Perspective_politice_2017_decembrie.qxd Implicaþiile echitãþii de gen în construcþia statului bunãstãrii Abstract: The academic community suggests that there are multiple variations of the welfare state depending on its specific political and socio-economic background. Considered a “novelty” of both modernity and capitalism (hence the term welfare capitalism), its main end goal is generally considered to be the just redistribution of wealth to the most disadvantaged and/or marginalized citizens via social policy, which can translate into retirement schemes, social and healthcare insurance, maternal leave plans, employment policies and so forth. Feminist theory tries to analyze and emphasize the interaction between the public and private spheres, both being directly affected by the market and the state’s inter- vention upon it. This article sets out a brief historical account on the emergence of the concept of wel- fare state, which is then followed by a review of the main currents of thought and contentions within fem- inist literature on this topic. The main research question I am trying to address here is the following: Is the welfare state an effective device of diminishing gender inequality and its inherent issues such as the feminization of poverty or the double burden? At the same time, can it be used as an instrument to bal- ance the gender hierarchy? Keywords: welfare state, gender equality, market forces, division of labour I. Context istoric – Raportul Beveridge Conceptul de „stat al bunãstãrii” a început sã capete contur în- cepând din perioada postbelicã, când pagubele ºi cheltuielile uriaºe ale rãzboiului, în combinaþie cu climatul economic determinat de Marea Crizã Economicã din 1929, schimbaserã aºteptãrile cetãþenilor din par- tea statului modern, care doreau un mai mare grad de securitate so- cialã. Un exemplu timpuriu se regãseºte în Germania, prin pachetul de politici sociale din timpul lui Bismarck între 1883–1889, care imple- mentase sisteme de pensii ºi asigurare medi- calã (Judt, 2005:72), însã, relevant mai ales dintr-o perspectivã de gen, este exemplul Ra- portului Beveridge din 1942, fundamentul di- recþiei politice a Partidului Laburist din Marea Britanie. Printre cele mai importante mãsuri menþionate în acest document se regãsesc: sis- tem naþional de sãnãtate, sistem de pensii eta- tizat, alocaþii pentru familii ºi politici de ocupare a forþei de muncã. La adresa acestui raport au apãrut critici aspre din partea feministelor ven- ite din rândul clasei muncitoare, acesta acuzând prezumþiile patriarhale ºi discriminatorii care întãreau ºi mai mult ideea de dependenþã eco- nomicã faþã de soþ ºi de trecere a femeilor în categoria cetãþenelor de rang secund (Blackburn, 1995:371), aspect ce contravine presupusei imparþialitãþi a statului bunãstãrii, aceea de a oferi sprijin tuturor prin redistribuirea resurselor, indiferent de variabila de gen. Or, acest prin- Alexandru Tudorache Facultatea de ªtiinþe Politice, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative, alexandru.tudorache.15@politice.ro Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 81 cipiu este subminat de decizia lui Beveridge de a determina femeile sã plãteascã mai puþine contribuþii la asigurãri, dar sã primeascã ºi mai puþin din beneficiile aferente, ºi a aºteptãrilor sale ca femeile sã renunþe la aceste beneficii în favoarea „zestrei” primite în urma cãsãtoriei, consecinþa cea mai dãunãtoare ca rezultat al combinaþiei acestor douã circumstanþe, similar unui cerc vicios, este cã, în cazul în care ar fi rãmas mame singure, singurul lor sprijin vine din partea aceluiaºi stat care le-a îngrãdit în primã instanþã din dreptul la contribuþie ºi benefi- ciu. În ciuda celor enumerate, bãrbaþii erau ºi ei supuºi unor standarde rigide de calificare pen- tru ajutor social, care era acordat timp de un an (mai târziu 6 luni), Beveridge el însuºi asu- mând cã cei care vor gãsi mijloace sã evite prestarea muncii vor fi bãrbaþii, mai mult, existau disensiuni între diversele grupãri feministe (feminism libertarian, liberal, socialist, radical, ne- gru º.a.m.d) care criticau acest raport, dar din unghiuri diferite în funcþie de ideologia proprie. II. Noþiuni teoretice – clivajul stat/piaþã Din cauza acestei lipse de consens între curentele feministe, prerogativele ºi obiectivele specifice pe care statul bunãstãrii trebuie sã le aplice întâmpinã dificultãþi conceptuale care au- tomat afecteazã ºi universalitatea sa, caracteristicã despre care este rezonabil sã presupunem cã este dezirabilã atunci când considerãm scopul general menþionat în începutul articolului. Este nevoie, deci, de o claritate conceptualã sporitã. Dezbaterea asupra rolului femeilor în con- strucþia statului bunãstãrii este împãrþitã astfel: pe de-o parte, statul este vãzut ca o structurã patriarhalã care nu diminueazã din problemele deja existente ale femeilor, plecãnd de la premisa cã familiile sunt formate pe baza modelului tradiþional de breadwinner male salariat ºi o soþie care presteazã muncã domesticã neremuneratã; pe de cealaltã parte, accentul se pune pe femeie ca actor social ºi impactul pe care îl are asupra structurii, Misra & Akins (1998) propun o abordare mai diversificatã care sã ia în calcul alte variabile adiacente statutului de fe- meie, precum clasa, rasa, sau etnia, în încercarea de a gãsi un teren comun pentru abordãrile scindate, evidenþiând eforturile individuale ºi colective ale femeilor ºi aportul lor în interiorul statului bunãstãrii. Esping-Andersen (1990) se distanþeazã de termenul generic de welfare state - care de cele mai multe ori face trimitere la politicile sociale de ameliorare - în favoarea folosirii termenu- lui de welfare state regime, în încercarea de a evidenþia importanþa ºi totodatã complexitatea relaþiei dintre stat ºi piaþã. Astfel, Esping-Andersen distinge între trei ideal-tipuri de stat al bunãstãrii: liberal, conservator, social-democratic, toate fiind circumscrise dihotomiei struc- turalism-instituþionalism, cele douã abordãri rivale în a explica relaþia dintre stat ºi piaþã. În timp ce structuralismul reprezintã o viziune holistã asupra sistemului social, susþinând ideea de liberalism laissez-faire, automat presupunând ºi neimplicarea statului în mecanismele pieþei, abordarea instituþionalistã propune tocmai opusul – statul ºi piaþa sunt inseparabile, în caz contrar, apar efecte nocive asupra societãþii. Criteriul principal dupã care eficienþa unui asemenea stat poate fi mãsuratã este capacitatea acestuia de a permite tuturor cetãþenilor sã se bucure de un standard decent de trai, indiferent de constrângerile forþelor de piaþã. Vorbim aici despre procesul de “decomodificare”, prin care fiecãrui individ îi este asigurat minimul nece- sar traiului în raport de independenþã cu piaþa, pe considerente de drept. Briggs (1961:28) propune urmãtoarele caracteristici ca fiind indispensabile statului bunãstãrii: salariu minim pe economie garantat indiferent de valoarea individualã pe piaþa muncii; securitate socialã în faþa Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 82 potenþialelor probleme (social contingencies) pe viitor indiferent de statut sau clasã, ºi stan- dardele serviciilor sociale sã fie echitabile pentru toþi. Problema ridicatã de cãtre feministe cu privire la tipologia lui Esping-Andersen este cã premisa “decomodificãrii” este genizatã deoarece asumã de la bun început cã beneficiarul acestor politici sociale este un bãrbat. Acest proces de “liberalizare” a individului în raport cu piaþa muncii poate determina o lipsã de atenþie a ceea ce se întâmplã în sfera privatã, mai spe- cific, în interiorul familiei care, conform lui Oakley (1986) ºi Kolberg (1991), reprezintã, is- toric, cea mai mare “sursã de bunãstare”, ºi - precum în cazul unor state ca Italia, Belgia, Olan- da, Luxemburg, Germania, Franþa sau Austria (reprezentante ale modelului conservator al statului bunãstãrii) – reprezintã mijlocul principal de distribuþie a bunãstãrii. Astfel, munca do- mesticã neplãtitã devine o constrângere pentru femei, în favoarea bãrbaþilor care se bucurã de o mobilitate socialã sporitã, determinându-le pe femei sã devinã “dependente de bunãstare”, adicã de modelul male breadwinner ºi diviziunea muncii aferentã. Condiþiile de calificare pen- tru beneficierea de politici sociale sunt mai aspre în cazul femeilor din cauza unei anumite stratificãri a beneficiilor, prezentã îndeosebi în Statele Unite, având: beneficii bazate pe asig- urare socialã (insurance-based benefits, considerate de prim rang ºi de care bãrbaþii se bucurã cel mai mult datoritã mobilitãþii pe piaþa muncii); ºi beneficii bazate pe asistenþã socialã (as- sistence-based benefits) specifice mamelor (Nelson, 1990). Orloff (1993:66) propune douã variabile utile unei analize genizate a statului bunãstãrii ºi a procesului de decomodificare: ac- cesul la munca plãtitã, ºi capacitatea de a întemeia ºi întreþine o gospodãrie autonomã – “the ability of those who do most of the domestic and caring work – almost all women – to form and maintain autonomous households, that is, to survive and support their children without having to marry to gain access to breadwinners’s income.”. Tot în acest sens, Molyneux (1985) distinge între douã tipuri de interese de gen: interese practice de gen, cu scopul de a îmbunãtãþi situaþia materialã atât a femeilor cât ºi a bãrbaþilor fãra a modifica ierarhia de gen; ºi interese strategice gen, cu scopul de a modifica respectiva ierarhie. Statul bunãstãrii pare sã nu satis- facã niciunul dintre aceste criterii prea bine, din cauza relaþiei de dependenþã descrise mai sus ºi a prevalenþei modelului male breadwinner, încurajând independenþa bãrbatului pe piaþa muncii ºi subordonarea în spaþiul privat a femeii. Un argument poate fi, desigur, cã odatã ce statutul femeilor pe piaþa muncii este adus cel puþin pe picior de egalitate cu cel al bãrbaþilor, ne putem aºtepta ca ierarhia de gen sã fie mai flexibilã datoritã noilor condiþii economice, însã tot la fel de mult ne putem aºtepta la consecinþe nedezirabile pe plan economic, referindu-mã aici la exemplul reformelor Hartz din Germania, care au propus instituirea unor “mini-slujbe” în cadrul muncii domestice, cu avantajul cã erau parþial scutite de taxe ºi contribuþii sociale, dar care au determinat un deficit bugetar de pânã la 1 miliard de euro (Rubery et al, 2003c). Printr-o viziune pluralistã asupra echitãþii de gen care doreºte o reinterpretare a dihotomiei egalitate-diferenþã (“a plurality of distinct normative principles”), Fraser (1994) traseazã la nivel teoretic potenþiale direcþii ale statului bunãstãrii post-industrial ºi ierarhiei de gen în After the Family Wage: Gender Equity and the Welfare State. Fraser propune în acest sens douã ideal-tipuri: modelul universal breadwinner, specific Statelor Unite, prin care se urmãreºte im- plementarea unor politici de angajare care sã favorizeze accesul femeilor pe piaþa muncii; ºi modelul caregiver parity, practicat în preponderenþã de statele Europei de Vest, care susþine cã echitatea de gen poate fi realizatã prin distribuþia simetricã a responsabilitãþilor domestice între femei ºi bãrbaþi. Aceste douã modele sunt conceptualizate prin prisma a 4 principii normative care compun echitatea de gen: Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 83 1. Principiul anti-sãrãciei: presupune stoparea riscului de sarãcie în rândul femeilor, pre- cum în cazul familiilor monoparentale cu mame singure. 2. Principiul anti-exploatãrii: este în strânsã legãturã cu conceptul de decomodificare, de a proteja femeile de a deveni dependente de forþele pieþei sau soþi abuzivi. 3. Principiul anti-marginalizãrii: un stat al bunãstãrii care satisface primele douã principii poate în continuare sã tolereze excluziunea socialã, prin reducerea prezenþei femeilor în politicã sau activitãþile societãþii civile, deci, în sfera publicã, circumscriindu-le mai degrabã în sfera privatã. 4. Principiul anti-androcentrismului: este similar cu noþiunea de interese strategice de gen a lui Molyneux, acest concept vizând ierarhia de gen ºi restructurarea normelor de gen interi- orizate atât de femei cât ºi de bãrbaþi. Aceste principii doresc sã asigure egalitatea pe trei planuri majore: 1. Egalitate de venit – ce presupune înlãturarea discrepanþei genizate de venit. 2. Egalitate de timp liber (leisure time) – are în vedere o distribuþie echilibratã a îndatorir- ilor în sfera privatã ºi publicã. 3. Egalitate de respect - urmãreºte renunþarea la viziunea patriarhalã a obiectificãrii femeii ºi stereotipurilor/normelor restrictive de gen. Însã, miza cea mare a atingerii acestui obiectiv prezintã o anevoioasã dependenþã de cale formatã între aceste principii, deoarece, cel puþin ipotetic vorbind, ordinea implementãrii lor propriu-zise prin intermediul statului va influenþa rezultatul în mãsura în care aceste trei tipuri de egalitate coexistã ierarhic ºi concurenþial din cauza costurilor financiale ºi sociale pe care le presupun. Aceastã idee este evidenþiatã de cãtre Esping-Andersen în Incomplete Revolution: Adapting Welfare States to Women’s New Roles (2009), denumind-o “revoluþie incompletã”, argumentând cã incluziunea echitabilã a femeilor pe piaþa muncii este doar un prim pas în atingerea obiectivului echitãþii de gen, deoarece “diferenþele de clasã” în ceea ce priveºte statutul marital, fertilitatea, divorþul, locul pe piaþa muncii ºi “tiparele de producþie domesticã” (2009:172) nu vor fi înlãturate datã fiind premisa economicã a intervenþiei statului. Modelul universal breadwinner pune foarte mult accent pe munca prestatã în sectorul pu- blic în detrimentul celei domestice, pentru a le capacita pe femei sã fie independente financiar faþã de bãrbaþi. Deºi satisface principiile egalitãþii de venit, anti-sãrãciei ºi anti-exploatãrii, egalitatea de timp liber are de suferit din cauza accentului pus pe piaþa muncii în detrimentul vieþii ºi muncii domestice, cât ºi principiul anti-androcentrismului ºi egalitãþii de respect deoarece forþeazã oarecum includerea femeilor în sfera publicã tradiþional masculinã. Aºadar, avem de-a face cu o viziune egalitarianã de tipul F=B. Problema cea mai pregnantã în aceastã situaþie este dezbaterea încã nesoluþionatã ºi esenþialmente normativã cu privire la remuner- area muncii domestice prestatã predominant de cãtre femei. Diferenþa de platã dintre sexe poate fi gânditã ca o consecinþã a lipsei de reconciliere dintre cariera profesionalã ºi munca do- mesticã (dubla zi de muncã), un consens existând în ceea ce priveºte efectele pozitive asupra bunãstãrii economice a muncii casnice (gãtit, spãlat, curãþenie, îngrijirea copiilor º.a.m.d), chiar dacã existã domenii unde femeile câºtigã anual mai mult decât bãrbãþii (Smith & Bettio, 2008). În medie, femeile petrec de douã ori mai mult timp ocupându-se de munca domesticã ºi de patru ori mai mult îngrijind copiii (Duflo, 2012). Calitatea vieþii de familie ar fi crescutã considerabil dacã ar exista o diviziune echitabilã a muncii în interiorul gospodãriei prin inter- Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 84 mediul unor politici de reconciliere (cum am avut în România, ca exemplu, proiectul ACCES în cadrul POSDRU/144/6.3/S/128613), ca alternativã la clasicul model al bãrbatului breadwin- ner – cel care aduce venitul gospodãriei. Aceste politici presupun soluþii practice precum con- cedii plãtite de creºtere a copilului, sistem flexibil de creºe ºi grãdiniþe, mai multã flexibilitate în orarul de lucru sau reducerea acestuia unde este cazul. Modelul caregiver parity, în schimb, urmãreºte remunerarea muncii informale domestice (în combinaþie cu locuri de muncã part-time pentru a garanta flexibilitate) pentru a le permite femeilor sã se întreþinã singure, aducând, astfel, acest tip de muncã la aproximativ acelaºi nivel cu munca din sectorul public, cum autoarea însãºi afirmã: “the aim is not to make women’s lives the same as men’s, but rather to make difference costless” (Fraser, 1990:606). Se doreºte un program flexibil de muncã pentru ca femeile sã se poatã ocupa fãra piedici ºi de munca din spaþiul privat, tranziþia bruscã dintre sfera publicã ºi cea privatã trebuie sã fie relativ fãrã cos- turi financiare. Acest model are cel mai mult de suferit din cauza randamentului nedezirabil al egalitãþii de venit ºi principiului anti-marginalizãrii, deoarece familiile cu doi membri vor tinde sã pãstreze diviziunea clasicã a muncii pentru a maximimiza beneficiile economice, drept con- secinþã munca domesticã revenind predominant tot femeilor, fapt ce va întãri ºi mai mult normele tradiþionale de gen faþã de care principiul anti-marginalizãrii se opune. Aºadar, acest model este cel mai “îndrãzneþ” deoarece preuspune o imensã restructurare a pieþei muncii ºi policitilor statului pentru a particulariza experienþa femeilor, de a o separa de cea a bãrbaþilor ºi de a spori prezenþa lor în sfera publicã (prin urmare, F=non-B). III. Concluzii Dupã cum putem observa, statul bunãstãrii se bazeazã pe o legislaþie care menþine în con- tinuare un grad de dependenþã al femeii faþã de bãrbat, Holter (1984) considerându-l ca o tranz- iþie de la dependenþa privatã la dependenþa publicã, o extindere a patriarhatului, deºi nu putem ignora cã s-au realizat multe eforturi în vederea echitãþii de gen (ca în cazul Suediei, de exem- plu, cabinetul Löfven declarându-se feminist). Construcþia unui stat al bunãstãrii care sã ia în considerare ºi sã contribuie activ la îmbunãtãþirea condiþiei dezavantajate a femeilor este în- greunatã de cãtre bine-ºtiutul clivaj al sferei private/sferei publice, peste care intervine dez- baterea aprinsã dintre egalitarism ºi esenþialism ºi “conflictul” constant dintre stat ºi forþele pieþei. De asemenea, în contextul globalizãrii, datoritã creºterii competitivitãþii, discriminarea de gen în ceea ce priveºte plata devine o „risipã”, o alegere pãguboasã din punct de vedere al raportului cost-beneficiu, ceea ce determinã pierderi economice de partea angajatorilor ºi firmelor (Becker 1971), cât ºi a PIB-ului, din perspectivã macroeconomicã. Teoria feministã, la momentul actual, nu poate ajunge la un consens din cauza miºcãrilor diverse ce abordeazã variabila de gen ºi societatea per ansamblu din unghiuri diferite, îndeosebi în contextul în care feminismul (atât ca ideologie cât ºi ca miºcare socialã) este vãzut ca o prioritzare nejustificatã sau nenecesarã (the politics of delay) a intereselor politice pe agenda publicã. Însã un lucru este sigur, cã un stat al bunãstãrii universalist ºi just nu poate fi complet ºi integru dacã nu con- siderã echitatea de gen printre punctele de plecare prioritare. Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 85 Referinþe Becker, Gary S. (1971). “The Economics of Discrimination”. University of Chicago Press Blackburn, Sheila (1995). “How useful are feminist theories of the welfare state?”. Women’s History Review, 4:3, 369-394. Briggs, Asa (1961). “The Welfare State in Historical Perspective”. European Journal of Sociology, pp. 221-258. Duflo, Esther. 2012. “Women Empowerment and Economic Development”. Journal of Economic Literature, 50(4): 1051-79. Esping-Andersen, Gosta (1990). “The Three Worlds of Welfare Capitalism”. Polity Press, pp. 1-30. Esping-Andersen, Gosta (2009). “Incomplete Revolution: Adapting Welfare States to Women’s New Roles”. Polity Press. Fraser, Nancy (1994). “After The Family Wage: Gender Equity and the Welfare State”. Sage Publications Inc., Political Theory, Vol. 22 No. 4, November 1994, pp. 591-618. Judt, Tony (2005). “Postwar: A History Of Europe Since 1945”. The Penguin Press, pp. 63-80. Lewis, Jane (1997). “Gender and Welfare Regimes: Further Thoughts”. Oxford University Press, pp. 161-177. Misra & Akins (1998). “The Welfare State and Women: Structure, Agency, and Diversity”. Oxford Universi- ty Press, pp. 260-285. Orloff, Ann (1996). “Gender in the Welfare State”. Annual Review of Sociology, Vol. 22 (1996), pp. 51-78, accesat la data de 14-05-2017 9:59 UTC. Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 86