s-a ajungs ca dregãtoria sã devinã sinonimã cu boieria. Cu alte cuvinte, fãceau parte din rândurile boierilor ºi se bucurau de privilegii numai cei care deþineau o dregãtorie oricât de micã în stat. Din secolul XVI s-a creat un adevãrat Cursus honorum al dregãtoriilor, în sensul cã fiii de boieri urcau în funcþii pe mãsura înaintãrii în vârstã. (…) din 406 schimbãri operate în rândurile celor 12 mari dregãtori, 348 de dregãtori au ocupat anterior funcþii mai mici, urcând pe scara onorurilor, ºi numai 58 au deþinut iniþial dregãtorii mari, fiind ulterior trecuþi în poziþii subalterne” (An- dreescu, 2003, p. 119). Sistemul dregãtoriilor cãpãta valenþe ierarhice, pãrând sã semene cu sistemul piramidal al statelor feudale din vest; (2) în al doilea rând, existenþa facþiunilor boiereºti, devenite din ce în ce mai puternice odatã cu obþinerea funcþiei administrative în stat nu face decât sã slãbeascã argumentul domnului sau voievodului autocrat. Deºi din punct de vedere legal, în instituþia domniei era învestitã întreaga putere politicã a statului, în realitate voievozii ?ãrii Româneºti ºi Moldovei erau la fel de dependenþi de elita aristocraticã pe cât erau regii Franþei sau ai An- gliei. Exemplele cunoscute ale facþiunilor boiereºti care arbitrau între pretendenþi la tron sau chiar puneau anumite persoane pe tronurile principatelor în condiþiile în care ele erau deja ocu- pate10 aratã cã în unele circumstanþe elita aristocraticã din spaþiul românesc avea o putere de negociere chiar mai mare decât baronii din vest. Situaþiile în care domnii se rãzbunau ulterior pe boierii neascultãtori erau, de asemenea, la fel de cunoscute ºi se asemãnau cu alte situaþii din occident în care vasalii regelui complotau împotriva acestuia, însã în cazul în care erau de- scoperiþi îºi pierdeau titlurile, teritoriile pe care le controlau ºi erau fie exilaþi, fie uciºi11 Dom- nii erau ºi ei conºtienþi de influenþa ºi puterea pe care le aveau facþiunile boiereºti, iar tocmai de aceea Mihai Viteazul, spre exemplu, a protejat interesele elitei nobiliare prin reconfirmarea Unio Trium Nationum în Transilvania ºi prin actul legãrii þãranilor de glie în ?ara Româneascã ºi Moldova, într-o perioadã în care în vestul Europei, iobãgia fusese de mult uitatã; (3) în al treilea rând, instituþiile economice folosite în principatele române erau în mod clar instituþii feudale – aservirea þãranilor ºi dependenþa lor de pãmânt precum ºi dominaþia economicã a unui grup restrâns sunt caracteristici esenþiale ale feudalismului. Despre originile iobãgiei în spaþiul românesc, istoricii au pãreri diferite: existã fie teoria conform cãreia la constituirea statelor medievale exista o þãrãnime liberã ºi stãpânã pe pãmân- tul ei, clasa boiereascã reuºind în mod gradual sã o aserveascã intereselor ei, uzurpând, prac- tic statutul þãrãnimii. A doua teorie este cea conform cãreia boierii au fost de la bun început principalii proprietari ai pãmântului, statutul þãrãnimii fiind întotdeauna cel de dependenþã, de iobãgie. Conform documentelor din secolele al XIV-lea ºi al XV-lea, în societatea româneascã existau patru mari categorii sociale: (1) Proprietarii de pãmânt, clasa nobiliarã – boierii; (2) ?ãranii dependenþi de boieri care trãiau în satele acestora, numiþi vecini în Moldova ºi rumâni în ?ara Româneascã; (3) Sclavii care în ?ara Româneascã erau în mod exclusiv persoane de etnie romã, iar în Moldova pe lângã romi, mai erau sclavi ºi unii tãtari; (4) Orãºenii. Faptele din preajma ºi dinainte de formarea statelor medievale româneºti ne aratã cã clasa boiereascã exista deja în momentul în care Bogdan ºi Basarab deveneau principi independenþi ai statelor româneºti extracarpatice: „Astfel stând lucrurile, e de la sine înþeles cã boierimea a fost anterioarã întemeierii ?ãrii Româneºti ºi a Moldovii. Proprietari de pãmânt au existat ºi mai înainte, ei sunt acei majores terrae pe cari-i pomeneºte diploma Ioaniþilor din 1247, referindu-se la Oltenia. Ei ajutã pe Litovoi în lupta împotriva Ungurilor, ei sunt biruitorii dela Posada, în 1330, asupra lui Carol iunie-decembrie 2019 95Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 95 Robert. Toþi aceºti proprietari de pãmânt au ajutat lui Bogdan ºi tovarãºilor lui sã respingã oºtile trimise de regele Ludovic al Ungariei. Din rândul lor ºi-au ales întemeietorii statelor dregãtorii; pe dânºii îi citeazã adeseori grãmãticii primelor acte printre martorii cari adeveresc donaþiile sau întãririle domneºti.” (ibidem, p.480) Þãranii, în schimb, sunt prezentaþi în mod extensiv ca fiind dependenþi de marii moºieri – ei sunt obligaþi sã lucreze pe moºia boierului de care este dependent, dându-i dijmã din pro- dusele câmpului ºi sã plãteascã taxe pentru animalele pe care le creºte. ?ãranul dependent nu se poate elibera de unul singur, chiar ºi în condiþiile în care acesta ar deveni autosuficient, el are nevoie de consimþãmântul stãpânului care vede eliberarea sa, chiar ºi rãscumpãratã, ca pe un act de clemenþã ºi de milã pentru cel pe care îl considerã, în mod evident, inferior. În acelaºi timp, asemenea statutului de sclav, ºi cel de þãran dependent se transmite ereditar pe linie bãr- bãteascã. Copiii, nepoþii ºi strãnepoþii unui rumân sau vecin moºtenesc în momentul naºterii statutul tatãlui lor (Giurescu, 1943, pp. 469-470; 477-479). Astfel de instituþii puternic extrac- tive, însã, nu puteau sã nu genereze ºi nesupunere din partea celor oprimaþi: în cazul în care stãpânul cerea o muncã mult prea mare sau le-ar fi cerut þãranilor un numãr de zile excesiv, se putea întâmpla sã-ºi gãseascã aºezãmântul pe care-l conducea gol, þãranii dependenþi fugind pe moºiile altor boieri care respectau norma de muncã stabilitã prin tradiþie. Chiar ºi în aceste condiþii, însã, munca era în continuare grea, statutul þãranilor dependenþi nefiind prea departe de cel al sclavilor, iar boierii deseori recurgeau la ameninþãri sau violenþã fizicã pentru a-i face pe þãrani sã-ºi ducã munca la bun sfârºit (Andreescu, 2003, p. 480). Alþi autori aduc în discuþie ºi situaþia þãranilor liberi, mai puþin numeroºi, dar care reprezen- tau o parte importantã a þãrãnimii. A. V. Gîdei, de exemplu menþioneazã existenþa a alte douã clase în interioriul þãrãnimii – cei care erau ºi proprietari de pãmânt – moºneni sau rãzeºi, sau cei care erau liberi dar nu erau proprietari (Bãlcescu, pp. 210 apud Gîdei, 1904, p. 4). Condiþia acestora nu era neapãrat mai bunã doar pentru cã erau proprietari, ei fiind în continuare con- sideraþi inferiori boierilor, drepturile lor putând fi uzurpate în orice moment dacã stãteau în calea ambiþiilor domnului sau clasei boiereºti. Un astfel de exemplu din perioada lui Mihai Viteazu este dat de Gîdei: lungile ºi grelele rãzboaie pe care acesta le-a purtat fie cu otomanii, fie cu Moldova ºi Transilvania pe care dorea sã le subjuge ajunseserã sã punã o povarã foarte mare asupra finanþelor þãrii. Costurile întreþinerii acestor rãzboaie fiind foarte mari, iar silirea boierilor sã participe cu dãri mari i-ar fi pierdut lui Mihai chiar ºi capitalul politic ºubred pe care-l avea, acesta a decis sã cearã satelor de þãrani proprietari contribuþiile cele mai mari pen- tru întreþinerea rãzboaielor. În mod evident, aceºti þãrani nu puteau suporta un astfel de cost pe termen lung, fapt ce l-a fãcut pe Mihai sã-ºi foloseascã prerogativa domneascã de a retrage dreptul de proprietate moºnenilor, pentru cã aceºtia nu-ºi îndeplineau datoriile pe care le aveau faþã de coroanã (Gîdei, 1904, pp. 20-21). O categorie ceva mai stranie de þãrani, dar care ne aratã cât de puternice sunt instituþiile în conturarea relaþiilor sociale, este cea a þãranilor care deºi erau proprietari de pãmânt, erau totuºi supuºi unui boier. O potenþialã explicaþie pentru existenþa unei astfel de categorii ar fi cã aceºti þãrani primiserã pãmântul de la domn cu drept de uzufruct, însã odatã ce satele domneºti au fost acordate ºi ele boierilor pentru a le obþine loialitatea, anumite parcele de pãmânt rãmãseserã în posesia þãranilor, însã boierii deveniþi acum stãpâni peste sate, i-au trecut ºi pe aceºti þãrani în iobãgie (ibidem, p. 10). Astfel, putem ajunge la concluzia cã relaþia privilegiatã dintre boier ºi þãranul care muncea pe pãmântul sãu nu era doar una bazatã pur pe considerente economice (þãranul nu era capabil sã se auto-susþinã ºi, deci, trebuia sã stea pe moºia unui boier), ci una bazatã pe sistemul instituþional al castelor. 96 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 96 Pe lângã boieri, o altã clasã privilegiatã este cea clericalã, care de cele mai multe ori este tre- cutã ca fãcând parte din elita nobiliarã. Despre mânãstiri, Giurescu explicã faptul cã la în- ceputul secolului al XV-lea ajunseserã sã stãpâneascã averi uriaºe, proprietãþi extinse pe teri- toriul principatelor ºi un numãr considerabil de sclavi (Giurescu, 1943, p. 473). Aceste averi imense au fost confiscate abia în preajma consolidãrii statului român modern în timpul domn- itorului Alexandru Ioan Cuza. O altã instituþie economicã, de data aceasta caracteristicã feudalismului est-european este cea a sclaviei. Deºi în Europa occidentalã, sclavia dispãruse progresiv dupã cãderea Imperiul Roman de Apus, papalitatea militând împotriva transformãrii în sclavi a persoanelor de confe- siune creºtinã, ea a fost redescoperitã în statele medievale ale Europei de est. Originile sclaviei romilor în principate sunt disputate, principalele teorii fiind cã: (1) romii au ajuns pe teritori- ul al ceea ce vor fi aproape un secol mai târziu principatele române odatã cu invaziile mongole (1241), ca sclavi ai mongolilor, instituþia pãstrându-se chiar ºi dupã ce autoritatea politicã a acestora s-a dezintegrat sau (2) romii ca sclavi în Imperiul Roman de Rãsãrit au fost vânduþi la sfârºitul secolului al XIII-lea ºi începutul secolului al XIV-lea cãtre boierii ºi domnii prin- cipatelor. Sclavii, spre deosebire de iobagi, erau complet la mila stãpânilor lor, aceºtia putând sã-i oblige la orice fel de muncã, oricât de grea, singurul lucru care era interzis fiind uciderea lor12. Pe lângã romi, în Moldova mai erau sclavi ºi tãtarii capturaþi13 în urma rãzboaielor ºi in- cursiunilor acestora pe teritoriul moldovenesc (Giurescu, 1943, pp. 481-483). În final, ultima categorie socialã ºi economicã importantã pentru discuþia de faþã este cea a orãºenilor participanþi la viaþa economicã a târgurilor, cei ce aveau sã formeze mica burghezie a principatelor. Una dintre descrierile târgului ºi oraºului românesc aparþine lui Filitti: târgurile sunt aºezãminte comerciale, apãrute de-a lungul drumurilor de comerþ, vadurilor ºi în jurul reºedinþelor domneºti – unele mai vechi chiar decât statele medievale româneºti, întemeiate de maghiari sau de saºi. Filitti argumenteazã cã târgurile ºi oraºele româneºti nu se pot asemãna cu oraºele din vestul Europei pentru cã acestea din urmã s-au format pentru a combate arbi- trariul nobililor mari proprietari de pãmânt. Astfel, comunele occidentale se aflau într-o per- petuã defensivã ºi perpetuã stare de ostilitate faþã de seniorii lor. În mijlocul acestei comune a apãrut burghezia care, mai apoi, a reuºit sã învingã stabilimentul feudal în occident ºi sã sta- bileascã noi instituþii: „Tocmai din cauza acestei origini a ei, se desvoltã în burghezie o concepþie de drept deosebitã de a societãþii feodale înconjurãtoare. Deoparte, ideia egalitãþii mãcar civile ºi a libertãþii muncii; de altã parte concepþia feodalã a unei societãþi compuse din stãpâni ºi ºerbi. La noi, unde n-a existat feodalitate nici nu s-a desvoltat comuna în sensul medieval occidental, nici nu s-a înfiripat o burghezie. Oraºele ºi târgurile noastre, nãscute din aglomerãri sãteºti sau de coloniºti strãini in jurul reºedinþelor domneºti sau a popasurilor comerciale au dus totdeauna o viaþã strâng legatã de moºia pe care s-au desvoltat. Târgoveþii ºi orãºenii dela noi rãmâneau în cea mai mare parte plugari pe moºia târgului ca pânã azi în mahalalele unora din oraºele noastre. Viaþa lor nu se deosebia mult de a ruralilor. Aveau, ca ºi ruralii îndatoriri cãtre pro- prietarul moºiei respective, particular sau Domn” (Filitti, 1935, pp. 22-24). Cu aceastã evaluare nu pot fi de acord din mai multe motive: (1) asumpþia conform cãreia spaþiul românesc nu ar fi cunoscut un sistem feudal este una pe care o consider greºitã dupã cum am argumentat anterior; (2) dezvoltarea comunei în occident în felul acesta nu a fost o consecinþã a existenþei feudalismului per se, ci a raporturilor de putere între feudali ºi celelalte iunie-decembrie 2019 97Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 97 clase, care în estul Europei au fost mult diferite, în sensul cã puterea feudalilor în est a fost mult mai mare decât a omologilor lor din vest, fapt ce a fãcut ca cei din urmã sã nu-ºi poatã consolida instituþiile de tip extractiv la nivele asemãnãtoare; (3) relaþia economicã dintre cele douã regiuni ale Europei, adicã statutul de furnizor de materii prime al Europei de est pentru occident a fãcut ca modelele de dezvoltare ale oraºelor din principate sã fie cu totul diferite – viaþa târgoveþilor ºi orãºenilor nu se deosebea foarte de mult de cea a ruralilor pentru cã nevoia pentru o producþie mai mare de grâne pentru export, de exemplu, era mult mai mare decât pro- ducþia de bunuri finite; (4) populaþia mult prea nesemnificativã numeric a burghezilor afectatã apoi ºi de epidemia de ciumã nu a permis dezvoltarea unei forme de organizaþie care sã lupte împotriva configuraþiei instituþionale extractive a elitei aristocratice (configuraþie instituþion- alã care în vest fusese deja slãbitã de luptele interne dintre baroni, de luptele dintre baroni ºi regi, precum ºi de apariþia unor corpuri proto-legislative formate ºi din reprezentanþii altor clase decât cea nobiliarã). Dacã în vest populaþia rãmasã dupã epidemia de ciumã a fost sufi- cient de mare, iar capacitatea ei de a-ºi negocia drepturile cu elita nobiliarã a crescut expo- nenþial din cauza acestui lucru, în est populaþia oricum micã, confruntatã cu instituþii extrac- tive puternic înrãdãcinate ºi consolidate a eºuat. 2.3. Instituþii extractive straine Slaba dezvoltare economicã, politicã ºi socialã a spaþiului est-european în general ºi al celui românesc în particular se datoreazã efectelor cumulate a douã tipuri de instituþii extractive – pe de-o parte instituþiile interne feudale ale statelor medievale, pe de altã parte instituþiile strãine care, în cazul principatelor extracarpatice au funcþionat în acelaºi timp cu cele auto- htone, iar în cazul Transilvaniei ºi a perioadei de ocupaþie austriacã a Olteniei au înlocuit con- figuraþia instituþionalã extractivã existentã cu una chiar mai aprigã. 2.3.1. Instituþii extractive otomane în spaþiul românesc Relaþia privilegiatã dintre principatele române ºi Imperiul Otoman este definitã, din punct de vedere politic, astfel: „pãstrarea domniei de rit creºtin, dupã alegerea prealabilã a candidatului de cãtre þarã, din sânul unei familii autohtone, cu drepturi la tron, ºi confirmarea lui de cãtre padiºah; conser- varea deplinã a drepturilor ºi libertãþilor þãrii, a legilor ºi credinþei, în termeni moderni – au- toguvernarea ºi autoadministrarea, fãrã nici un amestec otoman” (Maxim, 1993, p. 243) Unul dintre motivele pentru blocarea dezvoltãrii economice a principatelor este consider- atã a fi pãtrunderea Imperiului Otoman în peninsula balcanicã ºi controlul acestora asupra Mãrii Negre începând cu secolul al XV-lea fapt ce a dus la izolarea spaþiului românesc de com- erþul occidental care-i asigurase pânã atunci dezvoltarea. Bogdan Murgescu afirmã cã acesta este un fals argument. În fapt, otomanii nici nu puteau ºi nici nu ºi-ar fi dorit blocarea com- erþului cu Europa Occidentalã. Deºi ponderea comercianþilor din occident (preponderent gen- ovezi ºi veneþieni) în þãrile române a scãzut, otomanii au ales doar sã controleze pãrþi ale dru- murilor comerciale care treceau prin acestea dar s-au ferit sã perturbe afacerile. Diminuarea activitãþii negustorilor genovezi ºi veneþieni, spune Murgescu, a fost compensatã de activita- tea din ce în ce mai crescutã a negustorilor otomani, fie ei musulmani, creºtini, evrei sau ar- meni. Astfel, 98 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 98 „dincolo de perturbãrile de scurtã duratã pricinuite de desfãºurãrile militare, cucerirea de cãtre otomani a porturilor a afectat veniturile domnilor ?ãrii Româneºti ºi Moldovei dar nu ºi volumul ºi structura legãturilor comerciale” (Murgescu, 2008, pp. 28-29). Adevãratul motiv al stagnãrii economice a spaþiului românesc a fost, conform lui Murges- cu, accentuarea dominaþiei otomane asupra ?ãrilor Române. Aceastã accentuare o interpretez ca pe apariþia unui nou set de instituþii extractive care vor funcþiona în paralel cu cele auto- htone. Prima instituþie economicã impusã de otomani principatelor a fost tributul sau haraciul, acesta reprezentând recunoaºterea suzeranitãþii politice ºi dominaþiei militare (rãscumpãrarea pãcii) a Imperiului Otoman faþã de ?ara Româneascã ºi Moldova. Acestuia i s-au adãugat peºkeº-ul, darurile protocolare pe care domnii trebuiau sã le plãteascã sultanului ºi apoi ruºvet- ul, mita pentru favoruri politice, de cele mai multe ori datã pentru dobândire ºi/sau pãstrarea tronului. Cuantumul haraciului, spune Murgescu, a crescut pentru ?ara Româneascã de la 10 000 de galbeni în 1500 la 104 237 de galbeni între 1574 ºi 1583, iar pentru Moldova de la 4000 de galbeni la 66 000 de galbeni în aceeaºi perioadã. Celelalte plãþi au crescut exponenþial, ur- mând ca plata totalã cãtre Imperiul Otoman sã ajungã de 600 000 galbeni pentru ?ara Româneascã ºi 300 000 pentru Moldova. Pe lângã presiunea financiarã care devenise aproape imposibil de susþinut de principate, s-au adãugat ºi obligaþiile de participare cu forþã de muncã ºi materiale pentru construcþia ºi întreþinerea cetãþilor otomane precum ºi contribuþii în produse pentru aprovizionarea Constantinopolelui ºi a armatei otomane. Pentru a acomoda aceste so- licitãri draconice, principatele au trebuit sã treacã printr-o serie de transformãri interne: (1) în primul rând, a fost necesarã creºterea puternicã a fiscalitãþii ceea ce a fãcut ca puterea de cumpãrare a populaþiei principatelor sã se reducã proporþional. Din acelaºi motiv, importurile au scãzut, stimulând producþia internã, produse a cãror calitate era mai slabã decât a celor ven- ite din occident. În acelaºi timp, fiscalitatea crescândã i-a obligat pe þãrani sã vândã din ce în ce mai mult din roadele muncii care le rãmâneau dupã plata dãrilor cãtre boieri, fapt de care negustorii strãini au profitat. Astfel, aºa cum avea sã se întâmple ºi în restul Europei de Est, economia principatelor a devenit strâns legatã de creºterea economicã masivã a Europei de Est, pe care avea s-o alimenteze. În acelaºi timp, trecerea de la o economie bazatã pe pãmânt ºi troc la economia monetarã a fost dificilã din cauza penuriei de monedã pe care plata regu- latã a tributului o genera (ibidem, pp. 30-31; 37). Pe lângã bani, în haraci se mai includeau ºi alte obiecte precum argint nebãtut, vase de aur ºi argint ºi ºoimi (Andreescu, 2003, p. 87) sau produse, Moldova trimiþând anual: 10 000 ocã de cearã, 10 000 ocã de miere, diferite cantitãþi de piei, 600 cântare de seu, 1330 ocã de cearã ºi 500 bucãþi de canava (Giurescu, 1998, p. 458). 2.3.2. Instituþii extractive habsburgice în spaþiul românesc Stãpânirea austriacã s-a întins peste teritoriile româneºti începând cu 169914 dupã ce în rãzboiul austro-turc dintre 1683 ºi 1699, Imperiul Otoman a suferit o înfrângere catastrofalã ºi a trebuit sã renunþe prin tratatul de Karlowitz la o marte parte din teritoriile pe care le-a ocu- pat dupã Bãtãlia de la Mohacs – întreg teritoriul fostului regat maghiar, inclusiv Transilvania dar fãrã Banat erau transferate Imperiului Habsburgic. Principatul a rezistat, însã, pânã în 1711 când administraþia de la Viena a hotãrât încorporarea acestuia în Imperiu, principii fiind în- locuiþi cu guvernatori de la Viena. În 1718, cu ocazia unei alte invazii nereuºite a otomanilor, a fost cedate Banatul ºi Oltenia prin tratatul de la Passarowitz. În acest subcapitol mã voi con- centra pe stãpânirea habsburgicã aºa cum s-a manifestat ea în Oltenia. iunie-decembrie 2019 99Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 99 În 1716, momentul reizbucnirii ostilitãþilor între otomani ºi austrieci, Þara Româneascã se afla într-un perioadã de neliniºte politicã generatã de politicile primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat care, forþat de împrejurãrile rãzboiului turco-veneþian (1714-1718), intrã în con- flict cu elita boiereascã. Pentru a susþine efortul de rãzboi otoman, Mavrocordat ajunge chiar sã se foloseascã de mijloace precum arestarea boierilor ºi confiscarea moºiilor acestora în cazul în care aceºtia refuzau sã contribuie. Astfel, elita nobiliarã s-a solidarizat împotriva domnului15 ºi a suzeranului otoman, gãsind în duºmanii acestuia, habsburgii, un potenþial aliat. Odatã ce tru- pele austriece pãtrund pe teritoriul ?ãrii Româneºti, boierii olteni defecteazã, permiþând trecerea efectivã a teritoriului Olteniei sub controlul habsburgic. La negocierile de pace care au urmat doi ani mai târziu, schimbãrile teritoriale au fost confirmate de principiul uti possidetis16, Olte- nia devenind din acel moment o provincie a Austriei (Papacostea, 1998, pp. 13-22). Pentru a demonstra din nou cât de importante sunt instituþiile în exerciþiul puterii ºi câtã in- fluenþã au acestea în raport cu dezvoltarea economicã ºi stabilirea unui sistem inclusiv, elocvente sunt memoriile trimise de boieri la Viena, în care aceºtia detaliau felul în care dore- au sã arate administraþia Olteniei intrate sub tutela Austriei: (1) în primul rând, era esenþialã pãstrarea statutului de autonomie a teritoriului, aceasta urmând sã fie consinfinþitã de pãstrarea instituþiei domniei. Boierii argumentau cã pânã ºi în perioada stãpânirii turceºti „barbare” aceasta fusese o instituþie fundamentalã ºi cã Oltenia îºi pãstrase un statut aparte prin existenþa marelui ban. În legãturã cu sfera autonomiei, boierii doreau ca singura imixtiune a habs- burgilor în problemele interne ale Olteniei sã fie plata tributului (autonomia manifestându-se, de asemenea, ºi prin refuzarea dreptului fiscului austriac de a interveni în viaþa economicã ºi în administrarea fiscalã a provinciei) ºi doar în situaþii extraordinare, eventualul arbitraj îm- potriva vreunui domn care ar încerca sã-ºi depãºeascã atribuþiile; (2) instituþia domniei urma sã fie complet aservitã intereselor clasei boiereºti – domnia urma sã fie ereditarã ºi electivã, domnul avea sã fie ales de un consiliu al boierilor, prioritari la tron fiind copiii domnului prece- dent, iar în cazul în care aceºtia se dovedeau a fi „nedemni” pentru domnie, corpul electoral boieresc avea sã leagã din rândul boierilor un succesor potrivit. Domnului îi era complet in- terzisã imixtiunea în treburile boierilor, economice sau de altã naturã, el nu putea condamna, executa vreun boier ºi nici nu putea confisca vreo proprietate a acestuia „dupã cum se întâm- pla pe vremea perfidei stãpâniri turceºti”; (3) toate celelalte instituþii extractive urmau sã fie pãstrate în beneficiul boierilor: exploatarea þãranilor prin munca acestora pe proprietãþilor boiereºti, scutirea fiscalã totalã, precum ºi pãstrarea dregãtoriilor cu vechile lor funcþii admin- istrative, urmând ca boierii ce nu deþineau dregãtorii sã fie compensaþi dintr-un fond special (ibidem, pp. 24-28). Administraþia de la Viena nu plãnuia, însã, reconfirmarea privilegiilor boiereºti. În fapt, provincia intrase în componenþa Imperiului Habsburgic ca urmare a unei campanii militare, ºi nu printr-un acord bilateral dintre elita boiereascã ºi împãrat, iar noii stãpânitori ai Olteniei doreau sã instituie ei înºiºi instituþii extractive care sã le aducã beneficii. A urmat, astfel un rãzboi de uzurã între vechea administraþie feudalã a provinciei ºi administraþia de tip absolutist a Austriei Habsburgice, rãzboi pe care vechea elitã boiereascã nu-l putea câºtiga cu mijloacele pe care le avea la acel moment. Administraþia ºi fiscalitatea au fost reformate pe modelul ab- solutist german, iar privilegiile care se aflaserã pânã atunci la marea boierime au fost transfer- ate cãtre autoritatea centralã imperialã care le-a acordat dupã cum a gãsit de cuviinþã (Papa- costea, 1998, pp. 28-32). 100 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 100 Pe lângã centralizarea puternicã ºi transferarea instituþiilor extractive din mâinile boierilor în puterea administraþiei imperiale, ocupantul habsburgic a transferat ºi o serie de politici ºi in- stituþii extractive care funcþionau deja în restul imperiului pentru a putea exploata mai bine potenþialul noii provincii. Trei domenii au o importanþã fundamentalã în înþelegerea felului în care s-a desfãºurat administraþia habsburgicã: (1) politica monetarã – anterior cuceririi aus- triece, doctrina monetarã a Imperiului Otoman se aplica ºi în Oltenia, monede de orice fel cir- culau liber pe tot teritoriul ?ãrii Româneºti. Unul dintre scopurile Imperiului Habsburgic în legãturã cu politica monetarã a fost luarea de mãsuri mercantiliste17 care sã asigure slãbirea in- fluenþei monedei turceºti de calitate inferioarã, pentru a preveni pãtrunderea acesteia în restul imperiului via Transilvania. Un al doilea scop era prevenirea ieºirii monedelor austriece, mult mai calitative (din punct de vedere al materialului folosit pentru baterea lor) din economia in- ternã ºi pãtrunderea lor în spaþiul otoman. Astfel, una dintre mãsuri a fost devalorizarea mon- edei turceºti în raport cu cea austriacã, fapt ce a afectat puternic economia olteanã. O astfel de instituþie mercantilistã într-o provincie dependentã economic de Imperiul Otoman a fãcut ca economia internã a Olteniei sã ajungã în pragul colapsului – negustorii otomani au renunþat la a mai face comerþ în târgurile oltene, iar þãranii care nu mai aveau cui vinde produsele nu mai puteau obþine banii cu care sã-ºi plãteascã dãrile cãtre administraþia austriacã (Papacostea, 1998, pp. 126-142); (2) în politica comercialã, austriecii au luat mãsuri mercantiliste similare – lim- itarea activitãþii negustorilor strãini ºi promovarea activtitãþii celor austrieci. În mod evident, acest lucru a dus la o scãdere ºi mai dramaticã a capacitãþii economice a provinciei, aceasta fiind legatã economic puternic de Imperiul Otoman. În acelaºi timp, aceastã politicã a mãrit puterea boierilor în raport cu negustorii ale cãror „mãrfuri erau azvârlite în drum, negustorii înºiºi ad- monestaþi în fel ºi chip (…) se cerea reprimarea drasticã a stãpânilor de moºii pe ale cãror domenii se petreceau jafuri ºi ucideri de negustori”. Una dintre instituþiile pe care austriecii le- au folosit pentru suprimarea negustorilor strãini a fost compania comercialã. Organizate sub supravegherea Camerei imperiale (fiscul austriac), companiile se fãceau în funcþie de prove- nienþa negustorilor. Existau astfel compania comercialã a negustorilor bulgari ºi compania com- ercialã a negustorilor greci, membrii acestora fiind trecuþi în cataloage revizuite ºi confirmate de fisc, aceºtia plãteau o taxã, fie stabilitã pentru întreaga comunitate, fie ca pe cap de familie. Un mijloc de a controla mai bine activitatea comercialã, companiile comerciale reprezentau ºi o modalitate de a da privilegii economice unor grupuri loiale stabilimentului habsburgic, în dauna populaþiei autohtone – bulgarii ºi grecii erau grupuri care vãzuserã favorabil anexarea provinciei la monarhia habsburgicã. Negustorilor români le-a fost negatã crearea unei companii româneºti pe motivul cã aceºtia nu fãceau negoþ în afara Olteniei, iar companiile comerciale erau pentru negustori care-ºi desfãºurau activitatea ºi în restul imperiului. Astfel, negustorii români se vedeau excluºi de la activitatea economicã ºi administraþia imperialã dar ºi elita boiereascã arãtându-ºi în permanenþã ostilitatea (ibidem, pp. 118-122). O astfel de instituþie era vãdit extractivã; (3) în materie de politicã fiscalã, administraþia habsburgicã s-a concentrat pe stabilirea unei taxãri coerente ºi stabile, eliminarea monopolului fiscal al elitei boiereºti dar ºi stabilirea de scutiri ºi privilegii pentru grupurile favorabile acesteia – negustorii greci ºi bulgari, precum ºi membrii clerului superior. Astfel, cuantumul contribuþiei a fost stabilit în cazul þãranilor pe familie, delimitat pe categorii fiscale – birnici (þãranii dependenþi), moºneni ºi mãrginaºi (dependenþi sau liberi, în funcþie de proximitatea lor de graniþã). Aceastã delimitare avea o dublã semnificaþie: în primul rând, reconfirma o parte din privilegiile boierilor prin sta- bilirea dãrilor pe care þãranii dependenþi, deci supuºi acestora, le plãteau la sume mai mici, iar iunie-decembrie 2019 101Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 101 în al doilea rând încerca sã opreascã fuga þãranilor a cãror situaþie economicã era afectatã de ob- sedanta fiscalitate otomanã, þãranii mãrginaºi plãtind taxe mult mai mici. Povara fiscalã cea mai mare era suferitã, deci, de moºneni, þãranii liberi sau proprietari (ibidem, pp. 224-234). 3. CONCLUZII În acest articol am explorat principalele evoluþii instituþionale din spaþiul românesc de la fon- darea statelor medievale pânã în apropierea modernitãþii din perspectiva teoriei instituþionalismu- lui economic. Principalele argumente pe care le-am adus din prisma instituþionalismului econom- ic au fost cã: (1) instituþiile folosite în principatele române au fost similare cu cele folosite în restul Europei (est ºi vest) – instituþii feudale, în mare mãsurã de tip extractiv ºi non-inclusiv; (2) evoluþia generalã economicã ºi instituþionalã a spaþiului românesc se înscrie în tiparul est-euro- pean – consolidarea feudalismului ca sistem politico-administrativ, prevalenþa instituþiilor extrac- tive ºi non-inclusive ºi continua stagnare socialã, politicã ºi economicã; (3) am combãtut ideea conform cãreia spaþiul românesc nu ar fi cunoscut un sistem feudal, ci o formã de absolutism monarhic asemãnãtoare cele din occidentul Europei de dupã secolul al XV-lea încã de la apariþia statelor medievale româneºti; (4) am realizat o tipologie a instituþiilor autohtone ºi strãine din principate în funcþie de natura lor: instituþii ale puterii18, instituþii economice ºi alte instituþii non- inclusive; (5) am argumentat cã instituþiile extractive strãine au funcþionat în paralel cu cele au- tohtone, fapt ce a dus la o ºi mai mare erodare a economiei principatelor. Tabelul 1. Clasificarea instituþiilor în principatele române în funcþie de natura acestora Note 1 Nu trebuie fãcutã confuzia cu Angevinii din Anglia, a cãror ramurã, dinastia Plantageneþilor pleacã de la posesiunile franceze ale regilor Angliei de dupã domniile normanzilor. Angevinii din estul Europei sunt o ra- murã cadet a casei Capet din Franþa. 2 Numeroase exemple pot fi date de terminologii adoptate de la populaþiile slave din apropierea sau chiar aºezate în teritoriul românesc. Pânã ºi numele elitei nobiliare – boierii, este de sorginte slavã. Un alt exemplu INSTITUÞII INCLUSIVE INSTITUÞII NON-INCLUSIVE INSTITUÞII EXTRACTIVE Sfatul cel Mare Domnia Iobãgia Adunarea Stãrilor Succesiunea electiv-ereditarã Unio Trium Nationum Sfatul domnesc Scutiri de taxe Dieta Transilvaniei Dijma Dregãtoriile Proprietatea limitatã Procesul prin luptã Sclavia Privilegiile Bisericii Ortodoxe Haraciul Peºkeº-ul Ruºvet-ul Tributul sângelui Politica monetarã habsburgicã Compania comercialã Taxarea diferenþiatã19 102 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 102 este al termenului de conducãtor local – cneaz (echivalentul conþilor sau earlilor în occident), venit de la slavii care la rândul lor l-au împrumutat de la populaþiile germane (Koenig: rege) (Andreescu, 2003, p. 15) 3 Exemplul cel mai elocvent este cel al comunitãþilor de saºi, secui sau maghiari din Transilvania ale cãror instituþii au ori influenþat, ori înlocuit instituþiile comunitãþilor româneºti din regiunile controlate de regatul maghiar (Andreescu, 2003, p. 15). 4 Toate sunt titluri folosite la un moment dat de cei ce s-au aflat pe tronul principatelor, în funcþie de felul în care evolua contextul internaþional: imediat dupã obþinerea independenþei de cãtre Basarab I, acesta a folosit titlul de voievod (acest titlul semnifica, în primul rând, calitatea de comandant militar, asemenea titlului de duce pentru cã, aºa cum am menþionat anterior, elita nobiliarã era înainte de toate o elitã militarã), recunoscut de Papa Clement al VI-lea în 1345, ca urmare a reconcilierii acestuia cu regele Ungariei. Important de menþionat este cã Basarab era catolic, pasul spre trecerea la Ortodoxie fiind fãcut de fiul acestuia, Nicolae Alexandru. Dupã convertire, lui Nicolae Alexandru i-a fost dat titlul de mare voievod ºi domn de cãtre împãratul de la Con- stantinopol, cu condiþia ca nici acesta dar nici urmaºii sãi sã nu mai treacã vreodatã la catolicism. Titlul de domn (din latinescul dominus) conferea o autoritate politicã aparte – calitatea de locþiitor al împãratului în situaþia în care acesta nu ar mai fi putut sã-ºi ducã la îndeplinire atribuþiile (Andreescu, 2003, pp. 90-91) 5 Fie cã vorbim de relaþia de suzeranitate cu regii Ungariei sau chiar despre relaþiile de suzeranitate pe care statele româneºti le-au avut cu Sultanatul Otoman începând cu secolul al XV-lea ºi cu Imperiul Otoman dupã cucerirea Constantinopolelui. 6 Regele Ungariei, Regele Poloniei, Împãratul (Bazileul) Roman (Bizantin), Sultanul Otoman sau Împãra- tul Rusiei. 7 Primatul puterii politice seculare asupra bisericii a luat numele de cezaro-papism, principalul exemplu fiind cel al puterii politice dar ºi religioase absolute pe care au avut-o împãraþii bizantini, spre deosebire de alþi monarhi din vestul Europei. În vest încercãri similare de supunere a puterii religioase de cãtre cea politicã au fost întreprinse de câþiva suverani ai Sfântului Imperiu Roman care au forþat unele alegeri papale sau chiar au mers pânã la detronarea anumitor papi. De asemenea, mutarea curþii papale de cãtre Papa Clement al V-lea de la Roma la Avignon este vãzutã ca o astfel de încercare a regelui Franþei de a obþine controlul asupra puterii religioase în stilul împãratului bizantin. Ulterior, conflictul dintre statele medievale catolice a dus la clamarea de cãtre mai multe persoane a papalitãþii, ajungându-se chiar la situaþia în care exista un papã la Avignon (aceastã linia de papi a fost consideratã ilegitimã, ei fiind cunoscuþi ca anti-papi dupã ce conflictul a fost soluþionat), recunoscut de Franþa, regatele spaniole ºi Scoþia ºi un papã la Roma recunoscut de restul teritori- ilor catolice. Conflictul a fost cunoscut drept schisma occidentalã, ulterior. 8 Un sistem similar este folosit în Irlanda medievalã (tanistry) pânã la cucerirea acesteia de cãtre Anglia. 9 Trad.: Uniunea celor trei naþiuni. 10 Existã exemple de domni care au încercat sã reziste puterii facþiunilor boiereºti, încercând se impunã puterea domneascã asupra lor, aceºtia sfârºind trãdaþi, asasinaþi sau alungaþi de pe tron – Vlad (al II-lea) Dracul, Vlad (al III-lea) ?epeº, Mihnea cel Rãu, Vlad cel Tânãr sau Radu de la Afumaþi (Andreescu, p. 115). 11 Un dublu exemplu în acest sens este cel al regelui Richard al II-lea al Angliei care îl exileazã pe vãrul sãu Henric, fiul celui mai puternic vasal la acel moment din Anglia, Ioan de Gaunt, din cauza dorinþei acestu- ia de a se duela cu alt vasal. Deºi exilul nu a fost vãzut cu ochi buni de restul aristocraþilor, pentru care duelul era un mod valid de a stabili cine avea dreptate în cazul neînþelegerilor (fiind o formã popularizatã, fãrã rami- ficaþii legale, a procesului prin luptã), starea lucrurilor a rãmas paºnicã. Situaþia s-a înrãutãþit la moartea lui Ioan de Gaunt, când Richard a confiscat titlurile acestuia, care în mod legal, trebuiau sã-i revinã exilatului Henric. Prin urmare, cel din urmã a deci sã invadeze þara pentru a-ºi recupera titlurile ºi proprietatea, însã vãzându-se învingãtor în conflictul dintre el ºi rege, ºi susþinut de majoritatea caselor nobiliare care îl dis- preþuiau profund pe Richard, acesta s-a încoronat rege, uzurpându-l, astfel pe rege. 12 A le cere sclavilor munca pânã la epuizare ºi eventuala moarte nu reprezenta o interdicþie, însã. 13 O astfel de practicã, reminiscentã Imperiului Roman clasic, era comunã în majoritatea statelor me- dievale ale Europei de est, fiind folositã mai ales de Imperiul Roman de Rãsãrit ºi de succesorul acestuia, Im- periul Otoman (sultanul îºi formase, la un moment dat, un corp armat format în întregime din soldaþi capturaþi în rãzboaie ºi puºi în sclavie). iunie-decembrie 2019 103Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 103 14 Monarhii habsburgi erau însã nominal, regi ai Ungariei, prin acest titlu clamând ºi teritoriul principatu- lui Transilvaniei. 15 Aºa cum, cu multe secole în urma, baronii se solidarizaserã împotrivã regelui Angliei. 16 Principiu în legea internaþionalã prin care la finalul unui conflict armat, în cazul în care nu existã alte prevederi, teritoriile rãmân în posesia statului care le controleazã. 17 Mercantilismul este una dintre doctrinele comerciale ºi economice europene bazatã pe protejarea cât mai comprehensivã a pieþelor interne, pãstrarea materialelor preþioase în economia internã ºi încercarea de a ajunge la autarhie. Exponenþii acestuia considerau cã acumularea banilor trebuia sã fie principala preocupare a statului care nu putea sã-ºi mãreascã puterea pe scena internaþionalã decât atingând acest obiectiv. În acelaºi timp, producþia ºi comerþul erau, de asemenea, importante dar doar dacã statul intervenea masiv pentru a le re- glementa, scopul lor final fiind acela de a acumula lingouri (Ekelund ºi Hebert, 1997, pp. 49; 51). Forma in- cipientã a mercantilismului, bulionismul (de la bullion (fr./eng. = lingou), denumit dupã aristocratul francez Claude de Bullion (1569-1640), ministru de finanþe al regelui Ludovic XIII, expunea ideea conform cãreia bogãþia statelor se datoreazã modului în care ele îºi administreazã surplusul comercial, fiind imperios necesar ca aurul ºi argintul sã fie pãstrate în vistierie. 18 Practic, în accepþiunea instituþionalismului economic, instituþiile politice. 19 În Oltenia habsburgicã. Referinþe Acemoglu Daron ºi Robinson James. 2012. Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity and Pover- ty. Crown Business, New York. Acemoglu Daron, Johnson Simon ºi Robinson James. 2004. Institutions as the Fundamental Cause of Long-Run Growth în Aghion Philippe ºi Durlauf Steven (ed.): Handbook of Economic Growth, Vol. 1A, pp. 385-472. Andreescu Mihail. 2003. Instituþii medievale în spaþiul românesc. România de Mâine, Bucureºti. Bãlcescu Nicolae. Despre starea socialã a muncitorilor plugari în Principatele române în deosebite timpuri. Filitti C. Ioan. 1935. Vechea Organizare Administrativã a Principatelor Române. Imprimeriile E. Marvan, Bu- cureºti. Georgescu Valentin. 1980. Bizanþul ºi instituþiile româneºti pînã la mijlocul secolului al XVIII-lea. Editura Acadamiei Republicii Socialiste România, Bucureºti. Giurescu Constantin. 1943. Istoria românilor, Partea a doua, dela Mircea cel Bãtrân ºi Alexandru cel Bun la Mihai Viteazul. Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti. Giurescu Constantin. 1998 (1946). Istoria românilor, Volumul III, Partea a doua, dela moartea lui Mihai Viteazul pânã la sfârºitul Epocei Fanariote (1601-1821). Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti. Gîdei A.V. 1904. Contribuþiuni pentru istoria socialã a þãrãnimii noastre ºi pentru istoria raporturilor eco- nomice dintre þãrani ºi proprietari pânã la 1864. Lito-Tipografia L. Motzatzeanu, Bucureºti. Maxim Mihai. 1993. ?ãrile Române ºi Înalta Poartã, cadrul juridic al relaþiilor româno-tomane în evul mediu. Editura Enciclopedicã, Bucureºti. Murgescu Bogdan. 2008. Lumea româneascã în economia europeanã pânã la 1859 în Maria Mureºan (coor- donator): Procesul de integrare a României în economia europeanã, dimensiuni istorice ºi contemporane, pp. 17-47. Editura ASE, Bucureºti. Papacostea ªerban. 1998. Oltenia sub stãpânirea austriacã (1718-1739). Editura Enciclopedicã, Bucureºti. 104 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 104