România – Regim Hibrid? Rolul social-democraþilor în traiectoria unei democratizãri (1990–1996) Abstract: Today, many European countries (Hungary, Poland, Austria, Italy) are becoming part of an illiberal wave that threatens to modify completely the political and economic order of the European Union. Romania is not yet a member of this illiberal club, but according to several authors (Levitsky, Way, Zakaria, Bozoki), started its postcommunist evolution by being, for seven years, a hybrid regime. The main goal of this article is to determine whether this verdict is correct or not. A secondary goal is to observe the manner in which the ideological identity of the social-democratic party changed in these seven years (1990–1996). The successor and heir of the communist party that ruled Romania for more than 40 years, this party, under three different forms, was in power in the analysed period. Thus, in order to draw the map of the evolution of the Romanian political regime, we must focus on policies and events shaped by the social-democrats. During this process, we will also observe how the transition towards democracy was influenced by external factors, highlighting the fact that in the 1990s, approaching the membership of the European Union automatically meant distancing from the area of the hybrid regimes. Keywords: illiberal democracy, hybrid regime, social-democracy, transition, Romania. I. Cuvânt introductiv Conceptul de „democraþie iliberalã” a fost introdus în spaþiul public în ultimul deceniu al secolului trecut de cãtre jurnalistul ºi publicistul american de origine indianã Fareed Zakaria, pentru a descrie un tip de regim politic în care existenþa alegerilor libere nu este dublatã de res- pectarea drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti, iar guvernele prin acþiu- nile lor nu respectã limitele pe care i le seteazã legile fundamentale.1 Politologul maghiar János Kis2 considerã cã termenul în sine poartã germenii unei con- tradicþii: nu putem vorbi de existenþa unor de- mocraþii iliberale, pentru cã iliberalismul unui asemenea tip de regim este incompatibil cu unele din cele mai elementare norme demo- cratice. Astfel, aºa-numitele democraþii ilibe- rale pot fi descrise corect cu ajutorul expresiei „regim hibrid”. Un asemenea regim se aflã undeva în zona gri care separã democraþiile de dictaturi, combinând elementele democratice cu cele autoritare. În articolul de faþã, voi fi adeptul abordãrii pe care ne-o propune Kis, fãrã a ignora background-ul teoretic pe care ni-l oferã Zakaria, sau alþi autori care preferã terminologia propusã de acesta. Poate fi consideratã România astãzi un regim hibrid? Conform ra- poartelor celor de la Freedom House, rãspunsul la aceastã întrebare Eugen GABOR Ph.D. candidate, National University of Political and Administrative Studies (NUPAS), Bucharest Email: eugen.gabor24@gmail.com Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 29 este unul negativ. România are scoruri bune în ceea ce priveºte respectarea drepturilor politice ºi civile (2 la ambele categorii), ºi este consideratã o democraþie electoralã, statutul ei fiind acela de þarã liberã.3 Conform aceleiaºi organizaþii, existã însã o perioadã în istoria ei postdecembristã în care România a fost un regim hibrid: 1990-1996. Scopul acestei lucrãri este de a stabili care este valoarea de adevãr a acestei afirmaþii. Articolul este format din douã secþiuni principale. Prima secþiune este cea în cadrul cãreia va fi fixat cadrul teoretic. Aici voi prezenta viziunile a ºase autori despre democraþiile iliberale/regimurile hibride: Fareed Zakaria, Guillermo O’Donnell, Larry Jay Diamond, Andreas Schedler, Steven Levitsky ºi Lucan A. Way. Dupã ce cadrul teo- retic va fi complet, voi expune elementele din el pe care se va baza analiza mea, stabilind cri- teriile în funcþie de care voi putea sã confirm sau sã infirm ipoteza centralã a cercetãrii, con- form cãreia România a fost un regim hibrid între 1990 ºi 1996. Cea de-a doua secþiune este cea care va conþine analiza propriu-zisã. Având în vedere cã în cei 7 ani România a fost guvernatã de înaintaºele actualului PSD, analiza se va axa pe acþiuni, decizii ºi evenimente modelate de cãtre social-democraþi. Scopul meu nu este doar acela de a stabili cât de iliberal a fost regimul politic românesc între 1990 ºi 1996, ci ºi acela de a realiza o hartã a evoluþiei ideologice a FSN/FDSN/PDSR din aceastã perioadã. Din punct de vedere metodologic, vor fi utilizate exclusiv instrumente de naturã calitativã. Voi folosi în principal o abordare istoricã, observând semnificaþia anumitor evenimente ºi vã- zând în ce fel se încadreazã ele în tiparele pe care ni le prezintã cadrul teoretic. II. Cadru teoretic Am început secþiunea introductivã fãcând referire la un articol publicat de Fareed Zakaria în revista „Foreign Affairs” în toamna lui 1997, articol intitulat „Ascensiunea Democraþiei Ilib- erale”. În debutul articolului, el explicã faptul cã democraþia liberalã, caracteristicã statelor oc- cidentale, nu are ca fundament doar existenþa unor alegeri libere ºi corecte, ci ºi domnia legii, separarea puterilor în stat ºi respectarea dreptului la liberã exprimare, a dreptului de asociere, a libertãþii religioase ºi a dreptului la proprietate.4 În mod evident, ne spune Zakaria, nu în toate democraþiile iliberale avem acelaºi grad de desconsiderare a acestor elemente. Existã state în care derapajele sunt minore, existã state în care alunecarea spre tiranie este aproape completã, ºi existã ºi state plasate undeva între aceste douã extreme. Exemplele oferite sunt urmãtoarele: Argentina pentru prima categorie, Kazahstan ºi Belarus pentru a doua, ºi România ºi Bangladesh pentru a treia.5 Astfel, Zakaria ne încadreazã în categoria democraþiilor iliberale moderate. Una din observaþiile autorului, este, dupã cum urmeazã sã vedem în secþiunea urmãtoare, foarte relevantã pentru cazul românesc: „În majoritatea democraþiilor iliberale, alegerile sunt rareori la fel de libere ºi corecte ca cele din Occident de astãzi, dar ele reflectã realitatea unei participãri populare în politicã ºi a susþinerii pentru cei aleºi.”6 Autorul aduce în discuþie ºi ideea de „tiranie a majoritãþii”, enunþatã întâia oarã de Alexis de Tocqueville, fãcând urmãtoarea observaþie: „Tendinþa unui guvern democratic de a crede cã are suveranitate absolutã (cu alte cuvinte, putere), poate duce la centralizarea autoritãþii, deseori prin metode extraconstituþionale ºi cu rezultate oribile.”7 Zakaria se referã ºi la rolul existenþei unor tensiuni interetnice în societãþile în care democratizarea nu este dublatã de li- beralizare. El susþine cã în asemenea condiþii, alegerile tind sã aducã la putere formaþiuni naþionaliste, care exacerbeazã tensiunile ºi pot, în cele din urmã, sã declanºeze prin acþiunile 30 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 30 lor un rãzboi civil.8 În secþiunea urmãtoare vom analiza pe scurt ºi felul în care social-de- mocraþii au gestionat relaþiile cu minoritatea maghiarã din România între 1990 ºi 1996. Cu aproape patru ani înainte de apariþia studiului lui Zakaria, politologul argentinian Guillermo O’Donnell publica în „Journal of Democracy” un articol în care propunea un alt ter- men pentru a caracteriza multe din democraþiile din exteriorul spaþiului occidental: democraþii delegative. Conform autorului, democraþiile delegative sunt tipuri de regim care succed regi- muri autoritare, dar nu reuºesc sã devinã democraþii reprezentative, ºi nici nu par sã se afle pe o cale care sã ducã la acest model de democraþie în viitorul apropiat.9 Autorul considerã cã putem observa democraþii delegative mai ales în America Latinã ºi în Europa Centralã ºi de Est. El afirmã cã în þãrile vizate, preluarea puterii de cãtre un guvern le- gitim rezultat în urma unor alegeri libere nu a fost urmatã de o „a doua tranziþie”, care ar fi presupus instituþionalizarea democraþiei reprezentative. Din contrã, unele state au virat din nou spre autoritarism, în timp ce altele se menþin într-un echilibru precar.10 O’Donnell susþine cã patrimonialismul, clientelismul ºi corupþia sunt caracteristice unei democraþii delegative.11 El oferã urmãtoarea definiþie: „Democraþiile delegative se bazeazã pe premisa cã oricine câºtigã alegerile prezidenþiale este îndreptãþit sã guverneze aºa cum con- siderã el de cuviinþã, constrâns doar de relaþiile de putere existente ºi de limitarea constitu- þionalã a mandatului. Preºedintele trebuie sã fie întruparea naþiunii ºi principalul custode ºi definitor al intereselor sale.”12 Mergând pe linia pe care ulterior va pãºi ºi Zakaria, O’Donnell afirmã cã democraþiile de- legative sunt mai puþin liberale decât cele reprezentative. În schimb, el susþine cã acestea sunt mai democratice13, afirmaþie cu care, aºa cum am vãzut mai sus, Kis e în dezacord. Conform lui O’Donnell, electoratul ia decizia, însã dupã alegeri este obligat sã aibã un rol exclusiv pasiv. Teza lui, exceptând eroarea de a considera cã democraþiile delegative pot fi considerate mai democratice decât cele reprezentative, este una bine argumentatã, însã are ºi neajunsul de a vedea doar în preºedinte persoana care în urma alegerilor poate deveni „delegatul” naþiunii. Dupã cum vedem în cazurile Ungariei ºi Poloniei, într-un regim parlamentar sau semi-prezi- denþial, acest delegat poate fi liderul guvernului, sau chiar un simplu parlamentar care conduce partidul de guvernãmânt. Mai mult decât atât, O’Donnell pare sã nu ia în considerare faptul cã odatã ce obþine puterea, liderul va încerca sã intervinã pentru a manipula în favoarea sa urmã- toarele runde de alegeri. Într-o democraþie delegativã, preºedintele încearcã într-o mãsurã destul de mare sã se bazeze pe tehnocraþi, ºi ignorã acþiunile opoziþiei. Acþiunile preºedintelui, ºi mai ales politicile pe care încearcã sã le impunã asistat de tehnocraþi, pot duce la conflicte între el ºi partidul cu ajutorul cãruia ºi-a obþinut funcþia.14 Prin urmare, ºi popularitatea lui poate fi foarte fluctuan- tã, descreºteri spectaculoase putând sã se producã într-un interval de timp foarte scurt.15 Aºa cum urmeazã sã vedem, multe din observaþiile lui O’Donnell sunt relevante pentru cazul românesc, însã, per total, articolul sãu este mult mai potrivit pentru a înþelege situaþia þãrilor din America de Sud decât situaþia þãrilor din Europa Centralã ºi de Est. De altfel, una din marile hibe ale articolului este aceea cã prezintã grupul þãrilor fost comuniste din Europa Centralã ºi de Est ca pe unul omogen, el nearãtând, spre deosebire de Zakaria, diferenþele din- tre þãri în ceea ce priveºte gradul de liberalizare. Primii doi autori asupra cãrora mi-am îndreptat atenþia au vorbit despre democraþii ili- berale, respectiv delegative. Cel de-al treilea, sociologul politic Larry Jay Diamond, vorbeºte într-un articol publicat în 2002, tot în „Journal of Democracy”, despre regimuri hibride, uti- iunie 2018 31Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 31 lizând eticheta de „alegeri fãrã democraþie”. El atrage atenþia asupra faptului cã atât politologi, cât ºi organizaþii precum Freedom House, aplicau, la începutul anilor 2000, prea uºor eticheta de democraþie. De exemplu, þãri precum Rusia, Ucraina sau Venezuela erau considerate de- mocraþii, când, în realitate, considerã autorul, mult mai potrivite pentru ele erau concepte pre- cum sisteme autoritare competitive, sisteme de partid hegemonic sau regimuri hibride.16 Regimurilor hibride „…le lipseºte o arenã a contestãrii suficient de deschisã, de liberã ºi de corectã pentru a permite o înlãturare uºoarã de la putere a partidului de guvernãmânt, dacã acesta nu mai este preferat de o pluralitate a electoratului.”17 Dacã Zakaria ºi O’Donnell vorbesc, în general, doar despre trei tipuri de regimuri, Diamond are o abordare mai nuanþatã, prezentând o imagine de ansamblu împãrþitã în ºase categorii: de- mocraþii liberale, democraþii electorale, regimuri ambigue, regimuri autoritare competitive, re- gimuri autoritare electorale hegemonice ºi regimuri autoritare închise.18. Dar în ce fel sunt fixate graniþele dintre aceste categorii? Diferenþa dintre o democraþie electoralã ºi un regim autoritar competitiv este datã de gradul de libertate, corectitudine ºi in- cluziune al procesului electoral.19 Referitor la regimurile autoritare electorale hegemonice, una din principalele lor caracteristici este aceea cã preºedinþii obþin în alegeri mai mult de trei sfer- turi din numãrul total de voturi.20 În ceea ce priveºte încadrarea României într-una din cele ºase categorii, tabelul prezentat de Diamond ne aratã cã la sfârºitul anului 2001, þara noastrã putea fi consideratã o democraþie liberalã. Cu toate acestea, conform raportului anual al Freedom House cu privire la dreptu- rile ºi libertãþile civile, scorul României nu era cel maxim: 2 (1 este scorul cel mai bun, 7 scorul cel mai slab).21 În secþiunea urmãtoare mã voi referi mai detaliat la felul în care tranzi- þia României spre democraþie este reflectatã în rapoartele Freedom House. O ultimã observaþie a lui Diamond care este relevantã pentru cazul românesc, fie cã ne re- ferim la perioada 1990-1996, fie cã ne referim la anul 2018, este legatã de faptul cã amploarea fenomenului corupþiei nu este specificã doar regimurilor hibride sau autoritare, ci ºi celor democratice.22 Penultimul articol la care mã voi referi este de fapt un capitol dintr-o carte dedicatã subiec- tului regimurilor autoritare competitive ºi publicatã în 2006, capitol scris de politologul aus- triac Andreas Schedler. Intitulat „Logica autoritarismelor electorale”, studiul dezvoltã unele din ideile pe care le-am putut observa la Diamond, aducând în acelaºi timp în discuþie o serie de argumente ºi perspective inovative. Schedler observã cã una din principalele dificultãþi în întreprinderea de identificare a unui regim autoritar electoral este stabilirea gradului în care rezultatele alegerilor reflectã voinþa electoratului, ºi a gradului în care acestea sunt influenþate de cãtre manipularea autoritaristã.23 Într-un asemenea tip de regim, „…manipularea de cãtre stat a competiþiilor electorale este atât de severã, de rãspânditã ºi de sistematicã încât acestea nu mai pot fi considerate demo- cratice.”24 Autorul explicã faptul cã regimurile autoritare competitive pot fi descrise folosind trei stra- tegii alternative. Fiecãrei strategii îi este asociat câte un concept: democraþie defectivã, regim hibrid ºi formã nouã de autoritarism. Democraþiile iliberale ºi democraþiile delegative sunt în- cadrabile sub umbrela termenului „democraþie defectivã”. Cei care înþeleg faptul cã este o eroare catalogarea drept democraþii a unor sisteme politice iliberale le descriu drept regimuri hibride. În fine, cea de-a treia abordare propune folosirea etichetei de „dictaturi deghizate”, considerând cã regimurile iliberale sunt doar noi feþe ale autoritarismului care în secolul XX apãruse mai ales sub chipul fascismului sau al comunismului.25 32 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 32 Schedler explicã faptul cã viziunea lui se potriveºte cu cea de-a treia strategie descrisã în paragraful anterior. El susþine cã autoritarismele electorale/competitive au în comun cu demo- craþiile electorale/iliberale lipsa sistemului de checks and balances, absenþa imparþialitãþii jus- tiþiei ºi lipsa integritãþii birocratice. Diferenþa este datã de faptul cã primele nu beneficiazã de alegeri libere ºi corecte.26 Vorbind despre maniera în care putem identifica o veritabilã democraþie liberalã, Schedler introduce în discuþie un argument care îi aparþine politologului american de origine polonezã Adam Przeworski: „Democraþia presupune posibilitatea alternanþei la putere, dar fãrã expe- rienþa concretã a alternanþei, nu putem ºti dacã partidul de guvernãmânt ar fi dispus sã re- nunþe la putere într-un mod paºnic sau nu în cazul unei înfrângeri electorale.”27 Concluzia pe care o trag de aici este urmãtoarea: un regim poate sã treacã din categoria celor hibride în cea a celor democratice înainte de momentul primei alternanþe la guvernare, însã confirmarea fap- tului cã tranziþia este una încununatã de succes nu poate veni decât în momentul realizãrii al- ternanþei. Schedler observã cã, potrivit celor de la Freedom House, putem vorbi de o societate de- schisã din punct de vedere politic dacã opoziþia obþine un numãr semnificativ de voturi, are o influenþã relativ ridicatã în procesul de luare a deciziilor, ºi îºi îmbunãtãþeºte rezultatele de la un ciclu electoral la altul.28 Cadrul teoretic pe care se va baza analiza mea nu poate fi complet fãrã prezentarea unor elemente dintr-una din cele mai influente ºi mai recente lucrãri dedicate subiectului regimuri- lor hibride, scrisã de politologii americani Steven Levitsky ºi Lucan A. Way: Autoritarism Com- petitiv: Regimuri Hibride dupã Rãzboiul Rece. În aceastã carte, publicatã în 2010, Levitsky ºi Way încearcã sã creeze o imagine de ansamblu a felului în care au evoluat regimurile hibride dupã 1991. Autorii oferã câteva criterii de diferenþiere a democraþiilor de regimurile hibride ºi regi- murile autoritare, pe care le voi utiliza ºi eu în secþiunea urmãtoare. Astfel, într-o democraþie avem urmãtoarea situaþie: alegerile libere ºi corecte sunt unica modalitate de a obþine puterea politicã, libertãþile civile sunt respectate, partidele de opoziþie intrã în competiþie de pe picior de egalitate cu cele de guvernãmânt, iar nivelul predictibilitãþii rezultatelor nu este unul ridi- cat. Într-un regim hibrid, chiar dacã existã opoziþie ºi sunt organizate alegeri libere, ele nu sunt corecte, nu sunt unica modalitate de a accede la putere, iar drepturile civile nu sunt întotdeauna respectate. Prin urmare, nivelul de predictibilitate al rezultatelor alegerilor este unul ridicat.29 Levitsky ºi Way se concentreazã în cel de-al treilea capitol al cãrþii asupra Europei Centrale ºi de Est. Prima lor observaþie legatã de România este urmãtoarea: chiar dacã era subdezvoltatã din punct de vedere economic ºi social în 1989, ºi lãsa în urmã un regim deosebit de închistat ºi opresiv, þara noastrã a reuºit cu succes sã traverseze perioada de tranziþie ºi sã devinã o democraþie liberalã.30 Conform autorilor, aceastã reuºitã a fost în bunã mãsurã influenþatã ºi de prezenþa unor factori externi: schimburi comerciale din ce în ce mai intense, emigrare pe scarã largã, apariþia în regiune a mass-mediei occidentale, a unor ONG-uri, partide ºi organizaþii in- ternaþionale.31 Autorii observã cã România reprezintã un caz de preluare a modelului democratic occiden- tal de un succes rãsunãtor, în condiþiile în care, cu excepþia Albaniei, este þara comunistã care a trecut prin cea mai lungã perioadã neîntreruptã de represiune de naturã stalinistã.32 În pofi- da poziþiei extrem de defavorabile de pe care pornea în procesul de tranziþie, ºi în pofida fap- iunie 2018 33Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 33 tului cã era condusã de un lider considerat autoritar, România a reuºit sã se conecteze relativ repede ºi uºor la universul occidental al democraþiilor liberale ºi economiilor capitaliste.33 Levitsky ºi Way subliniazã faptul cã cei care preiau puterea dupã Revoluþia din 1989 sunt, în bunã mãsurã, foºti oficiali comuniºti, însã, în acelaºi timp, evidenþiazã ºi faptul cã opoziþia are de suferit nu doar din cauza obstacolelor pe care guvernanþii i le pun în faþã, ci ºi din cauza facþionalismului ºi a incapacitãþii de a-ºi adapta mesajul în aºa fel încât sã ajungã la cea mai mare parte a electoratului.34 Prin urmare, una din concluziile autorilor este aceea cã democratizarea ºi liberalizarea Ro- mâniei se datoreazã, în primul ºi primul rând, constrângerilor venite din exterior.35 În secþiunea urmãtoare voi încerca sã stabilesc în ce mãsurã aceastã concluzie este conformã cu realitatea. Analiza mea va lua în considerare toate conceptele descrise mai sus, încercând sã deter- mine care dintre ele se potriveºte cel mai bine pentru a descrie România perioadei 1990-1996, sau România unui anumit interval din aceastã perioadã. Cele mai importante pentru stabilirea unui verdict vor fi criteriile pe care ni le propun Levitsky ºi Way. Aºa cum am amintit, voi prefera sã folosesc termenul de regim hibrid mai degrabã decât pe cel de democraþie iliberalã, însã asta nu înseamnã cã voi ignora unele din observaþiile lui Zakaria. III. Social-democraþii ºi tipul de regim din România (1990–1996) 1. Evadarea din neant: România între 22 decembrie 1989 ºi 20 mai 1990 Printre particularitãþile cazului românesc nu se regãsesc doar gravitatea crizei economice ºi sociale ºi închistarea ºi opacitatea extremã a regimului comunist, ci ºi faptul cã înlãturarea acestui regim nu are loc prin negocieri, ci printr-o revoluþie violentã. Noua structurã care preia puterea este Frontul Salvãrii Naþionale (FSN). Ea include atât foºti demnitari comuniºti, cât ºi disidenþi anti-comuniºti. Programul Frontului, comunicat pe 22 decembrie 1989, stipula, prin- tre altele, trecerea la un sistem politic democratic pluralist, organizarea de alegeri libere, se- pararea puterilor în stat ºi renunþarea la economia centralizatã în favoarea unui model bazat pe liberã iniþiativã ºi competenþã.36 Primii paºi în direcþia instaurãrii pluralismului politic se vor face pe 31 decembrie 1989, când Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale (CFSN) adoptã „…Decretul-lege nr. 8, privind înregistrarea ºi funcþionarea partidelor politice din România ºi a organizaþiilor obºteºti…”37 Per total, programul era unul potrivit pentru a fi punctul de plecare în construirea unui regim democratic ºi liberal. Drumul transformãrii lui în realitate avea însã sã se dovedeascã unul foarte anevoios. Primele tensiuni apar în ianuarie 1990, când FSN decide sã se transforme dintr-o structurã care deþine temporar, pânã la alegeri, puterea politicã, în partid38, deºi iniþial reprezentanþi ai Frontului dãduserã asigurãri cã acest lucru nu se va întâmpla.39 Aceastã decizie provoacã o serie de proteste de stradã, la care participã mai ales susþinãtori ai recent reînfiinþatelor partide istorice (Partidul Naþional Liberal – PNL, Partidul Naþional ?ãrãnesc – Creºtin Democrat – PN?-CD ºi Partidul Social Democrat Român - PSDR). Felul în care cei care deþin puterea se raporteazã la aceste proteste trãdeazã tendinþe autoritare. Cei care ies în stradã sunt consideraþi obstacole în calea implementãrii programului FSN. Sunt organizate contramanifestaþii, care degenereazã în violenþe. În mod evident, recurgerea la violenþã nu este caracteristicã doar 34 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 34 uneia dintre tabere, însã incapacitatea (sau lipsa voinþei) de a preîntâmpina sau limita aseme- nea acþiuni reprezintã un fapt care pune sub semnul întrebãrii ataºamentul complet al liderilor FSN faþã de valorile democratice. Asta mai ales având în vedere cã unii dintre cei care vor încerca sã îi reducã la tãcere pe protestatari sunt muncitori minieri veniþi, cu asentimentul au- toritãþilor, din Valea Jiului. Prima mineriadã are loc pe 28 ianuarie 1990, ºi deschide un lung ºir de asemenea intervenþii violente, care „…au afectat instaurarea statului de drept, funcþio- narea instituþiilor statului, coeziunea socialã ºi imaginea externã a României.”40 Putem vedea deci cã felul în care FSN reacþioneazã atunci când opoziþia organizeazã ma- nifestaþii stradale este un prim semn care ne aratã cã, la începutul lui 1990, România proaspãt desprinsã de comunism este un regim hibrid. Un al doilea semn þine de felul în care a fost con- struitã noua structurã temporarã care va deþine puterea. FSN devine oficial partid pe 6 februarie 1990. Trei zile mai târziu e constituit Consiliul Provizoriu de Uniune Naþionalã (CPUN). CPUN are 255 de membri, din care 224 sunt repre- zentanþi ai partidelor politice. Din aceste 224 de locuri, 112 revin unor reprezentanþi ai FSN.41 Ar fi absurd sã spunem cã cele 224 de poziþii ar fi trebuit sã fie împãrþite în mod egal între par- tidele politice care au devenit parte a CPUN. Însã este evident faptul cã în momentul în care FSN ºi-a alocat un numãr de locuri egal cu numãrul deþinut de toate celelalte partide la un loc, a arãtat cã pune bazele a ceea ce Levitsky ºi Way numesc „an uneven playing field”. Între 15 ºi 20 martie tensiunile interetnice dintre români ºi maghiari vor duce, la Târgu Mureº, la violente înfruntãri stradale42. Unele voci din spaþiul public românesc considerã fap- tul cã acele violenþe nu au degenerat într-un conflict civil pe scarã largã drept una din marile reuºite ale liderilor FSN. Datoritã lui Ion Iliescu ºi a colaboratorilor sãi, spun ele, România e evitat in extremis sã ajungã în situaþia Iugoslaviei. Pe de o parte, aceastã comparaþie este una total nepotrivitã. Iugoslavia era o federaþie de republici, fiind foarte eterogenã din punct de vedere etnic ºi religios. România, în schimb, avea doar o problemã cu o minoritate care nu reprezenta decât 7% din populaþia þãrii.43 Pe de altã parte însã, este de apreciat cã liderii FSN nu au adoptat un discurs naþionalist cu accente ºovine, ºi au continuat sã respecte drepturile minoritãþilor naþionale, mai ales având în vedere cã începutul campaniei electorale bãtea la uºã. Prin urmare, dacã ne uitãm la felul în care cei care deþin puterea se raporteazã la mino- ritãþile etnice, putem observa cã în cazul României una din caracteristicile iliberalismului ob- servate de Zakaria nu este prezentã. Pe 22 aprilie începe campania electoralã, ºi odatã cu ea ºi marea manifestaþie a opoziþiei din Piaþa Universitãþii. Implicate sunt, printre diverse structuri, ºi partidele istorice. Faptul cã autoritãþile permit desfãºurarea acestei manifestaþii, care va continua neîntrerupt pânã la data alegerilor, este un comportament compatibil cu normele democratice. Despre ce se întâmplã în Piaþa Universitãþii dupã alegeri, voi vorbi mai detaliat în subcapitolul urmãtor. În desfãºurarea campaniei electorale, putem observa un element pe care Levitsky ºi Way îl considerã caracteristic regimurilor autoritare competitive: „Opoziþia majorã este legalã ºi poate participa în mod deschis la competiþie, însã este dezavantajatã în mod semnificativ de abuzurile celor care deþin puterea.” 44 Printre aceste abuzuri se numãrã nerespectarea unor drepturi civile, politizarea autoritãþilor electorale ºi limitarea accesului la mass-media al repre- zentanþilor opoziþiei. Televiziunea publicã era subordonatã puterii politice45. Rezultatele alegerilor prezidenþiale au fost urmãtoarele: câºtigãtor a fost liderul FSN ºi al CPUN, Ion Iliescu (85,07% din voturi), urmat de Radu Câmpeanu (10,64% - PNL) ºi Ion Raþiu (4,29% - PN?-CD)46. La parlamentare, FSN a obþinut peste 66% atât la alegerile pentru Senat, iunie 2018 35Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 35 cât ºi la cele pentru Adunarea Deputaþilor. Chiar dacã fraudele nu au lipsit, este indubitabil fap- tul cã alegerile din 20 mai 1990 au reflectat voinþa din acel moment a majoritãþii electoratului. Din acest punct de vedere, România pare, privitã prin lentila pe care ne-o oferã Zakaria, un regim iliberal: alegerile libere, dar nu ºi corecte, demonstreazã implicarea populaþiei în luarea deciziilor ºi sprijinul acesteia pentru guvernanþi. Dacã e sã încadrãm România momentului 20 mai 1990 într-una din cele 6 categorii pe care ni le propune Diamond, în opinia mea, þara noastrã poate fi consideratã un regim autoritar elec- toral hegemonic. Victoriile categorice obþinute de FSN ºi mai ales de Ion Iliescu , cât ºi dera- pajele lor nedemocratice din primele luni ale anului 1990, ne permit sã emitem acest verdict. Dupã cum urmeazã sã vedem, pânã la finalul anului 1992, situaþia se va schimba în mod sem- nificativ. 2. 20 mai 1990 – 11 octombrie 1992: luminiþa de la capãtul tunelului, sau luminiþa dintre tuneluri? Cel mai important eveniment pentru incipienta democraþie româneascã, petrecut în perioa- da imediat urmãtoare alegerilor de pe 20 mai, este mineriada de pe 13-15 iunie, care a pus capãt protestelor din Piaþa Universitãþii, la aproape douã luni de la declanºarea acestora. Pro- testele, cunoscute sub numele de „fenomenul Piaþa Universitãþii”, trebuie împãrþite în douã in- tervale de timp: înainte ºi dupã 20 mai. Pânã la alegeri, Piaþa Universitãþii a reprezentat prin- cipala tribunã electoralã a opoziþiei. Dupã alegeri însã, având în vedere cã rezultatele acestora erau incontestabile, o bunã parte din organizatori s-au retras. Printre cei care pãrãsesc, în mod formal cel puþin, manifestaþiile, se regãsesc atât Liga Studenþilor, cât ºi PN?-CD. Rãmân în schimb organizaþii mai puþin cunoscute, precum Asociaþia 16-21 Decembrie ºi Liga Poporului.47 Atunci când se vorbeºte în spaþiul public românesc despre fenomenul Piaþa Universitãþii, se comit douã erori majore. Prima dintre ele, cea mai vizibilã ºi mai prezentã, este aceea de a idealiza manifestaþiile, ºi pe cei care au luat parte la ele. De regulã, ea vine la pachet cu igno- rarea faptului cã natura protestelor ºi componenþa participanþilor la ele s-a schimbat într-o bunã mãsurã imediat dupã 20 mai. Odatã încheiatã campania electoralã, Piaþa Universitãþii a deve- nit centrul unei miºcãri de contestare a unui preºedinte ºi al unui legislativ care fuseserã alese într-un scrutin care, deºi viciat, fusese primul din istoria României care fusese liber, ºi în care se folosise votul universal (pânã în 1946 femeile nu aveau drept de vot la alegerile generale). Într-adevãr, mulþi dintre cei care foloseau eticheta de „neocomunism” se temeau cã România era pe drumul de a se întoarce la un sistem autoritar cu un partid-unic ºi lider cu puteri nelimi- tate. Privind retrospectiv, teama aceasta nu era una justificatã, dar, având în vedere evoluþiile din primele luni ale anului 1990, nu era nici pe departe iraþionalã. Trebuie spus ºi faptul cã nu toþi cei care au protestat în Piaþa Universitãþii erau fideli unor valori ºi principii democratice. Existau persoane ºi grupuri cu viziuni radicale, apropiate de filosofia extremei drepte româneºti din perioada interbelicã. Aceste persoane nu erau ma- joritare în Piaþa Universitãþii, ºi mesajul lor nu era ºi mesajul opoziþiei, însã a nega faptul cã au fost prezente e la fel de greºit ca a spune cã Piaþa Universitãþii era un cuib de legionari ºi nimic mai mult. A doua eroare majorã comisã în discuþiile despre mineriadã, venitã dintr-o cu totul altã zonã decât prima, este aceea de a considera Piaþa Universitãþii creuzetul unui amestec de ostilitate la democraþie, conservatorism social ºi libertarianism economic, care va deschide calea pentru 36 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 36 dominaþia ideologiei neoliberale în societatea româneascã, condamnându-ne la inegalitate ºi subdezvoltare. Dacã prima eroare e vizibilã în discursul intelectualilor ºi pseudo-intelectualilor de dreapta, majoritari în spaþiul public românesc, cea de-a doua e prezentã la intelectuali de stânga. Din nou, avem de-a face cu argumente care simplificã prea mult un fenomen complex. Se poate discuta despre cât de inspiratã ºi utilã a fost decizia unora de a rãmâne în Piaþã dupã 20 mai. Se poate vorbi chiar ºi de gradul de compatibilitate al gestului lor cu valorile lib- erale. Se împotriveau ei unui lider cu tendinþe autoritare? Rãspunsul la aceastã întrebare este în mod incontestabil unul afirmativ. Era rãmânerea în stradã contrarã spiritului democratic ºi legii informale din sistemele liberale conform cãreia cei care câºtigã alegerile beneficiazã din partea presei ºi a societãþii civile de o perioadã de graþie de câteva luni în care atacurile la adresa lor au o intensitate mai redusã? Oferirea unui rãspuns clar la aceastã întrebare repre- zintã o misiune mai dificilã. Nu este scopul acestui articol sã stabileascã cine este vinovat pentru mineriada de pe 13-15 iunie din punct de vedere juridic. De altfel, un proces aflat în desfãºurare se va solda cu un ver- dict în acest sens.48 Ceea ce pot sã afirm este cã Ion Iliescu ºi apropiaþii lui nu s-au comportat în acele zile precum liderii unei democraþii liberale. Într-adevãr, Piaþa Universitãþii era ocupatã ilegal, iar în ziua de 13 iunie unii manifestanþi au recurs la acþiuni violente. Au avut loc ciocniri cu forþele de ordine, ºi televiziunea publicã a fost ocupatã49. Nu au lipsit nici actele de vandalism. Într-o democraþie veritabilã însã, rãs- punsul nu putea sã fie aþâþarea unor categorii sociale asupra protestatarilor, ceea ce în mod in- evitabil ducea la exacerbarea violenþelor, ºi nici utilizarea muniþiei de rãzboi împotriva celor din Piaþã. Chiar ºi dacã presupunem cã violenþele nu au fost în niciun fel rodul acþiunii unor persoane infiltrate în rândul manifestanþilor, nu existã justificare pentru faptul cã cei aflaþi la putere nu au împiedicat confruntãrile care s-au soldat cu numeroase victime. Într-o democraþie veritabilã, forþele de ordine aflate în subordinea Ministerului de Interne ar fi avut misiunea nu doar de a rãspunde la violenþele protestatarilor, ci ºi de a împiedica intersectarea lor cu grupuri de contramanifestanþi, sau de mineri veniþi din provincie cu scopul declarat de a se substitui în mod ilegal tocmai acestor forþe de ordine. Uneori mai putem vedea ºi în democraþii liberale reprimãri violente ale unor proteste. Spania reprezintã unul din exemplele cele mai recente ºi mai cunoscute.50 Însã aceste reprimãri vin întotdeauna din partea autoritãþilor, nu din partea unor grupuri cu un profil social semnificativ diferit de cel al protestatarilor. Per total, mineriada din 13-15 iunie este încã un argument în favoarea afirmaþiei cã Româ- nia anului 1990 era un regim hibrid. ªi mai mult decât atât, este un eveniment care ne aratã cã FSN, în acel moment, nu era nici pe departe un partid social-democrat. Liderii unui partid so- cial-democrat veritabil nu ar fi permis niciodatã desfãºurarea unui conflict cu consecinþe atât de nefaste pentru coeziunea socialã a þãrii. Dupã rezolvarea într-o manierã atât de nefericitã a crizei provocate de continuarea protes- telor din Piaþa Universitãþii ºi dupã 20 mai, noul legislativ îºi începe activitatea, ºi pe 28 iunie învesteºte guvernul FSN condus de cãtre Petre Roman. Programul executivului copiazã într-o anumitã mãsurã programul FSN din 22 decembrie 1989.51 În iulie 1990, România este vizitatã pentru prima oarã de cãtre Thierry de Montbrial, filosof ºi economist francez. În jurnalul în care el descrie impresiile sale din aceastã cãlãtorie, regãsim mai multe detalii relevante pentru lucrarea de faþã. În primul rând, de Montbrial observã cã echipa ministerialã conþine numeroºi tehnocraþi. De altfel, autorul îºi aminteºte cã premierul Petre Roman i-a spus într-o discuþie privatã cã un guvern tehnocrat este potrivit, având în iunie 2018 37Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 37 vedere cã nu se ajunsese încã într-o „…fazã politicã.”52 Conform lui O’Donnell, plasarea unor tehnocraþi în poziþii cheie este o caracteristicã a democraþiilor delegative. Thierry de Montbrial observã ºi cã, chiar dacã nu este un democrat veritabil, Iliescu nu este nici un dictator dornic de replicarea modelului Ceauºeºcu: „Cât de absurd e sã pretinzi cã aici „nimic nu s-a schim- bat” ºi cã Iliescu nu este decât un nou Ceauºescu!”53. Filosoful ajunge la aceastã concluzie observând evoluþiile care se petrec în politica ºi societatea româneascã, ºi discutând atât cu reprezentanþi ai puteri, cât ºi cu reprezentanþi ai opoziþiei. El subliniazã faptul cã persoane aflate în tabere diferite, premierul Petre Roman ºi liderul PNL Radu Câmpeanu, ajungeau la o concluzie similarã: reîntoarcerea la dictaturã, realunecarea completã în autoritarism este im- posibilã.54 La finalul lunii iulie conducerea FSN este preluatã de Petre Roman. În octombrie 1990, Roman prezintã în faþa legislativului un raport despre starea economicã a þãrii, în care susþine cã prioritare sunt procesul de privatizare ºi atragerea de investiþii strãine. În aceeaºi lunã, este semnat Acordul comercial ºi de cooperare economicã între Comunitatea Economicã Euro- peanã (CEE) ºi România.55 Conectarea României la lumea occidentalã, în pofida numeroaselor evenimente negative din prima parte a anului, începuse. Raportul Freedom House despre respectarea drepturilor politice ºi civile în lume pentru anul 1990 ajunge la concluzia cã România nu este o þarã liberã. Scorurile la cele douã categorii ne plaseazã în zona de graniþã dintre regimurile autoritare competitive ºi cele închise. Este menþionat faptul cã alegerile au fost libere ºi corecte, cu menþiunea cã nu se poate vorbi de- spre o corectitudine completã având în vedere obstacolele care au fost puse în faþa partidelor de opoziþie în campania electoralã. Punerea sub control politic a justiþiei, a televiziunii publice, a forþelor de ordine, toate acestea au contribuit la verdictul pe care l-au oferit cei de la Free- dom House.56 Anul 1991 debuteazã cu douã evenimente care apropie ºi mai mult România de democraþi- ile liberale din vestul Europei. În primul rând, pe 30 ianuarie, suntem incluºi în grupul þãrilor care pot beneficia de ajutor în cadrul programului PHARE, creat special pentru a înlesni tranzi- þia fostelor þãri comuniste din Europa Centralã ºi de Est de la economia centralizatã la cea de piaþã. În al doilea rând, pe 1 februarie, România capãtã statutul de invitat special în Consiliu- lui Europei (CE), organizaþie în care „…pot fi primite statele europene care acceptã principi- ile statului de drept ºi respectã drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului.”57 În martie 1991 se desfãºoarã Convenþia Naþionalã a FSN, la care Petre Roman este recon- firmat ca lider al partidului. La acest eveniment este prezentat un document programatic, inti- tulat „Un Viitor pentru România”, în care se încearcã ºi conturarea unei identitãþi doctrinare pentru formaþiune. Astfel, se afirmã cã FSN este un „…partid de centru stânga care se inspirã din valorile social-democraþiei moderne europene”58. În mod normal, acest moment ar fi putut marca depãºirea perioadei tehnocrate ºi intrarea în acea fazã politicã de care îi vorbise Petre Roman lui Thierry de Montbrial. Cu alte cuvinte, acþiunea guvernamentalã putea sã fie baza- tã în continuare nu doar pe argumentele deja clasice legate de necesitatea democratizãrii ºi a trecerii la economia de piaþã, ci ºi pe un set ideologic coerent de valori ºi principii, plasând ast- fel tranziþia româneascã, cel puþin temporar, sub semnul social-democraþiei, ºi nu al neolibe- ralismului care în Occident deja cãpãta statutul de ideologie hegemonicã. Dupã cum urmeazã sã vedem, din pãcate nu s-a întâmplat asta, în anii urmãtori tehnocraþii continuând sã ocupe poziþii importante ºi ataºamentul FSN ºi al partidelor succesoare faþã de social-democraþie fiind, în cel mai bun caz, unul limitat. 38 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 38 Ultima parte a anului 1991 este marcatã de douã evenimente foarte importante pentru România, evenimente care au efecte diferite asupra menþinerii þãrii în clubul regimurilor hi- bride. Primul eveniment este mineriada din septembrie, mineriadã care va duce la o schimbare de guvern. Al doilea eveniment este adoptarea unei noi legi fundamentale, în urma votului po- zitiv acordat la un referendum þinut în luna decembrie. Cea de-a patra mineriadã (24-28 septembrie) este declanºatã de refuzul premierului de a se deplasa în Valea Jiului pentru a discuta cu minerii, care aveau o serie de nemulþumiri ºi reven- dicãri. Aceºtia vor ajunge din nou la Bucureºti, dar de data asta nu se vor rãfui cu protestatari anti-FSN, ci vor ataca sediul Guvernului.59 Minerii solicitau atât demisia premierului, cât ºi demisia preºedintelui. Doar primul va accepta însã sã-ºi pãrãseascã funcþia. În mod paradoxal, mineriada va avea însã ºi un efect pozitiv asupra consolidãrii pluralis- mului politic în þara noastrã. Noul guvern, în fruntea cãruia Iliescu va desemna un tehnocrat, Theodor Stolojan, va avea în componenþã ºi reprezentanþi ai unor partide de opoziþie, printre care ºi PNL.60 Ar fi complet eronat sã afirmãm cã prin oferirea câtorva poziþii ministeriale unor reprezentanþi ai opoziþiei, Ion Iliescu a transformat peste noapte România într-o democraþie liberalã. În acelaºi timp însã, dupã acest moment, România nu mai poate fi consideratã un regim autoritar electoral hegemonic. Este dificil sã foloseºti eticheta de „hegemonic” dupã crearea unei coaliþii de guvernare care include ºi un partid istoric prezent în Piaþa Universitãþii. Prin urmare, concluzia mea este urmãtoarea: în octombrie 1991 România înceteazã sã mai fie un regim autoritar electoral hegemonic, însã nu devine o democraþie liberalã, ci intrã într-o zonã ambiguã, putând fi consideratã un regim hibrid atipic. Dacã este o categorie de care România se apropie odatã cu învestirea noului executiv, aceasta este cea a democraþiilor dele- gative, descrisã de O’Donnell. Pânã la finalul anului, România va avea o nouã Constituþie. Pe 21 noiembrie, în Parlament, este aprobat proiectul legii fundamentale. S-au purtat negocieri, ºi unele partide s-au opus fie proiectului în integralitatea sa, fie anumitor puncte ale acestuia.61 Nu se poate spune însã cã legea fundamentalã era exclusiv rodul viziunii FSN. Trebuie menþionat ºi faptul cã proiectul fusese prezentat ºi reprezentanþilor Consiliului Europei.62 Per total, se poate spune cã atât modul în care a fost construitã, cât ºi conþinutul noii Constituþii au reprezentat pentru Româ- nia paºi în direcþia ieºirii din zona regimurilor iliberale. Referendumul a avut loc pe 8 decembrie 1991: 77,3% dintre cei care s-au prezentat la urne au votat în favoarea adoptãrii legii fundamentale.63 În ceea ce priveºte prevederile noii legi fundamentale, ele erau fãrã îndoialã potrivite pentru o democraþie liberalã. Tipul de regim im- plementat era unul republican semi-prezidenþial. Referitor la drepturile ºi libertãþile politice ºi civile, erau garantate egalitatea în faþa legii, dreptul la viaþã, integritate fizicã ºi psihicã, drep- tul la liberã circulaþie etc. Constituþia se concentra nu doar asupra drepturilor politice ºi civile, ci ºi asupra unor drepturi sociale. Chiar în al treilea alineat al primului articol se precizeazã faptul cã România este stat social.64 Prin urmare, aºa cum am amintit ºi mai sus, începând cu 8 decembrie 1991, România avea o lege fundamentalã perfect compatibilã cu valorile ºi nor- mele unei democraþii liberale. În privinþa practicii politice însã, mai rãmâneau multe progrese de fãcut. Raportul Freedom House despre respectarea drepturilor politice ºi civile în lume pentru anul 1991 confirma faptul cã anumite progrese fuseserã înregistrate, mutând România din grupul þãrilor care nu erau libere în cel al celor parþial libere. Scorul pentru cele douã categorii de drepturi în jurul cãrora era construit raportul rãmânea mic: 5 atât la drepturile politice, cât ºi la cele civile. Asemenea rezultate ne menþineau în zona regimurilor autoritare competitive.65 iunie 2018 39Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 39 Anul 1992 este cel în care se desfãºoarã primele alegeri prezidenþiale, parlamentare ºi loca- le de dupã adoptarea Constituþiei, ºi este totodatã ºi anul rupturii complete dintre Ion Iliescu ºi Petre Roman. Între 27 ºi 29 martie 1992 are loc Convenþia Naþionalã a FSN, care va deveni scena unei confruntãri politice deschise între partizanii lui Ion Iliescu ºi cei ai lui Petre Roman. Câºtig de cauzã vor avea aceºtia din urmã, moþiunea lor primind votul majoritãþii delegaþilor. Totodatã, Roman este reconfirmat ca lider al formaþiunii, iar Iliescu nu este acceptat ca repre- zentant la partidului la prezidenþialele care urmau sã fie organizate în toamnã.66 Astfel, „…o serie de parlamentari, miniºtri, prefecþi ºi alþi demnitari îºi vor da demisia din partid ºi vor crea o nouã formaþiune politicã, denumitã Frontul Democrat al Salvãrii Naþionale.”67 Pe 29 aprilie 1992 dosarul constituirii Frontului Democrat al Salvãrii Naþionale (FDSN) este depus la Tribunalul Municipiului Bucureºti (TMB). Din punct de vedere doctrinar, este specificat faptul cã FDSN va fi un partid de centru-stânga, care va adopta modelul partidelor social-democrate din vestul Europei.68 Scindarea FSN a avut, în mod evident, un efect pozitiv asupra consolidãrii pluralismului politic din România. Spargerea monolitului care domina politica româneascã, ºi existenþa unui oarecare echilibru de forþe între cele douã partide care au rezultat în urma rupturii, nu putea fi consideratã decât beneficã pentru îndepãrtarea României de zona autoritarismelor. O’Donnell menþiona cã în democraþiile delegative conflictele dintre preºedinte ºi partidul cu ajutorul cãruia ºi-a obþinut funcþia sunt frecvente. Prin urmare, ruperea FSN ne îndepãrteazã într-adevãr de categoria regimurilor autoritare competitive, dar nu ne apropie în mod neapãrat de cea a democraþiilor liberale. În schimb, ne face sã ne asemãnãm din ce în ce mai mult cu democraþiile delegative sud-americane. În vara lui 1992 au loc mai multe evenimente care þin de pregãtirea alegerilor. Pe 16 iulie are loc prima ºedinþã a Consiliului Naþional al Audiovizualului (CNA), structurã creatã în primul rând pentru a garanta corectitudinea manierei în care mass-media (exceptând presa scrisã) urma sã prezinte în campania electoralã mesajele participanþilor la alegeri. Primul preºedinte al CNA a fost Titus Raveica, reprezentant al FDSN.69 Crearea structurii reprezenta un pas necesar în direcþia desprinderii mass-media de sub influenþa politicului. Funcþionarea ei însã avea sã nascã destule controverse ºi la multã vreme dupã ce România ieºise din zona regimurilor hibride. Alegerile parlamentare ºi prezidenþiale au loc pe 27 septembrie. La legislative, FDSN s-a clasat pe primul loc, obþinând 27,71% din voturi la Camera Deputaþilor ºi 28,29% la Senat. CDR ºi FSN s-au clasat pe poziþiile urmãtoare.70 Putem observa cã scorul partidului condus în mod informal de Ion Iliescu scãzuse în doi ani ºi patru luni cu aproape 40%. Nu doar cã nu se mai poate vorbi de existenþa unei hegemonii electorale, ci nici mãcar de cea a unui autoritarism competitiv, având în vedere acest rezultat. Partidele dominante din regimurile autoritare com- petitive reuºesc aproape întotdeauna, prin construirea acelui „uneven playing field”, sã obþinã rezultate care fie le asigurã majoritatea parlamentarã, fie le permit sã guverneze în coaliþie cu partide-satelit. Sigur, nici în cazul alegerilor parlamentare la care ne referim nu putem afirma cã toþi competitorii au plecat de pe poziþii egale, însã alegerile au fost libere, ºi au fost semni- ficativ mai corecte decât cele din mai 1990. La prezidenþiale, în cel de-al doilea tur de scrutin, desfãºurat pe 11 octombrie, Ion Iliescu a câºtigat, obþinând 61,43% din voturi.71 Alegerile din 1992 confirmã faptul cã România a pro- gresat semnificativ în perioada trecutã de la confruntarea electoralã din mai 1990 în procesul ei de transformare dintr-un regim autoritar într-unul democratic ºi liberal. Multe probleme 40 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 40 rãmâneau însã nerezolvate. Independenþa justiþiei ºi a presei sunt exemple foarte bune în acest sens. Totodatã, criza economicã ºi socialã se adâncea, ºi treptat sãrãcia ºi inegalitatea deveneau principala problemã a României, devansând iliberalismul. În care dintre categoriile propuse de Diamond poate fi încadratã România toamnei anului 1992? Aºa cum am arãtat mai sus, folosirea etichetei de autoritarism competitiv poate pãrea prea durã, iar folosirea etichetei de democraþie electoralã poate pãrea prea blândã. Dacã ne uitãm la informaþiile teoretice propuse de alþi autori, observãm cã România are caracteristici care o apropie de modelul democraþiei delegative a lui O’Donnell. Aºa cum am mai amintit, inspirându-mã din observaþiile fãcute de Kis, încerc sã evit alãturarea termenului de „demo- craþie” unui regim care încã avea carenþe semnificative în respectarea drepturilor politice ºi civile. Încercând sã simplificãm o imagine destul de complexã, cred cã putem afirma cã Româ- nia era în momentul respectiv un regim hibrid atipic, ambiguu, care se potrivea parþial cu tiparul pe care Guillermo O’Donnell îl denumise „democraþie delegativã”. 3. 11 octombrie 1992 – 17 noiembrie 1996: Drumul cãtre alternanþã Tehnocratul Nicolae Vãcãroiu a fost desemnat de Ion Iliescu sã formeze noul executiv. Din punct de vedere al componenþei, guvernul avea sã fie jumãtate politic, jumãtate tehnocrat.72 Executivul a fost învestit pe 19 noiembrie de cãtre o coaliþie parlamentarã informalã din care, pe lângã FDSN, mai fãceau parte PUNR-ul condus de Gheorghe Funar, Partidul România Mare (PRM), condus de Corneliu Vadim Tudor ºi Partidul Socialist al Muncii (PSM), condus de fostul premier comunist Ilie Verdeþ. Coaliþia avea sã fie cunoscutã în epocã sub numele de „Patrulaterul roºu”73. Chiar dacã FDSN reuºise cel puþin parþial sã abandoneze practica politicã specificã vechiului regim, maniera în care îºi alegea aliaþii ne aratã clar cã în acel mo- ment nu putea fi considerat un veritabil partid social-democrat. Raportul Freedom House despre respectarea drepturilor politice ºi civile în lume pentru anul 1992 confirmã faptul cã România fãcuse progrese importante în ultimele 12 luni. Chiar dacã statutul þãrii rãmâne acela de „parþial liber”, este menþionat faptul cã sistemul politic s-a transformat dintr-unul cu partid dominant într-unul democratic semi-prezidenþial. Scorul se îmbunãtãþeºte, atât la capitolul libertãþi civile, cât ºi la capitolul libertãþi politice, coborând în ambele cazuri de la 5 la 4. Acest scor plasa România undeva în zona de graniþã dintre regimurile ambigue ºi democraþiile electorale.74 La începutul anului 1993 se fac noi paºi în direcþia întãririi cooperãrii cu þãrile occidentale. Astfel, pe 1 februarie, la Bruxelles „…are loc ceremonia semnãrii Acordului european de aso- ciere între CEE ºi România, prin care România obþine statutul de membru asociat al CEE.”75 În paralel cu debutul procesului de europenizare a României, se încearcã ºi începerea unui proces de europenizare a principalului partid de guvernãmânt. Pe 9-10 iulie 1993 are loc Con- venþia Extraordinarã a FDSN, ocazie cu care are loc fuziunea formaþiunii, prin absorbþie, 3 par- tide neparlamentare. Noul nume al partidului este Partidul Democraþiei Sociale din România (PDSR).76 Acest eveniment nu a reprezentat decât un exerciþiu de cosmetizare a imaginii: PDSR continua sã meargã pe linia FDSN, neacþionând dupã un set foarte bine definit de va- lori ºi principii ideologice. În mod evident, în fruntea partidului existau oameni cu convingeri de stânga, ºi Ion Iliescu era unul dintre ei. Totodatã, guvernul încerca sã limiteze costurile so- ciale ale reformelor, dar, per total, felul în care au fost realizate aceste reforme, ºi în special iunie 2018 41Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 41 privatizãrile, ignorarea revendicãrilor sindicale, toleranþa faþã de corupþie, precum ºi asocierea cu partide extremiste ºi derapajele în ceea ce priveºte respectarea independenþei justiþiei ºi pre- sei, nu ne permit sã considerãm PDSR un autentic partid social-democrat. În 1993 PDSR va încerca sã devinã parte a Internaþionalei Socialiste (IS). Cererea a a fost respinsã ca urmare a opoziþiei social-democraþilor suedezi ºi a laburiºtilor britanici.77 PDSR rãmânea astfel, în zona gri a partidelor fãrã o identitate ideologicã bine conturatã. În toamna lui 1993 România devine membru cu drepturi depline în Consiliul Europei. Cu toate acestea, e subliniat faptul cã þara noastrã nu este încã în totalitate aliniatã la standardele acestei instituþii. Astfel, raportori ai Consiliului se angajeazã sã þinã sub observaþie urmãtoarele criterii: restituirea bunurilor bisericeºti, învãþãmântul în limba maternã pentru minoritãþi, ame- liorarea condiþiilor de detenþie, respectarea libertãþii presei etc.78 Raportul Freedom House despre respectarea drepturilor politice ºi civile în lume pentru anul 1993 ne relevã faptul cã situaþia României nu s-a modificat prea mult de la publicarea ra- portului anterior. ?ara continuã sã fie un regim democratic semi-prezidenþial, iar scorul la cele douã categorii rãmâne 4, menþinându-ne astfel suspendaþi între zona regimurilor ambigue ºi cea a democraþiilor electorale.79 Dacã 1993 a fost anul apropierii de organizaþii europene, la începutul anului 1994 se fac primii paºi în procesul integrãrii euroatlantice: pe 26 ianuarie este semnat la Bruxelles docu- mentul primirii României în Parteneriatul pentru Pace al NATO.80 În luna mai, reprezentanþi ai Consiliului Europei publicã un raport în care atrag atenþia asupra faptului cã în România ex- istã o serie de probleme care pericliteazã definitivarea construirii statului de drept. Documen- tul „…conþine numeroase critici la adresa funcþionãrii mecanismelor democratice ºi a activi- tãþii unor instituþii (Poliþia ºi SRI), sistemul judecãtoresc, mass-media, administraþia localã ºi centralã, bisericile, sindicatele etc.).”81 Raportul Freedom House despre respectarea drepturilor politice ºi civile în lume pentru anul 1994 susþine în continuare cã România este o þarã parþial liberã. Scorul la prima categorie rãmâne 4, în timp ce la cea de-a doua devine 3 (îmbunãtãþire provocatã de adoptarea unei legi care reforma funcþionarea Poliþiei). Pe 24 februarie 1995 guvernul decide înfiinþarea Comisiei pentru elaborarea strategiei de integrare europeanã, care avea sã fie condusã de academicianul Tudorel Postolache, precum ºi a Comitetului interministerial pentru integrare europeanã.82 Pe 21 iunie, liderii partidelor par- lamentare vor semna „Declaraþia de la Snagov”, în care se afirmã cã obiectivul „…strategic naþional al aderãrii României la Uniunea Europeanã constituie un punct nodal al solidaritã- þilor ºi convergenþelor forþelor politice ºi sociale ale þãrii…”83. În ziua urmãtoare, pe 22 iunie, România devine în mod oficial þarã candidatã pentru aderarea la UE.84 În mod evident, era imposibil de spus cu certitudine în acel moment dacã liderii PDSR chiar erau în mod sincer determinaþi sã ducã pânã la capãt procesul a cãrei fundaþie o aºeza- serã sau nu. Privind retrospectiv însã, putem spune fãrã teama de a greºi cã acel moment reprezintã, cel puþin din punct de vedere simbolic, momentul ieºirii României din zona regimurilor hibride. Sigur, unele probleme din cele menþionate în raportul Consiliului Europei persistau, ºi rapoartele Freedom House ne plasau în mod constant în zona regimurilor am- bigue. Cu toate acestea, lansarea, care pãrea ºi avea sã fie irevocabilã, a demersului de inte- grare europeanã, oferea garanþia accederi în clubul democraþiilor liberale. Confirmarea faptu- lui cã tranziþia chiar avusese loc nu putea veni, conform lui Przeworski, decât în momentul 42 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 42 realizãrii alternanþei. Dar pentru ca alternanþa sã aibã loc, ºi tranziþia, în marea majoritate a cazurilor, trebuie sã se fi produs anterior. Raportul Freedom House despre respectarea drepturilor politice ºi civile în lume pentru anul 1995 considerã cã România rãmânea parþial liberã, având scoruri de 4, respectiv 3, la cele douã categorii. Autorii subliniau cã România reuºise sã obþinã o oarecare stabilitate eco- nomicã, ºi cã ritmul creºterii PIB-ului se înteþise, dar în acelaºi timp menþionau cã persistã unele probleme legate de respectarea drepturilor minoritãþilor naþionale. Se face referire la in- fluenþa nefastã a partidelor ultranaþionaliste, specificându-se faptul cã între PDSR ºi PRM co- laborarea s-a încheiat spre finalui anului.85 Anul 1996 este, înainte de toate, anul alegerilor locale, parlamentare ºi prezidenþiale, ul- timele douã provocând prima alternanþã la guvernare din istoria postdecembristã a României. Acel „uneven playing field” construit de FSN în 1990 se transformase aproape în totalitate într-un „level playing field”. Parlamentarele ºi prezidenþialele au loc în luna noiembrie, ºi ne aratã cã acel „uneven play- ing field” construit de FSN în 1990 se transformase aproape în totalitate într-un „level playing field”. La primele, victoria CDR în faþa PDSR este impresionantã: 30,17% versus 21,52% (Camera Deputaþilor) ºi 30,70% versus 23,08% (Senat)86. Aceastã victorie este dublatã de cea a lui Emil Constantinescu din turul secund al alegerilor prezidenþiale. Aºa cum am arãtat de-a lungul acestei secþiuni, liderii FSN/FDSN/PDSR au comis nu- meroase abuzuri ºi au avut multe acþiuni, voluntare sau nu, care au îngreunat democratizarea ºi liberalizarea României. Trãgând linie însã, putem spune cã prima alternanþã la guvernare a fost posibilã nu în pofida, ci ºi din cauza acþiunilor lor. ?i la aceste acþiuni aº include atât unele pozitive (adoptarea unei noi legi fundamentale, a unui cadru legal adecvat unei democraþii li- berale, începerea procesului de integrare europeanã etc.), cât ºi unele negative, legate în spe- cial de gestionarea crizei economice ºi sociale, care a dus la erodarea popularitãþii partidului ºi a permis opoziþiei sã obþinã suficient sprijin electoral pentru a ajunge la guvernare. Raportul Freedom House despre respectarea drepturilor politice ºi civile în lume pentru anul 1996 confirmã faptul cã România a devenit o þarã complet liberã. Scorul în ceea ce priveºte drepturile politice a ajuns la 2, un scor care permite încadrarea unui stat în categoria democraþiilor liberale. La drepturi civile scorul rãmânea 3, indicând faptul cã încã mai era loc pentru progrese.87 IV. Concluzii Într-o perioadã de ºapte ani, România a fost, pe rând, regim autoritar închis, regim autori- tar electoral hegemonic, regim hibrid atipic cu caracteristici de democraþie delegativã, ºi, în cele din urmã, democraþie liberalã. S-a datorat aceastã evoluþie, în primul ºi în primul rând, aºa cum spun Levitsky ºi Way, prezenþei unor factori constrângãtori externi? Cu siguranþã influ- enþa occidentalã a fost foarte importantã pentru reuºita procesului de democratizare ºi libe- ralizare a României, însã ar fi o eroare sã îi supraestimãm rolul. Construind o paralelã cu dis- cuþiile despre cauzele care au stat la baza prãbuºirii regimurilor comuniste, putem spune cã supraestimând acest rol, am comite aceeaºi eroare pe care o comit cei care spun cã esenþiale pentru sfârºitul Rãzboiului Rece au fost acþiunile unor lideri precum Ronald Reagan, Margaret Thatcher sau Papa Ioan Paul al II-lea, subestimând astfel importanþa acþiunilor unor persona- litãþi precum Mihail Gorbaciov sau Lech Walesa. iunie 2018 43Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 43 Fareed Zakaria are în articolul sãu o observaþie foarte interesantã , legatã de felul în care Boris Elþîn ºi-a pus amprenta asupra construirii unui nou tip de regim în Rusia postsovieticã: „Începând cu rãzboiul din Cecenia ºi ajungând la programele lui economice, Elþîn a arãtat o constantã lipsã de interes pentru procedurile ºi limitele constituþionale. E posibil ca el sã fi fost în adâncul inimii un democrat liberal, dar acþiunile sale au creat o super-preºedinþie ru- seascã.”88 În opinia mea, Ion Iliescu poate fi vãzut ca o imagine rãsturnatã a lui Boris Elþîn. Fostul preºedinte afirmã cã: „Sunt un om de stânga, nu neg ºi nu-mi reneg trecutul. Mi-l asum, cu toate ale lui. Dar nimeni nu-mi poate reproºa lipsa bunei-credinþe în ceea ce am fãcut. ªi nici faptul cã nu aº fi evoluat, cã nu aº fi învãþat din lecþiile pe care viaþa ºi oamenii mi le-au dat. (…) Retrospectiv vorbind, am învãþat democraþia la locul de muncã.”89 Iliescu a învãþat într-adevãr unele din lecþiile democraþiei, însã nu pe toate. Chiar ºi în anii trecuþi a arãtat cã încã mai are probleme în a înþelege faptul cã protestele paºnice sunt o parte esenþialã a unui regim democratic, numindu-i pe cei care protestau „bãieþii din piaþã, sãracii”90 sau agenþi ai anarhiei91. Poate cã, folosind formularea lui Zakaria, Ion Iliescu a rãmas în adâncul inimii co- munist. Însã cert este cã, spre deosebire de Elþîn, el a pus umãrul la construirea unui sistem po- litic ce, în pofida tuturor imperfecþiunilor sale, rãmâne unul democratic. În ceea ce priveºte evoluþia identitãþii ideologice a FSN/FDSN/PDSR, este clar cã adopta- rea doctrinei social-democrate a fost una completã doar pe hârtie. Ion Iliescu susþine cã el a dorit preluarea modelului social-democrat suedez.92 Sigur, o parte a societãþii ºi o bunã parte a partenerilor externi nu au vãzut cu ochi buni o asemenea idee. Însã unul din cele mai mari obstacole în calea preluãrii acestui model a fost reprezentat chiar de acþiunile partidului, ºi a celor care îl conduceau. Aºa cum observa ºi Zakaria, România a avut o tranziþie mult mai complicatã ºi mai ane- voioasã decât alte þãri din regiunea noastrã, precum Polonia, Ungaria sau Republica Cehã. Asta în primul ºi în primul rând pentru cã prãbuºirea comunismului a fost violentã, nu negociatã. Am vorbit mai sus de rolul factorilor externi ºi de rolul jucat de preºedinte ºi de partidul pe care îl conducea. Însã poate cã momentul originar din decembrie 1989 este cel care a modelat în modul cel mai profund evoluþia României din cei ºapte ani pe care i-am analizat. Chipul ideologic al partidului postcomunist, relaþiile dintre cei aflaþi la putere ºi cei din opoziþie, gradul de coeziune socialã, toate ar fi arãtat diferit, într-o mai mare sau mai micã mãsurã, dacã România nu ar fi pãºit pe calea democratizãrii trecând printr-un botez al focului. Note 1 Zakaria Fareed, „The Rise of Illiberal Democracy”, Foreign Affairs, Nov/Dec 1997, 76, 6. 2 Kis János (2014). Illiberális demokrácia nem létezik [Illiberal Democracy Does Not Exist] Hvg.hu, November 24., available at http://hvg.hu/velemeny/20141124_Kis_Janos_illiberalis_demokracia_nem. 3 Puddington Arch (ed.), Freedom in the World 2017: The Annual Survey of Political Rights and Civil Lib- erties, Rowman and Littlefield Publishers Inc. , Lanham, 2018, pp. 425-426. 4 Zakaria Fareed, op. cit., p. 22. 5 Ibidem, p. 23. 6 Idem. 7 Ibidem, p. 30. 8 Ibidem, p. 35. 9 O’Donnell Guillermo, „Delegative Democracy”, Journal of Democracy, Volume 5, Number 1, January 1994, p. 55. 10 Ibidem, p. 56. 44 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 44 11 Ibidem, p. 59. 12 Ibidem, pp. 59-60. 13 Ibidem, p. 60 14 Ibidem, pp. 60-61. 15 Ibidem, p.62. 16 Diamond Lary Jay, „Thinking about Hybrid Regimes”, Journal of Democracy, Volume 13, Number 2, April 2002, pp. 21-22. 17 Ibidem, p. 24. 18 Ibidem, p. 26. 19 Ibidem, p. 28. 20 Ibidem, p. 32. 21 Ibidem, p. 30. 22 Ibidem, pp. 33-34. 23 Schedler Andreas (ed.), Electoral Authoritarianism: The Dynamics of Unfree Competition, Lyenne Rienner Publishers, 2006, Introduction: Andreas Schedler – The Logic of Electoral Authoritarianism, p. 2. 24 Ibidem, p. 3. 25 Ibidem, p. 4. 26 Ibidem, p. 5. 27 Ibidem, p. 10. 28 Ibidem, p. 11. 29 Levitsky Steven, Way Lucan A., Competitive Authoritarianism: Hybrid Regimes After the Cold War, Cambridge University Press, Cambridge, 2010, p. 12. 30 Ibidem, p. 87. 31 Ibidem, pp. 87-88. 32 Ibidem, p. 97. 33 Ibidem, p. 98. 34 Ibidem, p. 99. 35 Ibidem, pp. 100-101. 36 Iliescu Ion, Fragmente de via?ã ?i de istorie trãitã, editura Litera, Bucure?ti, 2011, p. 78. 37 Stoica Stan, România dupã 1989: Enciclopedie de istorie, editura Meronia, Bucure?ti, 2010, p. 27. 38 Ibidem, p. 30. 39 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Frontul_Salv%C4%83rii_Na%C5%A3ionale, consultat pe 27.05.2018. 40 Stoica Stan, op. cit., p. 30. 41http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Consiliul_Provizoriu_de_Uniune_Na%C5%A3ional%C4%83, con- sultat pe 17.05.2018 42 Stoica Stan, op. cit., p. 32. 43 Ibidem, p. 368. 44 Levitsky Steven, Way Lucan A., op. cit., p. 13. 45 Ibidem, p. 98. 46 Stoica Stan, op. cit., p. 349. 47 Iliescu Ion, op. cit., pp. 108-109. 48 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/incepe-procesul-mineriada-dupa-27-de-ani-742137, con- sultat pe 28. 05. 2013. 49 Stoica Stan, op. cit., p. 35. 50 https://www.hrw.org/news/2017/10/12/spain-police-used-excessive-force-catalonia, consultat pe 28.05.2018. 51 Stoica Stan, op. cit., p. 35. 52 De Montbrial Thierry, Jurnal românesc – Journal de Roumanie, traducere de Doina Romanenko, edi- tura RAO, Bucure?ti, 2012, p. 26. 53 Ibidem, p. 16. 54 Ibidem, p. 27. 55 Stoica Stan, op. cit., pp. 36-37. iunie 2018 45Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 45 56 McColm Bruce R., Freedom in the World: Political Rights and Civil Liberties, 1990–1991, Freedom House, New York, 1991, pp. 310-313. 57 Stoica Stan, op. cit., p. 41. 58 http://stiri.tvr.ro/istoria-psd-peste-20-de-ani-de-congrese-despartiri-si-aliante_29530.html#view, consul- tat pe 28.05.2018. 59 Stoica Stan, op. cit., p. 46. 60 Ibidem, p. 47. 61 Ibidem, p. 48. 62 Iliescu Ion, op. cit., p. 134. 63 Stoica Stan, op. cit., p. 366. 64 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1253, consultat pe 29.05.2018. 65 McColm Bruce R., Freedom in the World: Political Rights and Civil Liberties, 1991–1992, Freedom House, New York, 1992, pp. 381-384. 66 https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/istorie-recenta-anii-90/fsn-a-murit-traiasca-fsn-495, consultat pe 29.05.2018 67 Stoica Stan, op. cit., p. 52. 68 Idem. 69 Stoica Stan, op. cit., p. 54. 70 Ibidem, p. 332. 71 Ibidem, pp. 349-350. 72 Ibidem, p. 56. 73 http://adevarul.ro/news/politica/patrulaterul-rosu-seintoarce-1_545910960d133766a888fee5/index.html, consultat pe 30.05.2018. 74 McColm Bruce R., Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1992-1993, Freedom House, New York, 1993, pp. 421-424. 75 Stoica Stan, op. cit., p. 59. 76 Ibidem, p. 61. 77 Coman Ramona, Europeanisation et cooperation paneuropeenne des partis politiques. Une perspective roumaine, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2005, pp. 102-103. 78 Stoica Stan, op. cit., p. 63. 79 Karatnycky Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Lib- erties, 1993-1994, Freedom House, New York, 1994, pp. 465-468. 80 Stoica Stan, op. cit., p. 66. 81 Ibidem, p. 67. 82 Stoica Stan, op. cit., p. 74. 83 Iliescu Ion, op. cit., p. 295. 84 Stoica Stan, op. cit., p. 76. 85 Karatnycky Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Lib- erties, 1995-1996, Freedom House, New York, 1996, pp. 390-392. 86 Ibidem, p. 335. 87 Karatnycky Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Lib- erties, 1995-1996, Transaction Publishers, New Brunswick, 1997, p. 418. 88 Zakaria Fareed, op. cit., p. 34. 89 Iliescu Ion, op. cit., pp. 6-7. 90 http://www.ziare.com/rosia-montana/stiri-rosia-montana/iliescu-despre-rosia-montana-baietii-din-piata -saracii-nu-stiu-mare-lucru-1255979, consultat pe 31.05.2018. 91 http://www.mediafax.ro/politic/fostul-presedinte-ion-iliescu-protestele-efectul-incitarii-pe-care-a-facut -o-iohannis-care-a-provocat-aceasta-anarhie-16149468, consultat pe 31.05.2018. 92 Iliescu Ion, op. cit., p. 6. 46 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 46 Referinþe Coman Ramona, Europeanisation et cooperation paneuropeenne des partis politiques. Une perspective rou- maine, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2005. De Montbrial Thierry, Jurnal românesc – Journal de Roumanie, traducere de Doina Romanenko, editura RAO, Bucureºti, 2012. Diamond Lary Jay, „Thinking about Hybrid Regimes”, Journal of Democracy, Volume 13, Number 2, April 2002. Iliescu Ion, Fragmente de viaþã ºi de istorie trãitã, editura Litera, Bucureºti, 2011. Karatnycky Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1993–1994, Freedom House, New York, 1994. Karatnycky Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1994–1995, Freedom House, New York, 1995. Karatnycky Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1995–1996, Freedom House, New York, 1996. Karatnycky Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1995–1996, Transaction Publishers, New Brunswick, 1997. Levitsky Steven, WAY Lucan A., Competitive Authoritarianism: Hybrid Regimes After the Cold War, Cam- bridge University Press, Cambridge, 2010. McColm Bruce R., Freedom in the World: Political Rights and Civil Liberties, 1990–1991, Freedom House, New York, 1991. McColm Bruce R., Freedom in the World: Political Rights and Civil Liberties, 1991–1992, Freedom House, New York, 1992. McColm Bruce R., Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, 1992–1993, Freedom House, New York, 1993. O’Donnell Guillermo, „Delegative Democracy”, Journal of Democracy, Volume 5, Number 1, January 1994. Puddington Arch (ed.), Freedom in the World 2017: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, Rowman and Littlefield Publishers Inc. , Lanham, 2018. Schedler Andreas (ed.), Electoral Authoritarianism: The Dynamics of Unfree Competition, Lyenne Rienner Publishers, 2006, Introduction: Andreas Schedler – The Logic of Electoral Authoritarianism. Skrzypek Ania, Europe, Our Common Future, FEPS – Foundation for European Progressive Studies, Bel- gium, 2013. Soare Sorina, „Le role de’l Internationale Socialiste et du Parti du Socialists Europeens dans l’investiture democratique des sociaux-democraits roumains”, Studia Politica. Romanian Political Science Review, volumul II, nr. 4, 2002. Stoica Stan, România dupã 1989: Enciclopedie de istorie, editura Meronia, Bucureºti, 2010. Zakaria Fareed, „The Rise of Illiberal Democracy”, Foreign Affairs, Nov/Dec 1997, 76, 6. Surse Web http://hvg.hu/. https://eur-lex.europa.eu/homepage.html. http://www.bbc.com/. https://press.anu.edu.au/. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Enciclopedia_Rom%C3%A2niei. http://www.criticatac.ro/. https://www.digi24.ro/. https://www.hrw.org/. http://stiri.tvr.ro/. http://www.cdep.ro/pls/dic/site.home?idl=1. https://www.literaturadeazi.ro/. http://romania-on-line.net/. iunie 2018 47Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 47 http://evz.ro/. http://adevarul.ro/. https://www.theguardian.com/international. http://www.ceeidentity.eu/. http://www.ziare.com/. http://www.mediafax.ro/. 48 Perspective politice Perspective_politice_2018_iunie.qxd 7/27/2018 7:50 AM Page 48