Banii existã doar dacã vorbim despre ei. Consideraþii asupra teoriei banilor la Searle Abstract: John Searle’s approach to institutions makes reference to the nature of words we use in order to describe them. According to Searle, a full grasp of the terms used in sentences such as the dec- laration ”this is money!” is both impossible and functionally unnecessary. This essay is a condensed version of the relevant aspects in which Searle considers institutions and intentionality, together with some critical standpoints and observations, mainly concerning the impact of the non-linguistically for- mulated background upon linguistically-formulated speech acts. The first part of the essay concerns Searle’s 7-tier division of facts, and various related concepts, from subjectivity to teleology. The second part focuses on institutional reality, as Searle sees it, and also regarding the views of several of his crit- ics, most notably Barry Smith. It also reviews his more recent articles specific to the institution of money. The third part concerns key notions, such as intentionality, background and language, in an attempt to unravel more of how Searle views the interaction of human mind and behavior as it relates to the afore- mentioned instititions, since it is not a matter of assimilation, but of coping and relating to what Searle calls ”desire-independent” reasons for actions. Keywords: speech act, collective intentionality, fiat money, background, desire-independent reason 1. Categorizarea lui Searle ºi relevanþa ei În eseul de faþã doresc sã descriu propunerea lui John Searle cu pri- vire la statutul ontologic al banilor, care se dezvoltã pe parcursul mai multor volume ºi articole. În prima secþiune descriu o schemã care priveºte categorizarea ontologicã a lui Searle, în general, cu banii aflaþi pe ultima treaptã, de cel mai mare rafinament social. În cea de-a doua secþiune mã concentrez pe acea parte din schemã care mi se pare relevantã, anume ana- liza ontologicã a instituþiilor, ºi aduc în dis- cuþie argumente pro ºi contra, din partea crit- icilor notabili ai lui Searle. În cea de-a treia, deschid mai mult calea cãtre argumente proprii ºi pun accentul pe noþiunile de fundal ºi de act ilocuþionar, din moment ce teza principalã a lui Searle se referã la felul cum actele ilocuþionare1 se manifestã pe marginea fundalului. Cea de- a patra este concluzia. Parcursul intelectual al lui John Searle, urmãrit în linii foarte mari, începe din sfera filosofiei limbajului, cu publicaþiile despre Speech Acts (1969), continuã cu cele formal considerate ca fiind în domeniul filosofiei minþii, cum ar fi Intentionality: An Essay on the Philosophy of Mind (1983), iar mai apoi în domeniul ontologiei sociale, cu The Matei GHIMIª Doctorand în ºtiinþe politice, Facultatea de ªtiinþe Politice, SNSPA matei.ghimis@gmail.comt Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 111 Construction of Social Reality (1995) ºi Making the Social World (2010). La o privire mai atentã, Searle trateazã mintea ºi instituþiile sociale aplicând, pe cât posibil, acelaºi cadru con- ceptual dezvoltat dinspre filosofia limbajului, lucru recunoscut de autor.2 Existã o clasificare schematicã fãcutã explicit de Searle asupra faptelor, care poate fi gãsitã în volumul The Construction of Social Reality. Voi reveni asupra schemei în mai multe rân- duri. Miezul taxonomic al volumului se aflã aici. Banii sunt pe ultima treaptã – faptele legate de bani sunt cele mai recente, mai artificiale ºi mai dependente de limbaj. Pentru a înþelege rolul banilor pentru Searle, trebuie înþeleasã concepþia lui despre intenþionalitatea colectivã ºi despre raportul ei faþã de limbaj. Ceea ce încerc sã arãt sunã destul de extravagant: pentru Sear- le, banii sunt un fenomen prin care centrele de putere se folosesc de mijloace lingvistice, nu neapãrat în mod conºtient, pentru a influenþa în favoarea lor intenþionalitatea colectivã, poziþie pe care el nu a formulat-o explicit. Consider cã ar fi utilã o anumitã distincþie preliminarã pentru a naviga mai uºor între cele 7 niveluri ale schemei respective. Fenomenele sunt de douã feluri, în ceea ce ne intereseazã: fenomene fãrã substrat lingvistic ºi fenomene cu substrat lingvistic. Existã câteva piedici ºi neclaritãþi din opera lui Searle pentru o asemenea clasificare, dintre care menþionez trei, ur- mând a le explicita pe parcurs: 1. Dupã Searle, existã fenomene care au substrat nonlingvistic dar nu pot fi descrise decât lingvistic. 2. În unele locuri, ca în The Construction of Social Reality, Searle considerã drept trãsãturã definitorie a limbajului semantica: faptul cã trimite cãtre un sens. În altele, ca în The Making of the Social World, îi adaugã ºi alte trãsãturi necesare (are sintaxã ºi elemente discrete ºi ma- nipulabile) [MSW, 68]. Am în vedere varianta din MSW, mai generalã, în cealaltã variantã fiind mai problematicã distincþia faþã de proto-limbajul animal. 3. Searle foloseºte într-adevãr distincþia lingvistic / nonlingvistic, în alt mod. Ceea ce Sear- le numeºte ”lingvistic” aici consider cã ar trebui numit ”metalingvistic angajativ”, sau cumva similar. Iatã, pe scurt, cele ºapte niveluri, ºi modul cum se leagã între ele. Câte un membru din cele douã din nivelul inferior se bifurcã pe cel superior. Folosesc, deci, abrevieri, pentru termeni in- troduºi în rândul precedent. [CSR, 121]3: 1. Faptele sunt de douã feluri: Brute (ex: Existã zãpadã pe Muntele Everest) ºi Mentale (ex: Mã doare.) 2. FM (Fapte Mentale) sunt: Intenþionale (Ex: Vreau sã beau apã) ºi Nonintenþionale (ex: Mã doare.) 3. FMI sunt: Singulare (Ex: Vreau sã beau apã) ºi Colective = Fapte Sociale (Hienele vâneazã un leu.) 4. FS (Faptele Sociale) sunt: Cu asignare de funcþie (Inima funcþioneazã pentru a pompa sânge.) ºi fãrã (Hienele vâneazã un leu.) 5. FSCAF sunt: Funcþii nonagentive (Inima funcþioneazã pentru a pompa sânge.) ºi agen- tive (Aceasta este o ºurubelniþã.) 112 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 112 6. FSCAFA sunt: Funcþii Cauzal Agentive (Aceasta este o ºurubelniþã.) ºi Funcþii de Statut = Fapte Instituþionale (Aceºtia sunt bani.) 7. FI (Funcþiile de Statut) sunt lingvistice (Aceasta este o promisiune.) ºi nonlingvistice (Aceºtia sunt bani.) Altfel spus, faptele despre bani sunt mentale (1), intenþionale (2), colective (3), cu asignare de funcþie (4) agentivã (5) de statut (6), care nu se referã direct la limbaj (7). Cam toþi aceºti termeni au sens tehnic. Când Searle spune ”mental”, se referã la proprietatea de a avea statut ontologic subiectiv. Noþiunea nu trebuie confundatã cu cea de statut epistemic subiectiv. Epistemic subiective sunt judecãþile de valoare, cum ar fi ”Rembrandt este un artist mai bun decât Rubens. [CSR, 8] Ele nu pot constitui obiectul de cercetare al unei ºtiinþe, spre deosebire de cele epistemic obiective. În plan ontologic, distincþia subiectiv/obiectiv se referã la cu totul altceva: ontologic subiectiv este fenomenul intern, perceput ca atare, pe când ontologic obiectiv este fenomenul exterior. ”Mã doare!” este un astfel de fenomen ontologic subiectiv dar epistemic obiectiv. Se pot face investigaþii ºtiinþifice pornind de la judecata cã ”mã doare” din moment ce ea exprimã un fapt, nu este o judecatã (epistemic) subiectivã. (1) Faptele mentale la Searle pot fi intenþionale cu privire la obiecte exterioare sau nu (2). Prin intenþii, oamenii adaugã obiectelor fizice trãsãturi relative la observator, care sunt epistemic obiective ºi intrinseci minþii, nu obiectelor. [CSR, 10] O bucatã de fier existã intrinsec ca bu- catã de fier, dar ceea ce îi dã ºi statutul de ºurubelniþã este intenþionalitatea celor care au fãcut- o, au cumpãrat-o, au folosit-o, etc. Se poate observa în practicã faptul cã dacã eu spun ”Aceas- ta nu este o ºurubelniþã” despre o ºurubelniþã, propoziþia va fi falsã. Adevãrul nu depinde de mine, de intenþionalitatea singularã, ci de intenþionalitatea colectivã (3), spre deosebire de ”Vreau sã beau apã”. Am fi tentaþi sã credem cã propoziþii ca ”Aceasta este piatra cu care închid uºa.” descriu fapte singulare intenþionale, ceea ce nu ar fi în concordanþã cu ideile lui Searle. Sigur, în schema descrisã, intenþionalitatea colectivã poate face ºi alte lucruri, nu doar sã asigneze funcþii (4). Punctul este problematic, dar se bazeazã pe ideea cã ”we-intend” este un fenomen biologic primar: orientarea cãtre un ”noi” prin care facem acþiuni apare înaintea asignãrii de funcþii. [CSR, 24] Ar merita o discuþie mai pe larg ceva mai jos, din moment ce în volumul Intentional Acts and Institutional Facts, Essays on John Searle’s Social Ontology (ed. S Tsohatzidis, Springer, 2007) existã critici importante. Ca exemple, H. Racoczy ºi R. Tuomela considerã cã animalele non-umane încã nu au intenþionaltiate colectivã, iar R. Wilson consid- erã cã animalele deja impun funcþii de statut. [Intentional Acts and Institutional Facts, 6-7]. În orice caz, trebuie subliniat: la Searle, intenþionalitatea colectivã este un fenomen pre-lingvis- tic: dispun de ea ºi hienele atunci când se coordoneazã în cadrul vânãtorii. Nu orice asignare de funcþie presupune cã fenomenul are, dupã distincþia de care m-am folosit iniþial, substrat lingvistic. Searle, am arãtat, afirmã cã ”Inima funcþioneazã pentru a pompa sânge.” este un fapt mental colectiv. Nu ar afirma acelaºi lucru despre ”Inima pom- peazã sânge.”, care este un fapt brut. Elementul relevant adãugat de minte este impunerea funcþiei, mai exact, explicarea cauzalitãþii în termeni de valori ºi teleologii. El scrie ”Chiar ºi atunci când descoperim o funcþie în naturã, ca de exemplu funcþia inimii, descoperirea constã în descoperirea proceselor cauzale împreunã cu asignarea teleologiei asupra acelor procese cauzale” ºi ”Nu existã fapte naturale dincolo de fapte cauzale [dar] parte din ceea ce vocab- ularul funcþiilor adaugã vocabularului cauzelor constã în setul de valori, inclusiv scopurile ºi iunie-decembrie 2019 113Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 113 teologia la modul general.” [CSR, 15] Fenomenul bãtãii, se vede, nu are substrat lingvistic, dar devine explicabil prin asignarea unei funcþii, care i se potriveºte pânã la epuizarea descrip- tivã: spunem cã pompeazã ”pentru a” evita moartea, deºi evoluþia naturalã care a produs inim- ile n-a avut niciodatã vreo orientare teleologicã, ci este produsul hazardului. Alte obiecte, cum sunt ºurubelniþele sau scaunul, sunt definite ºi construite tocmai în virtutea funcþiei conferite de agentul uman. Au deci caracter agentiv. (5). [CSR, 20] Agenþa4, vom vedea din alte refer- inþe, este manifestatã (cel puþin când nu mai sunt prezente obiectele) prin substratul lingvistic. 2. Analiza ontologicã a instituþiilor Trebuie spus cã restul volumului CSR se ocupã explicit de ceea ce Searle numeºte în mai multe rânduri ”analiza ontologicã a faptelor instituþionale”, deci a celei de-a doua ramuri din al ºaselea nivel (6), analizã pe care unii autori o considerã grav incompletã. Din volumul de eseuri critice menþionat anterior, douã eseuri atrag atenþia în acest sens: The Varieties of Normativity: An Essay on Social Ontology de Leo Zaibert ºi Barry Smith ºi Searle Versus Durkheim de Steven Lukes. Primul are ca tezã încadrarea lui Searle în seria unor legal-pozitiviºti, ca H. L. A. Hart ºi, scriu ei, John Rawls: autori care nu înþeleg cã normativitatea instituþiilor este multiplã, adicã pe lângã sensul explicit al actului ilocuþionar constitutiv, la care se poate ajunge prin anal- izã logicã, existã ºi alte efecte sistemice pentru aceeaºi normã, fãrã de care ea nu ar avea sens în societate. [IAIF, 140] Poziþia lui Zaibert ºi Smith este rezumatã astfel: „[Existã] un soi diferit de forþã normativã— cea care derivã din stãri intenþionale. Ce s-ar întâmpla dacã ne-am concentra nu pe actele ilocuþionare când interpretãm instituþiile legale ºi sociopolitice, ci mai degrabã pe stãrile intenþionale care le subîntind? [IAIF, 169] Cel de-al doilea eseu aduce în discuþie ceva legat de acele stãri care lipsesc din viziunea lui Searle: faptele sociale studiate de Émile Durkheim ºi de toatã tradiþia lãsatã în urma sa con- teazã deoarece produc derivãri ale intenþionalitãþii altfel decât prin act ilocuþionar. Douã din cele mai faimoase teorii ale lui Durkheim sunt luate ca exemple. Una este cea potrivit cãreia în oraºe, din cauza creºterii volumului demografic ºi a densitãþii morale, se dezvoltã ºi diviziu- nea muncii. Alta afirmã cã rata sinuciderilor va creºte din cauze sociale: insuficientã regu- larizare normativã (anomie) plus insuficientã integrare socialã (egoism). Lukes le explicã în termeni contemporani: oamenii se comportã raþional în faþa oportunitãþilor ºi a resurselor oferite de oraº atât pe piaþa muncii, cât ºi faþã de posibilitãþile de afirmare afectivã insuficient de sigure. [IAIF, 196-198]. Altfel spus, oamenii cautã un soi de împlinire, iar instituþiile sunt vãzute instinctiv doar ca oportunitãþi formulate implicit. Formulez în avans o poziþie person- alã: nimic nu pare a contrazice posibilitatea ca o formulare explicitã a unui act ilocuþionar sã fie anulatã de propria formulare implicitã. Considerând cã vedem o normã ca pe o posibilitate de realizare a împlinirii, cât timp ea este propusã fãrã sã parã realizabilã la nivel intuitiv, nu vãd de ce propunerea nu ar deveni motiv pentru respingerea nu numai a normei iniþiale, dar ºi a altora similare din viitor.5 Searle nu neagã asemenea interpretãri, dar, atunci când este confruntat cu procese exte- rioare analizei logice a promisiunilor, tinde sã le considere contingente, ºi nu este clar dacã motivele sale sunt strict metodologice, pentru ontologia vãzutã ca disciplinã, sau þin de o luare de poziþie mai profundã, cu privire la procesualitatea internã a societãþilor. Strategia se poate observa în schimbul de replici cu Barry Smith, anterior cronologic eseului deja menþionat. 114 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 114 Trecând peste multe obiecþii demontate de Searle, mã opresc asupra a douã6 observaþii. Prima þine de descrierea situaþiei unui tablou fictiv, care se aflã în posesia unei familii. Acea posesie a fost declaratã cu o zi în urmã, de niºte documente care atestã cã tabloul aparþinuse strãmoºilor familiei respective cu o sutã de ani în urmã, dar a fost pierdut / confiscat. Inter- pretarea lui Smith este cã, proprietatea fiind un obiect relaþional, tabloul a fost mereu propri- etatea familiei, chiar ºi atunci când intenþionalitatea colectivã ºi designarea aferentã doreau altceva. Statutul ontologic al proprietãþii se aplicã retroactiv, din momentul descoperirii actelor. [The Construction of Social Reality, An Exchange, 290] Putem teoretiza dacã obiectul creeazã intenþionalitatea (relaþional) sau intenþionalitatea creeazã obiectul (designativ) altun- deva. În orice caz, Searle expediazã problema, sub pretextul cã ar þine de aria legislaþiei sau a istoriei, deci de ”contingenþã”, nu de ontologie. [CSRE, 307] Cea de-a doua observaþie este cã Searle considerã cã principala formulã folositã de el în CSR pentru a descrie asignarea, ”X conteazã ca Y în C” este un instrument mnemonic, nu o formulare serioasã.7 [CSRE, 301] De fapt, dupã cum afirmã ºi în alte locuri [IAIF, 20], formula are sens doar în mãsura în care se referã la crearea puterilor deontice noi, adicã atunci când conferã un statut instituþional. Subliniez deci faptul cã teoriile relevante propuse în CSR au sens doar dacã le considerãm ca fiind o analizã a puterii ºi, cu aceasta în minte, urmeazã sã revin la teoria lui Searle din tex- tul iniþial. Am ales sã prezint obiecþiile înainte de a prezenta poziþia lui Searle deoarece cred cã pot fi folositoare mai degrabã ca o cheie de interpretare decât pe postul de contraargumente distructive. Revenind la CSR, ºurubelniþele, se poate observa, nu sunt instituþii – uzul lor apare cumva natural, dintr-o reþea de intenþionalitãþi. Instituþiile, în schimb, apar o datã cu regulile lor con- stitutive. Forma generalã a unei reguli este ”X conteazã ca [counts as] Y în contextul C”, ca de exemplu ”Hârtiile emise de Biroul de gravare ºi imprimare (X) conteazã ca bani (Y) în Statele Unite (C).” [CSR, 28] Evident, nu oricine, indiferent de situaþie, poate impune o asemenea reg- ulã, ci doar în conformitate cu toatã încrengãtura instituþionalã, mai ales cã în cazul banilor, impunerea are loc la nivel de type, nu de token. Mai exact, în cazul unei bancnote pierdute într- o imprimerie oficialã, Searle ne spune, ea va fi o formã de ban chiar dacã nimeni nu se va folosi de bancnota respectivã niciodatã. Cazul diferã de cel al unui rãzboi, unde recunoaºterea publicã a autoritãþilor pentru fiecare rãzboi în parte, scrie Searle, este o condiþie ca o con- fruntare sã devinã rãzboi. Recunoaºterea rãzboiului ca atare are loc pentru fiecare element (token), iar recunoaºterea banilor are loc dinainte pentru toate elementele de tipul (type) definit iniþial. [CSR, 33-34] Dupã cum sugera schema iniþialã, Searle evitã sã recunoascã abilitãþile animalelor de a im- pune un statut, dar le recunoaºte capacitatea de a avea intenþionalitate colectivã. Exemplul hienelor este relevant ºi pentru a circumscrie intenþionalitatea colectivã umanã: asemenea oa- menilor, hienele se coordoneazã pentru a vâna prada. În decursul vânãtorii, ele rãspund nu doar faþã de pradã, ci ºi una faþã de cealaltã, ºi, aºa cum scrie Searle, ”contribuþia fiecãrui animal în cadrul comportamentului colectiv va avea alt conþinut decât intenþionalitatea colectivã”, identic cu modul în care oamenii joacã în echipã. [CSR, 38] Aceasta înseamnã cã, în descrierea unui grup, pentru Searle nu conteazã doar formulãrile particulare de tip ”eu joc X”, ci ºi un anume tip ori mecanism (superior, ireductibil) de coordonare. Se poate vedea cum, dupã Searle, hienele nu au nevoie de (proto-)conceptul de ”pradã”, ci doar de instinct. Atunci când avem de-a face cu impunerea particularã a unui statut de cãtre un om, ca, de exemplu, a avea gândul ”Acesta este un scaun” ºi a folosi scaunul ca atare, este, iunie-decembrie 2019 115Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 115 deci, tot o derivare a abilitãþilor lingvistice care provin din intenþionalitatea colectivã. FSCAFA (5) sunt, toate, FMIC, nu FMIS (3). Faptele sociale cu asignare de funcþie agentivã sunt colec- tive, nu singulare. Exemplul paradigmatic pentru naºterea instituþiilor, scrie Searle, este cel al graniþei perisabile: Presupunem cã la un moment dat un trib primitiv a împrejmuit un teritoriu cu un zid. În timp, zidul nu va mai însemna doar o barierã fizicã, ci ºi o barierã simbolicã. Dupã altã perioadã de timp, din zid ar putea sã rãmânã doar niºte pietre, dar locuitorii i-ar con- feri acelaºi statut: strãinii n-ar putea ”intra” decât cu acceptul locatarilor. Pe de altã parte, an- imalele, chiar dacã folosesc instrumente, n-ar putea transmite uzul lor prin intenþionalitate colectivã [CSR, 39-40], ci, reiese, doar prin observare ºi imitaþie. Revenind la bani, ceea ce face ca anumite bucãþi de hârtie sã fie bani nu derivã din struc- tura lor (din X), ci din recunoaºterea colectivã a acelei impuneri de statut, ”X conteazã ca Y în C”. Trãsãturile lui X sunt necesare dar insuficiente pentru impunere ºi pentru rezistenþa accep- tãrii în timp. În orice caz, este nevoie de ceva ºi din partea lui X pentru ca propoziþia ”aceºtia sunt bani” sã fie acceptatã în timp, iar sentimentul lui Searle este cã asistãm la un truc de magie. [CSR, 44-45] Totuºi, observa ºi Smith în articolul menþionat, banii deja nu mai au su- port fizic (X), ºi continuã sã funcþioneze. Ca rãspuns, Searle vorbeºte de momente istorice multiple de asignare a funcþiei banilor, ceea ce nu neagã rostul soliditãþii câte unui suport, chiar ºi atunci când suportul se aflã în mintea umanã.8 Mai trebuie menþionat ºi faptul cã nu doar perimarea lui X, ci ºi perimarea lui Y poate duce la dispariþia funcþiei, iar exemplul dat de Sear- le este cel al hiperinflaþiei: chiar dacã toþi banii sunt bani, uneori Y nu mai este util. [CSR, 48] Notez ca posibilã o legãturã cu tema împlinirii, a calculului raþional ºi a oportunitãþilor, din comparaþia lui Lukes, dar ºi cu noþiunea de fundal (background) a lui Searle, ce va fi analizatã spre finalul articolului. Când apar funcþiile de statut la modul general ºi, pentru bani, la modul special? Nu este nevoie doar de o degradare asemãnãtoare zidului devenit graniþã, ci oamenii deja se folosesc de limbaj într-un mod avansat. Subliniez cã Searle nu oferã o analizã detaliatã a modului cum tre- buie organizatã reþeaua de putere, ci doar invitã la reflecþie cu privire la momentele în care au loc acte ilocuþionare cu valoare de impunere a unui statut social. De exemplu, atunci când cine- va declarã ”ªedinþa se suspendã!” sau ”Te numesc preºedinte!”, sau, în þãrile musulmane, atun- ci când un bãrbat spune de trei ori ”Divorþez!”, ceea ce constituie condiþia pentru divorþ. [CSR, 54] Evident, existã o relaþie sistematicã între instituþii: pentru ca cineva sã poatã impune unele funcþii, el însuºi trebuie sã îndeplineascã niºte condiþii ºi sã fie numit. Un cetãþean al Statelor Unite (X) este numit preºedinte (Y) dacã îndeplineºte setul de condiþii formale cunoscut. Înainte de aceasta, ca un om (X) sã fie numit cetãþean (Y), el trebuie oricum sã îndeplineascã un set de condiþii formale. Similar, se poate vedea cum ”ªedinþa se suspendã!” are sens ca declaraþie doar dacã este fãcutã de un judecãtor într-un anumit context. Aceste legãturi, mai mult sau mai puþin piramidale, formeazã ceea ce Searle numeºte structura logicã a societãþilor complexe.[CSR, 80] Pentru toate ar fi nevoie de limbaj, care are cel puþin douã roluri: creaþia iniþialã ºi mente- nanþa faptelor instituþionale. [CSR, 105] Probabil un model bun de degradare a unei funcþii so- ciale pentru Searle ar fi unul care ar avea printre parametrii negativi degradarea lui X ºi cea a lui Y, iar printre cei pozitivi frecvenþa de uz a sintagmelor mentenanþei. În ceea ce priveºte, specific, apariþia banilor prin acte declarative, se poate urmãri articolul Money: Ontology and Deception (2017). Dupã ce trece prin niºte exemple ”de manual” privind funcþiile ºi tipurile de bani, Searle ajunge la o clasificare proprie, între bani de tip marfã, contract ºi lipsit de bazã. Toþi banii, dupã Searle, sunt de tip fiat – apar ca urmare a unei 116 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 116 declaraþii, dar doar în cazul unor bani recenþi dispare baza, sau rãmâne ca bazã doar declaraþia. Searle gãseºte 4 funcþii ale banilor, pe care le extinde în 10 trãsãturi. Prescurtând, bani sunt putere deonticã: prin conferirea de drepturi ºi obligaþii se pot cumpãra obiecte ºi servicii, se pot face plãþi de taxe, se poate depozita valoarea (ca în cazul unui cont bancar), se poate mã- sura valoarea (ca în cazul unei maºini scumpe). Sunt esenþialmente sociali (au sens doar în prezenþa insituþiilor), digitali (trebuie sã fie numãrabili), sunt folosiþi în virtutea altui scop, transferabili sau schimbabili, nonperimabili ºi nu pot fi folosiþi decât de creaturi cu capacitãþi cognitive înalte. [MOD, 1455-1456]. Toate acestea, se observã, sunt fie trãsãturi necesare ale lui X, fie câte ceva din Y care are durabilitate în timp. Pentru Searle, inclusiv folosirea aurului ºi a argintului din primele stadii istorice ale ban- ilor conþinea o asignare de statut: atunci când pe o monedã apãrea un numãr, aceea reprezen- ta o garanþie din partea autoritãþilor relevante (Imperiul Roman de exemplu) cã moneda conþine cantitatea de aur ºtanþatã. Astfel s-au obþinut banii din primul stadiu: banii-marfã [commodity]. [MOD, 1458] Urmãtorul stadiu este cel al banului-contract, sub formã de promi- siune: banca promite sã plãteascã deþinãtorului unei anumite bancnote o sumã de bani. Când- va, sugereazã Searle, o asemenea promisiune avea acoperire, dar trecerea la bani lipsiþi de bazã s-a petrecut printr-o serie de ”înºelãciuni”(deceptions) din partea instituþiilor. Prima a avut loc atunci când bãncile nu aveau cu ce sã plãteascã deþinãtorii bancnotelor decât cu, eventual, alte bancnote. Cea de-a doua, atunci când împrumuturile bancare au ajuns sã fie mai mari decât ar putea bãncile sã restituie la un moment dat. Cea de-a treia, atunci când au ajuns sã fie mai mari decât ar putea sã restituie în total, prin faptul cã rezervele bancare sunt doar de câteva zeci de procente din împrumuturi. [MOD, 1460-1461] Cea de-a patra este cea pe care Searle o numeºte înºelãciunea ontologicã: banii lasã impresia cã ar garanta o anumitã putere de cumpãrare, dar de fapt doar specificã un numãr de unitãþi abstracte, a cãror valoare în uz vari- azã. Searle subliniazã acest fapt: ”esenþa banilor este puterea, iar puterea nu este fixatã de val- oarea numericã, ci doar de valoarea numericã relativã la preþuri ºi datorii.” [MOD, 1463] Cea de-a cincea înºelãciune, care pare cumva recapitulativã, este cea potrivit cãreia noi am crede cã banii ar avea în spate ceva, când de fapt nu au nevoie de nimic în afara declaraþiei. [MOD, 1464] Consider cã existã în toate acestea un revers al medaliei despre care Searle nu vorbeºte: ter- menul de înºelãciune (deception) presupune ºi încredere. Pare evident cã, pânã ºi pentru o is- torie fictivã, cele cinci acte nu ar fi putut avea loc simultan, sau în lipsa unor centre de putere privilegiate. Mereu, pe parcurs, oamenii s-au acomodat cu noile situaþii, observând încrederea reciprocã prin intenþionalitatea colectivã, ceea ce a fãcut ca sistemul sã se propage. Chiar dacã bancnotele nu sunt bani în virtutea trãsãturilor lor intrinseci, sunt bani în virtutea unui capital de încredere, nu apar din senin. Aceastã poziþie mi se pare cã decurge natural din afirmaþiile lui Searle. În orice caz, realizarea ”pot sã cumpãr X cu aceastã bancnotã” nu este, se poate vedea, identificabilã cu angajamentul (fals) al bãncilor de a plãti datoriile, ºi de fapt nu este o înºelãtorie, ci un adevãr. De aici se poate dezvolta o temã de cercetare în cadrul ontologiei so- ciale, legatã de raporturile dintre reguli formale la nivel de act ilocuþionar ºi cele neexplicite. Nu a fãcut, totuºi, obiectul cercetãrii lui Searle. iunie-decembrie 2019 117Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 117 3. Conþinutul propoziþional al actelor ilocuþionare ºi interacþiunea sa cu fundalul Se poate delimita mai bine poziþia lui Searle faþã de limbaj ºi faþã de rolul sãu în formarea instituþiilor, deºi problema este încurcatã. Pentru început, trebuie spus cã trãsãtura definitorie pentru limbaj în cazul lui Searle este semantica, nu generativitatea sau conectorii logici: cu- vintele reprezintã sau simbolizeazã ceva care se aflã dincolo de ele. Stãrile prelingvistice in- tenþionale, dupã Searle, reies din natura obiectelor, nu din cea a impunerii unei funcþii in- tenþionale lingvistice. Pentru a complica suplimentar aparatul conceptual, Searle introduce încã douã distincþii. Una este între fapte independente de limbaj ºi fapte dependente de limbaj, ºi avem ca exemple ”Existã zãpadã ºi gheaþã pe Muntele Everest” ºi ”«Existã zãpadã pe Muntele Everest» este o propoziþie a limbii engleze”. Cealaltã este între gânduri dependente de limbaj ºi gânduri independente de limbaj. [CSR, 60-61] Aparent, propoziþiile care se referã la limbaj explicit, ºi pe care le-am numit metalingvis- tic-angajative la început, descriu fapte dependente de limbaj, iar cele care descriu fapte brute sunt independente. Peste câteva pagini aflãm totuºi cã toate propoziþiile care conþin termeni care presupun reprezentãri mentale (gânduri) cu caracter lingvistic intrã de asemenea în prima categorie. Voi considera, deci, situaþia vorbirii despre propoziþii ca fiind trivialã ºi nu gãsesc vreun motiv pentru care o invocã autorul. Extinderea cere totuºi interes. Care sunt acele gânduri dependente de limbaj? Aºa cum remarcã Searle, câinii pot sã doreascã oase fãrã a avea conceptul de ”os”, dar doar oamenii pot sã doreascã bani, deoarece ”miºcarea de la X la Y este eo ipso o miºcare lingvisticã.” [CSR, 63] Nu este clar, totuºi, când anume Searle face saltul de la înþeles în general la asignare de funcþie în mod convenþional. Searle vorbeºte des de necesi- tatea abilitãþilor cognitive, dar nu pune accent pe elasticitatea semanticii.9 Prefer drept ilustrare un exemplu, similar cu cele date de Searle: ”Pe 26 Octombrie a plouat în Bucureºti” este o propoziþie care exprimã un gând cu substrat lingvistic, care poate exista în mintea unui om, dar nu ºi în mintea unui câine. Acest gen de propoziþii, spune Sear- le, nu se pot traduce nici în limba mayaºã, deoarece în calendarul lor nu existã acelaºi sistem de convenþii. [CSR 65] Evident, se pot importa convenþii ºi se pot explica termeni, dar sistemul de referinþã este foarte complex, ar trimite la tot setul de convenþii istorice care au definit cal- endarul; când este anul 0, de ce Februarie are 28 sau 29 de zile, etc. Acelaºi tip de act este ºi ”X înscrie 3 puncte”, în cadrul unui meci: agentul, spune Searle, trebuie sã aibã un mod de a reprezenta noul statut, iar pentru aceasta, are nevoie de termeni din limbaj (sau, o formulare ulterioarã, de ”vehicul”). [CSR, 69] Subliniez, agentul nu are nevoie sã cunoascã istoria insti- tuþiei, nici vreo înþelegere profundã a termenilor pe care îi foloseºte, ci doar sã se raporteze la intenþionalitatea colectivã, unde termenul deja se aflã în uz. Ajungem astfel la un termen cheie – fundalul (background). Doresc sã arãt cã elasticitatea semanticii umane este o parte din backgroundul intenþional colectiv, ºi sper sã nu mã înde- pãrtez prea mult de noþiunile lui Searle. Conceptul este rezumat astfel: ”Stãrile intenþionale funcþioneazã doar având un set de capacitãþi de fundal care nu constã în fenomene in- tenþionale.” [CSR 129] Prin capacitãþi, Searle are în vedere abilitãþi, dispoziþii, tendinþe. Pe baza referinþei implicite la ele, ne spune Searle, atunci când auzim ”Taie iarba!”, înþelegem au- tomat cã trebuie sã folosim maºina de tuns iarba, prin ”Taie tortul!”, cã trebuie sã folosim cuþi- tul, iar din ”Ea i-a dat cheia ºi el a deschis uºa”, cã el a deschis exact acea uºã, ºi nu alta. Al- tfel spus, presupunem referinþa la situaþii habitual-familiare. Fundalul are ºi alte roluri decât 118 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 118 interpretarea lingvisticã, cum ar fi cã faciliteazã interpretarea percepþiei (cazul raþã/iepure al lui Wittgenstein) ºi structureazã conºtiinþa: foloseºte categorii pentru a determina familiari- tatea faptelor noi. De aceea, Searle spune cã fundalul nu constã în credinþe ºi dorinþe, dar ”credinþele ºi dorinþele sunt satisfãcute în raport cu fundalul.” [CSR, 130-135]. S-ar putea spune cã, dupã Searle, o parte din comportamentul uman are loc automat, separat de dorinþe ºi de intenþii, chiar dacã i-am putea asigna un telos, la fel ca în cazul funcþionãrii inimii. De fapt, disputa dintre Searle ºi Lukes sau Zaibert se reduce la caracterul ontologic versus superficial al acelei asignãri. Pentru a ilustra cum fundalul nu conþine reguli dar este sensibil la reguli, Searle dã drept exemplu un jucãtor de baseball. Acesta învaþã regulile jocului practic instantaneu, dar adaptarea lui la joc, felul cum comportamentul sãu devine mai fluent ºi mai eficient, þine de dezvoltarea unor abilitãþi de fundal. La fel stã situaþia ºi în ceea ce priveºte uzul banilor. [CSR, 142]. De ce exact jucãtorul tinde spre perfecþionare nu se spune, probabil este ceva contingent. Reþin totuºi faptul cã regulile nu trebuie sã fie incluse direct în gândirea umanã pentru a funcþiona, ci este de ajuns coerciþia repetatã în raport cu ele. Menþionez ºi completãrile relevante din Making the Social World (2010). Aici, Searle re- nunþã la universalitatea formulei ”X conteazã ca Y în C”, ºi ia în considerare ºi alte forme de impunere a funcþiilor de statut. Notez douã situaþii. Prima este cea a declaraþiilor, practic cen- trul argumentativ al volumului, care rãspunde situaþiilor de tip ”free-standing Y term”. Crearea unei corporaþiei ex nihilo presupune de fapt crearea unor noi puteri pentru cei implicaþi. A doua este situaþia unei recesiuni, ceea ce Searle numeºte consecinþe sistematice (systematic fall- outs). Acestea pot fi studiate de macroeconomie ºi nu sunt considerate de Searle ca fiind fapte instituþionale. [Making of the Social World, 20-23] Apare explicitatã ºi ideea de direcþie a potrivirii – atât actele ilocuþionare cât ºi stãrile in- tenþionale pre-lingvistice au o direcþie sau alta. Taxonomia lui Searle cuprinde 5 variante de acte ilocuþionare. (1) Asertivele (descrierile, aserþiunile) au direcþie cuvânt-cãtre-lume ºi îºi primesc confirmarea din starea lumii. (2) Directivele (ordine, comenzi) au direcþie lume-cãtre- cuvânt ºi îºi primesc confirmarea prin miºcarea organismului. (3) Comisivele (promisiuni) au aceeaºi direcþie ca directivele. (4) Expresivele (scuze, mulþumiri) transmit stãri mentale. (5) Declaraþiile au amândouã direcþiile în acelaºi timp ºi sunt singurele care nu pot exista în lipsa limbajului. Aºa cum afirmã Searle deseori, faptele asociate declaraþiilor existã strict prin fap- tul cã li se declarã existenþa. [MSW, 69] În decursul cãrþii, Searle pune accentul pe reþeaua de fapte instituþionale, care inter- acþioneazã constant cu raþionalitatea umanã. Încã din CSR, Searle amintea de structura logicã a societãþii, dar ºi, prin extensie, de structura logicã a intenþiilor umane. ªi totuºi, ce se întâmplã cu comunitãþile unde membrii considerã ca relevante seturi de norme diferite? La fel ºi în cazul indivizilor, deºi este evident cã nu pot deþine douã credinþe conºtiente opuse, pare ciudatã afir- maþia atunci când se aplicã în cazul celor inconºtiente. O soluþie este datã de ceea ce Searle numeºte motive pentru acþiune diferite de dorinþã. Multe existã, sunt trãsãturi instituþionale ºi pot fi în conflict, dar, conform explicaþiilor lui Searle, existenþa lor nu ajunge ca ele sã fie ºi ac- ceptate, ci mai este nevoie ºi de o dorinþã ca mecanism selectiv. [MSW 100, 128] Un exemplu ar fi util: când spun cã mi-e foame, îmi apare în minte un motiv pentru acþiune dependent strict de voinþã, când spun cã vreau sã înscriu un punct într-un joc, mã raportez la întreaga logicã in- stituþionalã ºi lingvisticã care îl intereseazã pe Searle. Nu este vorba cã aº face ceva indepen- dent de voinþã, dar nu toate motivele pentru care fac ceva ”provin” din voinþã. În orice caz, dupã iunie-decembrie 2019 119Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 119 cum se observã, Searle transferã problema conflictului dintre credinþe cãtre contingenþa in- tenþionalitãþii colective. Nici dorinþa care duce spre acþiune nu este, strict vorbind, a mea, ci a grupului, faþã de care mã raportez volitiv ca o vioarã în cadrul unui concert. Una dintre formulãrile în limbaj comun cu privire la funcþionarea declaraþiilor este urmã- toarea: „Recunoaºtem, colectiv, cã o funcþie de statut Y existã în contextul C, ºi deoarece un subiect uman S stã în anumite relaþii adecvate R faþã de funcþia de statut Y în C, recunoaºtem ºi cã S are puterea de a face A – actele determinate de funcþia de statut Y.” [MSW 103] Citatul mi se pare suficient de clar încât sã nu necesite alte explicaþii. Mai adaug ºi cã Sear- le în MSW admite posibilitatea unor înþelesuri care creazã o realitate care trece de acele înþe- lesuri, ºi vede acest lucru ca pe un domeniu de cercetare valid. Astfel explicã recesiunea. Un alt exemplu dat este cel al papei: nu are puteri divine, dar prin afirmaþia cã ar avea puteri di- vine capãtã, observã Searle, reale puteri deontice. [MSW, 114-118] Analog, nu mi se pare aleatoriu faptul cã pe bancnotele americane scrie ”In God we trust”: implicã astfel un act de autoritate, necesar pentru recunoaºterea acelei relaþii R de cãtre comunitate. O eventualã schimbare bruscã a numerotãrii bancnotelor din baza 10 în baza 6 ar putea fi un dezastru toc- mai deoarece ar compromite acel R relativ la C. Elasticitatea semanticii nu este infinitã. Întorcându-mã la distincþiile preliminare, rãmâne întrebarea dacã în cazul intenþionalitãþii colective chiar avem un substrat lingvistic sau doar o descriere care se face în mod necesar în termeni lingvistici. Dacã am cãuta prin descrierea fenomenului din MSW, nu am gãsi decât in- dicii spre cea de-a doua. ”Eu” am o intenþie colectivã ca ”noi” sã facem ceva, exprimabilã prin faptul cã eu îmi aduc contribuþia, aºteptându-mã la contribuþia din partea celuilalt. [MSW, 52] Nu pare cã ar mai fi nevoie nici de o exprimare verbalã, nici de o reprezentare mentalã cu car- acter lingvistic care sã persiste pe parcursul unui duet. Similar cu proprietatea tabloului menþionat de Smith, nu vãd de ce nu putem spune cã duetul a fost mereu (retroactiv) rezultat- ul intenþionalitãþii noastre, de vreme ce nu putem ºti ce aºteptãri ºi intenþii am avut la vremea respectivã. Discuþia este prea largã pentru eseu, mã limitez deci la a afirma cã alþi autori au ob- servat aici dificultãþi în poziþia lui Searle. Gilbert, de exemplu, susþine cã pentru intenþionali- tatea colectivã conteazã formele de organizare, nu stãrile mentale ale grupului. [IAIF, 46] Sper totuºi cã acest eseu va fi util ºi pentru o asemenea direcþie de cercetare. 4. Concluzie Câteva chestiuni ar trebui reluate. La începutul eseului am menþionat accentul pus de Sear- le în CSR pe limbaj ca semanticã, deci ca trimitere cãtre altceva. Am respins opþiunea deoarece, în acest caz, multe animale ar deþine limbaj, dar nu ºi abilitatea de a se referi la con- cepte noi, cum ar fi cel de punct în cadrul unui joc, ºi prin urmare nu ar putea construi o real- itate instituþionalã. Ar fi corect, dar irelevant. Pe de altã parte, dacã acceptãm sã definim lim- bajul ca în MSW, cu sintaxã ºi elemente discrete ºi manipulabile, ºi cu toatã compoziþionalitatea datã de ”structura logicã” a societãþilor (declarativele dau compoziþional- itate), ne gãsim în situaþia în care avem nevoie de limbaj pentru o societate complexã, dar nu, aºa cum pretinde Searle în CSR, pentru orice societate posibilã. Într-adevãr, dimensiunea ju- ridicã este complexã ºi saturatã lingvistic ºi putem expanda descrierea lingvisticãla infinit, prin efectul acordeon [MSW, p. 31], dar aceasta evident nu are cum sã corespundã modului cum 120 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 120 procesãm cognitiv normativitatea. Nu gãsesc justificarea suficientã pentru care Searle a re- nunþat la a crede cã au loc asignãrile singulare, pentru oameni sau pentru animale. Dupã o linie de argumentare pornind de la teoria fundalului, comportamentul uman este structurat în jurul declaraþiilor, fãrã ca acestea sã fie o parte a lanþului cauzal al acþiunilor. Cog- niþia umanã se raporteazã la ele printr-un proces continuu de aproximare. Dupã alte observaþii, din primele pãrþi ale CSR, subiectivitatea, ºi implicit limbajul, ar fi o descriere ”la alt nivel” pentru procesele fizice. Aceasta conteazã pentru definiþia statutului ontologic al banilor, deoarece fie acesta este interior minþii noastre, fie este exterior, ca orizont construit prin declaraþii pe care încercãm doar sã le aproximãm comportamental. Consider totuºi cã acel car- acter de asignare colectivã a intenþiei banilor, chiar dacã nici mãcar nu se face prin minþi, ci doar prin organizare, este suficient pentru a-i considera ca fiind un fenomen subiectiv, din moment ce nu þine de natura substratului fizic al obiectului. Deºi s-ar putea sã nu coincidã cu sensul comun al termenului de ”subiectivitate”, criteriul este suficient dacã urmãrim taxonomia lui Searle – crezãmintele nu sunt interne, ci trimit ºi interacþioneazã cu ceva extern. Se poate ob- serva cum acceptarea statutului banilor, ca fiind o entitate cu bazã lingvisticã, exterioarã minþii umane, permite ºi receptarea inflaþiei în aceeaºi minte, ca rezultat al proceselor exterioare: fun- dalul se modificã, la rândul lui, ca rãspuns la actele ilocuþionare. Pe marginea acestui sistem de autoritate, care transmite automat cã ”X este bani”, depãºind mereu înþelegerea concretã a ceea ce înseamnã a fi bani, din moment ce sensul termenului a fost sublimat istoric (la fel ca sensul de ”punct” în cazul unui joc), vor apãrea aºteptãri care nu sunt incluse în propunerea in- iþialã. Acestea nu au caracter lingvistic, din moment ce complexitatea lor este asemenea rãspun- sului corect în cadrul unui duet. Din pãcate, deºi Searle lasã deschisã posibilitatea pentru con- struirea unei teorii generale a reacþiei faþã de actele ilocuþionare, simplul fapt, aºa cum îl descrie el, cã o obligaþie existã cât timp este recunoscutã ca atare de cãtre o comunitate, nu ajunge. În schimb, putem fi siguri cã existã stabilitate, împlinire ºi nemulþumire, aceasta reieºind din de- scrierea pe care o face Searle fundalului, ºi cã pârghiile spre împlinire vor fi folosite instinctiv, chiar dacã nu în mod optim. Cei care au bani vor pune accent pe faptul cã îi au, din moment ce îi pot produce (prin acte declarative) în mãsura în care sunt crezuþi. La un punct, elementele necuprinse în cogniþie, cum ar fi inflaþia, schimbã fundamental procesele. Referinþe Searle, John R, The Construction of Social Reality, 1995, The Free Press, New York 1. Searle, John R., Social Ontology, The Problem and Steps Towards a Sollution 2. Racoczy, Hannes; Tomasello, Michael, The Ontogeny of Social Ontology: Steps to Shared Intentional- ity and Status Function 3. Zaibert, Leo; Smith, Barry, The Varieties of Normativity: An Essay on Social Ontology 4. Lukes, Steven, Searle Vs Durkheim 5. Gilbert, Margaret, Searle and Collective Intentions (1), (2), (3), (4), (5) în Tsohatzidis, Savas L (ed.). Intentional Acts and Institutional Facts, Essays on John Searle’s Social Ontol- ogy, 2007, Springer, Dodrecht Searle, John R, Smith, Barry, The Construction of Social Reality, An Exchange via American Journal of Economics and Sociology, 62:2, 2003 Searle, John R, Money, Ontology and deception via Cambridge Journal of Economics 41, 2017 Searle, John R, Making the Social World, The Structure of Human Civilization, Oxford University Press, 2010, New York iunie-decembrie 2019 121Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 121 Note 1 Act ilocuþionar, act de vorbire, speech act în limba Englezã, consider cã este un termen suficient de uºor de înþeles intuitiv cât sã nu necesite explicitãri preliminarii. 2 O trecere în revistã a operei lui John Searle poate fi consultatã pe site-ul oficial al encyclopediei Britan- nica https://www.britannica.com/biography/John-Searle , accesat pe 18.04.2019 3 În formã graficã în The Construction of Social Reality, p.121, exemplele ºi explicitãrile sunt luate din paginile urmãtoare. Subliniez faptul cã Searle nu doreºte sã ofere o clasificare exhaustivã, ci doar una relevan- tã pentru a circumscrie rolul instituþiilor ºi al banilor. 4 Termenul nu se gãseºte în uz în limba românã, l-am folosit pentru a traduce ”agency”. Ar putea fi tradus ca ”modul în care conteazã faþã de agenþi” sau chiar ”rostul, pentru oameni”, dar anumite valenþe mistice ale termenului ”rost” m-au determinat sã îl evit. 5 Ca anecdotã relevantã, pe data de 05.07.2017, Ministrul Educaþiei Liviu Pop declara, ”Educaþia e gratu- itã conform Constituþiei. În fapt, cineva trebuie sã asigure aceastã gratuitate. Statul asigurã o parte din gratu- itate, pãrintele asigurã altã parte din gratuitate, copilul nu plãteºte nimic.” Faptul cã autoritãþile relevante declarã gratuitatea educaþiei nu modificã nimic, poate în afara faptului cã creeazã un precedent al inactivtãþii 6 Deoarece Searle în schema lui împãrþea obsesiv în câte douã-douã-douã, aduc ºi eu câte douã exemple oriunde pot. 7 Nu exagerez. 8 Mã refer ºi aici la posibilitatea referirii instinctive la proto-concepte, de aceastã datã de cãtre oameni. 9 Nu fac decât o reformulare a argumentului din Zaibert & Smith menþionat anterior: semantica poate fi modificatã de stãri intenþionale subîntinse actelor ilocuþionare. 122 Perspective politice Perspective_politice_2019_1_si_2.qxd 1/21/2020 7:18 PM Page 122