Perspective_politice_2017_decembrie.qxd Lupta afro-americanilor în Statele Unite – Civil power or Black Power? Abstract: The society we live in today has been profundly shaped by the clash of cultures and civi- lizations and more recently, by ideological conflicts. It is also the case of the United States of America, whose history and evolution was marked by the continuous reglementations of the structure and rela- tions between the white americans and the afro-americans: the Civil Rights Movement and the Black Power movement The following paper aims to explore this issue through the lenses of two important race theories,both sharing a very important concept when discussig racial conflict -double consciousness, each of them being linked to a main afro-american movement in the USA. I shall try to understand how the concept of race and the attempts to fight racism within the american society in the 20th century, have influenced the political discourse and also, the social and cultural context, throughout the last decades. In doing so, i will draw inspiration from the socio-historical constructivist race theory in explaining the evolution and impact of the Civil Rights Movement, and from Fanon’s critical theory in exploring the evolution and the outcome of the Black Power Movement. The main thesis of this paper is that, starting with the end of the 19th century, all the eliberation and empowerment efforts of the black community in the american society, coagulated in the mentioned ideological movements, had a powerfull impact on the social, cultural and political evolution of the United States, materialised in the introduction of Black Studies in universities, political representation and electoral winnings – culminating with the election of Barack Obama as the President of the USA. Keywords: race, Civil Rights Movement, Black Power, double consciousness, socio-historical con- structivism, critical theory Introducere Atunci când o societate multiculturalã (multirasialã) este dominatã de raporturi sociale, politice sau culturale inegale, sfârºitul supremaþiei uneui grup ºi anularea superioritãþii acestuia faþã de celelalte sunt posi- bile în douã condiþii: fie celãlalt va fi mult prea mic numeric încât sã mai poatã schimba ceva, fie se va revolta. Nu- cleul din care s-a dezvoltat societatea ameri- canã pe care o cunoaºtem astãzi a fost de la început multicultural, ulterior din ce în ce mai multirasial, de aceea evoluþia sa a fost influ- enþatã profund de raporturile dintre cele douã rase dominante ºi acþiunile lor. Dacã în urmã cu mai bine de trei secole, puteam vorbi despre o majoritate covârºi- toare a „albilor” pe teritoriul Statelor Unite, procentul lor a scãzut ºi este într-o scãdere considerabilã, ceea ce poate explica miºcãrile cu iz rasial din ultima decadã a acestui secol. Pentru a putea face o analizã coerentã asupra diferitelor miºcãri care au marcat definitiv evoluþia in- stituþional-politicã ºi mozaicul social american ºi pentru a rãspunde la întrebarea ce a dat naºtere acestei lucrãri, voi face o incursiune în re- Ana-Maria Vârlan Facultatea de ªtiinþe Politice, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 87 laþiile dintre persoanele de culoare ºi albii din SUA pentru a avea punctul de plecare ºi imagi- nea de ansamblu pe fondul cãruia acestea s-au dezvoltat.Ulterior, deoarece la originea acestor miºcãri stã problematica rasialã americanã, este important sã ºtim ce sens are conceptul de „rasã” în contextul dat , cum s-a dezvoltat în mentalul colectiv american ºi mai ales cum a in- fluenþat acesta imaginea Statelor Unite, dar mai ales evoluþia sa pânã astãzi. Problematica rasialã în societatea americanã Scurt istoric Întrucât problematica rasialã (din societatea americanã) îºi are originile în instituirea scla- viei ºi raporturile derivate din aceasta, voi începe printr-o scurtã expunere a relaþiilor dintre persoanele de culoare ºi albii majoritari de la primul contact dintre cele douã rase. Încã dinaintea Declaraþiei pentru Independenþã (1777) ºi creãrii Statelor Unite ale Americii, cele 13 colonii cultivaserã o practicã a exploatãrii persoanelor de culoare, care s-a pãstrat, prin Legi sau referinþe indirecte, în Constituþia (1787)1 noului stat liber, alãturi de idealuri con- trastante de libertate ºi egalitate, transformându-se treptat într-o instituþie cu reguli clare ºi ra- porturi inegale-instituþia sclaviei. Timp de mai bine de un secol, societatea americanã a fost di- vizatã social, instituþional ºi chiar georgrafic pe baza acestui criteriu, între Nordul moralist ºi aboliþionist ºi Sudul consevator ºi rasist2, care nu concepea renunþarea la beneficiile pe care aceastã situaþie le aducea în materie de economie ºi statut social. Deºi au existat câteva miºcãri sau organizaþii care pledau pentru abolirea sclaviei ºi recunoaºterea statului de cetãþeni ai Sta- telor Unite pentru sclavi3, efortul lor era de fiecare datã redus la tãcere, fie prin legi mai per- misive care însã nu erau puse în practicã la nivel local sau erau amendate în scurt timp, fie prin violenþã ºi pedepse inegale, în general în statele din Sud-albii erau pãsuiþi, persoanele de cu- loare aspru pedepsite, uneori pânã la moarte. Destinul ºi evoluþia persoanelor de culoare – sclavilor sau celor puþini, eliberaþi ºi condamnaþi la fie la o viaþã „albã” fie, stigmatizaþi ºi marginalizaþi- s-a aflat aºadar, de fiecare datã în puterea instituþiilor politice ale SUA: Preºed- inte, Congres, Curþile de Justiþie,etc. În aceastã atmosferã constant tensionatã, au loc douã evenimente care vor marca definitiv istoria continentului : alegerea Preºedintelui Abraham Lincoln (1860) – care promulgã legea care aboleºte sclavia ºi oferã scavilor eliberaþi sau care ajung pe teritoriul Statelor Unite, statutul de oameni liberi4, respectiv izbucnirea Rãzboiului civil (1861–1864) între Nord ºi Sud, încheiat cu victoria Nordului. Problema segregãrii este însã departe de a fi rezolvatã pentru cã schimbarea normativã nu era suficientã pentru a pãtrunde în societatea tradiþionalã mai ales în Sud ºi a cauza schimbarea în atitudinile cultivate ºi deprinderile transformate în obiceiuri adânc înpãmântenite. Apare, deci, reinterpretarea unui vechi criteriu pe baza cãruia societatea americanã va continua pentru încã (cel puþin) încã un secol, segregarea – criteriul rasial, care va da naºtere unei noi forme de abuz ºi discriminare instituþionalizatã în ceea ce se va numi sistemul „Jim Crow”. Teorii ale rasei Conceptul de rasã a fost ºi rãmâne unul foarte discutat ºi disputat la nivelul ºtiinþelor uman- iste, de aceea o definiþie universalã ºi o diferenþiere clarã între mai multe rase au oferit mari provocãri teoretice autorilor preocupaþi de acest aspect. Astfel, unii cercetãtori au categorizat ºi explicat rasele printr-o abordare biologicã, evoluþionistã, în timp ce alþii au ales o abordare Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 88 istoricã, sociologicã sau culturalã, ajungându-se în contemporaneitate la un scepticism bine ar- gumentat cu privire la acest tip de teorii. Constructivismul socio-istoric ºi teoria criticã baza- tã pe pshihanalizã sunt douã abordãri importante, care deºi pleacã de la o bazã comunã – „dou- ble consciousness”, definesc rasa – ºi, în context, rasismul – diferit, recurgând la instrumente sau concepte diferite. Ambele abordãri au fost criticate de-a lungul timpului ºI, desigur, nici una dintre ele nu se poate spune cã acoperã total problematica rasialã aºa cum apare ea astãzi în dezbaterile teoretice ºi publice, dar ele pot constitui puncte de plecare în analiza societãþilor în care pot apãrea conflicte inter-rasiale. Frantz Fanon pune în centrul analizei sale douã ele- mente importante care se regãsesc ºi în tezele miºcãrii Black Power (în special în lucrarea lui Stokely Carmichael): elementul politc ºi elementul psihologic, scrierile lui ºi analiza asupra colonizãrii, respectiv decolonizãrii aplicându-se ºi situaþiei afro-americanilor de pe teritoriul SUA, care au avut primul contact cu populaþia albã în condiþia de sclavi. Pe de altã parte, Du Bois are meritul de a introduce conceptul de rasã în aria ºtiinþelor sociale, analizându-l ca un construct social format în urma ºi din cauza unor diferite interacþiuni istorice ºi conceptul de „double consciousness”, pe care îl foloseºte ºi Fanon în explicaþiile sale. Cel care introduce pentru prima datã conceptul de „double consciousness” este filosoful american W.E. Du Bois, care foloseºte acest termen pentru a explica identitatea indivizilor în grupuri – cum trãieºte ºi cum internalizeazã fiecare subiect experienþa din grup (Du Bois,1903a, 3); referindu-se la teoria raselor, acesta remarcã douã dimensiuni de difereþiere între rase – umane, cu care operezã toate ºtiinþele ºi sunt recunoscute de publicul larg, respec- tiv rase spiritual diferite, derivate din prima categorie, dar formate diferit. Constructivismul is- torico-sociologic explicã, prin scrierile lui W.E. Du Bois, faptul cã în definirea acestui concept trebuie sã urmãrim exclusiv factorii istorici ºi sociali care construiesc ceea ce numim „rasã” prin raportarea la douã variabile: componenþa grupului sociologic – cine aparþine acelei rase, ºi totodatã cauza care a dus la coagularea acelui grup. (Du Bois, 1897a, 50-55) Du Bois nu doreºte sã se raporteze la rasã printr-o lentilã biologicã sau fizicã dominantã ºi vorbeºte despre rase mai degrabã spiritual sau cultural distincte, care oferã identitãþi diferite în raporturile is- torico-sociale; de asemenea, discuþia despre politicã ºi instituþiile de putere nu are loc în definirea raselor. Construcþia rasei are la bazã atât factori care pot sã lipseascã fãrã ca rasa sã se dizolve(biologici, fizici), cât ºi factori care nu pot sã lipseascã atunci când spunem definim un grup ca rasã. (Lott, 1992–93; Sundstrom, 2003). Astfel, rasa poate fi descrisã ca „o vastã familie de fiinþe umane/oameni, care în general, pot împãrþi acelaºi sânge ºi aceeaºi limbã, dar care întotdeauna trebuie sã aibã o istorie, tradiþii ºi impulsuri comune, care luptã împreunã vol- untar sau involuntar pentru a atinge diverse idealuri de viaþã” (Du Bois, 1897a, 53). Referindu-se în mod particular la problema afro-americanilor ºi la ce anume îi defineºte ºi diferenþiazã de „albii” de pe teritoiul SUA, Du Bois se raporteazã la douã ipoteze: „(1) sã aparþinã uneia dintre cele 3 rase biologic distincte ºi (2) sã aparþinã uneia din cele opt rase spi- ritual-distincte construite constitutiv ºi cauzal ”. (Du Bois, 1897, 55-56) Nedorind sã punã foar- te mult accentul pe diferenþele fizice, Du Bois afirmã faptul cã, afro-americanii se remarcã faþã de alte rase spiritual-diferite prin mesajul lor particular în societate. Abordând ºi problematica raporturilor dintre „albi” ºi cei de culoare, Du Bois explicã ºi resorturile morale/psihologice ale supremaþiei albilor; plecând de la modul în care se raporteazã indivizii aparþinând unor rase diferite cultural ºi spiritual, filosoful pune aceste sentimente ostile ale „albilor” faþã de persoa- nele de culoare pe baza factorilor istorici ºi sociali ºi anume pe „reflexe condiþionate” precum „obiceiuri , cutume ºi tradiþii mult timp folosite sau urmãrite” (Du Bois, 1940, 87). Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 89 Abordarea lui Du Bois a avut parte de atenþia multor autori (filosofi, sociologi, antropolo- gi,etc.) contemporani, unii criticându-i dur explicaþiile, altii susþinându-i teoria. Unul dintre critici a fost Kwame Anthony Appiah, pentru care Du Bois a reprezentat subiectul central al mai multor lucrãri. În douã dintre acestea, Appiah contestã teoria filosofului francez, prin trei mari idei : „(1) pretinde cã definiþia rasei a lui Du Bois nu reuºeºte sã ofere acele criterii sta- bile care sã diferenþieze acele opt rase spiritual-distincte, (2) deºi a vrut sã punã accentul mai mult sau exclusiv pe factorii istorici si sociali, criteriul pe care îl foloseºte de fapt în a face aceastã diferenþiere este biologic- idea strãmoºilor comuni, (3) deºi ulterior îºi dã seama cã nu poate ignora factorii biologici ºi înceacã sã le ofere o importanþã teoreticã la fel de mare, log- ica argumentului sãu duce la o nerecunoaºtere a rasei în termeni de diferenþe” (Appiah, 1985, 34-35). Pe scurt, Appiah abordând o analizã scepticã în ceea ce priveºte dezbatere despre rase, considerã cã ideile lui Du Bois nu se mai aplicã în era contemporanã ºi cã ce ar sta la baza ra- sismului astãzi, nu se referã la ceea ce spunea autorul. (Appiah, 1992–93, 45). În contrapunct la critica lui Appiah, sunt intervenþiile lui Lucius Outlaw, care îl contrazice pe autor ºi sprijinã anumite idei fundamentale din teoria lui Du Bois. De exemplu, Outlaw apreciazã faptul cã, Ap- piah nu aduce critici pertinente întrucât nu înþelege perspectiva din care Du Bois se raporta la rasã- „cluster concept” ºi îi atribuie acestuia meritul de a ne oferi o abordare realistã asupra definirii raselor în care îºi au locul ºi factorii biologici sau fizici. (1996, 21-22, 28). De aseme- nea, preluând o abordare pluralistã, alþi doi autori Paul Taylor (2000) ºi Ronald Sundstrom (2003) îl apreciazã pe Du Bois în mod special pentru faptul cã a conturat conceptul de rasã într-un mod realist, definindu-l ca un concept social (mai degrabã decât biologic). O altã contribuþie relevantã pentru ºtiinþele sociale o are ºi critica lui Jeffers, care acceptã argumentele ºi teoria lui Du Bois, în general, însã remarcã anumite puncte slabe, care nu sunt suficient de convingãtoare: (1)în ceea ce priveºte teoria despre rasele spiritual-diferite, Jeffers considerã cã factorii istorici pe care îi considerã indispensabili Du Bois pot sã nu ducã în mod necesar la constituirea unei rase, ci a unei entitãþi culturale, sau mai mult, unei naþiuni (Jeffers, 2013, 416), (2) în ceea ce priveºte explicaþia lui Du Bois cu privire la rasele cultural-distincte, Jeffers pune la îndoialã fiabilitatea factorilor sociali pe seama cãrora autorul pune existenþa raselor (Jeffers, 2013, 417). Filosoful ºi psihanalistul francez Frantz Fanon, îºi începe activitatea ºtiinþificã într-un mo- ment în care Europa ºi America ajunseserã într-un punct critic al colonialismului sau asupririi persoanelor de culoare de pe teritoriile lor ºi în care apãreau miºcãri de decolonizare sau pen- tru drepturi politic; de aceea prin teoria sa, autorul îºi propunea sã aducã o criticã universalis- mului pe care îl promovau puterile coloniale ºi pe care le considera contradictorii, imorale ºi chiar împotriva umanitãþii. Fiind el însuºi de culoare, Fanon explica faptul cã raporturile din- tre „nativ” ºi colonist au început ca fiind inegale, iar cei care se erijau în civilizatori nu fac nimic pentru a le egala, ba dimpotrivã evolutia celor care erau de fapt „stãpânii teritoriilor” de- pindea acum de cel care deþine suprematia culturala ºi mai ales politicã. Lucrarea de bazã – „Black skin, White Masks” în care acesta abordeazã problematica rasialã, raporturile stabilite pe baza acesteia ºi mai ales ce însemnãtate are acest concept în funcþie de societãþile multi- rasiale apare în anii 1950 ºi are în centru analiza pshi-sociologicã. Fanon foloseºte conceptul de „double consciousness” (Fanon, 19, 80-83) în sensul de „dublã oglindire” pentru a explica de ce ºi drept ce se identificã persoanele de culoare atât în raport cu „albii”, cât ºi cu alte per- soane de culoare în contextul colonialismului ºi societãþilor ierarhice pe care le construieºte. Aceastã dublare a sinelui –în corp ºi spirit are douã scopuri : (1) dobândirea identitãþii de sine- Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 90 apartenenþa la o categorie psiho-socialã ºi (2) identificarea relaþiilor de autoritate pe baza iden- titãþii (Fanon, 1967, 84-85). Pornind de la aceste asumpþii, Fanon considerã cã rasa este un construct psihologic ºi ulterior social, care capãtã sens în momentul în care te raportezi la celãlalt, iar atitudinile, acþiunile sau statusul social pe care îl dobândeºti în societate depind de identitatea fiecãrui grup ºi de influenþa pe care o are unul asupra celuilalt. Astfel, în contextul colonialismului, autoproclamarea rasei albe ca fiind superioarã (civilizatã, liberã, prosperã, cu o datorie universalã de a-ºi impune modelul celor inferiori ei) a condus la existenþa hegemoniei culturale a albilor în faþa culturii nu tocmai consolidate sau recognoscibile a nativilor, care nu avuseserã pânã atunci nevoie sã se facã remarcaþi prin ceva particular, iar aceasta a fost folositã ca instrument pentru a prelua hegemonia politicã, care instaura puterea rasei superioare asupra celei inferioare (Fanon, 1967, 67-69). Din acest motiv, persoanele de culoare, care pânã atun- ci nu au fost nevoite sã se defineascã într-un anume fel pentru a se autoconduce ºi gestiona, trebuie sã aleagã acum calea pe care sã meargã pentru a putea supravieþui ºi a fi consideraþi egali. Legându-se de problema rasismului, Fanon îl descrie alãturi de inocularea unui senti- ment de inferioritate culturalã ºi alienare faþã de instrumentele puterii politice, astfel încât per- soanele de culoare sã nu încerce sã se opunã sau sã se revolte faþã de status quo, ci sã fie con- vinse cã singurul mod prin care se reuºeºte ºi se poate obþine o viaþã împlinitã este cel alb. Cu toate acestea, nici mãcar atunci când persoanele de culoare acþioneazã, vorbesc sau se com- portã ca cele albe, nu sunt recunoscute ca fiind egale, din cauza identitãþii lor fizice, de culoare. Aºadar, rasismul se bazeazã pe aceastã teorie a recunoaºterii unui „eu” cultural, social, mate- rial ºi spiritual de cãtre „altul/alþii” pentru a avea un status ºi un statut particular în comunitate ºi pe elementele de limbaj care definesc diferenþele sau asemãnãrile dintre „eu” ºi „alþii”. (Fanon, 1967, Cap. 7) Abordarea lui Fanon a avut deopotrivã mulþi entuziaºti, care s-au inspi- rat din lucrãrile lui, care i-au continuat teoria ºi critici, care vedeau în scrierile lui anumite ex- agerãri sau persecuþii fictive care umbreau valabilitatea argumentelor lui în prezentarea anu- mitor situaþii. Miºcarea pentru drepturi civile dupã Rãzboiul Civil (1861–1864) Perioada Rãzboiului civil (1861–1865) a marcat începutul unei noi cãi de evoluþie pentru populaþia de culoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, atât la nivel normativ, cât ºi la nivelul comunitãþii. Acest fapt este susþinut de o parte a partidului Republican, ºi în mod de- osebit de Abraham Lincoln prin : 1. amendamentele XIII ºi XIV ale Constituþiei care interz- iceau în mod explicit sclavia, ºi prin care se acorda, de jure, calitatea de cetãþean afro-ameri- canilor ºi cetãþenie completã bãrbaþilor afro-americani, prin dreptul de a vota ºi de a fi aleºi (Iserman & Kazin, 2000, 296) ºi 2. prin crearea unui regiment special în Armata Unionistã al- cãtuit din persoanele de culoare (Trupele de culoare ale SUA)5. Victoria Nordului ºi perioada de restaurare pe care o susþineau republicanii ºi o impuneau în Sud prin trupele federale nu a fost de lungã duratã, iar reabilitarea noilor cetãþeni a rãmas la latitudinea aceeaºi comunitãþi care pânã atunci îi persecutase. Dupã retragerea controlului federal din Sud, implementarea noilor reglementãri a rãmas în sarcina autoritãþilor locale, care aveau o altã perspectivã asupra realitãþii din societatea americanã ºi care propunea propriile reguli. Timp de câteva decenii, acest sistem de reguli nescrise va purta numele de „Jim Crow”6, care impunea „tratamente” diferite pentru albi ºi negri, accentuând cu bunã ºtiinþã segregarea în toate domeniile vieþii pu- blice. Pentru a asigura respectarea lui fãrã drept de apel de cãtre afro-americanii din Sud, s-a Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 91 înfiinþat o grupare „justiþiarã” al cãrei singur scop era persecutarea pe criterii rasiale. Cunos- cutã sub numele de Ku Klux Klan, aceastã grupare a fost fondatã în 1866 ca un club social ex- clusivist de cãtre ºase foºti ofiþeri ai Confederaþiei din Tenessee, recunoscuþi pentru iniþierile nocturne ºi s-a dezvoltat rapid într-o organizaþie teroristã care s-a rãspândit ulterior, în tot ter- itoriul din Sud. Aceºtia erau protejaþi ºi chiar încurajaþi tacit de cãtre exponenþii regimului Jim Crow de a „pedepsi” sau teroriza prin metode diverse (bãtãi, arderea locuinþelor ºi resurselor de orice fel deþinute sau chiar dispariþia unor membri ai familiilor ºi denigrarea lor publicã), de sub mãºtile ºi costumele care le protejau identitatea, populaþia de culoare din oraºele unde locuiau (Chalmers, 2003, 1-2-5), Cel care a reuºit (extinzând autoritatea federalã asupra gu- vernele locale) sã punã capãt pentru câteva decenii activitãþii Klanului, a fost preºedintele re- publican Ulysses Grant; acesta, împreunã cu alþi membri ai administaþiei, dupã ce au presat Congresul sã ia mãsuri împotriva persecuþiilor ºi pedepsirea fãptaºilor ºi dupã continua modi- ficare ºi amânare a douã Acte oficiale pe aceastã temã, rãmase fãrã rezultate, preºedintele sem- neazã, în ciuda reacþiilor negative atât din partea altor republicani cât ºi din partea democraþilor, legea care pune în vigoare Actul final care duce la desfiinþarea grupãrii în 1971 – „Third Enforcement Act on Ku Klux Klan” 7 (Foner, 1997, 450-454). Spre finalul secolului XIX, situaþia era atât de gravã pentru comunitatea afro-americanilor încât în 1890, un bãrbat a fost judecat pentru faptul cã a vrut sã se urce într-un autobuz special pentru albi; cazul „Ferguson vs Plessy” este analizat de Curtea Federalã ºi este încheiat prin noua doctrinã „separaþi dar egali”, care era pusã în practicã doar în prima sa parte, pânã la „dar”. Acest act a alertat comunitatea albã, care se simþea din ce în ce mai ameninþatã de inte- grarea afro-americanilor în societate – cosiderau cã afro-americanii o sã le „fure” locurile de muncã, aºa cã numeroase fabrici sau companii refuzau sã îi angajeze, sau sindicatele cereau reguli preferenþiale pentru albi, refuzând sã reprezinte afro-americanii; de asemenea, în mi- jloacele de transport în comun locurile pe scaune erau repartizate de cãtre ºofer (care era alb), dupã bunul plac, de fiecare datã în defavoare afro-americanilor. În acest context plin de contradicþii ºi deconcertant pentru cetãþenii afro-americani margi- nalizaþi, apar în prima jumãtate a secolului XX, numeroase organizaþii pentru apãrarea comu- nitãþii afro-americane, precum Asociaþia Naþionalã pentru Progresul Oamenilor de Culoare (1909), care milita în special pentru drepturile muncitorilor de culoare ºi pentru respectarea eforturilor ºi contribuþiei lor în societate, Congress of Racial Equality (CORE) (1942) care promova non-violenþa ca mijloc de obþinere a schimbãrii sociale ºi justiþiei rasiale etc., însã de cele mai multe ori au rãmas fãrã ecou. Cu toate acestea, ceea ce a schimbat cu adevãrat viziunea politicã a Americii a fost al doilea Rãzboi Mondial, când clasa politicã americanã a realizat cã nu poate fi un exemplu de democraþie ºi un combatant de încredere al fascismului, în condiþiile în care societatea ameri- canã era profund rasistã ºi segregatã. În acest sens, doctrinele administraþiilor Truman ºi chiar Eisenhower încearcã sã stopeze sistemul Jim Crow ºi sã promoveze egalitatea rasialã în toate domeniile publice; rezultatele însã lasã mult de dorit. Chiar dacã în 1954, dupã numeroase încercãri ºi evenimente ce nu mai puteau fi ignorate/trecute cu vederea, cazul Brown vs. Board of Education câºtigã o hotãrâre importantã a Curtilor de Justiþie – „Southern Declaration on Integration” – prin care se elimina de iure segregarea în instituþiile de învãþãmânt, realitatea era încã stabilitã de autoritãþile locale, care refuzau sã coopereze pentru implementarea politi- cilor de desegregare, ceea ce ducea la procese lungi, costisitoare ºi fãrã rezultate.8 Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 92 În aceastã atmosferã a luptei cu sistemul, se contureazã ceea ce azi numim Miºcarea pen- tru drepturile civile. Momentul-cheie al acestei miºcãri este considerat cazul Rosa Parks din 1955, când o femeie de culoare a protestat împotriva segregãrii în mijloacele de transport, re- fuzând sã cedeze locul ei unui alb, ceea ce s-a finalizat cu arestarea ei. Revoltat de aceste cazuri, pastorul ºi activistul pentru drepturile civile ale afro-americanilor Martin Luther King devine promotorul miºcãrii ºi mobilizeazã oameni în jurul a douã principii fundamentale: protestul prin non-violenþã sau rezistenþa paºnicã în numele moralei creºtine ºi nesupunerea civicã (inspiratã de Mahatma Ghandi), conform cãreia fiecare cetãþean are dreptul, dar mai ales datoria moralã de a nu se supune unor legi injuste (Iserman & Kazin, 2000, 28). Grupurile co- agulate în jurul tezei lui King organizau proteste „sit-in” în locuri speciale pentru albi ºi încer- cau sã solidarizeze alte grupuri cu lupta pentru drepturile civile a comunitãþii afro-americane. Miºcarea lui King (recunoscut activist în plan internaþional) reunea activiºti, intelectuali, stu- denþi ºi alte grupuri mai degrabã high-class, ºi încerca ducã o luptã cetãþeneascã, dorind sã arate clasei politice adevãrata situaþie a afro-americanilor ºi sã convingã instituþiile federale sã reglementeze situaþia prin legi ºi acte specifice. Împreunã cu alte biserici din Sud înfiinþeazã „Conferinþa de Sud a Conducerii Creºtine” (SCLC), cãreia i se alãtura Comitetul Studenþilor (SNCC) ºi alãturi de alte astfel de grupãri, King organizeazã marºuri sau boicoturi economice precum: Marºul din Washington (1963), Miºcare Selma pentru înscrierea pe registrele de vot a afro-americanilor (1964), Marºul din Missisipi (1966) etc. (Marable& Mullings, 2009,419) Chiar dacã aceastã formã de acþiune propusã de King a adus unele schimbãri la nivel federal, prin Reforma Drepturilor Civile propusã de J.F. Kennedy ºi implementatã de L. Johnson (Marable & Mullings, 2009, 420), impunerea desegregãrii de sus în jos nu elimina rasismul de la bazã, ci avea efecte inverse. Mulþi guvernatori locali încã nu respectau legile federale când ele acordau drepturi egale oamenilor de culoare, refuzând sã îi accepte în instituþii de în- vãþãmânt, spitale sau chiar pe registrele de vot, de multe ori fiind nevoie de intervenþia trupelor federale pentru a restabili ordinea. Disfuncþionalitãþile instituþionale erau evidente ºi îngrijorã- toare pentru afro-americani, însã actele de violenþã ºi agresiune, arestarea în masã a protes- tanþilor non-violenþi ºi asasinarea liderilor acestei miºcãri a inflamat ºi mai mult lupta afro- americanilor ºi a determina schimbarea viziunii (Foner, 1997, 450-459). Astfel, se face din ce în ce mai vizibilã ºi mai necesarã o altã miºcare radicalã în comparaþie cu cea pentru drepturi civile, apãrutã în paralel cu cea condusã de King, dar promovând strategii ºi idei diferite, având ca figuri centrale personalitãþi precum Malcom X, Stokley Carlmichael s. a. Black Power Cea mai proeminentã formã a miºcãrii radicale9 pentru drepturile persoanelor de culoare poartã numele de Black Power, care îºi gãseºte fundamentele în ideile lui Carmichael (Marable&Mullings, 2009, 418-425); Se considera cã Black Power devenise necesarã în con- textul în care King pãrea sã se îndepãrteze de scopul iniþial ºi miºcarea îºi pierduse verva cu care debutase. Deºi pãrþi ale miºcãrii Black Power (incluzându-l chiar pe Carlmichael) au fost implicate la început în miºcarea pentru drepturi civile condusã de M.L. King prin participarea la marºurile ºi protestele organizate de grupurile din jurul sãu(Joseph, 2006, 2-3), realitatea anilor ’60 duce la schimbarea strategiei. Punctul critic care a dus la apariþia unei noi miºcãri a fost Marºul din 1966 din Mississippi împotriva terorii ºi violenþei albilor, care s-a soldat cu arestarea a numeroºi participanþi ºi uciderea câtorva dintre aceºtia. (Joseph, 2006, 2) De atun- Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 93 ci înainte, Carlmichael s-a dezis de principiile paºnice ºi metodele de acþiune propuse de King, catalogându-le drept iluzorii ºi considera cã impulsionarea instituþiilor sã impunã acceptarea ºi integrarea negrilor într-o societate profund rasistã este o miºcare greºitã ºi superficialã. În plus, chiar dacã ar reuºi sã convingã nivelul de sus de legitimitatea cerinþelor sale, miºcare lui King nu va aduce recunoaºterea ºi acceptarea calitãþii de membru al comunitãþii, ceea ce se va tra- duce în adâncirea inegalitãþilor ºi discriminãrii. Strategia sa era una radicalã: o luptã de putere, prin aceleaºi mijloace, o luptã pentru eliberarea negrilor, sub sloganul ce va da numele miºcãrii „Black Power” (Joseph, 2006, 2-5). Deºi vizibilitatea sa a crescut abia dupã asasinarea lui M.L, King, atunci când majoritatea afro-americanilor au realizat cã oricât de multã popularitate ºi vizibilitate are în societatea americanã un om de culoare, este omorât doar pentru cã îºi cere drepturile ºi accentuarea ra- sismului, miºcarea radicalã a primit întotdeauna meritul de a fi înrãdãcinatã mai mult decât miºcarea pentru drepturi civile în realitatea violentã a anilor ’60–’70 (Joseph, 2006, 3-7). Nominalizãrile a doi candidaþi care ameninþau succesele instituþionale-ºi ele firave – de pânã atunci ºi ulterior, victoria lui Richard Nixon în alegerile prezidenþiale din partea republicanilor au fost evenimentele care au suscitat ºi mai mult mulþimea deja nemulþumitã de sistemul po- litic american. Astfel, luptele din ghetouri, din cartierele de afro-americani sau din fabrici între muncitorii de culoare ºi poliþiºti,10 care deveaneau din ce în ce mai violente ºi tragice ºi oa- menii care îºi exprimau revolta prin atac ºi nu prin rezistenþã ºi care ºtiau cã dacã nu riposteazã nu vor putea supravieþui aveau nevoie sã fie ascultaþi ºi ghidaþi de un scop care sã merite (Joseph, 2006, 20-58); reluarea activitãþii Ku Klux Klan11 ºi dublele persecuþii pe care le aveau de înfruntat persoanele de culoare –din partea forþelor poliþieneºti ºi din partea autointulaþilor justiþiari ai regimului- ºi lipsa de mãsuri din partea autoritãþilor sau chiar a societãþii americane nu mai putea persista în aceste noi condiþii. (Chalmers, 2003, 2-5). Tocmai de aceea Black Power se concentreazã mai mult asupra afro-americanilor care fuseserã nevoiþi sã se supunã standardelor albilor pentru a fi acceptaþi în societate ºi încercaserã disperaþi sã se integreze re- curgând chiar la metode de „lactificare” 12 (Fanon, 1968 ed. 2008, 9). Black Power începe o luptã pe mai multe planuri pentru trezirea conºtiinþei rasiale, pentru recuperarea deminitãþii umane, pentru respectul moºtenirii ºi culturii comunitãþii negrilor ºi eliberarea de sub dominaþia albilor. (Peniel, 2006, 3-4) Astfel, în plan cultural, ideile Black Power inspirã lupta studenþilor de rase ºi etnii diferite din colegii de stat pentru cursuri spe- ciale predate de profesori de culoare cu literatura de specialitate care se va concretiza, dupã mulþi ani în departamente sau programe oficiale, recunoscute ºi încurajate de autoritãþile uni- versitare (Covin, 2009, 25-26); în plan politic, miºcarea a influenþat ºi susþinut lupta electoralã a unor activiºti ºi oameni politici de culoare (Covin, 2009, 33); în plan internaþional/ transnaþional, ideile Black Power sunt preluate ºi folosite pentru susþinerea drepturilor celor opresaþi ºi luptei de eliberare de sub dominaþie ºi opresiune (Peniel, 2006, 10) ºi devin funda- mentele unor Convenþii sau organizaþii internaþionale (Peniel, 2006, 5-10). În plus, datoritã pluralismului formelor sale, ideile miºcãrii inspirã atât grupuri moderate care cer programe se studiu speciale pentru negri, mai multe locuri pentru studenþii afro-americani, sau condiþii mai bune în cãmine ºi alte centre, cât ºi grupuri radicale precum Black Panther Party for Self-De- fence(1966), care cosiderau cã doar o revoluþie armatã poate reda dreptatea socialã afro-amer- icanilor ºi care a fost implicat în numeroase revolte urbane ºi asasinate ale forþelor de ordine albe care îi persecutaserã pânã atunci. (Peniel, 2006, 18-20) Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 94 Concluzii Cele douã miºcãri pentru drepturi civile, respectiv drepturi politice pentru comunitatea afro-americanã de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au lãsat în urma lor, realizãri prin care urmãtoarele generaþii au putut sã progreseze, individual sau ca ºi grup social. Conceptul de double consciousness pe care atât Du Bois, cât ºi Fanon l-au folosit în descrierea resortu- rilor interne care au dus la coagularea unor miºcãri de asemenea anvergurã nu mai are aceeaºi însemnãtate pentru afro-americanii de astãzi. La nivel psihologic, putem observa faptul cã, ori- ginile rasiale sunt acceptate ºi declarate, iar uneori, reprezintã motiv de admiraþie, cultura s-a întrepãtruns astfel cã, „albii” au preluat din elementele culturale ºi chiar identitare ale afro-ame- ricanilor (ex. dreadurile), iar rasismul este aspru condamnat declarativ sau prin acþiuni concrete, de ambele pãrþi. Pe de altã parte, Miºcarea Black Power a fost instituþionalizatã prin introdu- cerea programelor de Black Studies ºi în cele din urmã a unui departament special în universi- tãþile de stat ºi ulterior, în cele private. O bunã parte din rezultatele politice, electorale obþinute de afro-americani au la bazã aceastã primã miºcare, care a dat ideile ºi a creat speranþa recon- strucþiei unei comunitãþi negre într-o societate albã. Impactul pe care eforturile activiºtilor afro-americani, fie cã ne referim la Martin Luther King, fie cã vorbim despre reprezentanþii Black Power nu poate fi redus la marºuri sau elementele radicale, precum Black Panthers sau Black Arts. Miºcarea pentru Drepturi Civile a deschis calea pentru recunoaºterea afro-america- nilor în societatea americanã ºi „reabilitarea” lor, independent de trecutul istoric; Black Power a politizat problema rasismului ºi a creat o formã ideologicã de „black cultural nationalism”, atipicã, care va mobiliza atât comunitatea afro-americanã, cât ºi pe cea a albilor americani ºi europeni. De aceea, reducerea acestor miºcãri profund ideologice, atât la elemente idealiste, cât ºi la cele radicale ºi de „reverse racism” ignorã pluralismul formelor lor ºi diminueazã evi- denta continuitate a eforturilor pentru eliberare din urmãtoarele decenii ale secolului XX. Note 1 „(1) acordã Congresului dreptul de a interzice comerþul cu sclavi, dupã 20 de ani, (2) articolul I, introduce dezbaterea cu privire la numãrarea sclavilor pentru stabilirea taxelor ºi reprezentarãrii, (3)articolul IV, face trim- itere la legitimitatea cererii de returnare a persoanele þinute într-un serviciu sau într-o muncã care au fugit dintr- un stat ºi s-au refugiat în altul (va duce la adoptarea, în 1793 a Legii sclavilor fugari, care le dãdea dreptul stãpânilor de sclavi sã traverseze liniile de demarcaþie dintre state pentru a-ºi recupera sclavii fugari)” în Ed- mund S. Morgan, American Slavery, American Freedom. Ed. W. W. Norton, New York, 2003, pp. 113-115. 2 „1820 – Compromisul de la Missouri, prin care Congresul recunoaºte statul Missouri ca pe un stat cu sclavie, iar Maine ca pe un stat liber; Tratatul de la Louisiana- sclavia este interzisã la nord de paralela 36°30” în Edmund S. Morgan, American Slavery, American Freedom. Ed. W. W. Norton, New York, 2003, pp. 150-153. 3 Ibid., 150-165: 1831 – înfiinþarea Ziarului Liberator; 1831 – revolta sclavilor din Virginia, soldatã cu 200 de victime de culoare ºi 57 în rândul albilor; 1833 Societatea Americanã Anti-sclavie. 4 Ibid., Proclamaþia de Emancipare – 1 ianuarie 1863. 5 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/sclavia-din-sua-origini-evolutie-si-efecte, accesat 29/10/2017. 6 Jim Crow – „sistem de segregare ºi discriminare prin care americaniilo negri li se refuza statulu egal cu cel al americanilor albi,dominant între 1875 ºi 1950” conform http://www.pbs.org/wnet/jimcrow/struggle_ court.html, accesat 29/10/2017. 7 „Acesta interzicea autoritãþilor sã aplice pedepse discriminatorii sau sã îi trateze în mod selectiv (pe cri- terii de rasã, culoare sau condiþii anterioare de servitudine) pe cei care comit infracþiuni; de asemenea, atesta în mod explicit, accesul ºi legitimitatea de a vota ºi de a fi ales în baza legii (fãrã sã se mai þinã cont de cri- teriile menþionate) ºi sancþiunile pe care le putea primi oricine interfera în buna desfãºurare a lucrurilor.” Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 95 8 http://www.pbs.org/wnet/jimcrow/struggle_court.html, accesat 29/10/2017. 9 Aceastã asumpþie are la bazã pe de-o parte comparaþia cu Miºcarea lui King ºi pe de altã parte, mijloacele ºi practicile unora dintre structurile ºi grupãrile care s-au format în jurul ei. 10 Revolta de la fabrica Watts, Los Angeles (1965), Protestele din Detroit, Illinois, Tennessee, North Car- olina, Maryland (1967), Protestele ºi agresiunile dintre poliþiºtii albi ºi rezidenþii de culoare din cartierele afro- americane sub sloganul „Off the Pigs!” (1967–1969). 11 În primele decenii ale secolului XX, se reconfigureazã ºi se vrea a fi un fel de lojã frãþeascã ,un motor politic al naþionalismului nativilor americani protestanþi albi, cu nici un alt program sau viziune politicã în afara persecuþiei negrilor ºi uniunilor sindicaliste. 12 Expresie aparþinându-i pshihanalistului ºi filosofului Frantz Fanon, însemnând cã prin comportament, produse de frumuseþe prin care îºi albeau tenul (mai ales fetele), etc. Afro-americanii încercau sã devinã „albi”. Referinþe Appiah, K. Anthony (1985). The Uncompleted Argument: Du Bois and the Illusion of Race, Critical Inquiry (pp. 34-40). Oxford: Oxford University Press. Appiah, K. Anthony (1992). Illusions of Race. In My Father’s House (p. 45). Oxford: Oxford University Press. Biko, Steve (2004) Black Consciousness and the Quest for a True Humanity. Ball, Terence& Dagger, Richard. Ideals and Ideologies. A Reader (pp. 349-354) London: Pearson Longman. Chalmers, David (2003). Backfire: How the Ku Klux Klan Helped the Civil Rights Movement (pp. 1-107) Maryland, Lanham: Rowman& Littlefield. Covin, Davin (2009). Black Politics-Activity and Beliefs After the Sacramento, Civil Rights 1970–2000 (pp. 1-50) North Carolina: McFarland. Du Bois, W.E.B. (2007). The Philadelphia Negro (pp. 19) Oxford: Oxford University Press. Du Bois, W.E.B. (1903). The Souls of Black Folk (1st ed., p. 3) Oxford: Oxford University Press. Du Bois, W.E.B. (1940). Dusk of Dawn (1st ed., p. 87) Oxford: Oxford University Press. Du Bois, W.E.B. (1897) A Program for a Sociological Society, a speech given at Atlanta University to the First Sociological Club. http://credo.library.umass.edu/view/full/mums312-b196-i035, pp. 55-56. Du Bois, W.E.B. (1897a). The Conservation of Races. in Chandler, N. Dimitri (ed.). The Problem of the Color Line At the Turn of the Twentieth Century: The Essential Early Essays. New York: Fordham University Press (2015), 51-65. Reprint of The Conservation of Races. Washington, D.C.: American Negro Academy. Fanon, Frantz (1967). Black Skin, White Masks (ed. 2008, pp. 1-15) Pluto Press. Foner, Eric (1997). Reconstruction: America’s Unfinished Revolution (1863-1877). (pp. 450-459) New York: Harper & Row. Isserman, Maurice & Kazin, Michael (2000). America Divided. The Civil War of the 1960s (pp. 28-196 ) Ox- ford: University Press. Jeffers, Chike (2013). The Cultural Theory of Race: Yet Another Look at Du Bois’s ‘The Conservation of Races’ (pp. 100-426) Ethics. Jeffers, Chike. (2017). W.E.B. Du Bois’s ‘Whither Now and Why in Schliesser, Eric (ed.). Ten Neglected Clas- sics of Philosophy (pp. 200-255) Oxford: Oxford University Press.. Marable, Manning (2009). Let nobody turn us around-An African American Anthology (2nd ed., pp. 418-425) Londra: Rowman& Littlefield. Morgan, S. Edmund (2003). American Slavery, American Freedom. (pp. 113-165) New York : W. W. Norton. Outlaw, Lucius (1996). „Conserve” Races? in Bell, W. Emily, R.Grosholz & James B. Stewart (ed.). W.E.B. Du Bois on Race and Culture (pp. 1-150) New York: Routledge. Outlaw, Lucius (2000). W.E.B. Du Bois on the Study of Social Problems. Annals of the American Academy of Political and Social Science. Vol. 568. Peniel, E. Joseph (2006). Black Power Movement-Rethinking the Civil Rights-Black Power Era (pp. 1-79, 251-277) Taylor & Francis Goup. Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 96 Sunstein, R. Cass. (1997) What the civil rights movement was and wasn’t in Macedo, Stephen (ed.). Reassess- ing the Sixties. Debating the Political and Cultural Legacy. New York – London: W W Norton&Compa- ny, pp. 253-282. Taylor, C. Paul (2000). Appiah’s Uncompleted Argument: W.E.B. Du Bois and the Reality of Race (pp. 1-128) Social Theory and Practice. Articole https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/sclavia-din-sua-origini-evolutie-si-efecte. http://www.pbs.org/wnet/jimcrow/struggle_court.html. Perspective_politice_2017_decembrie.qxd 12/12/2017 9:51 AM Page 97