Perspective_politice_2016_iunie.qxd Participarea la vot, în România – tendinþe diferite, în funcþie de tipul de scrutin. O analizã a noilor tendinþe de participare, dupã alegerile prezidenþiale din 2014 Abstract: The decline in voting participation is not new information: the absolute numbers are de- creasing. However, the presence at presidential elections in 2014 leads us to a more careful reflection on the real trends on voting in contemporary Romania. And this is why I wanted to publish these con- clusions. The only generalization we can make is that, after 2007, we are witnessing a return to greater values in electoral participation for all types of elections. And this balances the impression of a steady decline in participation, retained both the literature and the common sense. Also, we find that what seemed a general trend of decreasing participation is not, in reality, quite so categorical. The general decreasing trend in electoral participation in Romania is actually a too general label that does not cap- ture the nuances of electoral participation in Romania. There are at least three important trends, oppo- site, manifesting the same time, and that should be considered when it comes to voting participation nowadays in Romania. Keywords: voter turnout, Romanian elections, electoral participation, Presidential election Participare la vot Atunci când discutãm de participare la vot, nu putem eluda relaþia din- tre partidele politice ºi mecanismele care faciliteazã participarea cetã- þenilor. Mai întâi, vom trece în revistã foarte sumar rolul pe care par- tidele îl joacã în aceastã relaþie, iar apoi vom concentra analiza pe elementele care diferenþiazã tipurile de alegeri din România (care ne vor arãta, dupã cum vom sublinia, cã o analizã generalã cu privire la participare este imposi- bil de fãcut fãrã o contextualizare atentã). Teoreticieni externi simplificã participarea la vot într-o formulã relativ simplã, care poate sintetiza dacã un cetãþean va vota sau nu: PB + D > C1, unde P înseamnã probabilitatea ca votul unui individ sã influenþeze re- zultatul final, „puterea votului”; B înseamnã „beneficiul” perceput de cetãþean ca fiind primit din partea partidului sau a candidatului, dacã este ales; D reprezintã „duty”, respectiv datoria civicã, cumva satisfacþia per- sonalã generatã de implicare ºi participare civicã; Dan Sultãnescu SNSPA, doctorand în ºtiinþele comunicãrii, analist politic Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:33 PM Page 5 iar C reprezintã „costul” în timp ºi alte tipuri de resurse implicate de participarea la vot. Aºa cum notam într-un articol din 20082, P înregistreazã cifre apropiate de zero, ceea ce face ca produsul PB sã fie, la rândul sãu, apropiat de zero. Recent, în cercetãrile realizate de Fundaþia Multimedia, în cadrul proiectului de evaluare a participãrii civice în România3, men- þionate ºi pe site-ul www.infopolitic.ro, confirmam cã românii, în general, nu considerã cã au puterea sã influenþeze rezultatul votului într-o proporþie considerabilã. Revenind, în 2008, menþionam cã aceastã formulã oferã explicaþii suplimentare pentru evoluþiile în participarea la vot. Într-una din concluziile articolului, menþionam cã sunt mai importante elementele referi- toare la costurile participãrii la vot decât beneficiile sau gratificaþiile pe care cetãþeanul con- siderã cã le primeºte în urma participãrii. De aici, am nota astãzi, preocuparea constantã ºi realã pentru reducerea acestui cost – atunci când se solicitã vot prin corespondenþã sau vot on- line. Atunci, notam cã, „dacã se asigurã elementele care limiteazã costurile participãrii la vot, putem anticipa cã gradul de participare va creºte mai uºor decât dacã se investeºte doar în partea de bonificaþie sau de stimulare a spiritului civic”. Participarea la vot a fost, în trecut, o relaþie care putea fi explicatã relativ simplu prin rela- þia dintre partide ºi votanþi4. Cetãþenii nu au suficient timp ºi capacitate pentru a procesa volu- mul tot mai mare de informaþii ºi de date necesare pentru realizarea unui vot în cunoºtinþã de cauzã, iar procesul este simplificat de apartenenþa politicã – „partidele simplificã procesul ofe- rind informaþii extinse despre platformele politice ale candidaþilor”5. Lipset ºi Rokkan (1967) explicã ºi teoretizeazã aceastã relaþie, vorbind despre clivajele pe care partidele le reprezintã ºi, în consecinþã, explicând stabilitatea în timp a scorurilor obþinute de partidele clasice (anii 50-80). Aceastã stabilitate s-a mai estompat în ultimele decade, iar partide noi apar în spaþiul occidental pentru a reprezenta noi categorii de populaþie – ceea ce, pânã la urmã, este normal. În contextul actual, au apãrut douã noi elemente care conteazã ºi care afecteazã relaþia votanþi-partide: „creºterea gradului de educaþie a votanþilor, precum ºi inovaþiile în marketing ºi tehnologiile publicitãþii, în special sondajele de opinie ºi televiziune” elemente evidenþiate de Dalton ºi Wattenberg (2000)6. Aceste elemente noi relativizeazã major rolul cvasi-exclusiv pe care partidele l-au jucat în democraþii în ultimul secol ºi, din punctul de vedere al României, acest lucru este important, mai ales pentru cã aceastã relativizare se suprapune pe tendinþa de consacrare a unor partide clasice în perioada post-89. Astfel, noile tehnologii oferã ºi cetãþeni- lor români acces la informaþii simplificate despre partide ºi candidaþi, spãrgând în mod evident monopolul pe care partidele pãreau cã îl pot juca în anii 90. Acest lucru face cã utilitatea struc- turii de partid în simplificarea raþionamentelor privind votul a început sã scadã ºi în România. O analizã a cifrelor de participare, la nivel naþional, trebuie mereu relativizatã la spaþiul de- mocratic mondial. Astfel, cifrele de participare, la nivel mondial, sunt în scãdere dupã 1980, în democraþiile industriale avansate . Prezenþa era în zona de 84,5% în anii 50 (cu un minim de 71%), a scãzut la 77% dupã 2000, cu un minim de 59,5%. Acest declin vine, parþial, ca ur- mare a scãderii capacitãþii de mobilizare a partidelor principale. O analizã de regresie realizatã de aceºti autori aratã cã existã o relaþie directã între capacitatea partidelor mari ºi mobilizare – astfel, în þãrile democratice avansate, prezenþa la vot este mai mare atunci când partidele cla- sice dominã procesul electoral. În România post-89, impresia generalã, evidenþiatã în literatura de specialitate, este simi- larã cu cea de la nivelul þãrilor democratice clasice – aceea cã participarea la vot scade, afec- tând în acest fel atât reprezentativitatea, cât ºi legitimitatea partidelor, Parlamentului ºi chiar a Guvernului. Mai mulþi autori vorbesc despre aºa ceva (Cristian Preda, Daniel Barbu, Cristian Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:33 PM Page 6 Pîrvulescu etc). Menþionãm doar un comentariu recent, al lui Daniel Buti7, care nota cã „par- ticiparea tot mai scãzutã la vot exprimã o nemulþumire generalã faþã de toþi actorii politici. Par- tidele politice tind sã se bazeze tot mai mult pe votul nucleului dur de susþinãtori ºi pe cel al administraþiei.” „Definite ca organizaþii care exprimã ºi urmãresc interese personale, partidele politice româneºti fac ceea ce ar trebui sã facã. În calitate de actori raþionali, ele folosesc di- ferite instrumente ºi strategii pentru atingerea obiectivelor dorite, cu costuri minime. Faptul cã mobilizeazã tot mai puþin electoratul, cã sunt lipsite de încredere popularã sau cã fractureazã relaþia cu mediul social nu reprezintã neapãrat o „culpã” a partidelor politice. Într-un context economic, social, politic ºi cultural dat, indivizii grupaþi în partide cautã cele mai bune metode pentru a-ºi satisface interesele. Pânã acum, singurul instrument pe care cetãþenii l-au folosit pentru a contrabalansa raporturile de forþe ºi modul în care se satisfac preferinþele la nivel so- cial este unul reactiv ºi individual: absenteismul la urne“. Într-un articol publicat în 2009, an- ticipam cã „modificãrile din 2008 (la nivelul regulilor ºi al tehnicilor) vor face ca participarea sã rãmânã micã. În plus, fãrã o schimbare de fond în raportarea publicului la societate, proble- mele de reprezentativitate ºi legitimitate se vor accentua. Scãderea participãrii la vot nu este o informaþie nouã, pânã la urmã: cifrele absolute sunt tot mai mici. Cum se vede în tabelul de mai jos, deºi numãrul de alegãtori de pe liste creºte puþin, în realitate, participarea este tot mai scãzutã (de la aproape 12,5 milioane de votanþi în 1992, dintr-un total de 16,3 milioane de cetãþeni cu drept de vot, s-a ajuns la cca 11,7 milioane de votanþi în 2014, dar dintr-un total de 18,2 milioane de cetãþeni cu drept de vot). Procentual, aveam 76,3% prezenþã în 1992, ulterior a scãzut ºi pânã spre 41% la alegerile par- lamentare din 2012, ºi a revenit spre 64% la alegerile prezidenþiale din 2014. Oricum ar fi, graficul aratã destul de elocvent o tendinþã generalã de scãdere a ponderii votanþilor, indiferent de tipul alegerilor. Figura 1. Numãr total alegãtori ºi alegãtori prezenþi la alegerile prezidenþiale (1992-2014) Notã: în 1992, 1996, 2000, 2004 primul tur al alegerilor prezidenþiale a coincis ca datã ºi ca prezenþã cu alegerile parlamentare. Când parlamentarele au fost separate de prezidenþiale (2008, 2012) prezenþa la urne a fost semnificativ mai micã. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:33 PM Page 7 Cu toate acestea, datele de prezenþã de la alegerile prezidenþiale din 2014 ne îndeam- nã la o reflecþie mai atentã cu privire la tendinþele reale referitoare la participarea la vot, în România contemporanã. Iar acesta este motivul pentru care am dorit sã publicãm aceste concluzii. Nu existã tendinþe generale cu privire la participare – ele sunt contextuale la tipul de scrutin. Dacã grupãm prezenþa pe tipuri diferite de alegeri, constatãm cât de diferite sunt tendinþele pentru fiecare tip de scrutin în parte. Figura 2. Prezenþa la urne (1996-2014) – procente Graficele sunt consistente – atât în ceea ce priveºte procentele, cât ºi în ceea ce priveºte numãrul absolut de votanþi. Figura 3. Prezenþa la urne (1996-2014) – milioane Gruparea procentelor de prezenþã pe cicluri electorale aratã urmãtoarele tedinþe: 1. Alegerile locale au o dinamicã relativ constantã, cu participãri în jurul a cca 50%, mai mult sau mai puþin în funcþie de interesul pentru alegeri. Nu putem constata, la acestea, o scã- dere importantã a participãrii, ci dimpotrivã. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:33 PM Page 8 2. Alegerile parlamentare (separate de cele prezidenþiale), chiar dacã înregistreazã cifre semnificativ mai mici, se situeazã pe o uºoarã pantã ascendentã. Despãrþirea parla- mentarelor de prezidenþiale a avut efect direct în participare, cu circa 10-15% mai micã la par- lamentare. Însã, de la acel moment, tendinþa este tot una crescãtoare. Într-un articol publicat în 2008, menþionam ºi cã „o egalizare a condiþiilor de participare la vot va conduce la o scãdere a participãrii la alegerile parlamentare la nivelul celor locale”8, precizând cã votul uninominal nu va produce un efect major asupra participãrii. 3. Alegerile prezidenþiale din primul tur înregistreazã o scãdere constantã a par- ticipãrii, din 1990 ºi pânã în prezent. Aici nu existã nici un dubiu. 4. Dar alegerile prezidenþiale din turul doi înregistreazã o creºtere constantã a par- ticipãrii, cel puþin din 2000 ºi pânã în prezent, ceea ce echilibreazã tendinþa descrescãtoare de mai sus. Referendumurile constituþionale (1991, 2003), respectiv cele de demitere a preºedintelui (2007, 2012) nu pot fi analizate într-o tendinþã, câtã vreme fiecare dintre ele reflectã situaþii punctuale diferite. De asemenea, alegerile europarlamentare, neincluse în grafic, sunt pe o tendinþã cres- cãtoare (dupã ce în cele din 2007 ºi 2009 s-au înregistrat rate de participare sub 30%, în 2014, pentru prima datã, aceastã ratã a crescut la peste 32%). Aºadar, singura generalizare pe care o putem face este cã, dupã 2007, se vede un început de revenire a participãrii, pentru toate tipurile de alegeri. Iar acest fapt echilibreazã impre- sia de scãdere constantã a participãrii, reþinutã atât de literatura de specialitate, cât ºi de simþul comun al fiecãruia dintre noi. Pentru a vedea participarea din România ºi în context extern, apelãm la o comparaþie inter- naþionalã (susþinutã de datele furnizate de IDEA International) care indicã, de altfel, cã nive- lul prezenþei la vot în alegerile prezidenþiale din România este sensibil mai mare decât cel din SUA, de exemplu (dacã comparãm datele raportate la totalul populaþiei cu drept de vot). Ni- velul de participare, în România, este încã mai mic decât cel din Franþa (una din þãrile cu cele mai mari rate de participare la alegerile prezidenþiale), dar a revenit ºi peste media tuturor þãrilor mãsurate de IDEA International. * * * Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:33 PM Page 9 Aºadar, dacã trecem peste aceste cifre generale, ºi încercãm sã contextualizam analiza, constatãm cã ceea ce pãrea o tendinþã generalã de scãdere a participãrii nu este, în rea- litate, chiar atât de categoricã. Ceea ce dorim, prin acest articol, este sã arãtãm cã tendinþa generalã de scãdere a participãrii la vot este, de fapt, o etichetã mult prea generalã, care nu sur- prinde nuanþele participãrii electorale în România. Existã cel puþin trei tendinþe importante, de sens contrar, care se manifestã în acelaºi timp, ºi care trebuie luate în considerare atunci când vorbim de participare: 1. Mai întâi, prezenþa în alegerile prezidenþiale înregistreazã ºi o tendinþã de creºtere, în ceea ce priveºte votul în turul 2. 2. În acelaºi timp, vedem o tendinþã de creºtere a participãrii la vot în zona votului din di- aspora, atunci când vine vorba de alegeri prezidenþiale, în paralel cu creºterea numãrului de oameni prezenþi legal în strãinãtate. 3. În fine, în paralel cu aceste tendinþe, existã o a treia consecinþã – atunci când raportãm cifrele de prezenþã din þarã la numãrul real de români cu drept de vot aflaþi în þarã, constatãm cã pantele descendente referitoare la prezenþa la vot sunt mult mai mici – altfel spus, de fapt, în þarã, nu asistãm la o scãdere generalizatã a prezenþei la vot. Vom pãstra analiza strict pe cifrele referitoare la prezenþa la vot la alegerile prezidenþiale, câtã vreme oscilaþiile de interes ºi mobilizare pentru alte tipuri de alegeri sunt mult prea mari. Singura concluzie pe care o putem extrage, de fapt, dacã analizãm toate tipurile de alegeri la un loc, este cã fiecare tip de alegeri are propria sa dinamicã ºi medie a participãrii. PRIMA OBSERVAÞIE – Prezenþa la vot în turul doi al alegerilor prezidenþiale începe sã creascã Figura 4. Prezenþa la urne la prezidenþiale (1990-2014) – procente Situaþia trebuie relativizatã: dacã în alegerile din 1996 ºi pânã în 2004, prezenþa în primul tur a fost mai mare decât în turul doi, la ultimele douã cicluri de alegeri prezenþa a fost mai mare în turul al doilea. Iniþial, cea mai mare diferenþã de prezenþã între tururi a fost în 2000, Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:34 PM Page 10 când în turul doi prezenþa a scãzut cu cca 8 procente (având de ales între Ion Iliescu ºi Vadim Tudor, mulþi votanþi au preferat sã rãmânã acasã). Ulterior, cea mai mare diferenþã de prezenþã între primul tur ºi al doilea tur s-a înregistrat în 2014, când foarte mulþi votanþi s-au mobilizat pentru a-l susþine pe Klaus Iohannis (atât în diaspora, unde prezenþa s-a dublat între cele douã tururi, dar ºi în þarã, unde participarea a cres- cut cu cca 10 procente). Dupã cum vom vedea mai jos, dacã adãugãm la cifrele oficiale ºi estimãri reale privind populaþia cu drept de vot de pe teritoriul României, tendinþa aceasta va fi ºi mai evidentã – ast- fel încât prezenþa în turul al doilea al alegerilor prezidenþiale creºte, în 2014, pânã la cifre com- parabile cu finalul anilor 90. Figura 5. Total alegãtori ºi votanþi efectivi la prezidenþiale (1992-2014) – milioane Prezenþa în primul tur este pe un trend descrescãtor în termeni absoluþi, iar participarea este mai scãzutã ºi pentru cã numãrul absolut de alegãtori a crescut (un semn al îmbãtrânirii popu- laþiei ºi a unui procent mai mic de tineri sub 18 ani). Remarcãm prezenþa crescãtoare în turul 2, în special la alegerile din 2009 ºi 2014. A DOUA OBSERVAÞIE – Votul din strãinatate creºte major la alegerile prezidenþiale Conform estimãrilor INS, 2,3 milioane de români locuiau în 2012 de mai mult de un an de zile în altã þarã. Foarte probabil ca cifra sã fie în realitate mai mare. Dintre aceºtia, cf. INS, 46% locuiau în Italia, 34% în Spania, 7% în Germania, 4% în Marea Britanie ºi 9% în alte þãri, deci Italia ºi Spania ar conþine 80% din diaspora. În realitate, numãrul real de votanþi rãmaºi în România, dacã ignorãm fluxul de migraþie spre Vest, este mai mic decât cifrele oficiale, iar un calcul corect ar arãta cã ratele de prezenþã (procentele publice) ar fi mai mari dacã s-ar calcula prin raportare la baza de români aflaþi pe teritoriul României, ºi nu doar la lista generalã a românilor cu drept de vot. Ipoteza noastrã este cã, dacã dãm la o parte primul val de participare electoralã (anul 1990, excepþional din enorm de multe motive), celelalte alegeri aratã o situaþie relativ constantã. Ceea ce a creat impresia scãderii participãrii a fost rata procentualã, care s-a raportat însã la o populaþie cu drept de vot oarecum artificialã. În analiza de faþã, folosim o ponderare a popu- laþiei cu drept de vot, luând în calcul cifrele relativ oficiale cu privire la migraþie, pentru a ve- dea în ce mãsurã participarea realã a înregistrat evoluþii spectaculoase sau nu. Estimarea nu- mãrului emigranþilor adulþi (cu drept de vot) am fãcut-o þinând cont de datele INSSE. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:34 PM Page 11 http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/02/02%20Populatie_ro.pdf (aici pot fi con- sultate date din perioada 2007-2012, la pag. 79). De asemenea, o altã sursã a fost site-ul INSSE, consultat în octombrie 2015, care acum însã nu mai prezintã datele respective (vezi printscreen de mai jos). Figura 6. Print-screen site INS, decembrie 2014 În estimãrile INSSE, populaþia peste 18 ani este de circa 82-83% din total migranþi, iar noi am folosit în estimare 82%. În concluzie, este o estimare pe baza datelor INS a numãrului de emigranþi adulþi pentru perioada 2000-2014, iar pentru perioada 1992-1996 estimãri personale (din dorinþa de a avea o continuitate în analizã; oricum, relevante, pentru tendinþele pe care le discutãm, sunt datele din ultimii 10-15 ani). Figura 7. Persoane care s-au prezentat la urne în diaspora (1992-2014). Sursã BEC. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:34 PM Page 12 Participarea la vot, în Diaspora, a oscilat destul de mult în ultimii 25 de ani, însã dupã in- trarea în UE, cifrele cresc vizibil, confirmând migraþia oficialã. Cifrele absolute au crescut de la zona de 100.000 de votanþi în alegerile din 2009, pânã la aproape de patru ori mai mult la alegerile prezidenþiale din 2014. Aceastã prezenþã se adaugã celei din þarã, în cifre absolute. Procentual însã, prezenþa la vot în diaspora trebuie tratatã distinct – pentru cã ea reflectã o dinamicã distinctã. An+Tip scrutin Alegatori BEC Prezenti BEC Prezenta BEC Prezenti DIASPORA (BEC) Estimare diaspora adulta INS (82%) Prezenta diaspora 1992-Prezidentiale 1 16,380,663 12,496,430 76.29% 43,882 300,000 15% 1992-Prezidentiale 2 16,597,508 12,153,810 73.23% 46,106 300,000 15% 1996-Prezidentiale 1 17,218,654 13,088,388 76.01% 72,358 450,000 16% 1996-Prezidentiale 2 17,230,654 13,078,883 75.90% 84,957 450,000 19% 2000-Prezidentiale 1 17,699,727 11,559,458 65.31% 33,169 698,640 5% 2000-Prezidentiale 2 17,711,757 10,184,715 57.50% 16,331 698,640 2% 2003-Referendum Constitutie 17,842,103 9,938,441 55.70% 22,375 943,000 2% 2004-Prezidentiale 1 18,449,344 10,794,653 58.51% 40,869 967,600 4% 2004-Prezidentiale 2 18,316,104 10,112,262 55.21% 40,149 967,600 4% 2007-Referendum demitere 18,301,309 8,315,272 45.44% 75,027 1,178,774 6% 2007-Europarlamentare 18,224,597 5,370,171 29.47% 22,557 1,178,774 2% 2007-Referendum uninominal 18,296,459 4,851,470 26.52% 21,497 1,178,774 2% 2008-Parlamentare 18,328,646 7,238,871 39.49% 24,008 1,576,700 2% 2009-Europarlamentare 18,197,316 5,035,297 27.67% 14,330 1,751,267 1% 2009-Prezidentiale 1 18,293,277 9,946,748 54.37% 95,068 1,751,267 5% 2009-Prezidentiale 2 18,303,224 10,660,116 58.24% 147,754 1,751,267 8% 2012-Referendum demitere 18,292,464 8,459,053 46.24% 73,016 1,919,836 4% 2012-Parlamentare 18,423,066 7,694,180 41.76% 60,878 1,919,836 3% 2014-Europarlamentare 18,221,061 5,911,794 32.44% 30,248 1,943,400 2% 2014-Prezidentiale 1 18,284,066 9,723,232 53.18% 161,262 1,943,400 8% 2014-Prezidentiale 2 18,281,625 11,719,344 64.10% 379,116 1,943,400 20% Sursa pentru estimãrile INS, 2014. Migraþia internaþionalã a României, disponibil la: http://www.ins se.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/Migratia%20internationala%20a%20Romaniei.pdf Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:34 PM Page 13 Figura 8. Prezenþa la urne în diaspora (200-2014). Calcule proprii, pe baza estimãrilor INS privind numãrul emigranþilor. Aºadar, asistãm la o creºtere evidentã a prezenþei la vot în zona românilor din afara þãrii la alegerile prezidenþiale, tendinþã care, dacã va continua, are ºanse sã se apropie de cifrele de prezenþã din þarã. În prezent, cifrele vehiculate pentru votanþii din afara României se situeazã la maxim 20%, dintr-o bazã de selecþie care, cu siguranþã, este mult subreprezentatã (câtã vreme discutãm doar de estimãrile oficiale, care nu þin seama de românii plecaþi temporar la muncã în strãinãtate ºi care nu ºi-au înregistrat oficial prezenþa în þãrile respective). Oricum, indiferent de acest aspect, tendinþa de creºtere a prezenþei la vot este evidentã ºi, foarte probabil, va continua ºi în viitor. În altã ordine de idei, trebuie notat cã aceastã creºtere s-a înregistrat doar la alegerile prezidenþiale sau la momentele care au avut legãturã cu mize prezidenþiale (spre exemplu – referendumul pentru demiterea preºedintelui, din 2007). La alte tipuri de alegeri, interesul pentru alegerile din þarã scade dramatic, spre cifre total nesemnifica- tive. Nu a fost inclus în calcul momentul alegerilor locale, câtã vreme la acest tip de scrutin au drept de vot doar cetãþenii aflaþi cu domiciliul pe teritoriul României. A TREIA OBSERVAÞIE – Votul românilor aflaþi efectiv în þarã – ponderea realã este mai constantã decât ne putem aºtepta Am explicat puþin mai sus modul în care am estimat numãrul de votanþi din diaspora, elimi- nându-i din calculul referitor la românii cu drept de vot din þarã. Am prezentat ºi estimarea nu- mãrului de români aflaþi în strãinãtate, oficial, la fiecare moment electoral. Putem extinde acest calcul la cei rãmaºi în þarã, pentru a vedea cum se schimbã baza de calcul pentru procentele folosite în calculele de pânã acum. Estimarea populaþiei care a plecat peste hotare, conform datelor cele mai conservatoare de la INS (care nu ia în calcul toatã populaþia care, de fapt, real, trãieºte ºi munceºte în strãinã- tate, ci doar pe cea care are ºi actele adaptate în consecinþã) aratã cã populaþia din þarã era mai micã, în anii 90, cu cca 300-450 de mii de oameni, ºi a ajuns sã fie mai micã cu aproape 2 mi- lioane de oameni în ultimii ani. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:34 PM Page 14 Acest lucru face ca populaþia realã cu drept de vot care se aflã concret pe teritoriul României sã nu fie, în realitate în zona de 18 milioane de oameni, ci în zona de 16,3 milioane. O notã metodologicã – nu judecãm aceste cifre în legãturã cu cine are sau nu are drept de vot, ci strict pentru a evalua cum a evoluat prezenþa la vot a cetãþenilor din România, în timp, în funcþie de o baza cât mai realistã de calcul. Mai jos, în tabel, notãm diferenþa între cifrele oficiale (de alegãtori ºi de prezenþã) ºi cifrele estimate în legãturã cu românii aflaþi în þarã (dacã eliminãm ponderea celor aflaþi în diaspora). De notat diferenþele de procente care, în unele cazuri, devin semnificative. An+Tip scrutin Alegatori BEC Prezenta BEC Estimare Alegatori in RO (BEC- DIASPORA) Prezenti in RO (BEC) Estimare prezenta POP in RO 1992-Prezidentiale 1 16,380,663 76.29% 16,080,663 12,452,548 77% 1992-Prezidentiale 2 16,597,508 73.23% 16,297,508 12,107,704 74% 1996-Prezidentiale 1 17,218,654 76.01% 16,768,654 13,016,030 78% 1996-Prezidentiale 2 17,230,654 75.90% 16,780,654 12,993,926 77% 2000-Prezidentiale 1 17,699,727 65.31% 17,001,087 11,526,289 68% 2000-Prezidentiale 2 17,711,757 57.50% 17,013,117 10,168,384 60% 2003-Referendum Constitutie 17,842,103 55.70% 16,899,103 9,916,066 59% 2004-Prezidentiale 1 18,449,344 58.51% 17,481,744 10,753,784 62% 2004-Prezidentiale 2 18,316,104 55.21% 17,348,504 10,072,113 58% 2007-Referendum demitere 18,301,309 45.44% 17,122,535 8,240,245 48% 2007-Europarlamentare 18,224,597 29.47% 17,045,823 5,347,614 31% 2007-Referendum uninominal 18,296,459 26.52% 17,117,685 4,829,973 28% 2008-Parlamentare 18,328,646 39.49% 16,751,946 7,214,863 43% 2009-Europarlamentare 18,197,316 27.67% 16,446,049 5,020,967 31% 2009-Prezidentiale 1 18,293,277 54.37% 16,542,010 9,851,680 60% 2009-Prezidentiale 2 18,303,224 58.24% 16,551,957 10,512,362 64% 2012-Referendum demitere 18,292,464 46.24% 16,372,628 8,386,037 51% 2012-Parlamentare 18,423,066 41.76% 16,503,230 7,633,302 46% 2014-Europarlamentare 18,221,061 32.44% 16,277,661 5,881,546 36% 2014-Prezidentiale 1 18,284,066 53.18% 16,340,666 9,561,970 59% 2014-Prezidentiale 2 18,281,625 64.10% 16,338,225 11,340,228 69% Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:34 PM Page 15 În urma acestor calcule, ceea ce am constatat este o refacere a graficului de prezenþã, dupã cum urmeazã: Figura 9. Persoane care s-au prezentat la urne în România (1992-2014). Sursã BEC. Pe aceastã dinamicã, imaginea scãderii participãrii la vot este mai puþin abruptã decât ta- belul iniþial. Creºterea, în paralel, a prezenþei în diaspora, echilibreazã imaginea scãderii par- ticipãrii în þarã. Figura 10. Persoane care s-au prezentat la urne în Diaspora ºi în România (1992-2014). Sursã BEC. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:34 PM Page 16 Revenind la votul din þarã, pe aceastã bazã de calcul refacutã, constatãm cã prezenþa la vot, de fapt, nu a scãzut semnificativ, decât pânã la începutul anilor 2000, de când cifrele sunt/rãmân relativ constante. Pe scurt, imaginea generalã este urmãtoarea: prezenþa la prezi- denþiale era în zona de peste 70% în anii 90 ºi a coborât în zona 60% în anii 2000, revenind la ultimele alegeri spre zona de 70%. Deci, deºi pãrea o tendinþã de scãdere, linia este neaºteptat de constantã. Dincolo de aceasta, putem sesiza câteva momente importante: – La alegerile din 92-96 – când prezidenþialele ºi parlamentarele erau concomitente, parti- ciparea era de peste 70%. În acea perioadã, nu exista o diaspora oficialã suficient de mare pen- tru a altera calculele. – Dupã 2000, notãm cã prezenþa la alegerile prezidenþiale începe sã scadã global, dar cu nuanþele despre care am vorbit – scãdere generalizatã la turul 1, ºi tendinþa de revenire la turul 2, treptat, pânã la alegerile din 2014, când cifrele din turul 2 (cele estimate, referitoare la populaþia prezentã în þarã) încep sã se apropie de zona de 70%, asemãnãtoare cu cifrele din anii 90, oricât de paradoxal ar putea sã parã acest lucru. Concluzii Aºadar, cei doi factori notaþi mai sus, în articol (creºterea populaþiei din diaspora, care scade baza de calcul în þarã ºi care este activã doar la alegerile prezidenþiale), precum ºi inversarea trendului descendent în turul al doilea al alegerilor prezidenþiale (care devine singurul moment de mobilizare majorã, similarã cu cea din anii 90) trebuie sã fie luaþi în calcul atunci când se fac speculaþii cu privire la nivelul participãrii electorale în România. Graficul de mai jos alãturã cifrele oficiale (cele raportate de AEP) cu cele estimate pentru populaþia din þarã, atât pentru primul tur, cât ºi pentru turul 2. Se observã aici atât cele douã perioade (anii 90 vs restul), cât ºi diferenþa tot mai clarã dintre turul 1 ºi turul 2. Figura 11. Prezenþa la urne Oficial BEC vs estimare proprie prezenþa în România (1992- 2014). Sursã BEC ºi calculi proprii. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 17 În anii 90, nu erau mari diferenþe între cifrele oficiale ºi cele estimate în legãturã cu pre- zenþa votanþilor în România, întrucât numãrul de votanþi plecaþi ºi stabiliþi legal în strãinãtate era relativ mic. Pe mãsurã ce anii au trecut, diferenþele între cifrele oficiale ºi cele estimate pe populaþia care stãtea oficial în România au crescut. Iar, la ultimele alegeri, diferenþele sunt de peste 5-6 procente! Aºadar, cifrele de prezenþã, din turul al doilea al alegerilor prezidenþiale din 2014 seamãnã cu cele din primul tur din 2000, ºi sunt deja comparabile cu cifrele de prezenþã din anii 90. Aºa cum am menþionat ºi în alte articole publicate recent, în care evidenþiam rezultatele cercetãrilor Fundaþiei Multimedia pentru democraþie localã despre tipurile de participare din România, participarea electoralã este doar una din cele 4 tipuri de participare mãsurate de noi, la ea adãugându-se participarea politicã, participarea civicã ºi participarea comu- nitarã. În aceste articole scoteam în evidenþã cã doar participarea electoralã înregistreazã cifre semnificative, peste medie, comparativ cu alte tipuri de participare, ceea ce marcheazã dife- renþa majorã dintre tipul de culturã civicã din România ºi cele din statele dezvoltate din Occi- dent (Teodorescu ºi Sultãnescu, „The Electoral Republic of Romania. Arguments about the need for an analysis regarding the Romanian participatory culture”, în Polis nr 4(10)2015). Pornind de la aceastã situaþie de fapt, putem estima câteva perspective pentru alege- rile care urmeazã pe parcursul anului 2016, dar si ulterior: – Alegerile prezidenþiale vor continua sã suscite interes major din partea publicului, acestea fiind singurele capabile sã menþinã în rândul românilor un interes ridicat, comparabil chiar cu cel din anii 90. – Toate celelalte alegeri, prin comparaþie, vor avea participãri mult mai mici; aici, rã- mân nuanþele menþionate în articol – alegerile parlamentare ºi locale vor avea participãri în zona de 40-50%, iar celelalte tipuri de alegeri vor înregistra scoruri ºi mai mici. – Referendumurile sunt ºi vor rãmâne cazuri speciale, care nu pot fi incluse în tendinþe, câtã vreme ele reflectã momente puternic personalizate ºi puternic contextualizate. – În fine, o ultimã observaþie: dacã mecanismele legislative conduc la o reducere a in- tensitãþii mecanismelor partidelor de mobilizare a populaþiei, atunci chiar ºi participarea electoralã (singura aflatã peste medie, comparativ cu alte tipuri de participare) va scãdea semnificativ, aducând România în situaþia de a avea cote scãzute de participare la toate capi- tolele. Acest lucru nu ar semnifica neapãrat o noutate pentru þãrile democratice occidentale (exemplul din articol, referitor la cifrele scãzute de participare electoralã din SUA este elocvent – pânã la urmã, se ajunge ca în cea mai importantã democraþie din lume preºedintele sã fie ales de mult mai puþin decât 50% dintre votanþi – câtã vreme în listele electorale nu sunt înscriºi toþi cetãþenii cu drept de vot ºi câºtigãtorul este ales în urma votului unei majoritãþi simple). Însã, în alte state democratice, gradul de participare civicã sau politicã este semnifica- tiv mai mare decât cel din România. Aºadar, participarea electoralã, în acele þãri, nu este sin- gura formã ridicatã de participare, ci doar una dintre ele. Prin comparaþie, în România, parti- ciparea electoralã este singura cu scoruri semnificative. În cazul în care ºi aceasta începe sã înregistreze cote scãzute, putem concluziona cã mecanismul democratic românesc începe sã sufere, problema reprezentativitãþii instituþiilor fiind una tot mai serioasã. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 18 Note 1 Ideea a fost dezvoltatã de Anthony Downs în An Economic Theory of Democracy, publicatã în 1957. For- mula a fost dezvoltatã de William H. Riker ºi Peter Ordeshook, ºi publicatã în „A Theory of the Calculus of Voting.”American Political Science Review. 1968. 62:25–42. 2 „Alegerile locale 2008 ºi mitul uninominalului. Influenþa asupra participãrii la urne” (coautor), în Re- vista românã de comunicare ºi relaþii publice, Vol. 10 No. 3 (14) / 2008, pag 161-171 3 „The Electoral Republic of Romania. Arguments about the need for an analysis regarding the Romanian participatory culture” în Polis, Volum III, Nr. 4(10) 2015, Serie nouã, pag 219-233 4 Relaþie evidenþiatã de Anne Wren ºi Kenneth H McElwain, în „Voters and parties”, capitolul 23 din The Oxford Handbook of Comparative Politics – Oxford University Press New York 2007 5 Dawns 1957, apud Anne Wren ºi Kenneth H McElwain, în „Voters and parties”, capitolul 23 din The Ox- ford Handbook of Comparative Politics – Oxford University Press New York 2007 (pag 556). 6 Dalton ºi Wattenberg (2000) apud Anne Wren ºi Kenneth H McElwain, în „Voters and Parties”, capitolul 23 din The Oxford Handbook of Comparative Politics – Oxford University Press New York, 2007. 7 Daniel Buti, în Pe cine reprezintã partidele politice. O analizã a partidelor din postcomunismul româ- nesc, 2014, Editura Pro Universitaria, pag 166-167. 8 „Alegerile locale 2008 ºi mitul uninominalului. Influenþa asupra participãrii la urne” (coautor), în Re- vista românã de comunicare ºi relaþii publice, Vol. 10 No. 3 (14) / 2008, pag 171 Bibliografie Anthony Downs, „An Economic Theory of Democracy”, 1957; William H. Riker ºi Peter Ordeshook, „A Theory of the Calculus of Voting”, 1968, American Political Science Review – 62:25–42; “Alegerile locale 2008 ºi mitul uninominalului. Influenþa asupra participãrii la urne” (Dan Sultãnescu – coau- tor), Revista românã de comunicare ºi relaþii publice, Vol. 10 No. 3 (14), 2008, pag 161-171; “The Electoral Republic of Romania. Arguments about the need for an analysis regarding the Romanian par- ticipatory culture”, Polis, Volum III, Nr. 4(10), 2015, Serie nouã, pag 219-233; Anne Wrne ºi Kenneth H Mcelwain, „Voters and parties”, capitolul 23 din The Oxford Handbook of Compar- ative Politics – Oxford University Press New York, 2007; Dawns 1957, apud Anne Wrne ºi Kenneth H Mcelwain, „Voters and parties”, capitolul 23 din The Oxford Handbook of Comparative Politics – Oxford University Press New York 2007 (pag 556); Lipset ºi Rokkan (1967) Dalton ºi Wattenberg (2000) apud Anne Wrne ºi Kenneth H Mcelwain, „Voters and parties”, capitolul 23 din The Oxford Handbook of Comparative Politics; Daniel Buti, „Pe cine reprezintã partidele politice. O analizã a partidelor din postcomunismul românesc”, 2014, Editura Pro Universitaria, pag 166-167; “Alegerile locale 2008 ºi mitul uninominalului. Influenþa asupra participãrii la urne” (Dan Sultãnescu – coau- tor), în Revista românã de comunicare ºi relaþii publice, Vol. 10 No. 3 (14) / 2008, pag 171; INS, Anuarul statistic – Populatia, disponibil la: http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/02/02%20 Populatie_ro.pdf, pag. 79; INS, „Migraþia internaþionalã a României”, 2014. disponibil la: http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/plia nte%20statistice/Migratia%20internationala%20a%20Romaniei.pdf. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 19 Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 20