Perspective_politice_2018_decembrie.pdf A treia cale ºi social-democraþia în România ºi Ungaria. Transformãrile ideologice ale stângii democratice contemporane ºi consecinþele acestora Abstract: The electoral and organisational crisis of contemporary social democracy followed the footsteps of an ideological transformation that brought the democratic left very close to the political cen- ter. My paper describes how the substance of this concept (political center) changed during the last decades, and tries to determine how strongly connected is the crisis to the ascension of the „third way” doctrine. There are two cases which are analysed: the social democratic parties from Romania and Hun- gary. A section focuses on the communist past of this parties, and on how this past influenced their pro- cess of adaptation to the rules and practices of a liberal democracy. The arguments follow a mainly chronological path, explaining how the social democrats from the two countries embraced the „third way”, and how this shift affected their actions during the economic crisis and its aftermath. Observing the impact of policies of the Ponta and Gyurcsány governments is essential for reaching my conclusions. These conclusions notice that pivoting towards center is harmful for the electoral results of the social democrats. Nonetheless, the doctrinal identity of a party is not the only factor that has a role in its de- gree of success at the polls. Keywords: political center, third way, social democracy, transition, Romania, Hungary. I. Cuvânt introductiv Politica postbelicã a þãrilor europene aflate de partea vesticã a Cortinei de Fier a fost dominatã în bunã mãsurã de douã familii po- litice aflate pe poziþii antagonice din punct de vedere ideologic: famil- ia popularã ºi cea social-democratã. Aceastã stare de fapt a devenit ºi mai vizibilã începând cu anul 1979, an în care au avut loc primele ale- geri directe pentru desemnarea membrilor Parlamentului European. Cele douã blocuri, aflate la dreapta, respectiv stânga eºichierului politic, ºi-au menþinut su- premaþia ºi dupã terminarea Rãzboiului Rece. Între 1979 ºi 1999 social-democraþii au avut cel mai numeros grup parlamentar în le- gislativul de la Bruxelles, fiind secondaþi de cãtre populari. Dupã 1999 popularii au ocupat prima poziþie la fiecare rundã a alegerilor europarlamentare, social-democraþii plasându-se de fiecare datã pe poziþia a doua.1 Pierderea întâietãþii a marcat alunecarea treptatã a stângii democratice europene într-o crizã care ameninþã în mod foarte serios sã arunce poate cea mai importantã formaþiune politicã de pe continent în perioada postbelicã într-o irelevanþã totalã. Eugen GABOR DrD Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 33 Sondajele de opinie sugereazã cã la alegerile europarlamentare din mai 2019, pentru prima datã în istorie, cele douã familii politice nu vor mai reuºi sã obþinã suficiente fotolii pentru a avea împreunã majoritatea în PE.2 Declinul lor a coincis cu marea crizã economicã ºi finan- ciarã începutã în 2008. Felul în care social-democraþii ºi popularii au ales sã gestioneze pro- blemele create de recesiune este unul din motivele care au stat la baza ascensiunii curentului populist. În cazul social-democraþilor, politicile aplicate în ultimul deceniu au reuºit sã erodeze în mod substanþial bazinul electoral al acestora3. Aceste politici au avut prea puþine în comun cu tradiþia social-democratã postbelicã, stând sub semnul transformãrilor ideologice suferite de stânga europeanã în deceniile de dupã prãbuºirea Zidului Berlinului. Transformãrile la care mã refer ºi-au avut originea în dezbaterile doctrinare de la nivelul principalelor partide de stânga din Europa Occidentalã ºi s-au extins treptat la toate formaþiunile care compun Partidul So- cialiºtilor Europeni (PSE). Nu au fãcut excepþie nici grupãrile din Europa Centralã ºi de Est, moºtenitoare ale partide- lor-unice din perioada comunistã, care au încercat dupã 1990 sã se legitimeze din punct de vedere democratic prin accederea la marea familie social-democratã europeanã. Astfel, moder- nizarea acestor formaþiuni a presupus ºi acceptarea a ceea ce în literatura de specialitate a de- venit cunoscut sub numele de „a treia cale”. În lucrarea de faþã îmi propun sã explic ce înseamnã aceastã a treia cale, ºi sã analizez ma- niera în care partidele social-democrate din România ºi Ungaria au preluat-o în anii 2000. Tot- odatã, voi analiza ºi efectele pe care aceastã preluare le-a avut asupra celor douã formaþiuni, atât din punct de vedere al politicilor aplicate în anumite domenii, cât ºi din punct de vedere al performanþelor electorale. II. Centrul: de la Schlesinger la Giddens Dupã 1945, când extrema dreaptã arãtase întregii lumi efectele devastatoare pe care le poate avea acapararea de cãtre ea a procesului decizional de la nivel politic, iar extrema stângã ameninþa sã îºi extindã influenþa pe întreg continentul european, mai mulþi autori au început sã susþinã cã sub umbrela noþiunii de centru pot fi aºezate toate forþele politice care îºi demon- streazã ataºamentul faþã de valorile democraþiei liberale. Unul dintre aceºti autori este istoricul american Arthur M. Schlesinger Jr. . Schlesinger a publicat în 1949 lucrarea intitulatã „Centrul Vital”, în care argumenteazã cã adevãrata falie ce divizeazã politic lumea postbelicã nu mai este cea dintre grupãrile de stân- ga ºi cele de dreapta, ci dintre cele fidele ideii de libertate ºi cele totalitare. Autorul acordã în paginile cãrþii sale o importanþã sporitã felului în care preºedintele american Roosevelt a mo- delat societatea dupã 1933, considerând cã exemplul oferit de acesta demonstreazã cã pro- bleme caracteristice democraþiilor capitaliste pot fi depãºite ºi în absenþa recurgerii la soluþii extremiste. În accepþiunea lui, diferenþele dintre SUA ºi URSS scot în evidenþã cel mai bine diferenþele dintre efectele politicilor centriste ºi efectele politicilor radicale. În perioada în care Schlesinger îºi publica lucrãrile, mãsurile economice ºi sociale ale gu- vernelor din democraþiile occidentale, stãteau, în bunã mãsurã, indiferent de coloratura ideo- logicã a acestora, sub semnul filosofiei intervenþioniste keynesiene. Începând cu anii 1970 însã, centrul de greutate al spectrului politic va începe sã revinã treptat spre dreapta. Conservatorii vor începe sã domine din nou bãtãlia ideilor, lucru care se va rãsfrânge în mod evident ºi 34 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 34 asupra practicii politice. Se va intra astfel într-o nouã erã, pe care unii o eticheteazã drept ne- oliberalã, care presupune demantelarea reglementãrilor care aveau drept scop menþinerea co- eziunii sociale ºi încercarea eliminãrii cvasi-totale a statului din gestionarea economiei ºi a domeniului financiar.4 Acesta este contextul în care în anii 1990 începe procesul de reformare a social-democraþiei europene, proces ce duce la apariþia celei de-a treia cãi, modificând felul în care este înþeles conceptul de „centru politic”. Dacã pentru Schlesinger centrul era spaþiul pe care adepþii de- mocraþiei liberale trebuiau sã îl protejeze în faþa asalturilor fasciste ºi comuniste, pentru doc- trinari precum Anthony Giddens centrul este zona care trebuie sã fie oaza unei construcþii ce abandoneazã nu doar filosofia neoliberalã, ci ºi filosofia keynesianã specificã social-democra- þiei postbelice. Giddens, un sociolog britanic, a publicat în 1997 cartea intitulatã „A treia cale. Reînnoirea social-democraþiei”. Aici el pledeazã pentru o modernizare a doctrinei social-democrate. Con- form lui Giddens, noile realitãþi economice, sociale ºi geopolitice necesitã idei inovative, cele vechi nefiind compatibile cu o lume în care ritmul schimbãrilor creºte în mod constant. În mod evident, a treia cale în teorie respinge ºi neoliberalismul ºi dereglementãrile al cãror avocat este acest curent. Doctrina pune un mai mare accent pe ideea de comunitate decât dreapta, însã nu ezitã sã preia câteva teme ºi valori caracteristice mai degrabã conservatoris- mului. Centrismul lui Giddens considerã cã responsabilitatea individualã este foarte importan- tã pentru progresul societãþii, crede cã sistemul de protecþie socialã îi transformã pe beneficiari în dependenþi, ºi este adeptul recurgerii la privatizãri pentru a creºte calitatea diferitelor tipuri de servicii.5 O asemenea imagine de ansamblu ne aratã cã a treia cale se îndepãrteazã într-ade- vãr de marxism ºi keynesianism, însã rãmâne periculos de aproape de neoliberalism.6 Viziunea lui Giddens a fost transpusã în practicã atât de premierul britanic Tony Blair (1997–2007), cât ºi de alþi lideri social-democraþi occidentali, printre care Bill Clinton ºi Gerhard Schroder.7 În Marea Britanie, Blair nu rupe legãturile cu moºtenirea politicã lãsatã de liderul conservator Margaret Thatcher, el doar „pictând” o faþã mai umanã ºi socialã pe aceastã moºtenire compusã din privatizãri, austeritate ºi dereglementãri ce au avut un cost social ex- trem de ridicat.8 Blair ºi Schroder au publicat împreunã în iunie 1998 un document intitulat „Europa: A treia cale/Noul centru”. Aici cei doi susþin cã majoritatea cetãþenilor nu mai acordã atenþie dogmelor învechite ale stângii ºi dreptei, ºi considerã cã pe cale de consecinþã social-democraþii trebuie sã îºi modifice discursul ºi abordarea în aºa fel încât oferta lor electoralã sã fie în continuare atractivã pentru aceºti oameni.9 Toate aceste idei s-au dovedit a fi contagioase pentru aproape întreaga stângã democraticã europeanã, incluzând aici ºi partidele social-democrate din Europa Centralã ºi de Est. Blair, Schroder ºi Clinton au reprezentat modele pentru mai mulþi lideri din aceastã regiune. În cele ce urmeazã ne vom îndrepta atenþia asupra a douã þãri din aceastã parte a continentului: Româ- nia ºi Ungaria. Mai sus am arãtat cum dupã 1945 social-democraþii occidentali erau caracte- rizaþi de keynesianism economic ºi de combaterea discursurilor care pledau pentru preluarea oricãrui tip de totalitarism. Pentru a putea înþelege mai bine care era bagajul doctrinar pe care îl purta stânga româneascã ºi maghiarã în momentul intrãrii în contact cu filosofia celei de-a treia cãi, este necesar sã prezint pe scurt evoluþia „îngheþurilor” ºi „dezgheþurilor” ideologice ale regimurilor comuniste din cele douã þãri. decembrie 2018 35Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 35 III. Amprenta trecutului: social-democraþii români ºi maghiari ºi moºtenirea comunistã Într-un studiu publicat în 2001, ºi intitulat „Strategiile Organizaþionale ale Partidelor Co- muniste în Europa Centralã ºi de Est, 1945-1989”, politologul american de origine polonezã Anna Gryzmala-Busse analizeazã felul în care partidele-unice au evoluat în cei 44 de ani, ºi cum a fost influenþatã soarta lor de maniera în care liderii lor s-au raportat la proiectele refor- matoare. Ea argumenteazã cã în postcomunism sunt preluate o serie de norme ºi practici po- litice specifice vechiului regim.10 Astfel, adaptarea continuatoarelor partidelor comuniste la noul sistem politic este mai uºoarã decât ar pãrea la prima vedere. Gradul de adaptabilitate este influenþat însã în foarte mare mãsurã de gradul de flexibilitate ideologicã pe care l-au avut elitele comuniste. Autoarea considerã cã urmaºele formaþiunilor comuniste care au fost pie- trele de temelie ale unor regimuri care au permis un grad mai mare de liberalizare au perfor- mat electoral în anii tranziþiei; urmaºele partidelor care au considerat dogma ca fiind prioritarã nu au reuºit sã se descurce prea bine în alegerile de dupã 1989.11 Gryzmala-Busse s-a concentrat în analizele ei pe douã componente ale strategiei organiza- þionale: gradul de saturare a societãþii cu organizaþii de partid ºi tacticile de recrutare a noi membri.12 Ea susþine cã partidele care au încercat sã sufoce societatea prin extinderea filialelor ºi care au fost reticente în a atrage membri cu vederi diferite de cele ale leadershipului au fost mai predispuse la eºec în încercarea de a supravieþui dupã sfârºitul Rãzboiului Rece.13 Cercetarea se referã doar la Polonia, Cehoslovacia ºi Ungaria. România nu este sub aria de acoperire a acesteia, însã o privire aruncatã asupra istoriei comunismului din þara noastrã ne poate arãta cum a fluctuat de-a lungul timpului flexibilitatea ideologicã a regimului. Instaurarea comunismului în România s-a produs prin ceea ce politicianul comunist (ulte- rior deþinut politic) Belu Zilber numea „socialism prin descãlecat”.14 La sfârºitul rãzboiului, Partidul Comunist din România avea doar în jur de 1000 de membri. Preluarea puterii de cãtre acesta s-a putut face doar cu ajutorul sovieticilor. Imediat dupã 1945 a devenit evidentã intenþia liderilor comuniºti de a satura societatea cu organizaþii de partid. Dacã în momentul loviturii de stat de pe 23 august 1944 PCdR era for- maþiunea marxistã din Europa Centralã ºi de Est cu cei mai puþini membri, în 1947 ea numãra deja 710.000 de aderenþi.15 În ceea ce priveºte tacticile de recrutare, în primii ani ai regimului accentul a fost pus pe persoanele vãzute ca având o origine socialã „sãnãtoasã”. Atunci când dupã moartea lui Stalin din martie 1953 are loc o relativã rãcire a relaþiilor dintre Bucureºti ºi Moscova, ea nu este sinonimã cu un început de liberalizare a regimului comunist autohton. Din contrã, opoziþia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej faþã de directivele venite de la Kremlin era ali- mentatã tocmai de dorinþa de a opri exportarea în România a procesului de destalinizare pe care Nikita Hruºciov ºi colaboratorii lui îl implementau în URSS. În acest context, unele persoane din conducerea Partidului Muncitoresc Român (PMR) l-au contestat pe Gheorghiu-Dej, fãrã sorþi de izbândã însã. Aceastã „revoltã” însã nu trebuie con- fundatã cu o încercare de flexibiliza din punct de vedere doctrinar regimul.16 Relevantã pen- tru încremenirea în stalinism a liderului PMR este ºi maniera în care a acþionat dupã ce în 1958 se produce retragerea trupelor sovietice din România. Acest eveniment a adus cu sine un nou val de arestãri ºi de procese politice.17 La începutul anilor 1960 falia dintre Bucureºti ºi Moscova se adânceºte, ºi se creeazã condiþiile pentru o efemerã ºi limitatã „liberalizare” a co- munismului românesc. Principalul motiv de disputã este reprezentat de încercarea sovieticilor 36 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 36 de a impune transformarea economiei româneºti într-una preponderent agricolã. Un asemenea demers este respins de reprezentanþii PMR, care vor publica în 1964 o declaraþie în care susþin cã independenþa ºi suveranitatea României trebuie respectate.18 În mod evident, „revolta” comuniºtilor români faþã de Kremlin nu a avut amploarea sau substanþa revoltei care se produsese în Ungaria, sau a celei care urma sã se producã în 1968 în Cehoslovacia. Cu toate acestea, ea a ridicat semne de întrebare cu privire la adevãrata identi- tate doctrinarã a PMR, existând o continuã ambiguitate în jurul acesteia. În anii 1950 Gheorghe Gheorghiu-Dej optase pentru prezervarea stalinismului cu scopul de a-ºi menþine controlul asu- pra partidului ºi þãrii. În anii 1960, atât Gheorghiu-Dej, cât ºi mai ales succesorul lui, Nicolae Ceauºescu, aveau sã ia anumite mãsuri mai puþin dogmatice urmãrind acelaºi scop. Astfel, vor exista politici care vor fi mai permisive cu iniþiativa privatã, ºi deþinuþii politici vor fi eliberaþi, renunþându-se aproape complet la teroarea caracteristicã primilor ani ai regimului. Nu vom asista însã la o modificare fundamentalã a naturii comunismului românesc. Strategia organiza- þionalã a partidului de controlare a societãþii prin saturarea ei se va menþine. În ceea ce priveºte tacticile de recrutare a membrilor, nu va fi menþinutã intransigenþa referitoare la respingerea celor care nu proveneau din rândurile proletariatului sau ale þãrãnimii, însã nici nu se va re- nunþa complet la tradiþia antiintelectualã a formaþiunii.19 Începutul sfârºitului pentru acest „dezgheþ” ideologic se produce în 1971, dupã o vizitã a lui Ceauºescu în Coreea de Nord, unde acesta este impresionat de modelul care avea cultul per- sonalitãþii drept componentã centralã.20 În urmãtorii 18 ani, Ceauºescu va duce la capãt proce- sul de transformare a regimului într-unul naþional-comunist, cu semnificative componente sta- liniste (mai ales pe plan economic).21 Trãgând linie, putem concluziona cã potrivit teoriei Annei Gryzmala-Busse, succesoarea PCR ar fi trebuit sã aibã dificultãþi în a obþine rezultate pozitive la confruntãrile electorale de dupã 1989. Înainte de a observa de ce aceastã ipotezã nu este validã, ºi cum este infirmarea ei influenþatã de doctrina third way, trebuie sã aruncãm o privire ºi asupra evoluþiei ideologice a regimului comunist de la Budapesta. În Ungaria, ca ºi în România, comunismul este un produs de import. La alegerile din 1945, Partidul Comunist Maghiar (MKP) obþine doar 16,9% din voturi.22 Totuºi, formaþiunea era mai numeroasã decât cea româneascã înainte de rãzboi, dar în perioada 1945–1947 ea nu îºi sporeºte membri într-un ritm la fel de alert ca PCdR.23 În 1948, 12,3% din populaþia adultã a Ungariei fãcea parte din partidul-unic.24 Procentul nu este unul foarte mare, ºi, aºa cum vom vedea mai jos, va scãdea semnificativ de-a lungul timpului. În primii ani ai regimului, în ceea ce priveºte tacticile de recrutare a membrilor, de regulã cei care nu aveau originea socialã potrivitã întâmpinau dificultãþi semnificative. Cu toate aces- tea, formaþiunea era suficient de tolerantã cu viziunile divergente încât sã permitã existenþa în sânul ei a unui grup care avea sã devinã vârful de lance al Revoluþiei din 1956. Acest eveniment marcheazã sfârºitul stalinismului în Ungaria.25 Chiar dacã obiectivele lui, precum revenirea la pluripartidism sau pãrãsirea Pactului de la Varºovia, nu sunt îndeplinite din cauza intervenþiei sovietice, faptul cã chiar ºi temporar un guvern dintr-o þarã comunistã a încercat sã atingã ase- menea þeluri ne aratã cã atât societatea cât ºi clasa politicã maghiarã erau mai deschise la ideea de reformã decât societatea ºi clasa politicã din România. „Restauraþia” de dupã înãbuºirea revoltei nu a presupus nici pe departe revenirea la status- quo-ul ultimului deceniu. János Kádár, va coordona un regim ce treptat va oferi din ce în ce mai multe semne de renunþare la dogmatism. O schimbare foarte importantã faþã de epoca sta- decembrie 2018 37Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 37 linistã poate fi observatã în ceea priveºte procesul de selecþie a cadrelor (accent mai mare pe birocraþi ºi tehnocraþi).26 Notabilã este ºi scãderea semnificativã a procentului adulþilor ma- ghiari care erau membri ai partidului-unic.27. Astfel, dacã privim faptele cu ajutorul lentilei pe care ne-o oferã Gryzmala-Busse, imaginea de ansamblu este completã ºi clarã: regimul comu- nist a fost unul destul de reformist, ceea ce a avut ca efect secundar ºi sporirea gradului de adaptabilitate al succesorului partidului-unic la democraþia liberalã ºi economia de piaþã. Gryzmala-Busse ºi-a publicat lucrãrile citate în studiul de faþã la începutul anilor 2000, când filosofia third way se confunda cu social-democraþia, ºi pe întreg continentul european multe partide social-democrate se aflau la guvernare. În deceniul anterior ea fusese martora unor succese remarcabile ale social-democraþilor din Ungaria ºi Polonia. În acel moment con- cluziile cercetãrilor pe care le-a fãcut pãreau mai mult decât plauzibile. În capitolele urmãtoare vom încerca sã înþelegem dacã existã vreo legãturã între pivotarea ideologicã a stângii euro- pene spre centru ºi infirmarea teoriei Annei Gryzmala-Busse de cãtre scorurile obþinute de so- cial-democraþii români ºi maghiari la alegerile din acest secol. IV. Partidul Social Democrat (PSD) ºi cea de-a treia cale Înainte de a analiza procesul de preluare de cãtre PSD a doctrinei third way, este necesar sã observãm evoluþia formaþiunii în anii 1990. Spre deosebire de Polonia ºi Ungaria, unde par- tidele comuniste ºi-au schimbat numele ºi identitatea ideologicã în urma unor congrese, în România nu existã o continuitate directã între partidul-unic ºi social-democraþi. Din contrã, formaþiunea care ºi-a asumat social-democraþia ca doctrinã, înfiinþatã în februarie 1990 sub nu- mele de Frontul Salvãrii Naþionale (FSN), îºi avea originea în structura care preluase puterea în zilele Revoluþiei din 1989.28 Cu toate acestea, continuitatea indirectã este indiscutabilã. Aceasta se manifestã atât la nivelul cadrelor, cât ºi la anumite aspecte ce þin de practica politicã.29 FSN înregistreazã un succes electoral major la alegerile de pe 20 mai 199030, contrazicând ipoteza conform cãreia succesoarele partidelor comuniste închistate din punct de vedere doc- trinar sunt condamnate la eºec în mediul necunoscut al tranziþiei. Convenþia Naþionalã a FSN din martie 1991 este primul eveniment la care se încearcã o clarificare a subiectului identitãþii ideologice a partidului. Astfel, se afirmã despre Front cã este un: „…partid de centru-stânga, cu o doctrinã social-democratã.”31 Felul în care formaþiunea se raporta la respectarea drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti punea sub semnul întrebãrii veridicitatea acestei auto-caracterizãri. Lucrurile nu era suficient de clare nici atunci când venea vorba de politicile economice ºi sociale care trebuiau aplicate: în FSN se confruntau mai multe tabere, cu viziuni diferite. Confruntarea acestora, care oarecum simplist era etichetatã drept una dintre conservatori ºi reformatori, va duce în primãvara lui 1992 la scindarea FSN. Chiar dacã din punct de vedere juridic continuatorul FSN va fi Partidul Democrat (PD) con- dus de Petre Roman (liderul aºa-zisului grup reformist), noi ne vom îndrepta atenþia în contin- uare asupra Partidului Democraþiei Sociale din România (PDSR), grupare ce a preluat o bunã parte din demnitarii FSN32, ºi a fost vãzutã la nivelul opiniei publice ca succesoarea Frontului mai ales pentru cã era condusã în mod informal de liderul-fondator al acestuia, preºedintele României Ion Iliescu. PDSR, care în primele luni de existenþã a purtat numele de Frontul Democrat al Salvãrii Naþionale (FDSN), îºi asumã identitatea doctrinarã social-democratã.33 38 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 38 Avem astfel în România anului 1992 douã formaþiuni politice care se considerau a fi so- cial-democrate. Prima, condusã de Petre Roman, nu era îndepãrtatã ca viziune de liniile direc- toare pe care peste câþiva ani Anthony Giddens le va seta curentului third way. Roman punea foarte mare accent pe privatizãri ºi pe reducerea rolului jucat de stat în economie, considerând încã din 1990 cã þara nu se aflã într-o fazã politicã, ci într-una tehnocratã în care specialiºtii trebuiau sã gãseascã cele mai bune soluþii pentru a conecta þara economic (ºi nu numai) la Ves- tul Europei.34 Cea de-a doua, condusã de Ion Iliescu, nu era contaminatã de fundamentalismul pieþei libere, dar nici nu demonstrase cã merita cu prisosinþã sã fie consideratã social-demo- cratã. În partid existau într-adevãr persoane cu valori de stânga, ºi se acorda atenþie reducerii costurilor sociale ale reformelor, însã asta, la fel ca în anii comunismului, nu din cauza unei viziuni ideologice foarte clare, ci din cauza unor calcule legate de pãstrarea puterii. Alegerile parlamentare ºi prezidenþiale din 1992 sunt câºtigate de FDSN, care va fi princi- palul partid de guvernãmânt în perioada 1992-1996. Formaþiunea va colabora însã o bunã parte a acestei perioade, cu grupãri radicale de dreapta.35 Pe de altã parte însã, în intervalul amintit au loc ºi evoluþii care deschid calea spre compatibilizarea PDSR cu standardele necesare pen- tru accederea în familia socialistã europeanã. Modernizarea partidului, care va fi sinonimã cu adoptarea celei de-a treia cãi, poate începe doar în momentul în care liderii lui îºi asumã drept þel primordial integrarea euro-atlanticã a României. Acest lucru se întâmplã pe 21 iunie 1995, odatã cu adoptarea „Declaraþiei de la Snagov”.36 Important pentru creºterea respectabilitãþii PDSR ºi a liderilor sãi în ochii reprezentanþilor social-democraþiei occidentale a fost ºi felul în care s-a produs alternanþa la putere din 1996. Dupã ce opoziþia a câºtigat alegerile37, tranziþia s-a produs paºnic, fãrã nici un fel de turbulenþe. Era PDSR-ul anului 1996 mai apropiat de imaginea unui partid social-democrat occidental postbelic decât FDSN-ul anului 1992 sau FSN-ul anului 1990? Cu siguranþã da. Însã progre- sele care au fost fãcute nu au fost suficient de solide ca sã ne permitã sã tragem concluzia cã identitatea doctrinarã a formaþiunii era ºi în realitate cea de pe hârtie.38 Ion Iliescu susþine cã el dorise sã implementeze în România modelul social-democrat suedez.39 Nu este exclus ca asta sã fi fost într-adevãr intenþia lui. Cert este însã cã ea nu a fost concretizatã. În 1997 Ion Iliescu preia în mod formal conducerea partidului, ºi încearcã sã îl transforme în aºa fel încât sã fie concomitent atractiv pentru electorat pe plan intern ºi suficient de onor- abil pe plan extern pentru ca stânga occidentalã sã îl vadã drept un potenþial partener. Princi- palul lui colaborator în acest demers va fi Adrian Nãstase.40 Nãstase se va axa pe cultivarea re- laþiilor externe ale partidului, încercând sã îi faciliteze accederea în Internaþionala Socialistã (IS) ºi Partidul Socialiºtilor Europeni (PSE). Eºecurile coaliþiei de guvernare cu o componenþã preponderent de centru-dreapta din pe- rioada 1996-2000 vor facilita revirimentul electoral al PDSR. Totuºi, pentru a îºi îndeplini ºi cel de-al doilea obiectiv menþionat la începutul paragrafului anterior, social-democraþii vor tre- bui ºi sã îºi asume responsabilitatea pentru câteva din erorile comise în trecut. Acest lucru e fãcut în oferta electoralã publicatã de partid la începutul campaniei electorale din toamna lui 2000. O primã greºealã menþionatã are legãturã cu ritmul lent în care au fost fãcute priva- tizãrile. Privind retrospectiv cei 7 ani în care s-au aflat la putere, social-democraþii considerã cã au fãcut prea puþine privatizãri, iar în cazul celor realizate procesul a fost unul anevoios. Putem observa aici tipul de logicã ce caracterizeazã filosofia third way: sectorul public trebuie sã fie cât mai restrâns, iar rolul statului în economie cât mai diminuat. decembrie 2018 39Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 39 Toatã aceastã încercare de cosmetizare a imaginii partidului, cosmetizare dublatã ºi de mo- dificarea substanþei doctrinare a acestuia, este nu doar inspiratã de curentul third way/neu mitte, ci este ºi proiectatã în coordonare cu reprezentanþi ai acestuia.41 Desigur, ar fi o exagerare sã afirmãm cã în 2000–2001 PDSR devenise deja un partid complet aliniat la liniile trasate de Giddens. Însã e evident cã procesul de aliniere începuse, ºi acest lucru îmbunãtãþea semnifica- tiv ºansele de integrare europeanã ale formaþiunii. PDSR câºtigã alegerile din toamna lui 2000, iar confruntarea din turul secund al preziden- þialelor este evenimentul care conferã pe deplin legitimitate democraticã formaþiunii ºi liderului ei, atât în ochii adversarilor interni, cât ºi în ochii potenþialilor parteneri externi.42 La începutul anilor 1990, FSN pãrea unul din principalele obstacole în calea democratizãrii României. În toamna lui 2000, PDSR era „…singura miºcare politicã capabilã sã stãvileascã ascensiunea electoralã a extremismului.”43 Noul guvern, unul minoritar al PDSR condus de Adrian Nãstase, va fi învestit ºi cu spriji- nul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR). UDMR fãcusese parte din coa- liþia guvernamentalã din perioada 1996-2000, ºi colaborase în mod constant înainte de 1996 cu opoziþia anti-FSN/FDSN/PDSR. Faptul cã acum decisese sã colaboreze cu social-democraþii constituia bifarea unui nou punct de pe lista cu cerinþele ce trebuiau îndeplinite în vederea aderãrii la PSE. Încã din 1993 socialiºtii europeni subliniaserã cã respectarea drepturilor mi- noritãþilor naþionale ºi colaborarea cu acestea reprezintã o condiþie sine qua non pentru un ver- itabil partid al stângii democratice.44 Unul din paºii finali spre acceptarea partidului în IS ºi PSE a fost fãcut în vara lui 2001, odatã cu fuziunea PDSR-ului cu Partidul Social-Democrat Român (PSDR). PSDR, partid is- toric, fusese reînfiinþat în ianuarie 1990, ºi era formaþiunea care se considera continuatoarea tradiþiei social-democrate interbelice ºi antebelice.45 Începând cu 1991, formaþiunea se va alã- tura mai multor alianþe politice. În primã fazã va deveni parte a Convenþiei Democrate Române (CDR), structurã a forþelor de dreapta. Într-o a doua fazã, PDSR va forma o nouã alianþã, de data aceasta cu PD, partidul lui Petre Roman, ºi astfel va fi parte a coaliþiei de guvernare din perioada 1996-2000. Conflictele care au mãcinat aceastã coaliþie vor deschide calea spre o re- orientare de tipul celei pe care am vãzut-o ºi la UDMR, ºi în cele din urmã, pe 16 iunie 2001, PDSR ºi PSDR fuzioneazã, formând Partidul Social-Democrat (PSD)46, nume care e pãstrat pânã astãzi. Lideri ai PSDR care fuseserã în exil în Europa Occidentalã colaboraserã cu socialiºtii eu- ropeni ºi înainte de 1989.47 Astfel, dupã 1989 partidul devenise automat membru asociat al PSE, ºi facilitase acceptarea PD-ului în familia politicã a socialiºtilor, În 2001, el va juca un rol similar ºi pentru formaþiunea lui Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase, transferându-i statutul de membru asociat al PSE.48 Pentru PSD, perioada 2001–2004 este marcatã de tensiuni între Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase. Ca ºi la începutul anilor 1990, Iliescu este cel care este reticent atunci când vine vorba de aplicarea unor reforme care limiteazã posibilitatea statului de a interveni în economie, în timp ce premierul este susþinãtorul entuziast al acestora. Chiar dacã preºedintele ºi câþiva din consilierii lui vor încerca sã tempereze propunerile de facturã neoliberalã, majoritatea acesto- ra vor fi puse în practicã. Politicile guvernamentale vor reuºi sã alimenteze o creºtere eco- nomicã solidã ºi sustenabilã, însã în acelaºi timp reducerea sectorului public ºi fetiºizarea ini- þiativei private ºi a investiþiilor strãine sunt dublate de numeroase scandaluri de corupþie care erodeazã treptat încrederea electoratului în Nãstase ºi PSD. 40 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 40 Poate cel mai important conflict între Iliescu ºi Nãstase legat de politicile economice ºi fis- cale s-a desfãºurat în 2003, când ministrul finanþelor de la acea datã, Mihai Tãnãsescu, a pro- pus, cu acordul premierului, renunþarea la taxarea progresivã ºi implementarea unei cote unice de impozitare. Modificarea a fost abandonatã abia în urma insistenþelor lui Iliescu.49 În mod ironic, înfrângerea lui Adrian Nãstase în turul al doilea al alegerilor prezidenþiale din 2004 va deschide calea unei guvernãri care în 2005 va introduce cota unicã de 16%.50 PSD se plasase pe primul loc la parlamentare, însã pierderea fotoliului de la Cotroceni va fi sinonimã cu reve- nirea dreptei la putere. Revenit în opoziþie, PSD va trece în 2005 printr-o serie de transformãri care vor definitiva preluarea de cãtre partid a doctrinei third way. La Consiliul PSE de la Viena din iunie 2005, social-democraþii români vor fi acceptaþi ca membrii cu drepturi depline. La acea datã ei aveau deja o nouã conducere, în urma Congresului din luna aprilie. Dupã înfrângerea de la prezi- denþiale, Adrian Nãstase renunþase la ºefia partidului, astfel cã pentru aceastã poziþie s-au con- fruntat Ion Iliescu ºi Mircea Geoanã. Iliescu este învins51, iar înfrângerea lui este sinonimã cu o ºi mai pronunþatã abandonare de cãtre partid a viziunii care favoriza intervenþia statului în economie ºi planificarea strategicã.52 Mircea Geoanã a publicat în 2008 o carte, intitulatã „Modelul social românesc”, a cãrei pre- faþã a fost semnatã chiar de Anthony Giddens. Apariþia volumului a fost precedatã de o dez- batere organizatã la Bucureºti la care Giddens ºi Geoanã au vorbit tocmai despre cum a treia cale, adaptatã la realitãþile româneºti, poate duce la succese electorale pentru social-democraþi în viitor.53 Mircea Geoanã a avansat de-a lungul timpului ºi propuneri care pot fi considerate a fi mai degrabã social-democrate decât centriste, cum ar fi revenirea la impozitarea progresivã.54 Un asemenea demers nu intra în contradicþie cu preceptele celei de-a treia cãi. El reprezenta însã totuºi un pas înapoi de la filosofia fiscalã neoliberalã a guvernãrii Nãstase. Per total însã, viziu- nea lui Geoanã nu era în mod fundamental diferitã de cea a unuia din colaboratorii sãi, sociolo- gul clujean Vasile Dâncu. Dâncu afirma în 2008 urmãtoarele: „Stânga ar trebui sã-ºi schimbe metoda, modul de gândire, modelele de acþiune, concepþia despre stat ºi piaþã dar ºi un nou alt tip de raporturi cu cetãþenii. Stânga tradiþionalã se ocupa de reglementãri, de naþionali- zãri, punea taxe ºi cheltuia pe protecþie pasivã. Acum e nevoie de adaptãri mai subtile la o rea- litate schimbatã.”55 Schimbarea reþetei doctrinare nu a adus însã cu sine ºi revirimentul electoral al partidului, Geoanã având în fruntea PSD 6 înfrângeri electorale consecutive.56 Sigur, din punct de vedere strategic adoptarea celei de-a treia cãi reprezintã în mod evident o respingere a tradiþiei social- democrate postbelice. Din punct de vedere tactic, poate însã cã o coordonare doctrinarã cu Oc- cidentul pãrea soluþia potrivitã pentru modernizarea unui partid care în anii 1990 întâmpinase dificultãþi în a se legitima din punct de vedere democratic. Iar eºecul filosofiei third way nu avea sã devinã evident decât dupã marea crizã economicã ºi financiarã începutã în 2008. Cu toate acestea, în perioada 2005-2008 existau semnale cu privire la acest eºec care în 2000, anul în care Adrian Nãstase începuse sã colaboreze cu social-democraþii germani, nu existau.57 Eºecurile electorale l-au costat în cele din urmã pe Mircea Geoanã funcþia de preºedinte al PSD. La Congresul partidului din februarie 2010, Geoanã este învins de cãtre Victor Ponta (37 de ani), absolvent de Drept, fost procuror ºi ministru. Ponta a fost susþinut în cursã de o coa- liþie ad-hoc destul de eclecticã din punct de vedere doctrinar, care îi includea pe mentorul sãu politic Adrian Nãstase, pe fostul preºedinte Ion Iliescu, dar ºi pe mulþi dintre cei care facili- decembrie 2018 41Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 41 taserã victoria lui Geoanã din 2005.58. El declarase în repetate rânduri cã Tony Blair este mo- delul lui politic ºi cã este convins cã replicarea acestui model în România va fi încununatã de succes. De altfel el s-a întâlnit în repetate rânduri atât cu Blair, cât ºi cu Peter Mandelson.59 Ponta devine premier în mai 2012, ocupând aceastã funcþie pânã în noiembrie 2015 (PNL participã la guvernare doar pânã în martie 2014). Foarte important ºi grãitor este faptul cã în cei trei ani ºi jumãtate în care conduce guvernul, el nu întreprinde nicio acþiune în vederea re- nunþãrii la cota unicã de impozitare de 16%. Refuzul de a reveni la taxarea progresivã reflectã un tip de atitudine ce prioritizeazã stabilitatea mediului de afaceri în faþa reducerii inegalitãþi- lor sociale. Aceeaºi logicã alimenteazã ºi decizia de reducere a taxei pe dividende de la 16% la 5%.60 Asemenea mãsuri vin sã întãreascã una din concluziile unui raport publicat de think- tank-ul „Democracy Institute”, concluzie conform cãreia reducerea fiscalitãþii, continuarea pri- vatizãrilor ºi reducerea cheltuielilor guvernamentale au reprezentat piloni ai guvernãrii Ponta.61 Trebuie menþionat faptul cã unele mãsuri de reducere a fiscalitãþii au avut un impact social pozitiv, fiind mai apropiate ca substanþã de programele social-democrate clasice decât de cele ale stângii „reformate” de Giddens, Blair ºi Schroder. Astfel, politici precum cele de reducere a Taxei pe Valoare Adãugatã (TVA) de la 24% la 20% (sau chiar 9% la anumite produse) au produs o reducere temporarã a preþurilor la bunuri ºi servicii care astfel au devenit mai acce- sibile pentru cei din pãturile sociale inferioare.62 În ceea ce priveºte educaþia, una din principalele probleme ale sistemului românesc de în- vãþãmânt este reprezentatã de subfinanþare. În 2008 partidele parlamentare semnaserã un acord prin care se angajau sã acorde anual minim 6% din PIB bugetului educaþiei.63 Niciun guvern nu a respectat însã ulterior acordul, cabinetele conduse de Victor Ponta nefãcând excepþie. Pro- centele alocate de acestea au fost urmãtoarele: 2,97%(2013), 3,09% (2014) ºi 3,24% (2015).64 Legat de sistemul universitar, o problemã serioasã, a cãrei rezolvare în mod normal ar fi trebuit sã reprezinte o prioritate pentru un guvern social-democrat, dar nu a reprezentat, este lipsa de echitate: „Chiar dacã România a trecut prin douã decenii de reformã în învãþãmân- tul superior asumându-ºi filosofia masificãrii educaþiei, învãþãmântul superior continuã sã fie o zonã mai puþin accesibilã pentru segmentele mai sãrace sau mai dezavantajate ale popu- laþiei. Îngrijorarea pentru echitate la nivel naþional este mai degrabã retoricã, fiind o compo- nentã insignifiantã înconjuratã de numeroase politici meritocratice ce vizeazã învãþãmântul superior.”65 În ceea ce priveºte sistemul de sãnãtate, întâlnim una din problemele pe care le-am putut observa ºi la educaþie: subfinanþarea. Acesta este unul din motivele pentru care medicii decid sã emigreze sau sã lucreze în mediul privat.66 În perioada 2012-2015 guvernele conduse de Ponta alocã anual bugetului sãnãtãþii aproximativ 5% din PIB, în condiþiile în care media la ni- velul UE era de 6.5%. În cei trei ani ºi jumãtate sunt luate însã ºi unele mãsuri cu un caracter social-democrat mai pronunþat. De exemplu, sunt redeschise 27 de spitale care fuseserã închise în perioada guvernãrii de dreapta, ceea ce faciliteazã accesul la servicii medicale al locuitorilor din mediul rural ºi din oraºele mici. Totodatã, executivul se opune schimbãrii sistemului de asigurãri medicale în sensul privatizãrii acestuia.67 În ceea ce priveºte alte politici sociale ale guvernului, Ponta ºi colaboratorii sãi au imple- mentat mãsuri care îi îndepãrteazã cel puþin parþial de spectrul neoliberal. Pensiile ºi salariile angajaþilor din sectorul public au fost mãrite, iar alocaþia pentru copii a fost dublatã, chiar dacã valoarea ei rãmâne extrem de redusã68. Salariul minim a fost ºi el majorat în etape succesive, însã, per total, aceste mãsuri au avut doar un impact limitat în ce priveºte scãderea ratei sãrã- 42 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 42 ciei ºi excluziunii sociale. Chiar dacã în Constituþie se declarã cã România este stat social69, realitatea contrazice aceastã afirmaþie, ºi asta ºi din cauza faptului cã în perioada 2012-2015 guvernele conduse de Victor Ponta au pendulat între politici centriste ºi politici social-demo- crate, nu de puþine ori neglijându-le pe acestea din urmã. Ieºirea social-democraþilor de la guvernare este facilitatã de pierderea de cãtre Ponta a ale- gerilor prezidenþiale din 2014. În programul electoral pe care îl publicase în campanie, liderul PSD fãcusese urmãtoarele precizãri: „ªansele economice de care se bucurã România trebuie direcþionate în mod special cãtre zonele ºi categoriile profund afectate de sãrãcie, pentru a le ridica nivelul de trai. Trebuie avut în vedere cã dezvoltarea economicã nu este un scop în sine, ea este indispensabilã României, dar trebuie pusã în slujba ºi în beneficiul cetãþenilor. Astfel, creºterea economicã trebuie direcþionatã, aºa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani, spre redu- cerea diferenþelor dintre cei bogaþi ºi cei sãraci ºi creºterea nivelului de trai pentru toþi.”70 În acelaºi context, el a susþinut cã doreºte „…promovarea unei Românii corecte, bazatã pe echi- tate socialã, pe solidaritate ºi dreptate…”71. Cu siguranþã s-ar putea scrie un studiu separat care sã analizeze care au fost principalele motive care au stat la baza înfrângerii lui Ponta de la prezidenþiale. Un astfel de studiu ar putea sã verifice veridicitatea urmãtoarei ipoteze: Ponta a pierdut ºi pentru cã atâta vreme cât a fost premier nu a acþionat viguros ºi decisiv în sensul atingerii obiectivelor sociale prezentate în paragraful anterior. Trãgând linie, putem spune cã social-democraþii români au fost succesori unui partid co- munist închistat din punct de vedere ideologic, nu au avut o identitate doctrinarã clarã în anii 1990, ºi cu toate acestea au obþinut succese electorale rãsunãtoare (1990, 1992), punând astfel sub semnul întrebãrii teoria Annei Gryzmala-Busse la care m-am referit în capitolul anterior. Acceptarea PSD în IS ºi PSE a fost dublatã de preluarea modelului third way, preluare ce a de- venit completã în 2005, odatã cu înfrângerea lui Ion Iliescu în alegerile interne. În epoca celei de-a treia cãi (epocã ce s-ar putea sã fie la final, având în vedere cã PSD se apropie din ce în ce mai mult de spectrul populismului central-est european prezent în Ungaria ºi Polonia), so- cial-democraþii au obþinut ºi victorii electorale (2012, 2016), dar ºi înfrângeri care au zguduit formaþiunea (2009, 2014). Una peste alta însã, PSD nu a cunoscut declinul majoritãþii partide- lor stângii europene, asta probabil ºi pentru cã politicile sociale pe care le-a aplicat au avut efecte mai pozitive pentru majoritatea populaþiei decât politicile sociale ale guvernãrilor de dreapta. V. Partidul Socialist Maghiar (MSZP) ºi cea de-a treia cale Ca ºi în cazul capitolului precedent, înainte de a vorbi despre debutul contactelor dintre so- cialiºtii maghiari ºi reprezentanþii miºcãrii third way, voi face o succintã prezentare a evoluþiei partidului în anii 1990. Aºa cum am amintit anterior, continuitatea dintre Partidul Comunist Maghiar (MKP) ºi Partidul Socialist Maghiar (MSZP) este una directã.72 Printre liderii MSZP regãsim persoane care au ocupat poziþii importante în regimul comunist: Imre Pozsgay73, Gyula Horn, Rezsõ Nyers ºi Miklos Németh. Primele alegeri la care participã MSZP sunt legislativele din martie-aprilie 1990.74 For- maþiunea obþine 10,89% din voturi. În cei patru ani de guvernare a dreptei (1990-1994), MSZP încearcã sã profite de exilarea în opoziþie pentru a se reorganiza, cãutând sã se adapteze din mers la noul context politic, economic ºi social decembrie 2018 43Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 43 Guvernul Forumului Democrat Maghiar (MDF) a fost condus într-o primã fazã de Jozsef Antall, apoi de Péter Boross. Sub conducerea lui Antall, guvernul a fost unul destul de stabil, o bunã parte a populaþiei susþinând reformele avansate de acesta, chiar dacã nu de puþine ori costul lor social era unul ridicat. Moartea lui Antall75 va eroda capitalul electoral al MDF, ali- mentând astfel revirimentul socialiºtilor. În momentul alegerilor parlamentare din 1994, formaþiunea socialistã era condusã de Gyula Horn. În campania electoralã partidul s-a declarat de acord cu faptul cã procesul de privatizare trebuia continuat ºi extins, dar, spre deosebire de MDF, SzDSz (liberali) sau Fidesz (partidul lui Viktor Orbán), a susþinut cã ritmul reducerii sectorului public ºi modalitãþile de atingere a acestui þel trebuiau adaptate în aºa fel încât ratele inflaþiei ºi ºomajului sã fie þinute sub con- trol. Horn a propus un pact social între guvern, sindicate ºi patronate, care sã seteze liniile di- rectoare în ceea ce priveºte evoluþia preþurilor, salariilor ºi conþinutul altor politici.76 În primii ani de existenþã, la fel ca FSN între 1990 ºi 1992, MSZP era împãrþit în douã tabere, prima mai „conservatoare”, mai favorabilã pãstrãrii unor elemente din etatismul ºi cen- tralismul anilor Rãzboiului Rece, cea de-a doua reformistã, mai favorabilã preluãrii complete a modelului economic occidental. Nu putem însã afirma cã gruparea reformistã era una în to- talitate neoliberalã. Ideea pactului social, care acorda un cuvânt important de spus atât guver- nului, cât mai ales sindicatelor, pornise din interiorul acestei grupãri. Foarte important este ºi faptul cã divergenþele dintre tabere nu au dus la o scindare de genul celei care în România a dus în 1992 la formarea FDSN. La urne, în mai 1994, situaþia a fost urmãtoarea: „…rezultatele electorale au condus la re- organizarea totalã a spectrului politic intern: socialiºtii au câºtigat 33% din suportul popular (dar. graþie legii electorale speciale care favoriza câºtigãtorii, au primit în final 54% din locurile din Parlament), în timp ce Forumul Democrat Maghiar a obþinut doar 12% din su- fragiile populare.”77 Chiar dacã deþineau 209 din cele 386 de locuri din Parlament, socialiºtii au decis sã formeze o coaliþie de guvernare cu liberalii. Asemenea soluþii erau gândite pentru cã ele arãtau cã o formaþiune ce avea rãdãcini într-un regim totalitar era capabilã sã funcþioneze în conformitate cu regulile pluripartidismului, ºi mai mult decât atât, era dispusã sã colaboreze cu grupãri ce aveau o coloraturã ideologicã diferitã. Filosofia executivului condus de Gyula Horn va avea ºi componente de naturã interven- þionistã ºi etatistã, apropiate ca substanþã de social-democraþia keynesianã, însã va reprezenta punctul de plecare ºi pentru o serie de politici cu un impact social profund negativ. În 1995 cabinetul a pus în practicã aºa-numitul pachet Bokros , pachet ce conþinea mãsuri de austeri- tate deosebit de severe: tãieri ale ajutoarelor sociale, creºteri salariale cu mult sub rata inflaþiei, introducerea unor taxe de ºcolarizare, continuarea reducerii sectorului public.78 Aceste mãsuri se presupune cã au salvat Ungaria de la faliment, ºi au contribuit la reluarea creºterii econo- mice.79 Ele au adâncit însã criza socialã ce afecta o bunã parte din populaþie încã din perioada guvernãrii anterioare. Ca ºi în cazul României, socialiºtii au clamat cã obiectivul lor este acela de a feri pãturile sociale defavorizate de efectele negative ale tranziþiei, însã au eºuat în atin- gerea acestui obiectiv, aplicând politici mai degrabã neoliberale decât social-democrate. Horn va avea mai mult succes pe plan extern, atât în funcþia de premier, cât ºi în funcþia de preºedinte al MSZP. În 1995 formaþiunea socialistã devine membru asociat al PSE. Relaþia dintre liderii stângii occidentale aflate în curs de reformare ºi cei ai stângii maghiare avea sã rãmânã excelentã în perioada urmãtoare.80 Compatibilitatea dintre cele douã pãrþi, atât din punct de vedere doctrinar cât ºi din punct de vedere al practicii politice, era mult mai mare decât în cazul relaþiilor dintre PSE ºi PDSR. 44 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 44 Principalul succes extern al lui Horn ca ºef al guvernului este reprezentat de acceptarea Ungariei ca membru NATO în 1997.81 Aici avem de-a face cu o nouã similaritate cu cazul românesc: succesoarele partidelor-unice din perioada comunistã, care nu de puþine ori (mai ales în România) au fost acuzate cã ar avea simpatii pro-ruse ºi ar fi dispuse sã cultive relaþi- ile cu Federaþia Rusã în dauna celor cu þãrile occidentale, sunt cele care asigurã integrarea eu- roatlanticã a celor douã þãri. În campania electoralã din 1998, Gyula Horn îºi axeazã discursurile pe faptul cã executivul condus de el reuºise sã repunã economia maghiarã pe picioare, oprise creºterea inflaþiei ºi obþi- nuse mai multe succese în politica externã. Principalul adversar al socialiºtilor s-a dovedit a fi Viktor Orbán, liderul Fidesz. Acesta ºi-a asumat ca obiective nu doar combaterea criminalitãþii ºi a corupþiei, ci ºi combaterea sãrãciei ºi reducerea ºomajului, þinte care în mod tradiþional sunt mai degrabã apanajul partidelor de stânga. În mai 1998, la urne MSZP obþine cel mai mare numãr de voturi , însã Fidesz ºi aliaþii lui vor avea din cauza felului în care este construit sistemul electoral cu 14 mandate parlamentare mai mult (148 versus 134). Declinul socialiºtilor este unul spectaculos, ei pierzând faþã de le- gislatura anterioarã nu mai puþin de 75 de poziþii. La fel de spectaculoasã este ºi ascensiunea formaþiunii lui Orbán, care va avea 128 de fotolii în plus. La doar 35 de ani (cel mai tânãr pre- mier maghiar din secolul 20), liderul Fidesz va prelua conducerea unei coaliþii guvernamen- tale din care mai fãceau parte FKgP (formaþiune a micilor proprietari agricoli) ºi MDF.82 În atare condiþii, Gyula Horn va renunþa la conducerea partidului, rãmânând un simplu membu al legislativului, ºi va fi înlocuit de cãtre László Kovács, un diplomat maghiar care ac- tivase în perioada comunistã ºi fusese ministru de externe în cabinetul Horn, ºi care avea sã ocupe o poziþie de comisar european între 2004 ºi 2010.83 Sub coordonarea lui va avea loc o temporarã reîntoarcere a formaþiunii spre o viziune mai etatistã, mai apropiatã de valorile ºi principiile social-democraþiei de dinainte de triumful curentului third way84. Revolta anti-neoliberalã a conducerii MSZP ia sfârºit brusc la congresul din iunie 2001 odatã cu nominalizarea drept candidat pentru funcþia de prim-ministru a lui Péter Medgyessy, fost ministru de finanþe în douã rânduri (1986-1987 ºi 1996-1998), care nu era membru de par- tid ºi care se declara a fi reprezentantul „centrului naþional”. Socialiºtii fuseserã adepþii auste- ritãþii între 1994 ºi 1998, dar îºi justificaserã acþiunile susþinând cã nu au avut încotro, fiind plasaþi cu spatele la zid de cãtre moºtenirea economicã lãsatã de guvernarea precedentã. Acum însã ei, prin alegerea lui Medgyessy, deschideau de bunãvoie calea spre altoirea social-demo- craþiei maghiare cu elemente liberale ºi conservatoare85, altoire ale cãrei efecte astãzi par a fi ireversibile. În campania electoralã din 2002 premierul Orbán, care spre finalul anilor 1980 ºi la în- ceputul anilor 1990 fusese exponentul unui curent anticomunist de facturã liberalã, a adoptat un discurs din ce în ce mai naþionalist, cu puternice accente populiste. De cealaltã parte, socia- liºtii s-au axat mai puþin pe construirea de proiecte alternative, concentrându-se pe criticarea lui Orbán ºi a derivelor sale.86 La urne, în aprilie 2002, atât MSZP cât ºi Fidesz vor obþine cu puþin peste 40%, demonstrând cã au monopolizat scena politicã maghiarã. Chiar dacã socia- liºtii vor avea cu aproape 60.000 de voturi în plus faþã de conservatori, formaþiunea lui Orbán va mai multe fotolii parlamentare, însã nu suficiente pentru a-i asigura majoritatea.87 Prin ur- mare MSZP revine la guvernare, formând, ca ºi în 1994, o coaliþie cu liberalii de la SZDSZ. Noul cabinet va fi condus de cãtre „reprezentantul centrului naþional”, Péter Medgyessy. Executivul va lua o serie de mãsuri menite sã repare daunele sociale produse de reformele precedentului guvern socialist: salariile personalului bugetar vor fi mãrite cu 50% ºi vor fi fã- decembrie 2018 45Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 45 cute creºteri ºi în ceea ce priveºte pensiile ºi indemnizaþiile pentru studenþi.88 Putem astfel vedea cã varianta maghiarã a celei de-a treia cãi era mai puþin neoliberalã decât varianta pe care am vãzut-o la Adrian Nãstase. Efectul pozitiv al acestor politici din punct de vedere al atragerii de capital electoral va fi însã atenuat de mai multe scandaluri care vor afecta stabili- tatea cabinetului. În 2004, Medgyessy va încerca sã îl înlocuiascã pe ministrul economiei (SZDSZ), ºi se va lovi nu doar de opoziþia liberalilor, ci ºi de opoziþia a unei pãrþi din MSZP. Acest conflict, declanºat de o serie de acuzaþii de corupþie la adresa liberalilor, va duce la demisia premierului. Noul ºef al executivului va fi un alt personaj cu rãdãcini politice în comunism, dar care în anii tranziþiei activase în mediul privat: Ferenc Gyurcsány. Gyurcsány, care în 2004 avea 43 de ani, era economist de profesie ºi în anii 1980 fusese unul din liderii organizaþiei de tineret a Partidului Comunist. În postcomunism a devenit un prosper om de afaceri, ºi a revenit în politicã în 2000, devenind membru al MSZP.89 În 2002 a devenit consilier al lui Medgyessy, apoi ministru al tineretului ºi sportului, poziþie de pe care va fi propulsat în 2004 în funcþia de premier. Ca ºi în cazul predecesorului sãu, el nu ocupã ºi funcþia de preºedinte al principalu- lui partid al coaliþiei de guvernare. La preluarea mandatului, Gyurcsány susþine cã vrea sã fie vectorul unei guvernãri curajoa- se realizate de o stângã încrezãtoare în forþele proprii. Concomitent, voci din partid susþin cã „MSZP ºi-a cãutat conducãtorul ideal ºi acum, în fine, l-a ºi gãsit.”90 De fapt însã, Gyurcsány, a cãrui „stângã încrezãtoare în forþele proprii” trebuia sã fie una care sã reproducã modelul laburist al lui Tony Blair (mentorul lui politic)91, va fi cel sub a cãrui coordonare va începe de- clinul socialiºtilor. Primul mandat al premierului va fi unul scurt, pentru cã în primãvara lui 2006 este organi- zatã urmãtoarea rundã de alegeri legislative. Pentru prima datã dupã 1989, ele asigurã supra- vieþuirea guvernului aflat în funcþie. Pe prima poziþie se claseazã MSZP, cu 43,21% din voturi, iar pe urmãtorul loc se regãseºte Fidesz, cu 42,03%.92 Diferenþa dintre cele douã partide este semnificativ mai mare atunci când vine vorba de numãrul de mandate parlamentare: 186 ver- sus 164. Astfel, coaliþia MSZP – SZDSZ rãmâne la putere. Cât de neoliberalã va fi cea de-a treia cale a lui Gyurcsány? Dacã ne uitãm la taxare, ajungem la concluzia cã este mai puþin neoliberalã decât cea a lui Victor Ponta. Gyurcsány moºteneºte un sistem de impozitare progresiv, pe care îl pãstreazã neschimbat. Dacã în acest punct avem o diferenþã faþã de cazul românesc, în altele putem observa ºi similitudini. De exemplu, cabinetul social-liberal va reduce TVA de la 25% la 20%. În schimb însã avem de-a face ºi cu majorãri pe fondul globalizãrii crizei economice. Astfel, în 3 ani contribuþia la sis- temul de asigurãri de sãnãtate creºte de la 4% la 6%, iar cea la sistemul de pensii de la 8,5% la 9,5%.93 În ceea ce priveºte educaþia, nici cabinetul Gyurcsány nu asigurã 6% din PIB pentru buge- tul acestui domeniu. Mai mult decât atât, alocarea scade de la 5,3% (2006) la 4,9% (2009). Cu privire la acest lucru trebuie fãcute însã douã observaþii. În primul rând, aceastã scãdere se pro- duce în contextul recesiunii, în timp ce guvernul Ponta menþine procentul în jurul cifrei de 3% în contextul unei creºteri economice solide. În al doilea rând în Ungaria anului 2009 procen- tul este cu aproape 2% mai mare decât cel din România anului 2015.94 Dincolo de finanþare însã, executivul gestioneazã învãþãmântul într-o manierã mai degrabã neoliberalã decât social-democratã. Problema lipsei de echitate în accederea la universitãþi este prezentã ºi aici.95 Iar aceastã lipsã de echitate a fost pe punctul de a fi adâncitã de politicile gu- 46 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 46 vernului. Premierul a propus introducerea unei taxe pentru studenþi de la plata cãreia ar fi fost scutite doar cele mai severe cazuri sociale. În cele din urmã s-a renunþat la aceastã modificare doar pentru cã ea a fost respinsã de cãtre populaþie în cadrul unui referendum desfãºurat în primãvara lui 2008.96 În ceea priveºte sistemul de sãnãtate, guvernul a acþionat în mod evident în conformitate cu o viziune complet neoliberalã. Ministrul sãnãtãþii a propus97, urmãtoarele mãsuri: privatizarea sistemului de asigurãri de sãnãtate, liberalizarea pieþei farmaceutice ºi introducerea sistemului de coplatã pentru serviciile medicale. Intrarea lor în vigoare a fost blocatã la referendumul la care m-am referit în paragraful anterior.98 Poate singurul detaliu în care guvernul Gyurcsány poate fi considerat mai apropiat de so- cial-democraþie decât cabinetele conduse de Victor Ponta din punct de vedere al gestionãrii sis- temului de sãnãtate este cel legat de finanþare: în 2006, bugetul acestui domeniu era de 8,1% din PIB; în 2009 scãzuse la 7,5%.99 Vedem astfel cã în 2009 Ungaria are o cifrã cu mai bine de 2% mai mare decât România în 2014.100 În ceea ce priveºte politicile sociale, în primul rând trebuie precizat faptul cã executivul va mãri salariul minim de la 247,16 euro (ianuarie 2006) la 293,08 euro (iulie 2008), însã din cauza recesiunii în ianuarie 2009 suma va scãdea la 268,09 euro.101 Se înregistreazã ºi creºteri ale pensiilor ºi ale alocaþiilor pentru copii. Per total, între 2006 ºi 2009 cheltuielile guvernului pentru protecþie socialã vor creºte de la 22% la 22,9% din PIB. În comparaþie, în 2013, în România cabinetului Ponta, nivelul acestor cheltuieli era de doar 14,8% din PIB.102 Prin ur- mare, putem concluziona cã în pofida încercãrilor de a implementa mãsuri compatibile cu fun- damentalismul pieþei libere în educaþie ºi sãnãtate, guvernul Gyurcsány a acordat o mai mare importanþã protejãrii categoriilor sociale defavorizate decât guvernele Ponta din þara noastrã. În perioada celui de-al doilea mandat al lui Ferenc Gyurcsány (2006-2009), problemele legate de criza economicã nu vor fi singurele pe care premierul (în 2007 devenise ºi preºedin- tele MSZP) va trebui sã le înfrunte. În toamna lui 2006 a apãrut în presã înregistrarea unui dis- curs controversat þinut de premier în spate uºilor închise.103 Astfel, cu popularitatea ºtirbitã atât de acest scandal, care va provoca numeroase manifestaþii de protest, cât ºi de efectele recesiu- nii ºi de eºecul reformelor pe care dorise sã le implementeze în sãnãtate ºi învãþãmânt, Gyurcsány va demisiona în martie 2009 atât din fruntea guvernului cât ºi de la conducerea MSZP.104 Premier pânã la alegerile legislative din 2010 va fi un alt personaj lipsit de un pro- fil ideologic foarte clar, anteprenorul Gordon Bajnai. În aprilie 2010, MSZP înregistreazã o înfrângere zdrobitoare, obþinând doar 19,3% din vo- turi. Viktor Orbán redevine premier, începând astfel hegemonia Fidesz în politica maghiarã, hegemonie de facturã naþionalist-populistã ce continuã ºi astãzi. MSZP va încerca sã se reor- ganizeze, dar nu va reuºi de-a lungul timpului decât sã devinã din ce în ce mai ºubredã. În 2011 Gyurcsány va pãrãsi partidul, înfiinþând o nouã formaþiune, Coaliþia Democraticã (DK). În 2014 toate forþele politice de centru-stânga din Ungaria vor forma o coaliþie electoralã, însã nu vor reuºi sã obþinã decât 25% din voturi, faþã de cele 44% ale celor de la Fidesz.105 În 2018, înfrângerea este ºi mai clarã: coaliþia electoralã din care MSZP a fãcut parte câºtigã doar 20 de mandate parlamentare106, cu 13 mai puþine decât obþinuse partidul în 1990, la doar câteva luni dupã ce îºi schimbase numele din MKP în MSZP. În concluzie, putem spune cã iniþial evoluþia electoralã ºi organizaþionalã a socialiºtilor confirmã teza Annei Gryzmala-Busse: succesoarea unui partid comunist flexibil din punct de vedere ideologic se adapteazã uºor la regulile jocului democratic ºi are succes la urne. Lu- decembrie 2018 47Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 47 crurile se schimbã însã dupã 2006, ºi asta ºi din cauza transformãrilor doctrinare prin care trece partidul. În anii 1990 liderii acestuia fac primii paºi înspre neoliberalism, ºi sunt pedepsiþi de electorat pentru asta în 1998. Dupã 2002, noul leadership, care îºi asumã poziþionarea la cen- tru, recurge la un mix de politici neoliberale ºi social-democrate, mãrind doza primelor pe mã- surã ce valul recesiunii globale se apropie de Europa Centralã ºi de Est VI. Concluzii Am putut observa, cu câteva diferenþe, acelaºi eclectism doctrinar specific curentului third way ºi la PSD, mai ales dupã 2005, ºi la MSZP, mai ales dupã 2004. Prin urmare, de ce astãzi una dintre ele este la guvernare, în urma unei victorii categorice la legislativele din 2016, iar cealaltã se aflã în opoziþie de aproape 9 ani? Începând cu primii ani ai secolului XXI, reversul teoriei Annei Gryzmala-Busse începe sã parã valabil: stânga democraticã eºueazã în þãrile unde regimurile comuniste au fost mai „liberale”, în timp ce ea se menþine la vârf în unele din þãrile care au avut regimuri mai închistate din punct de vedere ideologic. Sunt societãþile central-est- europene dispuse sã se întoarcã spre un model care aminteºte de autoritarismul vechiului regim în condiþiile efectelor imprevizibile ale globalizãrii unui capitalism din ce în ce mai dezlãnþuit? O cercetare separatã cu siguranþã cã ar putea sã ofere un rãspuns la aceastã întrebare. Evoluþiile surprinse în capitolele anterioare sugereazã douã rãspunsuri posibile la prima în- trebare din paragraful de mai sus. În primul rând, a contat faptul cã în Ungaria guvernul so- cialist a fost cel care a trebuit sã gestioneze efectele crizei economice, pe când în România aceastã sarcinã a revenit unui partid de centru-dreapta. Probabil cã dacã în România anilor 2010-2012 guvernarea ar fi fost exercitatã de PSD, nu am fi avut mãsuri cu un impact social extrem de negativ, cum au fost tãierile salariale sau închiderile de spitale, însã în orice caz am fi avut de-a face cu politici care ar fi ºubrezit din punct de vedere electoral formaþiunea. Apelând la un exerciþiu de istorie contrafactualã, putem sã ne imaginãm cum ar fi arãtat poli- tica româneascã dacã Mircea Geoanã ar fi câºtigat alegerile prezidenþiale din 2009. El ar fi tre- buit sã se confrunte cu recesiunea, în timp ce Traian Bãsescu în calitate de lider al opoziþiei ar fi încercat sã îi submineze autoritatea. ªansele unor victorii social-democrate la legislativele din 2012 sau 2016 ar fi fost probabil mai reduse. În al doilea rând, socialiºtii maghiari (în- cepând cu 1998) ºi cei români (începând cu 2001) s-au confruntat cu personaje al cãror profil politic prezintã câteva asemãnãri. Viktor Orbán ºi Traian Bãsescu au puncte comune atât în ceea ce priveºte discursul, cât ºi în ceea ce priveºte practica politicã. Una dintre marile difer- enþe dintre ei este însã cã partidul lui Orbán a reuºit sã obþinã întâietatea electoralã, ºi sã o pãstreze, în mediul rural ºi în urbanul mic, pe când partidul lui Bãsescu nu a reuºit cu adevãrat niciodatã sã suprime rãdãcinile PSD-ului în aceste zone. Asta ºi din cauza naturii politicilor so- ciale aplicate de cei doi lideri. Astãzi, aparent, cea de-a treia cale, odatã cu alunecarea înceatã dar sigurã în irelevanþã a formaþiunilor care au ales sã o adopte, începe sã devinã istorie. Însã liniile ei directoare tind sã supravieþuiascã, beneficiind de un ingenios proces de rebranding. Înainte de alegerile prezi- denþiale din 2017 din Franþa, pe care urma sã le câºtige, Emmanuel Macron afirma urmã- toarele: „Munca politicã nu ar trebui nici sã se rezume la a aplica dogme. Nimic nu este mai opus concepþiei mele asupra politicii decât obstinaþia ideologicã. Concetãþenii noºtri nu mai aºteaptã de la factorii de rãspundere sã conducã dezbateri politice abstracte, ci sã ofere lu- crurilor un rost ºi sã dezvolte soluþii concrete ºi eficiente.”107 Prima datã viziunea aceasta con- 48 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 48 form cãreia trãim într-o lume postideologicã a eºuat. Rãmâne de vãzut dacã a doua oarã va avea succes, sau, din contrã, istoria se va repeta, de data aceasta ca o farsã. Note 1 http://www.europe-politique.eu/elections-europeennes.htm, consultat pe 07. 11. 2018. 2 https://pollofpolls.eu/EU, consultat pe 07. 11. 2018. 3https://www.socialeurope.eu/explaining-the-electoral-debacle-of-social-democratic-parties-in-europe, consultat pe 07. 11. 2018. 4 SOROS George, The Crisis of Global Capitalism. Open Society Endangered, Little Brown and Compa- ny, London, 1998, p. X. 5 http://news.bbc.co.uk/2/hi/458626.stm, consultat pe 10. 11. 2018. 6 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Eu- rope: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 57. 7 MACSHANE Denis, Brexit. How Britain Will Leave Europe. I.B Tauris, London, 2015, p. 89. 8 MACSHANE Denis, op. cit. , p. 85. 9 BLAIR Tony, SCHROEDER Gerhard, Europe: The Third Way/Die Neue Mitte, The Friedrich Ebert Foundation, South Africa Office, June 1998, pp. 2-3. 10 GRYZMALA-BUSSE Anna M., Reedeming the communist past: the regeneration of communist parties in East Central Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 2002, p. 21. 11 GRYZMALA-BUSSE Anna M, „The Organisational Strategies of Communist Parties in East Central Europe, 1945-1989”, East European Politics and Society, vol. 15, nr. 02, 2001, p. 421. 12 Ibidem, pp. 421-422. 13 Ibidem, pp. 422-423. 14 CONSTANTINIU Florin, O istorie sincerã a poporului român, editura Univers Enciclopedic Gold, Bu- cureºti, 2011, p. 447. 15 BARBU Daniel, Republica absentã. Politicã ºi societate în România postcomunistã, editura Nemira, Bucureºti, 2004, p. 90. 16 CONSTANTINIU Florin, op. cit. , pp. 476-477. 17 Ibidem, p. 484. 18 Ibidem, p. 487. 19 Ibidem, pp. 492-493. 20 ILIESCU Ion, Destinul unui om de stânga. Amintiri, editura Litera, Bucureºti, 2014, pp. 259-262. 21 CONSTANTINIU Florin, op. cit. , p. 494. 22 GRYZMALA-BUSSE Anna M., Reedeming the communist past: the regeneration of communist par- ties in East Central Europe, p. 445. 23 BARBU Daniel, op. cit., p. 90. 24 GRYZMALA-BUSSE Anna M., Reedeming the communist past: the regeneration of communist par- ties in East Central Europe, p. 446. 25 CONSTANTINIU Florin, op. cit. , p. 477. 26 GRYZMALA-BUSSE Anna M., Reedeming the communist past: the regeneration of communist par- ties in East Central Europe, p. 449. 27 Ibidem, p. 446. 28 STOICA Stan, România dupã 1989: Enciclopedie de istorie, editura Meronia, Bucureºti, 2010, p. 31. 29 BARBU Daniel, op. cit., pp. 189-190. 30 STOICA Stan, op. cit., p. 35. 31 STOICA Stan, op. cit., p. 42. 32 Ibidem, p. 53. 33 Idem. decembrie 2018 49Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 49 34 DE MONTBRIAL Thierry, Jurnal românesc – Journal de Roumanie, traducere de Doina Romanenko, editura RAO, Bucureºti, 2012, p. 26. 35 STOICA Stan, op. cit., p. 66. 36 ILIESCU Ion, Fragmente de viaþã ºi de istorie trãitã, editura Litera, Bucureºti, 2011, p. 295. 37 STOICA Stan, op. cit., p. 335 38 GABOR Eugen, op. cit., p. 44. 39 ILIESCU Ion, Fragmente de viaþã ºi de istorie trãitã, pp. 6-7. 40 SCURTU Ioan (coordonator), Structuri politice în Europa Centralã ºi de Sud-Est, volumul 1, editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 2003, p. 297. 41 Ibidem, p. 85. 42 SCURTU Ioan, op. cit., pp. 300-301. 43 BARBU Daniel, op. cit., p. 41. 44 SKRZYPEK Ania, Europe, Our Common Future, FEPS – Foundation for European Progressive Stud- ies, Belgium, 2013, p. 77. 45 STOICA Stan, op. cit., p. 30. 46 Ibidem, p. 126. 47 SOARE Sorina, „Le role de’l Internationale Socialiste et du Parti du Socialists Europeens dans l’investi- ture democratique des sociaux-democraits roumains”, Studia Politica. Romanian Political Science Review, volumul II, nr.4, 2002, pp. 1197-1198. 48 Ibidem, p. 1194 49 BAN Cornel, Ruling ideas: how global neoliberalism goes local, Oxford University Press, New York, 2016. p. 102. 50 https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1246247-guvernul-aprobat-cota-unica-impozitare-16.htm, consul- tat pe 13.11.2018. 51 ILIESCU Ion, Fragmente de viaþã ºi de istorie trãitã, editura Litera, Bucureºti, 2011, p. 505. 52 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 57. 53 https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-11-10/geoana-si-guiddens-pledeaza-pentru-reforma- psd.html, consultat pe 13. 11. 2018. 54 https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1211411-mircea-geoana-declanseaza-revolutia-roz.htm, consultat pe 13. 11. 2018. 55 SULTÃNESCU Dan, TEODORESCU Bogdan, „Stânga româneascã – începutul sfârºitului, sau un nou început?”, Polis, volum IV, nr. 1 (11), 2016, p. 145. 56 Idem. 57 HUREZEANU Emil, op. cit., p. 157. 58 https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/grupul-cluj-traiectoria-politicienilor-ardeal-inlaturarea-ion-ilies- cu-varful-psd-scandalul-golanii-curvele-1_557afc9bcfbe376e35381b3b/index.html, consultat pe 14.11.2018. 59 http://www.progressonline.org.uk/2014/09/19/looking-to-new-labour/, consultat pe 14. 11. 2018. 60 https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20538343-reducerea-impozitului-dividende-16-5-ajuns-situatia-bu- cura-pentru-ceva-era-normal-intample.htm, consultat pe 14. 11. 2018. 61 https://www1.agerpres.ro/economie/2013/10/15/democracy-institute-economia-romaneasca-are-poten- tialul-de-a-deveni-tigrul-balcanilor-17-11-05, consultat pe 14. 11. 2018. 62 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 58. 63 ABRAHAM Florin, Romania Since the Second World War. A Political, Social and Economic History. Bloomsberry, New York, 2017, p. 73. 64https://adevarul.ro/educatie/scoala/educatiaramane-2018-repetenta-bugetului-cresterile-directionate-ex- clusiv-salariile-profesorilor-1_5a37f87f5ab6550cb8558665/index.html, consultat pe 14. 11. 2018. 50 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 50 65 CURAJ Adrian, DECA Ligia, EGRON-POLAK Eva, SALMI Jamil, Higher Education Reforms in Ro- mania. Between the Bologna Process and National Challenges. Springer, 2015, p. 83. 66 ABRAHAM Florin, op. cit., p. 176. 67 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 59. 68 ABRAHAM Florin, op. cit., pp. 176-177. 69 http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba1, consultat pe 14. 11. 2018. 70 BUTI Daniel, RADU Alexandru (editori), România între lucrul bine fãcut ºi marea unire, editura Pro Universitaria, Bucureºti, 2015, p. 166. 71 Ibidem, p. 156. 72 SCURTU Ioan, op. cit., p. 262. 73 Idem. 74 Ibidem, p. 263. 75 https://www.highbeam.com/doc/1P2-979404.html, consultat pe 15. 11. 2018. 76 http://archive.ipu.org/parline-e/reports/arc/2141_94.htm, consultat pe 15. 11. 2018. 77 SCURTU Ioan, op. cit., p. 280. 78 SCHMIDT-SCHWEIZER Andreas, Politische Geschichte Ungarns von 1985 bis 2002: von der liberal- isierten Einparteienherrschaft zur Demokratie in der Konsolidierungsphase. Oldenbourg Wissenschaftsver- lag, 2007. p. 293. 79 http://nol.hu/belfold/meghalt_horn_gyula-1394823, consultat pe 15. 11. 2018. 80 SKRZYPEK Ania, op. cit. , p. 70. 81 http://www.nato.int/docu/comm/1997/970708/home.htm, consultat pe 15. 11. 2018. 82 http://archive.ipu.org/parline-e/reports/arc/2141_98.htm, consultat pe 16. 11. 2018. 83 http://www.dw.com/en/barroso-hands-out-new-eu-commission-posts/a-1296475, consultat pe 16.11.2018. 84 https://24.hu/belfold/2006/01/19/magyar_szocialista_part_tortenete/, consultat pe 16. 11. 2018. 85 ROMSICS Ignác. A Harmadik Magyar Köztársaság. 1989-2009, Kossuth Kiado, Budapest, 2010, p. 33. 86 http://archive.ipu.org/parline-e/reports/arc/2141_02.htm, consultat pe 16. 11. 2018. 87 http://archive.ipu.org/parline-e/reports/arc/2141_02.htm, consultat pe 16. 11. 2018. 88 http://www.origo.hu/itthon/20020719medgyessy1.html, consultat pe 16. 11. 2018. 89 https://24.hu/belfold/2006/01/19/magyar_szocialista_part_tortenete/, consultat pe 16. 11. 2018. 90 https://24.hu/belfold/2006/01/19/magyar_szocialista_part_tortenete/, consultat pe 16. 11. 2018. 91 http://kitekinto.hu/bem-rakpart/2010/04/06/mester_es_tanitvanya_-_blair_es_gyurcsany_ujra_a_palyan, consultat pe 16, 11. 2018. 92http://eed.nsd.uib.no/webview/index.jsp?study=http://129.177.90.166:80/obj/fStudy/HUPA2006_Disp lay&mode=cube&v=2&cube=http://129.177.90.166:80/obj/fCube/HUPA2006_Display_C1&top=yes, consultat pe 16.11.2018. 93 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 60. 94 Idem. 95 KOZMA Tamás, ÓHIDY Andrea, RÉBAY Magdolna, SZOLÁR Éva. (eds.) The Bologna Process in Central and Eastern Europe. Springer, Wiesbaden, 2014, pp. 137-138. 96 https://www.eurofound.europa.eu/publications/article/2008/majority-vote-yes-in-referendum-to-aboli sh-medical-and-higher-education-fees, consultat pe 16. 11. 2018. 97 MIHÁLY P. (ed.), Health Insurance Reform in Hungary, volume 1, Europe Ltd., Budapest, 2007, p. 7. 98 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 60. 99 Ibidem, p. 61. 100 https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.KD.ZG?locations=RO, consultat pe 16. 11. 2018. decembrie 2018 51Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 51 101 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 61. 102 Idem. 103 http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/5354972.stm, consultat pe 17. 11. 2018. 104 ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and Eastern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, p. 60. 105 http://library.fes.de/pdf-files/bueros/budapest/11166.pdf, consultat pe 17. 11. 2018. 106 https://www.reuters.com/article/us-hungary-election/hungarys-strongman-viktor-orban-wins-third-term- in-power-idUSKBN1HE0UC, consultat pe 17. 11. 2018. 107 MACRON Emmanuel, Revoluþie, Editura Trei, Bucureºti, 2017, pp. 46-47. Referinþe ABRAHAM Florin, Romania Since the Second World War. A Political, Social and Economic History. Blooms- berry, New York, 2017. BAN Cornel, Ruling ideas: how global neoliberalism goes local, Oxford University Press, New York, 2016. BARBU Daniel, Republica absentã. Politicã ºi societate în România postcomunistã, editura Nemira, Bucureºti, 2004. BLAIR Tony, SCHROEDER Gerhard, Europe: The Third Way/Die Neue Mitte, The Friedrich Ebert Founda- tion, South Africa Office, June 1998. BUTI Daniel, RADU Alexandru (editori), România între lucrul bine fãcut ºi marea unire, editura Pro Univer- sitaria, Bucureºti, 2015. COMAN Ramona, Europeanisation et cooperation paneuropeenne des partis politiques. Une perspective roumaine, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2005. CONSTANTINIU Florin, O istorie sincerã a poporului român, editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureºti, 2011. CURAJ Adrian, DECA Ligia, EGRON-POLAK Eva, SALMI Jamil, Higher Education Reforms in Romania. Between the Bologna Process and National Challenges, Springer, 2015. DE MONTBRIAL Thierry, Jurnal românesc – Journal de Roumanie, traducere de Doina Romanenko, editu- ra RAO, Bucureºti, 2012. GABOR Eugen, „România – Regim hibrid? Rolul social-democraþilor în traiectoria unei democratizãri”, Per- spective Politice, Vol. 10, Nr. 01, An 10 (2018), pp. 29-48. GIDDENS Anthony, A Harmadik Út. A Szociáldemokrácia megújulása. forditotta Battyán Katalin, Agóra Marketing, Budapest, 1998. GRYZMALA-BUSSE Anna M., Reedeming the communist past: the regeneration of communist parties in East Central Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 2002. GRYZMALA-BUSSE Anna M, „The Organisational Strategies of Communist Parties in East Central Europe, 1945-1989”, East European Politics and Society, vol. 15, nr. 02, 2001. HUREZEANU Emil, Pe trecerea timpului: jurnalul politic românesc 1996-2015, editura Curtea Veche Pu- bishing, Bucureºti, 2015. ILIESCU Ion, Destinul unui om de stânga. Amintiri, editura Litera, Bucureºti, 2014. ILIESCU Ion, Fragmente de viaþã ºi de istorie trãitã, editura Litera, Bucureºti, 2011. KARATNYCKY Adrian (coord.), Freedom in the World: The Annual Survey of Political Rights and Civil Lib- erties, 1995-1996, Transaction Publishers, New Brunswick, 1997. KOZMA Tamás, ÓHIDY Andrea, RÉBAY Magdolna, SZOLÁR Éva (eds.), The Bologna Process in Central and Eastern Europe. Springer, Wiesbaden, 2014. LÁSZLÓ I., FARKAS J., MIKLOS Sz., SZERDAHELYI I., (ed.), Hungarian Studies on György Lukács, vol- ume 2, Akadémiai Kiadó, Budapest. 52 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 52 MACRON Emmanuel, Revoluþie, Editura Trei, Bucureºti, 2017. MACSHANE Denis, Brexit. How Britain Will Leave Europe, I.B Tauris, London, 2015. MIHÁLY P. (ed.), Health Insurance Reform in Hungary, volume 1, Europe Ltd., Budapest, 2007. POPPER Karl R. , Societatea deschisã ºi duºmanii ei, Humanitas, Bucureºti, 2017. ROMSICS Ignác, A Harmadik Magyar Köztársaság. 1989-2009, Kossuth Kiado, Budapest, 2010. SCHLESINGER Arthur M. Jr., The Vital Center: the politics of freedom, Transaction Publishers, New Brunswick, 1998. SCHMIDT-SCHWEIZER Andreas, Politische Geschichte Ungarns von 1985 bis 2002: von der liberalisierten Einparteienherrschaft zur Demokratie in der Konsolidierungsphase, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 2007. SCURTU Ioan (coordonator), Structuri politice în Europa Centralã ºi de Sud-Est, volumul 1, editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 2003. SKRZYPEK Ania, Europe, Our Common Future, FEPS – Foundation for European Progressive Studies, Bel- gium, 2013. SOARE Sorina, „Le role de’l Internationale Socialiste et du Parti du Socialists Europeens dans l’investiture democratique des sociaux-democraits roumains”, Studia Politica. Romanian Political Science Review, volumul II, nr. 4, 2002. SOROS George, The Crisis of Global Capitalism. Open Society Endangered, Little Brown and Company, London, 1998. STOICA Stan, România dupã 1989: Enciclopedie de istorie, editura Meronia, Bucureºti, 2010. SULTÃNESCU Dan, TEODORESCU Bogdan, „Stânga româneascã – începutul sfârºitului, sau un nou înce- put?”, Polis, volum IV, nr. 1 (11), 2016. ÞÃRANU Andrei (ed.), The Quality of Democracy in the New Political Era, Filidiritto Editore, Bologna, 2017, Chapter 7: Gabor Eugen, The Impact of Left-Wing Parties on Open Societies in Central and East- ern Europe: Romania and Hungary. Ponta and Gyurcsány Governments, pp. 54-64. Surse web https://www.europe-politique.eu/. https://pollofpolls.eu/. https://www.socialeurope.eu/. https://www.jacobinmag.com/. http://www.oed.com/. https://dexonline.net/. https://www.zentrumspartei.de/. https://www.theguardian.com/international. https://greekleftreview.wordpress.com/. https://www.newstatesman.com/uk. https://www.bbc.com/news. https://www.hotnews.ro/. https://romanialibera.ro/. https://www.9am.ro/. https://adevarul.ro/. http://www.progressonline.org.uk/. https://www.agerpres.ro/. http://cdep.ro/. https://republica.ro/. https://www.mediafax.ro/. http://www.economica.net/. https://ipu.org/. https://parameter.sk/. https://www.highbeam.com/. decembrie 2018 53Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 53 http://nol.hu/. https://www.nato.int/. https://www.dw.com/ro/focus/s-10575. https://24.hu/. http://www.origo.hu/index.html. http://www.valasztas.hu/en/home. http://kitekinto.hu/. http://www.nsd.uib.no/european_election_database. https://www.eurofound.europa.eu/. http://www.worldbank.org/. https://www.iri.org/. https://www.fes.de/. https://www.reuters.com/. 54 Perspective politice Perspective_politice_2018_decembrie.qxd 1/29/2019 1:09 PM Page 54