Perspective_politice_2018_decembrie.pdf Instituþii inclusive ºi extractive în Europa medievalã Abstract: Can the still-existent economic gap between the two halves of Europe be explained by studying the continent’s medieval past? I argue that the development of feudalism and the different tra- jectory of this complex web of institutions in Eastern and Western Europe respectively can be a poten- tial explanation on why one half has always been behind the other in terms of economics. For this, I use the framework of inclusive and extractive institutions laid down by Douglass North and Robert Thomas and supplement it with a third type of institutions: non-inclusive ones. Keywords: institutionalism; feudalism; development; extractive institutions; Micã introducere în instituþionalismul economic – fundamente teoretice ºi clarificãri conceptuale Teoria instituþionalismului economic se concentreazã pe dezvolta- rea economicã a statelor ca o consecinþã a tipului de instituþii econo- mice pe care acestea le folosesc. Unul dintre rezultatele fundamentale ale acestei teorii este cã avansul lumii occidentale odatã cu începutul epocii moderne ºi revoluþiei industriale s-au datorat în mare mãsurã ti- pului de instituþii economice pe care statele acestei regiuni le-au folo- sit. Astfel, North ºi Thomas argumenteazã în felul urmãtor: istoricii economici ºi economiºti au dat ca factori ai dezvoltãrii lumii occiden- tale inovaþiile, economiile de scalã, educaþia, acumularea de capital ºi altele, însã acestea nu sunt în realitate factori ai dezvoltãrii fãrã prece- dent a lumii occidentale, ci sunt dezvoltarea însãºi. Aceºtia explicã în continuare cã aceastã dezvoltare nu ar fi fost posibilã, în nici un caz, fãrã o organizare insti- tuþionalã economicã eficientã. Indivizii tre- buie sã fie atraºi de anumite stimulente pentru a se angaja în activitãþi benefice din punct de vedere social. Trebuie sã existe mecanisme construite în aºa fel încât sã susþinã aducerea la paritate a câºtigurilor individuale ºi sociale – o discrepanþã între acestea însemnând cã bene- ficiile ºi costurile unor anumiþi terþi vor fi net diferite faþã de benefici- ile ºi costurile întregii societãþi – fapt ce va duce la o scãdere a calitãþii vieþii celor mulþi în favoarea celor puþini. North ºi Thomas ilustreazã aceastã abordare folosind, printre altele, exemplul drepturilor de pro- prietate din Spania începutului de modernitate. Creºterea populaþiei a fãcut ca pãmântul sã devinã o resursã din ce în ce mai rarã, iar dezvol- tarea agriculturii sã aducã multe beneficii sociale, dar puþine beneficii individuale. În mod normal, beneficiile sociale ºi individuale ar fi tre- Adrian DUMITRU ???????????????????? Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 17 buit sã fie similare, însã politicile regilor Castiliei de a acorda ghildei pãstorilor drepturi ex- clusive de a-ºi pãstori turmele oriunde pe teritoriul regatului a fãcut ca agricultorii sã nu mai aibã stimulente sã-ºi lucreze pãmântul în condiþiile în care, în orice moment, culturile lor ar fi putut fi distruse de turmele de oi. Astfel, regele Spaniei le-a negat agricultorilor drepturile pe care aceºtia le aveau asupra proprietãþilor lor – instituþia dreptului de proprietate fiind blocatã de altã instituþie. Un motiv pentru care regele Spaniei a ales sã construiascã o instituþie care sã lucreze în detrimentul societãþii în ansamblul ei, ar fi cã o mare parte a veniturilor din vistieria regalã veneau de la ghilda pãstorilor, iar o reconfigurare a instituþiilor care sã mãreascã bene- ficiile agricultorilor ar fi însemnat o scãdere considerabilã a avantajelor pecuniare ale coroanei, iar pe termen scurt veniturile dinspre agricultori nu ar fi fost suficient de mari ca sã echivaleze pe cele deja existente, deºi, pe termen lung, probabil cã aceastã situaþie ar fi fost mai avantajoa- sã ºi pentru coroanã dar ºi pentru societate în ansamblul ei (North ºi Thomas, 1973, pp. 2-6). Douã distincþii sunt esenþiale în înþelegerea rolului instituþiilor aºa cum sunt ele vãzute de exponenþii instituþionalismului economic. În primul rând, instituþiile sunt politice sau eco- nomice, în funcþie de rolurile pe care le întreprind, iar în al doilea rând ele pot fi inclusive sau extractive. Acemoglu, Robinson ºi Johnson argumenteazã cã instituþiile politice sunt instituþii de ordin prim, iar cele economice de ordin secund, în sensul cã instituþiile politice sunt folosite pentru a alege un set de instituþii economice cât mai favorabile celor ce deþin puterea de jure. (Acemoglu, Robinson ºi Johnson, 2004, pp. 386-391). Cealaltã distincþie face apel la natura instituþiilor economice, felul în care acestea fac ca resursele sã fie distribuite spre un grup sau spre mai multe grupuri ºi în ce cantitate. Acemoglu ºi Robinson argumenteazã cã instituþiile inclusive sunt cele care permit oricãrui cetãþean, indiferent de grupul social din care face parte sau de alte trãsãturi arbitrare sã participe la viaþa economicã ºi politicã. Astfel de instituþii sunt caracteristice democraþiilor, însã nu doar acestea le-au folosit. Instituþiile extractive, pe de altã parte, sunt instituþii care restrâng accesul la resurse ºi le concentreazã spre un anumit grup privilegiat (Acemoglu ºi Robinson, 2012, p. 57). Pe lângã taxonomia utilizatã de North, Thomas ºi de Acemoglu ºi Robinson – instituþiile inclusive ºi extractive voi folosi mai multe asumpþii ale abordãrii expuse de North, Weingast ºi Wallis în lucrarea acestora, Violence and Social Orders: (1) una dintre problemele funda- mentale cu care se confruntã extensiv societatea umanã este cea a violenþei. De-a lungul exis- tenþei omenirii, aceastã problemã a fost rezolvatã prin crearea statelor de cãtre grupuri ºi socie- tãþi umane, iar din acest motiv North ºi ceilalþi autori considerã statul ca fiind natural – el este rãspunsul aproape universal al societãþii umane la problema violenþei; (2) statul natural apare ca urmare a unui acord între grupuri care urmeazã sã devinã elita – coaliþia dominantã. Aceºtia intrã un acord prin care se angajeazã sã respecte privilegiile de care dispun, incluzând drepturi de proprietare ºi accesul la resurse. Aceºtia limiteazã accesul la aceste privilegii, creând, ast- fel, stimulentele care sã împiedice violenþa în interioriul coaliþiei dominate. Coaliþia dominan- tã este formatã din indivizi care sunt specializaþi într-o gamã de activitãþi – militare, politice, religioase ºi/sau economice. Structurarea puterii pleacã de la specialiºtii militari, care realizea- zã care sunt costurile violenþei prelungite ºi cã obþinerea rentelor economice prin menþinerea pãcii sunt preferabile celor generate de lupta permanentã. Pentru a mobiliza rentele generate de alte activitãþi decât cele militare, însã, specialiºtii militari au nevoie de ceilalþi specialiºti. Pentru cã fiecare membru al coaliþiei va controla, astfel o parte din angrenajul statal precum religia, producþia de bunuri, alocarea resurselor, justiþia, comerþul sau educaþia, elitele au sti- mulentul a menþine barierele de intrare în coaliþia dominantã dar ºi stimulentul de a susþine pe 18 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 18 ceilalþi membri ai coaliþiei pentru a nu se ajunge din nou la violenþã, nesupunere ºi pierderea rentelor; (3) pacea obþinutã în acest fel nu este permanentã, ea poate oricând sã fie perturbatã de anumite evenimente. Numeroase exemple de rãzboaie civile ºi violenþã în interiorul statu- lui provocate de disensiuni în interioriul coaliþiei dominante ne aratã cã aceastã pace este, de fapt, foarte fragilã (North, Wallis ºi Weingast, 2009, pp. 18-32). De asemenea, pe lângã instituþii inclusive ºi extractive, voi mai adãuga o a treia categorie: instituþiile non-inclusive. Suplimentarea taxonomiei instituþionalismului economic vine ca o necesitate atunci când discutãm de instituþii care deºi sunt în mod clar non-inclusive, nu pre- zintã caracteristicile unor instituþii extractive: scopul lor nu este vãdit acela de a transfera re- surse economice dinspre un grup cãtre coaliþia dominantã. Emergenþa, ascensiunea ºi cãderea feudalismului Perioada evului mediu în Europa este, de cele mai multe ori, asociatã cu o formã de orga- nizare politico-administrativã ºi militarã care a cunoscut forme ºi manifestãri radical diferite de la o regiune la alta, anume: feudalismul1. În Occident, feudalismul se defineºte cel mai sim- plu ca un sistem bazat pe stratificarea piramidalã a autoritãþii politice ºi militare, în care stra- turile piramidei se aflau într-o înþelegere contractualã cu vârful acesteia. Persoana aflatã în vârf, de cele mai multe ori acesta fiind un rege2, fiind principalul proprietar al teritoriului pe care îl acorda cu drept de uzufruct altor nobili în schimbul anumitor servicii, de cele mai multe ori, militare (Nicolson, 1962, p.143). O definiþie mai detaliatã a feudalismul pe dimensiunea relaþiilor de vasalitate este formulatã de cãtre Louis Ganshof: set de instituþii care creeazã ºi reglementeazã obligaþiile de obedienþã ºi serviciu militar din partea unui vasal cãtre un suze- ran ºi obligaþiile de protecþie ºi întreþinere din partea suzeranului cãtre vasalul sãu. Obligaþia întreþinerii vasalului de cãtre suzeran era asiguratã prin cedarea cãtre acesta a unei unitãþi teri- toriale sub formã de proprietate numitã feudã (Ganshof, 1964, p. XVI). Feudalismul a apãrut ca rãspuns la lipsa unei infrastructuri birocratice capabile sã adminis- treze teritoriile vaste ale regatelor europene, acestea descentralizându-se în unitãþi administra- tive care au devenit, în timp, ereditare. În urma prãbuºirii Imperiului Roman de Apus (476), a invaziilor barbare ºi ulterior a celor musulmane, vikinge ºi maghiare, Europa occidentalã s-a confruntat cu un vid de autoritate politicã ºi militarã care a produs o serioasã lipsã de securi- tate pe continent. Oliver Volckart argumenteazã cã acest lucru a contribuit decisiv la apariþia unei caste militare necesarã pentru satisfacerea cererii foarte mare de protecþie, ulterior, aceas- tã castã formând bazele aristocraþiei feudale ce avea sã devinã autoritatea politicã în Europa. Cuplatã cu absenþa unei birocraþii capabile sã administreze teritoriul, lipsa acutã de securitate datoratã în mare parte costurilor foarte mari de obþinere a informaþiei, a dus la apariþia con- tractelor feudale între diferiþi lorzi pe de-o parte, ºi între lorzi ºi þãranii care lucrau pãmântul pe de altã parte. În acelaºi timp, contractele feudale, în funcþie de necesitate, puteau fi dizol- vate sau, pur ºi simplu, înlocuite, iar orice individ ce deþinea o anumitã capacitate economicã ºi militarã era un potenþial lord, el neputând fi împiedicat tocmai datoritã costurilor ridicate pe care ceilalþi ar fi trebuit sã le suporte pentru a face acest lucru. Pe de altã parte, acolo unde era furnizatã, securitatea avea caracteristicile unui bun privat, în sensul cã lordul care asigura se- curitatea militarã pe feuda sa îi putea exclude pe cei cãrora nu voia sã le asigure protecþia. Un alt aspect important este cel al mobilitãþii, vasalii fiind de cele mai multe ori stabili pe un te- ritoriu chiar dacã contractul cu lordul lor fusese dizolvat, ei putând alege orice alt suzeran care decembrie 2018 19Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 19 sã fie suficient de aproape geografic încât sã-i poatã asigura protecþia în cazul în care era nece- sarã. În acelaºi timp, scopul fiecãrui lord era sã obþinã o productivitate agricolã cât mai mare, iar aceastã productivitate era dependentã de cât mult pãmânt era folosit eficient de cãtre þãranii dependenþi care-l lucrau. Astfel, interesul feudalilor era de a distribui optim pãmântul pe care-l aveau în proprietate þãranilor sau altor vasali pentru a obþine o productivitate agricolã accepta- bilã dar ºi pentru ca cererea de securitate sã poatã fi satisfãcutã. O distribuþie suboptimã putea duce fie la o productivitate agricolã crescutã, în cazul în care pãmântul era distribuit majoritar cãtre þãrani, dar în absenþa vasalilor, securitatea ar fi rãmas nefurnizatã, fie la o supraproducþie de securitate ºi o creºtere a potenþialului economic al vasalilor peste nivelul lordului, în cazul în care era distribuit majoritar cãtre vasali, fie la stagnare economicã în cazul în care lordul de- cidea sã pãstreze o mare parte a pãmântului sub controlul sãu (Volckart, 2000, pp. 3-13). O altã definiþie elocventã este datã Robin Okey: feudalismul este un sistem de organizare ale cãrui efecte includ sub-dezvoltarea, apãrând acolo unde guvernanþii nu au capacitãþile ºi resursele sã organizeze administraþia în teritoriile lor îndepãrtate, însã se menþin la putere prin negocierea responsabilitãþilor lor cãtre lideri locale în schimbul beneficiilor pecuniare, onorurilor ºi servi- ciului militar. Acelaºi principiu, bazat la început pe serviciul militar este apoi replicat între li- derii locali ºi chiriaºii lor, þãranii, între elite paralele (religioase ºi economice), societatea feu- dala devenind, practic, un sistem complex de ierarhii cuplate, relaþiile lor fiind guvernate de o multitudine de privilegii, carte, concesii, jurisdicþii, scutiri, statute ºi altele. În regatul german supus autoritãþii Sfântului Imperiu Roman3 sistemul politico-administra- tiv, explicã James Bryce, s-a transformat dintr-o monarhie în care regele era un lider ºi un jude- cãtor al poporului într-o formã de despotism în care monarhul nu era decât capul unei oligarhii tiranice. Astfel, regele era stapânul titular al pãmântului, putea ordona serviciul vasalilor sãi sub forma ajutorului bãnesc sau militar, putea sã dispunã de fiefurile vacante ºi putea declara rãzboi ºi cere pace atunci când voia. Aceste drepturi, însã, explicã Bryce, nu erau exercitate ca suveran al unui stat, ci mai degrabã din poziþia datã de relaþia sa cu ceilalþi proprietari feudali, o relaþie la originile sale strict personalã a cãrei proeminenþã obscura responsabilitãþile politice ale unui principe sau subiect. Nu trebuie, însã, fãcutã confuzia conform cãreia regele sau su- veranul erau atotputernici în teritoriile lor, din contrã, chiar ºi un principe ambiþios ºi cunoscã- tor al jocurilor politice era limitat de responsabilitãþile pe care le avea în faþa vasalilor sãi sau chiar de puterea, uneori, foarte mare a unuia dintre ei sau a unei coaliþii (Bryce, 1901, p. 124). Aceastã configuraþie instituþionalã pare sã semene foarte mult cu ceea ce North ºi Thomas denumeau instituþii extractive4 – elita nobiliarã posesoare a puterii de facto (fiind, în primã in- stanþã, o castã militarã) care ºi-a apropriat puterea de jure prin aranjamentul feudal a cãutat sã- ºi solidifice aceastã poziþie prin adoptarea de instituþii care sã-i menþinã privilegiile intacte, în timp ce alte segmente sociale, dar mai ales þãranii au rãmas, în mare parte, deconectaþi de opor- tunitãþile economice sau politice pe care o configuraþie instituþionalã inclusivã le-ar fi generat. Acemoglu ºi Robinson definesc feudalismul într-un mod asemãnãtor: o organizare a societãþii, apãrutã în Europa dupã colapsul Imperiului Roman de Apus, bazatã pe relaþiile ierarhice din- tre rege ºi lorzii de sub acesta, þãranii aflându-se la bazã. Regele era proprietarul pãmântului pe care îl dãdea lorzilor în schimbul serviciilor militare, dupã care lorzii îl alocau þãranilor care munceau extensiv pe acesta ºi erau supuºi unui numãr mare de taxe ºi amenzi, nu aveau drep- tul de a se muta dintr-o regiune în alta, lorzii fiind în acelaºi timp ºi judecãtori, juraþi ºi având ºi forþe de tipul poliþiei. Privilegiile elitei nobiliare, însã, au fost zdruncinate de epidemia de ciumã de la mijlocul secolului al XIV-lea care a distrus o mare parte a populaþiei în Europa oc- 20 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 20 cidentalã fapt ce a fãcut ca mâna de lucru, pânã atunci o resursã ce putea fi gãsitã din belºug, sã devinã foarte rarã (Acemoglu ºi Robinson, 2012, p. 73). În aceste circumstanþe, puterea de negociere a clasei þãrãneºti a crescut exponenþial, iar in- stituþiile extractive ale elitei nobiliare au devenit neviabile într-o societate care ducea lipsã acutã de forþã de muncã. Astfel, munca neplãtitã a þãranilor sau dependenþa acestora de nobili, principala marcã a instituþiilor feudale a sucombat în faþa muncii plãtite. Instituþiile feudale au fost, treptat, înlocuite de instituþii inclusive care au permis ca þãranii sã se bucure de drepturi de proprietate, de mobilitate sau de moºtenire, fapt ce au fãcut ca aceºtia sã devinã o parte in- tegrantã a economiei ce începuse sã devinã bazatã pe monedã mai mult decât pe pãmânt. Pãmântul era acum fie dat în chirie þãranilor, fie muncit de aceºtia pentru sume de bani. Ulterior, demografia s-a stabilizat, însã instituþiile inclusive erau deja mult prea puternic înrãdãcinate în societatea europeanã occidentalã pentru a mai putea fi eliminate (Okey, 2004, pp. 17-18). Ace- moglu ºi Robinson explicã faptul cã încercãrile elitei nobiliare de a-ºi reconfirma privilegiile au eºuat în Anglia – þãranii începuserã sã se elibereze de obligaþiile faþã de lorzii lor, plãþile în- cepuserã sã creascã, iar toate aceste lucruri l-au convins pe regele Edward al III-lea cã este cazul sã acþioneze pentru a opri disoluþia iminentã a aranjmanetului feudal. În 1351, cu con- sinþãmântul regelui, parlamentul englez a trecut statutul muncitorilor5, un act menit sã restric- þioneze din nou libertatea ºi mobilitatea þãranilor6. Statutul muncitorilor a reprezentat o ultimã încercare a clasei nobiliare de a menþine insti- tuþiile extractive care sã le garanteze în continuare privilegiile în Anglia. Eºecul acestuia a venit câteva decenii mai târziu când o revoltã þãrãneascã (1381) care, deºi a fost înãbuºitã, a convins elita nobiliarã cã schimbãrile care se produseserã odatã cu marea epidemie de ciumã erau ireversibile, puterea segmentelor sociale pânã mai atunci oprimate fiind suficient de mare pentru a opri excesele elitei (Acemoglu ºi Robinson, 2012, pp. 73-74). Þãranii ce au început sã se îmbogãþeascã drept urmare a noii orânduiri au revitalizat comerþul, iar micile târguri me- dievale au început sã se dezvolte în centre urbane. Dezvoltarea noilor tehnologii precum tiparul au dus la dezvoltarea educaþiei, creºterea populaþiei alfabetizate ºi dezvoltarea orizon- turilor care au permis ca Reforma Protestantã sã fie posibilã. În acelaºi timp, apariþia unei mici infrastructuri birocratice a eliminat ºi ultimele vestigii ale sistemului feudal – titlurile nobiliare au fost golite de conþinut, ducii, conþii, etc. mutându-se la curþile regilor pentru a servi roluri pur ceremoniale, puterea fiind centralizatã în mâinile monarhului. Astfel, erodarea instituþiilor extractive caracteristice sistemului feudal în Europa occidentalã7 a fãcut ca avansul acesteia sã devinã din ce în ce mai mare odatã cu trecerea secolelor (Okey, 2004, pp. 17-18). În Europa de est, pe de altã parte, deºi iniþial lucrurile pãreau cã se îndreaptã într-o direcþie asemãnãtoare, în sensul cã în unele state medievale precum regatele Poloniei sau Ungariei, clasa þãrãneascã începuse sã se dezvolte în acelaºi ritm cu cea din occident, elita nobiliarã, având o putere de jure mult mai mare decât în regatele occidentale, a reuºit sã prolifereze ºi sã solidifice instituþii extractive care sã le menþinã privilegiile. Deºi epidemia de ciumã a afectat populaþia în multe pãrþi ale Europei de est8 aproape în aceeaºi mãsurã ca în occident, nobilii au vãzut ca soluþie la creºterea nevoii de forþã de muncã restricþionarea cât mai acerbã a mo- bilitãþii þãranilor ºi a capacitãþii acestora de a influenþa în vreun fel economia. În acelaºi timp, aceºtia au promulgat legi somptuare direcþionate spre þãrani, fãcând ieºirea acestora din sãrã- cie imposibilã. Burghezia urbanã, fiind oricum mult mai slabã ºi mai puþin numeroasã decât în vest, a fost afectatã ºi de proximitatea geograficã faþã de Europa de vest, regiune care îºi înce- puse dezvoltarea masivã, fapt ce a fãcut statele estului Europei furnizoare de materii prime decembrie 2018 21Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 21 pentru dezvoltarea celor din vest9. Nevoia de importuri de grâne a Europei occidentale i-a fãcut pe nobilii din est sã dedice energie importantã pe crearea de instituþii extractive care sã transfere resurse economice dinspre dezvoltarea oraºelor ºi burgheziei spre consolidarea economiei manorialiste care sã maximizeze producþia acestora, acestea fiind principala sursã a profiturilor acestora. Dacã în Anglia încercãrile de a conserva feudalismul ºi instituþiile ex- tractive au eºuat, ele au cunoscut un succes foarte mare în statele medievale ale Europei de est. O posibilã explicaþie pentru eºecul instituþiilor extractive în vest în contextul economic al epi- demiei de ciumã, dar pentru reuºita lor în est poate fi cã, deºi demografia a fost afectatã cam în aceeaºi mãsurã la nivel relativ (procentul populaþiei ucis de epidemie în fiecare regiune), Europa de est era oricum mai slab populatã decât cea de vest, deci, prin urmare, chiar ºi în condiþiile distrugerii unei mari pãrþi a demografiei, în statele medievale ale Europei de vest au rãmas suficient de mulþi þãrani ºi burghezi pentru a contrabalansa puterea de facto a elitei politice ºi militare. În Est, pe de altã parte, epidemia a lãsat în urmã o burghezie ºi o þãrãnime mult prea puþin numeroase pentru a face faþã pretenþiilor elitei nobiliare. O altã posibilã expli- caþie, dupã cum vom vedea mai târziu, este cã în Europa de vest, apariþia unor corpuri legisla- tive proto-parlamentare a redus diferenþa de putere de jure dintre elita nobiliarã ºi celelalte clase sociale, favorizând, astfel o revizuire a privilegiilor sociale pe care le aveau cei dintâi. În acelaºi timp, un alt eveniment avea sã consolideze ºi mai puternic victoria nobililor ºi a insti- tuþiilor extractive – bãtãlia de la Mohacs din 1526 ºi moartea regelui Ungariei în timpul aces- teia s-a terminat cu partiþionarea regatului maghiar între Imperiul Otoman care a cucerit o mare parte a acestuia ºi monarhia habsburgicã care a moºtenit coroana maghiarã ºi, ulterior, Rega- tul Boemiei10. În situaþia în care habsburgii controlau acum un imperiu multi-etnic ºi multi- confesional, aceºtia ºi-au consolidat puterea în teritoriile noi dobândite prin eliminarea vechii elite nobiliare ºi impunerea uneia care sã fie loiale stabilimentului habsburgic. Aceºtia nu au eliminat ºi instituþiile extractive, însã, ci au continuat sã le foloseascã, ba chiar consolindându- le pentru a asigura integrarea noilor teritorii în nucleul imperiului11. Okey explicã faptul cã Bourbonii din Franþa, aflaþi într-o situaþie asemãnãtoare (în care era necesarã aducerea sub controlul dinastiei a unor teritorii extensive) au preferat sã se foloseascã de serviciile burghe- ziei din ce în ce mai dezvoltate, menþinând în continuare instituþiile inclusive care deveniserã prevalente încã de la stabilizarea demografiei ulterior epidemiei de ciumã. În continuare, no- bilimea austriacã din noile teritorii ale monarhiei habsburgice ºi-a consolidat dominaþia prin crearea de instituþii care sã-i scuteascã de taxe ºi care sã le asigure participarea cât mai directã la administrarea municipalitãþilor ºi reducerea reprezentãrii burgheziei în acestea, fapt ce a dus la feudalizarea cât mai comprehensivã a oraºelor (idem, pp. 18-20). Astfel, în timp ce în vest feudalismul ºi configuraþia sa instituþionalã de tip extractiv su- comba în faþa noilor instituþii care au permis dezvoltarea fãrã precedent a lumii occidentale, în Europa de est, feudalismul cunoºtea o revitalizare puternicã, nobilimea a cãrei putere de jure ºi de facto se afla la apogeu, cãutând sã limiteze cât mai mult cu putinþã capacitatea þãranilor ºi burghezilor de a participa la viaþa economicã ºi de a avea oportunitãþi economice. Oraºele deveneau feudalizate ºi corupte, iar situaþia þãranilor devenea din ce în ce mai proastã cu cât instituþiile extractive ale nobilimii îi legau de pãmânt. Acemoglu ºi Robinson relateazã o situa- þie asemãnãtoare: dupã epidemia de ciumã, proprietarii de pãmânt au continuat sã preia pãrþi ºi mai mari de pãmânt ºi sã-ºi extindã posesiunile, în condiþiile în care acestea erau oricum mai mari decât cele ale omologilor lor din vest, oraºele erau mai slabe ºi mai puþin populate, iar în loc sã devinã mai liberi, þãranii ºi burghezii îºi pierdeau chiar ºi puþinele drepturi pe care le 22 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 22 aveau. Dacã în 1346 diferenþele între cele douã regiuni ale Europei erau neglijabile din punc- tul de vedere al instituþiilor economice ºi politice, douã secole mai târziu, în 1600 ele apãreau ca lumi complet diferite. Autorii împrumutã terminologia instituþionaliºtilor istorici ºi folosesc termenul de „moment critic” pentru a explica ramificarea instituþionalã diferite a celor douã regiuni ale Europei. Marea epidemie de ciumã a reprezentat acest moment critic care a trans- format micile diferenþe dintre Europa de vest ºi cea de est într-un decalaj care nu a putut fi în- chis nici pânã în zilele noastre. Astfel de momente critice, spun Acemoglu ºi Robinson, sunt sãbii cu douã tãiºuri, în sensul în care ele pot direcþiona statele spre traiectoria eliminãrii insti- tuþiilor extractive ºi apariþia celor inclusive, ori pot intensifica emergenþa instituþiilor extrac- tive (Acemoglu ºi Robinson, pp. 74-75). Pe de altã parte, trebuie menþionat ºi faptul cã emer- genþa ºi solidificarea instituþiilor inclusive în vest nu ar fi fost posibilã la nivelurile ei istorice dacã în est nu s-ar fi petrecut procesul invers, de solidificare a instituþiilor extractive. Ace- moglu ºi Robinson dar ºi Okey argumenteazã cã la scurt timp dupã ce cele douã regiuni ale Europei au început sã meargã în direcþii diferite, partea esticã a devenit un furnizor pentru ma- teriile prime ce au alimentat dezvoltarea spectaculoasã a vestului. Imaginându-ne cã ºi în Europa de est ar fi avut loc un proces similar de adoptare de instituþii inclusive, atunci dezvol- tarea statelor din vest nu ar fi fost în nici un caz la fel de puternicã. Prin urmare, nu doar con- figuraþia instituþionalã autohtonã este importantã, ci ºi tipurile de instituþii pe care ceilalþi ac- tori le folosesc. Eºecul cvasi-universal al corpurilor legislative Deºi pânã la dezvoltarea infrastructurii birocratice, schimbãrile produse de marea epidemie de ciumã ºi dispariþia subsecventã a feudalismului, puterea elitei nobiliare pãrea imposibil de contestat, mici corpuri formate din pãrþi ale micii nobilimi, reprezentanþi ai burghezimii, ne- gustorilor ºi artizanilor ºi uneori chiar ai clerului au apãrut în statele feudale europene cãutând sã reducã din puterea de jure a elitei nobiliare ºi, eventual, sã destructureze o parte a instituþi- ilor extractive care nu permiteau oportunitãþi economice altor pãrþi ale societãþii. Humbert de Romans, maestru general al Ordinului Dominican în secolul al XIII-lea spune despre adunãrile proto-parlamentare, conform lui Henry Gerald Richardson ºi George Osborn Sayles, cã este foarte necesar ca ele sã fie convocate de câteva ori pe an, la date stabilite anterior ºi sã adune un numãr important din marii învãþaþi ai lumii pentru a-i ajuta pe regi în guvernarea teritori- ilor lor. De trei scopuri principale ar trebui sã se preocupe adunãrile parlamentare conform lui de Romans: (1) rezolvarea mai uºoarã ºi mai înþeleaptã a problemelor publice; (2) aducerea în discuþie a problemelor ºi punctelor de vedere ale reprezentanþilor ºi oamenilor importanþi din regat; (3) stabilirea unor cãi de acþiune ºi luarea de decizie pentru buna guvernare a regatului. Acesta nu argumenteazã în favoarea infailibilitãþii acestor adunãri, însã, adãugând cã defectele acestora sunt multe: necinstea unora din consilieri, judecãþi pãrtinitoare, dificultatea obþinerii dreptãþii, refuzarea audienþelor pentru cei mai sãraci, protecþia rãufãcãtorilor, corupþia sau fa- voritismul. O astfel de curte, spune de Romans, trebuie mai întâi sã se corecteze pe ea însãºi dacã doreºte sã corecteze un întreg regat (Richardson ºi Sayles, 1981, pp. 158-159). Deºi im- perfecte ºi supuse influenþei negative a sistemului instituþional feudal, aceste corpuri reprezen- tau încercarea de a bloca ambiþiile elitei nobiliare. Astfel, spre mijlocul perioadei medievale se conturaserã: parlamentul englez, Adunarea Stãrilor în Franþa, Cortes-ul în regatele ce urmau sã devinã nucleul Spaniei12, dieta imperialã în Sfântul Imperiu Roman sau dieta de la Budapesta. decembrie 2018 23Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 23 În Anglia, primele forme ale parlamentului au început sã se contureze dupã cucerirea nor- mandã din 1066, regii normanzi ºi, ulterior, Plantageneþii13 convocând ceea ce s-a numit un Magnum Concilium (mare consiliu) pentru a discuta problemele care afectau regatul la momen- tul respectiv. Consolidarea instituþiei consiliului începe în la mijlocul secolului al XIII-lea, prin Dispoziþiile de la Oxford14 (1258), acte legislative prin care regele Henric al III-lea încerca sã- ºi restabilizeze puterea contestatã de insurecþiile baroniale conduse de Simon de Montfort15. Dispoziþiile de la Oxford stabileau, printre altele, modalitãþi de a stopa derapajele de putere ale guvernelor locale (în fapt, ale proprietarilor feudali), prin deferirea cazurilor mai importante de cãtre justiþiar 16 parlamentului care începea sã se contureze ca organism aflat în contrapon- dere cu puterea regalã ºi nobiliarã. Astfel, apãrea ideea conform cãreia, parlamentul exista pen- tru a rezolva problemele pe care micile curþi nu le puteau rezolva din cauza faptului cã sistemul feudal în sine le fãcea sã fie pãrtinitoare (idem, p. 163). Deºi dispoziþiile de la Oxford erau me- nite sã reafirme puterile baronilor din timpul adoptãrii Magna Carta de cãtre tatãl lui Henric al III-lea, regele Ioan, ºi prin urmare, sã consolideze instituþiile extractive ale elitei nobiliare, ele au avut efectul neaºteptat de a produce o serie de instituþii inclusive care sã permitã oamenilor de rând sã-ºi obþinã dreptatea în unele cazuri. În acest mod, în Anglia feudalã a început con- strucþia unui model instituþional bazat pe echilibrul dintre puterile monarhului, puterile elitei nobiliare ºi ale altor reprezentanþi convocaþi în parlament. Dispoziþiile de la Oxford au fost în- locuite de o altã serie de reforme cunoscute ca Dispoziþiile de la Westminster. La rândul lor, acestea au fost revocate printr-un arbitraj al regelui Ludovic al IX-lea al Franþei (arbitraj cerut de baroni) în 1264, dupã ce Henric fusese scutit de la a mai susþine dispoziþiile printr-o bulã papalã în 1261, fapt ce a fãcut ca baronii sã porneascã o insurecþie armatã împotriva regelui, condusã de Simon de Montfort. Pentru o scurtã perioadã a pãrut cã forþele loiale regelui vor pierde rãzboiul, de Montfort ajungând la un moment dat pe perioada rebeliunii sã devinã con- ducãtorul de facto al Angliei, însã, în final, acesta a fost învins ºi a murit în timpul bãtãliei de la Evesham în 1265. Pânã la înfrângerea sa definitivã, însã, de Montfort a încercat sã continue reforma configuraþiei instituþionale din Anglia secolului XIII ajungând chiar pânã la convo- carea parlamentului fãrã vreo autorizare regalã. Acest lucru i-a nemulþumit pe marii nobili care începeau sã-ºi piardã din autoritatea pe care o aveau, vãzându-ºi, în acelaºi timp, privilegiile ameninþate de zelul reformator al lui de Montfort, aºa cã aceºtia au pãrãsit tabãra acestuia ºi s-au raliat regelui. Astfel, parlamentul convocat la 14 decembrie 1264 era compus din repre- zentanþi ai oraºelor (pentru prima oarã convocaþi pentru a lua parte la deliberãrile parlamen- tare), arhiepiscopi ºi alþi reprezentanþi ai Bisericii Catolice, o parte din baronii ºi conþii rãmaºi loiali cauzei, precum ºi câte doi cavaleri din fiecare comitat (în mod evident, de Montfort încerca sã ralieze reprezentaþii micii nobilimi) (Carpenter, 2004, p. 377). Henric al III-lea a re- câºtigat autoritatea regalã dupã moartea lui de Montfort, dar convocarea parlamentului a con- tinuat sã fie un element central al sistemului politic feudal în Anglia, acesta ºi succesorul sãu, regele Eduard, preluând chiar ideea lui de Montfort de a convoca ºi reprezentanþii oraºelor ºi ai micii nobilimi, ceea ce a devenit, ulterior, Camera Comunelor (Carpenter, 1996, p. 393). Evenimentele din timpul domniilor lui Ioan (Magna Carta) ºi lui Henric al III-lea au direcþio- nat Anglia ºi evoluþia sa instituþionalã spre un conflict continuu între coroanã ºi parlament fapt ce a slãbit continuu structura extractivã a instituþiilor engleze medievale. Deºi în restul Europei de vest, astfel de corpuri legislative au eºuat, ajungând într-un final sã fie doar consilii consultative pentru regi, ele au slãbit considerabil instituþiile extractive, per- miþând o putere mai mare a claselor de jos în raport cu elitele nobiliare. Acolo unde astfel de 24 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 24 proto-parlamente nu s-au concretizat sau au fost eliminate înainte sã poatã acþiona în vreun fel, instituþiile extractive au prevalat, iar dezvoltarea statelor respective a fost blocatã. Aceasta este una dintre posibilele explicaþii pentru care în Europa de est, chiar ºi în contextul economic apãrut în urma epidemiei de ciumã, instituþiile inclusive nu s-au putut manifesta. În timp ce în Anglia parlamentul devenea o arenã de discuþii ºi negocieri asupra taxelor sau altor elemente de fiscalitate, fiind convocat de cel puþin trei ori pe an, în Franþa lucrurile nu mergeau la fel de bine pentru Adunarea Stãrilor (Hoffman, 1994, p. 240). Adunarea Stãrilor, dupã cum îi spune ºi numele, era un mare consiliu format din reprezentanþii celor trei mari clase existente în regatul francez: clerul, nobilimea ºi oamenii de rând. În principiu, Adunarea Stãrilor era convocatã de fiecare datã când monarhul avea nevoie sã taxeze populaþia, puterea de taxare fiind, cel puþin în teorie, o prerogativã ce aparþinea exclusiv Adunãrii. În fapt, însã, regele taxa populaþia folosindu-se de contractul feudal care-i permiteau sã facã asta în virtutea obligaþiei vasalului de a-ºi ajuta suzeranul inclusiv bãnesc. În acelaºi timp, o mare parte dintre elitele provinciale: nobilimea micã, funcþionari sau reprezentanþi în consiliile oraºelor erau mi- tuiþi de monarhie prin scutiri de taxe ºi pãrþi ale veniturilor provenite din taxare pe care ei înºiºi o fãceau (idem, p. 241). Doar în cazurile în care era nevoie de taxare generalã comprehensivã pentru a finanþa rãzboaie, precum Rãzboiul de 100 de ani (1337-1453), reuºea Adunarea Stã- rilor sã aibã un cuvânt important de spus în felul în care era guvernatã societatea francezã. Adunarea Stãrilor a fost convocatã pentru prima oarã în 1302 de cãtre regele Filip cel Frumos17 pentru a rezolva conflictul dintre acesta ºi Papa Bonifaciu al VIII-lea. Joseph Strayer argumen- teazã cã Filip dorea sã elimine din privilegiile pe care clerul ºi le apropriase în dauna mo- narhiei. Ruptura dintre monarhul Franþei ºi Biserica Catolicã s-a produs în momentul în care politicile regelui au început sã se concentreze ºi pe taxarea teritoriilor care se aflau în posesia bisericilor dar ºi a clerului catolic. Filip dorea sã aibã acces la resursele organizaþiei franceze a Bisericii Catolice pentru a-ºi putea finanþa rãzboaiele, argumentul acestuia fiind cã pânã ºi Biserica avea datoria de a ajuta la protejarea ºi administrarea regatului. În acelaºi timp, acesta voia sã limiteze jurisdicþia curþilor ecleziastice sau sã le punã sub autoritatea celor seculare. Dupã o lungã perioadã în care Papa ºi regele s-au aflat într-un conflict latent, ostilitãþile au erupt când Bonifaciua emis bula papalã Ausculta Fili18, prin care afirma supremaþia papalã în faþa oricãrui monarh. Filip ºi miniºtrii sãi au rãspuns prin convocarea stãrilor la Paris pentru a discuta problemele cu care se confrunta regatul ºi pentru a-ºi confirma puterea asupra teritori- ului sãu, inclusiv puterea de a taxa, fãrã discriminare orice teritoriu ºi orice individ, indiferent dacã aparþinea puterii ecleziastice sau puterii seculare. În acelaºi timp, Papa i-a rechemat la Roma pe toþi înalþii prelaþi francezi pentru a discuta cu ei care este situaþia Bisericii în Franþa ºi pentru a lua mãsuri împotriva regelui. Clerul francez, însã, mai aproape de furia regelui Franþei decât de cea a Papei de la Roma a ales sã refuze apelul celui din urmã, trimiþând doar mesageri care sã scuze absenþa înalþilor prelaþi. Bonifaciu a rãspuns prin emiterea unei bule pa- pale care condamna pe oricine interfera cu relaþia dintre clerul local ºi curia romanã, excomu- nicându-l, deºi nu în mod direct pe regele Filip (Strayer, 1980, p. 238; 271-276). Conflictul dintre Papã ºi rege ºi convocarea subsecventã a Adunãrii Stãrilor pentru a-l media ne aratã cât de puternice erau instituþiile extractive, de data aceasta ale Bisericii Catolice. Acest exemplu este elocvent pentru felul în care instituþii extractive paralele, cele ale elitei nobiliare, pe de-o parte ºi cele ale clerului de cealaltã s-au luptat pentru a-ºi menþine privilegiile. În final, aceastã luptã a slãbit ambele pãrþi, iar chiar dacã Adunarea Stãrilor nu s-a putut consolida într-o veri- tabilã putere legislativã, asemenea echivalentului sãu englez, ea a ajutat decisiv în evoluþia in- stituþiilor inclusive în Franþa. decembrie 2018 25Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 25 În alte pãrþi ale Europei, deºi lucrurile nu s-au desfãºurat într-o manierã similarã, adunãrile legislative au avut aceeaºi soartã – au devenit, treptat, irelevante sau supuse voinþei regilor: Dieta Imperialã, deºi a devenit din ce în ce mai puternicã pe parcursul secolelor, culminând cu Pacea de la Westphalia19 (1648) care a eliminat aproape complet prerogativele împãratului, a rãmas un organism complet irelevant pentru cã imperiul, în sine, se afla în disoluþie, statele membre fiind, în efect independente. În acelaºi timp, monarhia habsburgicã, aflatã la zenitul puterii sale, domina spaþiul german din toate punctele de vedere; În Spania, Cortes-ul a cunos- cut o evoluþie similarã celei a Adunãrii Stãrilor, convocat pentru a ajuta la obþinerea taxelor de cãtre monarh, el a evoluat pe parcursul secolelor la a fi doar un mijloc de a pãstra aparenþa unei forme de comunicare a monarhiei cu populaþia regatului, în fapt, însã relevanþa acestuia era minimã, mai ales dup ce Spania a devenit una dintre cele mai mari puteri ale lumii la mijlocul secolului al XVI-lea. Alte instituþii ale feudalismului Andrew Bell face un inventar al celor mai importante instituþii ale sistemului feudal, multe dintre acestea aflându-se la fundamentul întregului stabiliment ºi, fãrã de care, feudalismul ºi-ar fi schimba în mod radical caracterul. Aceste instituþii erau, în fapt, un complex menit sã menþinã ºi sã prolifereze privilegiile elitei nobiliare prin reafirmarea continuã a superioritãþii militare ºi politice a acesteia. În mod evident, toate sunt instituþii non-inclusive menite sã pãstreze cercul în care este exercitatã puterea cât mai închis cu putinþã. Una dintre aceste in- stituþii este legea primogeniturii, conform cãreia singurul moºtenitor este întotdeauna primul nãscut de gen masculin20, excluzându-i de la moºtenire pe fraþii ºi pe surorile acestuia ºi fãcân- du-i complet dependenþi de capriciile acestuia. Una dintre argumentele din spatele acestei legi de moºtenire în orânduirea feudalã, spune Bell, este cã era de aºteptat ca primul dintre copiii care ajunge la maturitate va trebui sã suporte ºi respnsabilitatea de a apãra proprietatea tatãlui sãu. Chiar ºi admiþând acest argument ca valid, însã, nu putem ajunge la concluzia cã primul nãscut ar trebui ºi sã se ocupe în mod exclusiv de administrarea moºtenirii tatãlui sãu ºi nici sã fie unicul proprietar al acesteia. Efectele negative ale unei astfel de instituþii, dacã nu ex- tractivã în cel mai pur sens al cuvântului, cu siguranþã non-inclusivã, au afectat societatea me- dievalã, blocându-i progresul pentru o lungã perioadã de timp – copiii dezmoºteniþi ai lorzilor, victime ale legii primogeniturii au victimizat la rândul lor pe alþii, explicã Bell. Aceºtia au de- venit jefuitori ai avuþiei publice, casele nobiliare din care fãceau parte luptându-se pentru a le acorda, prin corupþie, beneficii pe care nu le meritau – beneficii din partea bisericilor, funcþii publice chiar ºi în condiþiile în care erau incompetenþi sau promovãri nemeritate în armatã (Bell, 1863, pp. 40-42). O instituþie a justiþiei feudale, popularizatã la începutul mileniului era procesul prin luptã21 – asumpþia din spatele acestei instituþii era cã vinovãþia sau nevinovãþia unui acuzat putea fi doveditã prin luptã, a cãrei arbitru urma sã fie divinitatea, în sensul cã cel care va ieºi învingã- tor din confruntare va fi fost ajutat de divinitate pentru a-ºi dovedi nevinovãþia. Bãrbaþii în vârstã, femeile, cei cu averi substanþiale sau tinerii care nu atinseserã încã vârsta majoritãþii nu erau obligaþi sã lupte ei înºiºi, ci îºi puteau alege un apãrãtor22 care sã lupte în locul lor, iar în cazul în care acesta pierdea, acuzatul urma sã fie mutilat23 sau executat. O altã regulã privea statutul acuzatului ºi acuzatorului: dacã acuzatorul fãcea parte din clasele de jos, iar acuzatul era un nobil, atunci plebeul urma sã ducã luptã în picioare, în timp ce nobilul putea sã lupte cãlare. În situaþia opusã, ambii trebuiau sã lupte în picioare. 26 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 26 O astfel de metodã aratã cât de puternic înrãdãcinatã era violenþa în lumea feudalã, chiar ºi în condiþiile în care casta nobiliarã europeanã era la origini o castã militarã. Dacã la începu- turile sale aceastã metodã era folositã pentru cazurile extreme, în care lipsa dovezilor conclu- dente fãcea rezolvarea cazului imposibilã, în timp, procesul prin luptã a devenit o instituþie în toatã regula, fiind o formã recunoscutã a jurisprudenþei majoritãþii statelor medievale europene. Bell dã exemplul conflictului dintre lorzii normanzi din Anglia ºi regele William al II-lea (Rufus), în care unul dintre acuzaþi, contele de Eu a negat acuzaþiile dar nu a putut sã-ºi dove- deascã nevinovãþia a trecut printr-un proces prin luptã ºi pierzându-l a fost condamnat la cas- trare ºi pierderea ochilor. Aceeaºi soartã, spune Bell, l-ar fi aºteptat pe acuzatorul sãu, Geofrrey Bainard, dacã lupta ar fi fost câºtigatã de contele de Eu. În Franþa aceastã metodã alternativã de justiþie ajunsese sã fie abuzatã într-o asemenea manierã încât nu numai acuzaþii erau chemaþi sã-ºi apere nevinovãþia prin luptã, ba chiar întreaga lor echipã de a apãrãtori, martori ºi chiar judecãtori, fapt ce l-a fãcut pe regele Ludovic al VII-lea sã încerce abolirea sau lim- itarea lui, însã a întâlnit o rezistenþã puternicã a baronilor sãi din diferite motive: fie din interes (fiind monopoliºti ai forþei militare, baronii puteau sã-ºi aleagã cei mai bine antrenaþi ºi mai buni luptãtori, în timp ce cei din clasele de jos trebuiau sã lupte ei înºiºi, în condiþiile în care erau neînarmaþi ºi nepregãtiþi de luptã), fie din superstiþie sau din efectul de inerþie al rutinei (idem, pp. 42-46). Cavalerismul24, o altã instituþie feudalã, deºi apãrutã ca un cod de bunã purtare pentru cava- leri sau înnobilaþi25, în preajma primei cruciade (1096-1099) a evoluat într-o altã modalitate de a restricþiona oportunitãþile indivizilor ce nu fãceau parte din casta nobiliarã, separându-i nu numai din punct de vedere economic ºi politic de elitã, dar ºi militar. Astfel, ordinul cavaleris- mului era acordat doar bãrbaþilor de sânge nobiliar, fiind o barierã care separa þãranii depen- denþi de domni. Aceastã barierã, în sistemul feudal era vãzutã ca imposibil de surmontat – cu- rajul ºi virtuþile cavalerului nu erau vãzute ca merite ci drept calitãþi congenitale, care apãreau doar în cei nãscuþi în familii nobiliare. Libertatea ºi delectãrile erau vãzute într-o manierã sim- ilarã. În strânsã legãturã cu cavalerismul ºi natura militarã a regimului feudal apar blazoanele ºi elementele de heraldicã ale caselor nobiliare. Heraldica se dezvoltase într-o asemenea ma- nierã, încât în fiecare stat medieval european exista un colegiu heraldic care se ocupa cu regle- mentarea blazoanelor ºi simbolurilor de acest tip. De asemenea, fiecare casã nobiliarã avea propriile însemne pe care le afiºau pe steagurile ºi pe scuturile cu care luptau, marile case ajungând chiar sã foloseascã propriile blazoane pentru a reprezenta regatele pe care le con- duceau – Franþa, de exemplu a folosit, pânã la revoluþia francezã, blazonul casei Capet. Alte regate europene încã au ca reprezentaþie pe stemele lor blazoanele caselor nobiliare care le-au condus în preajma fondãrii lor ca state medievale. O altã metodã de a separa elita de restul claselor, folosirea blazoanelor ºi a simbolurilor heraldice era o instituþie cât se poate de non- inclusivã. Turnirul era o altã instituþie menitã sã reafirme dominaþia nobililor – cavalerii se în- fruntau în lupte menite sã emuleze rãzboiul, demonstrându-ºi, de asemenea, abilitatea în luptã în faþa regelui sau a reprezentanþilor marilor case. În mod evident, turnirul era ºi o formã de divertisment, deºi de foarte multe ori acest scop era deturnat de câte un cavaler care dorea sã se rãzbune, joaca de-a lupta transformându-se într-un adevãrat duel pe viaþã ºi pe moarte. (idem, pp. 79-83; 97-106). decembrie 2018 27Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 27 Concluzii Principalul scop al acestui articol a fost acela de arãta cum diferenþele instituþionale pot face ca regiuni foarte similare din punctul de vedere al resurselor ºi potenþialului economic pot ajunge sã cunoascã modele de dezvoltare atât de radical diferite. Dacã estul ºi vestul Europei au pornit de la acelaºi nivel de dezvoltare ºi de la configuraþii instituþionale similare la în- ceputul perioadei medievale, ele au început sã se deosebeascã din ce în ce mai tare cu trecerea secolelor. Astfel, în vest feudalismul s-a erodat treptat, locul lui fiind luat de instituþii inclu- sive, în timp ce în est el a putut fi consolidat ºi a rãmas ca principalã formã de organizare a so- cietãþii pânã aproape de perioada modernã. Astfel, am argumentat cã: (1) feudalismul a repre- zentat un sistem complex de instituþii extractive care a existat ca urmare a vidului militar ºi politic produs de dispariþia Imperiului Roman de Apus ºi de invaziile barbare; (2) feudalismul a început sã se erodeze odatã cu epidemia de ciumã care a reconfigurat balanþa puterii dintre nobili ºi þãrãnime ºi a permis acesteia sã devinã autonomã în occident; (3) în est, acelaºi pro- ces a fost blocat fie de o populaþie mult prea micã pentru a face faþã ambiþiilor elitei nobiliare, fie de o putere de jure ºi de facto mult prea mare a elitei nobiliare, precum ºi de doctrine com- erciale ºi economice distincte – transformarea Europei de est într-un furnizor de materii prime pentru Europa de vest, în timp ce cea din urmã evolua într-o direcþie puternic mercantilistã; (4) în occident, apariþia unor adunãri cu caracter legislativ, chiar ºi în condiþiile în care acestea au eºuat (cu excepþia Angliei) a stabilit un precedent pentru dezvoltarea de instituþii inclusive; (5) pe lângã instituþiile extractive menite sã extragã resurse, în feudalism au existat ºi instituþii non-inclusive al cãror scop era menþinerea populaþiei deja subjugate economic într-o stare de perpetuã inferioritate politicã ºi juridicã. Anexe Figurã – Stratificarea castei politico-militare care reprezenta autoritatea politicã în feudalism 28 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 28 Tabel – Clasificarea instituþiilor în Europa medievalã în funcþie de natura acestora Note 1 Feudalismul nu a fost, însã, o formã de organizare eminamente europeanã. El s-a manifestat în forme asemãnãtoare celor din Europa ºi în Japonia, începând cu perioada de dominaþie a clanului Ashikaga, trecând prin perioada Sengoku (perioada rãzboiului generalizat între clanurile care aspirau la poziþia de Shogun pen- tru liderii lor) ºi apoi perioada de dominaþie a clanului Tokugawa, feudalismul fiind eliminat doar dupã restau- raþia puterii imperiale (Restauraþia Meiji) la sfârºitul secolului al XIX-lea, precum ºi în alte pãrþi ale Asiei. 2 Existã însã ºi cazuri de duci independenþi. 3 Titlul de rege al Germaniei în interiorul Sfântului Imperiu Roman era în perioada medievalã a imperiu- lui acordat întotdeauna moºtenitorului coroanei imperiale. 4 În Franþa, conform estimãrilor citate de Roman Rostolsky, þãranii dãdeau, în mod frecvent, aproximativ jumãtate sau chiar douã treimi din produsul brut al pãmântului pe care îl lucrau (Rostolsky, 1951, p. 263). 5 Eng.: Statute of Labourers 1351 6 Fragment din statutul muncitorilor (1351): „Pentru cã o mare parte a poporului, mai ales muncitorii ºi argaþii, a murit în timpul acestei molime, unii, vãzând corectitudinea stãpânilor ºi puþinãtatea argaþilor, nu mai sunt dispuºi sã munceascã decât în schimbul unor rãsplãþi mult prea mari, iar alþii, în loc sã-ºi câºtige existenþa prin muncã preferã sã cerºeascã în trândãvie: Noi, considerând gravele inconvenienþe care ar putea sã vinã din lipsa de plugarilor ºi a altor astfel de muncitorI, am deliberat ºi hotãrât în aceastã privinþã cu prelaþii ºi nobilii ºi alþi oameni învãþaþi din jurul nostru, prin al cãruit consens unanim am gãsit de cuviinþã sã decretãm: toþi bãr- baþii ºi toate femeile ai regatului Angliei, indiferent de starea lor, ori liberi, ori închinaþi, capabili de muncã ºi sub vârsta de ºaizeci de ani, care nu trãiesc din comerþ sau care nu se ocupã cu o anume meserie, care nu sunt capabili sã se suþinã pe ei înºiºi, care nu sunt proprietari de pãmânt pe care sã-l cultive ºi cu care sã-ºi ocupe activitatea, care nu sunt deja în servitutea altcuiva, dacã în aceste circumstanþe vor fi cãutaþi sã fie puºi într-o slujbã adecvatã, atunci ei vor fi obligaþi sã slujeascã celui ce a gãsit de cuviinþã sã-l caute; (…) dacã un se- cerãtor sau un cositor, sau oricare alt muncitor sau argat, cu orice statut sau oricare ar fi starea lui, care este reþinut în serviciul cuiva va pleca, nesocotindu-ºi serviciul înainte de termenul stabilit, fãrã permisiune sau fãrã vreun motiv rezonabil, el va suferi pedeapsa temniþei, iar nimeni aflat sub aceeaºi pedeapsã nu poate aºtepta sã primeascã sau sã menþinã pe un astfel de om în serviciul sãu. De asemenea, nimeni nu poate sã plãteascã sau sã permitã sã fie plãtit mai mult decât rãsplata, livreaua, tainul sau salariul care este uzual ºi nici sã per- mitã cuiva sã-i primeascã cu aceastã platã excesivã, pedeapsa pentru aceasta fiind plata dublã cãtre cel ce a fost lezat de acest lucru. Dacã persoana nu s-a simþit lezatã ºi nu doreºte sã-l urmãreascã în justiþie, atunci oricine doreºte poate sã o facã, iar procesul se va desfãºura la curtea lordului unde un asemenea caz s-a petre- cut. Iar dacã stãpânii oraºelor ºi feudelor se vor abate de la aceastã ordonanþã, ei sau argaþii ºi servitorii lor, atunci în comitatele, în sutimile sau în regiunilor lor vor fi începute procese împotriva cu penalitatea plãþii triple celei ce au promis-o sau plãtit-o argaþilor lor cãtre partea vãtãmatã. Iar dacã cumva, înainte ordonanþei de faþã vreun om va fi fãcut vreun legãmânt cu cineva sã munceascã pentru rãsplãþi mai mari, acel legãmânt INSTITUÞII INCLUSIVE INSTITUÞII NON-INCLUSIVE INSTITUÞII EXTRACTIVE Adunãrile proto-parlamentare Cavalerismul Iobãgia Turnirul Statutul muncitorilor Heraldica Scutiri de taxe Duelul Stratificarea feudalã Legea primogeniturii Proprietatea limitatã Procesul prin luptã Relaþiile de vasalitate Titlurile ºi onorurile Privilegiile Bisericii Catolice decembrie 2018 29Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 29 nu are valoare, iar stãpânul sãu nu are obligaþia sã plãteascã decât cât este cutumiar, riscând pedepsele mai sus menþionatã dacã va dori sã plãteascã mai mult.” Sursã: Yale Law School, Lillian Goldman Law Library 7 Primele regiuni în care ordinea feudalã a fost înlocuitã de societatea deschisã, urbanizatã în care bogãþia ºi capacitatea de a câºtiga bani a început sã rivalizeze, chiar dacã nu a eclipsat complet privilegiul dat de naºterea într-o anumitã clasã sau familie, au fost Italia (principatele din nordul peninsulei, mai ales) ºi Þãrile de Jos (Okey, 2004, p. 18). 8 O excepþie notabilã fiind Polonia, care a fost afectatã doar într-o mãsurã micã de epidemia de ciumã. 9 Aproximativ 80% din importurile de secarã care intrau în portul Amsterdam veneau de pe Elba, Vistula ºi Oder, iar mai mult de jumãtate din comerþul republicii olandeze se fãcea cu statele ale Europei de est (Acemoglu ºi Robinson, 2012, p. 74). 10 Cehia de astãzi. 11 O situaþie similarã are loc în coloniile spaniole din Lumea Nouã unde odatã ce au reuºit sã cucereascã Imperiul Inca ºi Tripla Alianþã Aztecã, spaniolii au eliminat vechea elitã ºi s-au autoimpus drept clasã condu- cãtoare, pãstrând în acelaºi timp toate instituþiile economice extractive pe care le-au gãsit. Un exemplu conclu- dent este cel al mita, o instituþie a Imperiului Incaº care în limba quechua înseamnã „rând”. Practic, sub sistemul mita, elita incaºã se folosea de munca forþatã a þãranilor pentru a munci plantaþiile care sã aducã mâncare pentru temple, aristocraþi ºi armatã. Autorii spun cã spaniolii au adaptat ºi perfecþionat aceastã instituþie care a deve- nit, ulterior, una dintre cele mai mari ºi mai oneroase aranjamente de exploatare a muncii din perioada coloni- alã spaniolã. Într-o zonã geograficã imensã, o ºeptime din locuitorii de sex masculin erau forþaþi sã munceascã în minele de la Potosi. Mita de la Potosi a fost abolitã abia în 1825, dupã ce Spania ºi-a pierdut posesiunile coloniale din America în favoarea miºcãrilor de independenþã (Acemoglu ºi Robinson, 2012, pp. 19-20). 12 Deºi din punct de vedere informal s-a utilizat denumirea de Regatul Spaniei pentru a denumi regatele aflate într-o uniune monarhicã (prin cãsãtoria celor doi monarhi care le conduceau, regina Isabella a Castiliei ºi regele Ferdinand al Aragonului), Aragon ºi Castilia, la care s-a adãugat, ulterior, pentru o perioadã ºi Por- tugalia, cele douã s-au menþinut ca state distincte pânã dupã Rãzboiul de succesiune spaniol (1701-1714) când au fost unificate administrativ ºi politic de regele Filip al V-lea. 13 Una dintre dinastiile care au condus Anglia în perioada medievalã, casã cadet a dinastiei d’Anjou care a condus Anglia între 1154 ºi 1485 (sau 1603 conform celor care considerã cã dinastia Tudorilor era o ramurã cadet a Plantageneþilor ºi nu o dinastie diferitã). Linia directã, însã dispare în 1399 odatã cu detronarea lui Richard al II-lea ºi moartea fãrã urmaºi a acestuia. 14 Eng.: Provisions of Oxford. 15 Unul dintre vasalii regelui Angliei, al ºaselea conte de Leicester. 16 Funcþie în sistemul legal normand a cãrui responsabilitate era de a se ocupa de problemele de justiþie într-o anumitã regiune. 17 Filip al IV-lea. 18 Trad.: Ascultã, fiule. 19 Pacea de la Westphalia a încheiat Rãzboiul de 30 Ani prin tratatele de la Munster ºi Osnabruck. Trata- tele au afirmat întâietatea statelor-naþiune ca principali actori în sistemul internaþional. În acelaºi timp, struc- tura supra-naþionalã a Sfântului Imperiu Roman intra într-o puternicã disoluþie, statele membre devenind din ce în ce mai puternice în raport cu împãratul. Voltaire spune, un secol mai târziu cã „Aceastã aglomerare de state care încã se denumeºte pe sine Sfântul Imperiu Roman nu este nici sfânt, nici roman ºi nici un imperiu.” (Voltaire, 1756) 20 Deobicei succesiunea era de tip agnatic – în cazul în care nu existau moºtenitori de gen masculin, moºtenirea revenea fraþilor proprietarului. Un astfel de tip de succesiune era folosit de majoritatea regatelor europene. Franþa, de exemplu nu a avut, din acest motiv nicio reginã, deºi în câteva cazuri au apãrut crize de succesiune majore din aceastã cauzã. Rãzboiul de 100 de Ani a izbucnit dintr-un astfel de motiv. Un alt tip de succesiune este cel cu preferinþã masculinã (agnatic-cognatic) în care fetele pot moºteni (tronul sau proprie- tãþile) doar dacã nu existã succesori de gen masculin eligibili (eligibilitatea se referã la statutul persoanei – dacã este excomunicat, bastard sau nu poate moºteni pentru cã face parte din cler. În Imperiul Roman de Rãsãrit, de exemplu, mutilarea trupului îl descalifica pe un potenþial succesor la tronul bizantin – scoaterea ochilor sau castrarea erau practici des folosite pentru a elimina rivali. De asemenea, copiii nãscuþi în perioada 30 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 30 în care tatãl lor se afla pe tron imperiului moºteneau înaintea celor nãscuþi înainte, chiar dacã cei din urmã erau mai mari, aceºtia primind titlul de porfirogenet – nãscut din purpura imperialã). Succesiunea de tip agnatic- cognatic a fost folositã în Anglia post-normandã (nu fãrã controverse, însã, în 1135 regele Henric I a fost urmat la tron de nepotul sãu ªtefan de Blois, deºi fiica acestuia, Matilda era succesoarea sa oficialã – perioada în care ªtefan s-a aflat pe tronul Angliei s-a numit Anarhia ca urmare a lipsei de legitimitate a acestuia ºi a con- flictelor repetate cu Matilda care prin cãsãtoria cu sfântul împãrat roman Henric al V-lea putea sã-i conteste pretenþia) ºi în Spania înainte de accesiunea la tron a habsburgilor ºi a continuat ºi pe perioada bourbonilor. 21 Eng.: Trial by combat. 22 Eng.: Champion. 23 Metodele preferate erau castrarea, scoaterea ochilor sau tãierea unei mâini sau a unui picior. 24 Eng.: Chivalry sau fr.: chevalerie, ambele derivate din „cheval” (cal). 25 O instituþie similarã se dezvoltã ºi în altã regiune în care sistemul politico-administrativ era de tip feu- dal – în Japonia apare conceptul de Bushido, codul de purtare al unui samurai onorabil. Referinþe Acemoglu Daron ºi Robinson James. 2012. Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity and Poverty. Crown Business, New York. Acemoglu Daron, Johnson Simon ºi Robinson James. 2004. Institutions as the Fundamental Cause of Long- Run Growth în Aghion Philippe ºi Durlauf Steven (ed.): Handbook of Economic Growth, Vol. 1A, pp. 385-472. Bell Andrew. 1863. A History of Feualism, British and Continental. Longman, Green, Longman, Roberts & Green, Londra. Bryce James. 1901. The Holy Roman Empire. The Macmillan Company, Londra. Carpenter David. 1996. The Reign of Henry III. The Hambledon Press, Londra. Carpenter David. 2004. The Struggle for Mastery: The Penguin History of Britain 1066–1284. Penguin Books, Londra. Ganshof François Louis. 1964. Feudalism. Longmans, Londra. Hoffman Philip. 1994. Early Modern France 1450-1700 în Hoffman Philip ºi Norberg Kathryn (ed.): Fiscal Crises, Liberty, and Representative Government 1450-1789, Stanford University Press. Nicolson Harold. 1962. Kings, courts and Monarchy. Simon & Schuster, New York. North Douglass ºi Thomas Robert Paul. 1973. The Rise of the Western World, A New Economic History. Cam- bridge University Press. North Douglass, Wallis Joseph John ºi Weingast Barry. 2009. Violence and Social Orders. A Conceptual Framework for Interpreting Recorded Human History. Cambridge University Press, Cambridge. Okey Robin. (1986) 2004. Eastern Europe 1740-1985 Feudalism to Communism. Routledge, Londra. Richardson Henry Gerald ºi Sayles Osborn George. 1981. The English Parliament in the Middle Ages. The Hambledon Press, Londra. Rostolsky Roman. 1951. The Distribution of the Agrarian Product in Feudalism. The Journal of Economic History, Vol. 11, Nr. 3, pp. 247-265 Strayer Joseph. 1980. The Reign of Philip the Fair. Princeton University Press, Princeton. Volckart Oliver. 2000. The open constitution and its enemies: competition, rent seeking, and the rise of the modern state. Journal of Economic Behaviour & Organization, Vol. 42, pp. 1-17. decembrie 2018 31Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 31