Perspective_politice_2016_iunie.qxd Neregularitãþi în modul instrumentalist de justificare a democraþiei Abstract: Urmãtoarea lucrare îºi propune sã prezinte o serie de caracteristici problematice ale argumen- tãrii instrumentaliste propuse de Richard Arneson, precum ºi o criticã adusã sistemului de delimitare a drep- turilor în fundamentale ºi non-fundamentale. Lucrarea va urma firul discuþiei dintre Richard Arneson ºi Christopher G. Griffin. Structura lucrãrii va fi urmãtoarea: voi prezenta douã moduri de justificare a democraþiei, instrumentalist ºi intrisec punând accentul pe distincþia dintre drepturi din perspectiva lui Richard Arneson respectiv Christopher G. Griffin. Prima parte va prezenta poziþia instrumentalistã a lui Ar- neson, dupã care voi continua în cea de-a doua parte cu justificarea democraþiei într-un mod intrinsec ºi crit- icile aduse modului de justificare instrumentalist venite din partea lui Griffin. Voi încheia lucrarea cu o crit- icã adusã argumentãrii instrumentaliste al lui Arneson. Pe lângã asta voi aduce o criticã sistemului de delimitare a drepturilor în fundamentale ºi non-fundamentale. Keywords: rights, democracy, instrumentalism, intrinsec, fundamental rights, moral development I. Arneson defineºte democraþia ca fiind regimul politic în care „toþi adulþii ce locuiesc într-un anumit teritoriu sunt eligibili a deveni cetã- þeni ºi fiecare este liber sã voteze precum ºi sã candideze în alegeri libere pentru funcþii publice, alegeri ce vor determina cine vor fi urmã- torii legislatori (law makers) ºi oficiali.”1 „Instrumentalismul demo- cratic se opune doctrinei dreptului divin al regilor de a conduce pre- cum ºi ideii ce susþine cã aristocraþia este mai valoroasã decât restul indivizilor.”2 Un instrumentalist judecã o situaþie, un lucru sau un regim politic ca fiind bun sau rãu dupã consecinþele rezultate în urma acestuia. Produce democraþia consecinþe mai bune decât orice alt regim politic, dacã rãs- punsul este da, atunci avem un argument de tip instrumental pentru care democraþia este justã. Interesant este atunci când rãspunsul la întrebarea precedentã este nu. Din perspectivã consenciþionistã ne-am putea gândi cã dacã am putea gãsi un regim politic ce ar putea produce consecinþe mai bune decât democraþia, atunci acesta ar trebui adoptat. Totuºi Arneson pledeazã pentru un regim politic democratic în defa- voarea oricãrui alt tip de regim non-democratic chiar dacã non-demo- craþia ar produce consecinþe mai bune comparativ cu rezultatele gene- rate de cãtre democraþie. Acesta spune cã democraþia „îmbunãtãþeºte caracterul oamenilor în general”.3 Însã nu voi încerca sã construiesc un model de regim politic care sã concureze cu democraþia din punct de vedere al consecinþelor. În schimb mã voi concentra în cele ce urmeazã pe delimitarea drepturilor în fundamentale ºi non-fundamentale ºi a Remus Daniel Stanciu SNSPA, FSP, An II Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 77 criteriilor dupã care se face aceastã delimitare din perspectiva unui „liberal egalitarian ºi a unui democrat, nu a unui comunist”4 aºa cum se declarã Arneson. Pentru a putea aborda problema delimitãrii drepturilor este nevoie sã fac un mic ocol ºi sã prezint douã moduri instrumentaliste de justificare a democraþiei folosite de Arneson. Acestea sunt rezultatul corect (correctness standard) ºi rezultatul cel mai bun (best result standard), din care ultimul este folosit pentru a se prezenta separaþia drepturilor în fundamentale ºi non-fun- damentale. Abordarea rezultatului corect (corectness standard). Arneson prezintã abordarea rezul- tatului corect prin corelarea acestuia cu procedurile politice existente într-o þarã cu un regim democratic, argumentându-ºi opinia prin alegerea uneia dintre alternativele propuse de cãtre procedura politicã. Astfel, spune Arneson, în privinþa analizei rezultatului corect, procedura corectã se face legitimã din punct de vedere moral doar în momentul în care aceasta duce la adoptarea ºi implementarea legilor cu cele mai bune consecinþe. Altfel spus, procedura poli- tica este legitimã din punct de vedere moral doar în cazul în care aceasta se dovedeºte a fi efi- cientã pe termen lung luând în calcul celelalte rezultate ale oricãrei alte alternative. Abordarea celui mai bun rezultat (best result standard) ne spune cã: „o procedurã politicã este legitimã moral doar în cazul în care pe termen lung dã naºtere unor rezultate ce sunt moral superioare rezultatelor pe care le-ar fi putut aduce oricare altã alternativã la respec- tiva procedurã.”5. În momentul de faþã cele douã abordãri par identice. Atât abordarea rezul- tatului corect (corectness standard) cât ºi abordarea celui mai bun rezultat (best result stan- dard) considerã legitimã o procedurã politicã acea procedurã ce aduce cele mai bune rezultate pe termen lung. Însã best result standard ia în considerare ºi dezvoltarea moralã a oamenilor. Aºa cum voi expune în paragraful urmãtor corectness standard cuprinde doar dimensiunea „corectitudinea legilor” ºi rezultatele generate de cãtre acestea iar best result standard pe lângã dimensiunea „corectitudinea legilor” ºi rezultatele generate mai cuprinde ºi dezvoltarea mo- ralã a oamenilor. Diferenþa dintre cele douã abordãri este una semnificativã. Rezumatã în câteva cuvinte ar arãta cam aºa: corectness standard = policy; best result standard = policy + people’s virtue (dezvoltarea moralã a oamenilor). Pentru a ilustra aceastã diferenþã Arneson ne prezintã o situaþie în care o abordare (rezul- tatul corect) prezintã autocraþia ca fiind cea mai bunã alternativã pe când democraþia reiese ca fiind alegerea corectã conform celei de a doua abordãri (rezultatul cel mai bun). Acest rezul- tat vine din adãugarea unei variabile pe lângã corectitudinea legilor (fairness of laws) adop- tate în cele douã tipuri de regim, ºi anume caracterul moral al oamenilor. În ceea ce priveºte analiza rezultatului corect, Arneson pleacã de la supoziþia conform cãreia autocraþia ar repre- zenta regimul de guvernare prin intermediul cãruia se ajunge la ordine ºi la decizii politice su- perioare, altfel spus, pleacã de la premisa cã autocraþia ar deveni superioarã democraþiei. Dar sã ne gândim cã pe lângã deciziile politice adoptate în cele douã sisteme luãm în considerare ºi variabila caracterul moral al oamenilor. Arneson este de pãrere cã democraþia, spre deose- bire de autocraþie, oferã un cadru în care oamenii se pot dezvolta moral. Pentru a-ºi consolida argumentul, Arneson specificã faptul cã cetãþenii unui regim democratic deþin un grad de moralitate mai ridicat decât în cazul cetãþenilor celorlalte regimuri de guvernare, afirmând to- todatã ca o justificare la poziþia adoptatã cã moralitatea indivizilor dintr-un stat democratic produce pe termen lung rezultate mai bune decât în cazul regimului autocratic. Pentru acesta Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 78 rezultatele produse într-o democraþie, rezultate la care au participat cetãþenii dezvoltându-ºi astfel un simþ al moralitãþii sunt mai bune decât rezultatele produse de cãtre o autocraþie în care rezultatele sunt produsul organismului central de conducere. Astfel este prezentatã o situaþie în care viziunea „celui mai bun rezultat (best result standard) favorizeazã democraþia, pe când viziunea rezultatului corect (correctness standard) este pentru autocraþie”6. Arneson în eseul sãu din 1993 (Democracy is not intrinsically just7) prezintã o versiune particularã a abordãrii celui mai bun rezultat (best result standard). Acesta adoptã un principiu de evaluare consecinþionist, ºi anume maximizarea drepturilor morale individuale. El este de pãrere cã ar trebui adoptatã o procedurã politicã care în contextul actual ar duce la maximi- zarea ºi protejarea drepturilor individuale pe termen lung. Arneson nu se pronunþã cu privire la care ar putea fi aceste drepturi morale individuale. Pentru el procedura politicã ce ar urma sã protejeze aceste drepturi este aleasã dupã ce indivizii cu „diferite puncte de vedere asupra conþinutului drepturilor morale individuale se pun de acord cu privire la conþinutul drepturilor ºi ajung la concluzia cã procedura politicã ce ar trebui adoptatã este aceea care aduce o maxi- mizare a acestor drepturi.”8. În momentul de faþã orice ar putea fi atribuit categoriei drepturilor morale individuale, chiar ºi drepturile politice (right to a democratic say), însã aici Arneson vine cu distincþia ce împarte drepturile în fundamentale ºi non-fundamentale. În construcþia diviziunii drepturilor în fundamentale ºi non-fundamentale prin prisma abor- dãrii rezultatului cel mai bun (best result approach) Arneson ia în considerare puterea pe care o aduc drepturile unui individ asupra vieþii altuia. Acesta spune cã sunt drepturi non-funda- mentale acele drepturi ce oferã cuiva puterea de a influenþa viaþa unui individ. Implicit orice drept ce nu vine cu o astfel de putere este considerat drept fundamental. Drepturile non-fun- damentale sunt acceptate ca fiind bune atâta timp cât duc la „maximizarea exercitãrii drep- turilor morale individuale”9. Exemple de aceste drepturi ar fi: dreptul pãrinþilor de ale spune copiilor ce sã facã, dreptul pe care îl au birocraþii asupra obiectului muncii lor ºi dreptul la vot într-o democraþie. Dacã puterea asupra vieþii altora este clarã în, spre exemplu, situaþia în care un pãrinte îi spune copilului sãu ce sã facã, atunci când vine vorba de dreptul la vot este mai greu sã iden- tificãm elementul care ar putea da unui individ puterea de a interveni în viaþa cuiva. Conform lui Arneson „votul conferã fiecãrui cetãþean o micã parte din puterea pe care o are un dictator sau un monarh.”10. Într-o societate cu un numãr redus de indivizi putem spune cã un vot are un grad de influenþã semnificativ, acesta putând într-adevãr sã facã diferenþa când vine vorba despre alegerea unui candidat sau altul, astfel influenþând vieþile tuturor celor care nu au votat cu acel candidat (power over others). Însã odatã cu creºterea numãrului de votanþi fiecare vot îºi „pierde „ din puterea de decizie. Acesta încã face diferenþa, în sensul în care un vot în plus sau în minus pentru candidatul X afecteazã numãrãtoarea totalã a voturilor pentru acel candidat, însã efectul este trivial, neavând repercursiuni importante, probabilitatea ca un vot în minus sau în plus pentru X sã îi aducã sau nu victoria fiind extrem de micã. Puterea de decizie a unui vot poate fi exprimatã prin urmãtoarea formulã: = puterea de decizie a votului în care n este numãrul total al votanþilor iar 1 este votul individual. Cu cât n este mai mare, cu atât puterea de decizie a votului scade. Pentru Arneson, dreptul ce conferã cuiva 1/nputere de a influenþa viaþa altcuiva, n fiind de obicei un numãr de ordinul 1 n Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 79 milioanelor, face ca acel drept sã fie imoral ºi sã fie catalogat drept non-fundamental. O cri- ticã la acest mod de catalogare, folosind puterea asupra celorlalþi drept criteriu de selecþie o aduce Griffin ce afirmã cã „toate drepturile conferã individului putere asupra celorlalþi ºi cã nu s-a oferit nici un motiv rezonabil pentru încadrarea drepturilor politice (right to a democra- tic say) în categoria celor non-fundamentale”11, dar voi reveni la criticile aduse de Griffin în urmãtoare parte a lucrãrii. Dupã cum am menþionat ºi mai devreme, pentru Arneson drepturile ce aduc unui individ putere asupra vieþii altcuiva sunt vãzute ca fiind acceptabile numai în cazul „în care duc la ma- ximizarea drepturilor fundamentale”12. Griffin ºi criticii lui Arneson vãd aceastã cerinþã atri- buitã drepturilor ca fiind una prea durã. În schimb, aceºtia propun o alternativã mai slabã: „drepturile non-fundamentale trebuie sa fie de aºa naturã încât sã genereze o îndeplinire adec- vatã a drepturilor fundamentale”13. Ca o încheiere, în viziunea instrumentalistã a lui Arneson, drepturile non-fundamentale sunt vãzute drept instrumente al cãror singur scop este acela de a asigura maximizarea drep- turilor fundamentale. Pânã unde este acceptatã dominanþa pe care o poate aduce un drept non- fundamental asupra vieþii cuiva este socotitã în funcþie de cât de mult ajutã acel drept la pro- tejarea unuia fundamental. I.1. Deºi pe parcursul lucrãrii voi expune acest lucru o sã rezum aici esenþa distincþiei dintre drep- turile fundamentale ºi cele non-fudamentale pentru a da cititorului ºansa de a se reorienta rapid în cazul în care delimitarea are momente în care este neclarã. Drepturile fundamentale sunt scopul, sunt lucrul ce trebuie protejat ºi maximizat. Caracteristica esenþialã a acestor drepturi este aceea cã nu aduc individului niciun grad de putere de a interfera cu viaþa altor indivizi. Dacã Alina are dreptul la liberã exprimare (drept fundamental) acest drept nu îi aduce nici un grad de control sau de influenþã asupra vieþii lui Bogdan, un drept fundamental nu afecteazã viaþa altora. Prin contrast, drepturile non-fundamentale sunt acele drepturi ce i-ar permite Alinei sã interfereze cu viaþa lui Bogdan. Drepturile fundamentale nu sunt scopuri, ele sunt doar mijloace, instrumente pentru protejarea ºi maximizarea drepturilor fundamentale. II. Justificarea drepturilor fundamentale decurge din faptul cã acestea nu sunt un instrument pen- tru atingerea vreunui scop. Drepturile fundamentale sunt scopul în sine ce trebuie protejat, sunt „componente de bazã ale justitiþiei (basic components of justice)”14. Griffin împarte raþiona- mentul lui Arneson în douã argumente principale. Primul (P1): „Acþiunea de a vota este un ex- erciþiu de putere exercitat de votant asupra vieþii altor cetãþeni.”15 Iar cel de al doilea (P2): „Ni- meni nu are dreptul de a interfera cu viaþa cuiva fãrã consimþãmântul acelei persoane. Totuºi, interferenþa în viaþa cuiva este îndreptãþitã dacã acest lucru duce la cea mai bunã cale de a pro- teja drepturile fundamentale ale persoanei asupra cãreia se intervine.”16 Acesta remarcã o problemã cu cele douã argumente. Din moment ce votantul nu obþine nici un consimþãmânt din partea cetãþenilor pentru a vota iar votantul interfereazã în viaþa lor prin aceastã acþiune, atunci „rezultã din P1 ºi P2 cã unui individ îi este permis sã voteze numai dacã acest lucru duce la protejarea drepturilor fundamentale”17. Totuºi Griffin nu se atinge de pri- Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 80 mul argument (P1) alegând sã îl atace pe cel de al doilea (P2). El considerã cã P2 pune niºte condiþii prea dure ºi anume: interferenþa în viaþa cuiva, pentru a putea fi justificatã, trebuie sã ducã la protejarea ºi promovarea drepturilor fundamentale ale persoanei în cauzã. Pentru a ilustra mai bine ideea din spatele P2, Griffin dã ca exemplu puterea pe care o exercitã pãrinþii asupra copiilor. Conform lui P2, „pãrinþii sunt îndreptãþiþi sã exercite putere asupra copiilor numai dacã acest lucru duce la cea mai bunã protejare ºi creºtere a copiilor.”18. Griffin deduce din P2 cã pãrinþii sunt îndreptãþiþi sã intervinã în viaþa copiilor lor numai dacã acest lucru este cea mai bunã cale de creºtere a copiilor. Acesta îl acuzã pe Arneson de faptul cã nu înþelege cã relaþia copil-pãrinte nu poate fi judecatã numai din punctul de vedere al consecinþelor. Atunci când încercãm sã aplicãm P2 drepturilor fundamentale încep sã aparã confuzii. Griffin susþine cã un drept, fie el fundamental sau nu, implicã un anume grad de putere asupra celorlalþi. Iar din moment ce drepturile (chiar ºi cele fundamentale) au aceastã putere înseam- nã cã trebuie sã se supunã P2 care spune cã orice drept ce permite cuiva sã interfereze în viaþa altuia trebuie justificat prin promovarea ºi protejarea drepturilor fundamentale. De aici rezultã ºi confuzia. Drepturile fundamentale nu necesitã justificare, acestea sunt un scop în sine, nu instrumente (they are not means to some other end), însã drepturile fundamentale conform lui Griffin pot aduce putere individului asupra vieþii altcuiva fãrã consimþãmântul celorlalþi (nu conteazã gradul de putere pe care îl aduc). Astfel drepturile fundamentale intrã sub incidenþa argumentului instrumentalist, având putere de influenþã trebuie conform lui P2 sã serveascã unui scop, scop care tot conform lui P2 este protejarea drepturilor fundamentale. Din acest raþionament rezultã cã drepturile fundamentale ajung sã interfereze în viaþa indivizilor pentru a duce la protejarea drepturilor fundamentale, încãlcând astfel criteriul de bazã construit de Ar- neson pe baza cãruia se face separaþia; drepturile fundamentale ale unui individ NU trebuie sã aibã puterea de a influenþa viaþa altui individ. Astfel, spune Griffin, Arneson trebuie sã ofere „un criteriu non-arbitrar pe baza cãruia se face împãrþirea drepturilor în fundamentale ºi non- fundamentale”19. Dupã cum se poate observa, criteriul conform cãruia drepturile fundamentale nu trebuie sã aibã putere asupra celorlalþi este greu de apãrat. Mai mult, Griffin spune cã este necesarã o argumentare pentru care drepturile politice (right to a democratic say) „nu sunt componente de bazã ale justiþiei (are not basic requirements of justice)”20. Puterea asupra celorlalþi (power over others) doar „presupune cã drepturile politice nu sunt fundamentale, nu ºi demonstreazã asta.”21. Griffin vine cu o alternativã la viziunea pur instrumentalistã al lui Arneson, „justiþia pur proceduralã (pure procedural justice)”. O viziune pur proceduralã a democraþiei spune cã re- zultatele politice ce rezultã într-o democraþie sunt drepte deoarece acestea au fost generate de cãtre proceduri democratice ce sunt intrisec drepte. Astfel se face transferul de „dreptate” din- spre proceduri cãtre rezultate. Acesta considerã cã „dacã democraþia se dovedeºte a fi o in- stanþã pur proceduralã (an instance of pure procedural justice) atunci am putea spune cã de- mocraþia este intrisec dreaptã”22. Arneson nu este de acord cu aceastã alternativã susþinând cã „nu existã aºa ceva precum justiþie pur proceduralã” (Griffin, 2003, p. 117)23. Face acest lucru folosind teoria rezultatului cel mai bun (best result theory), ºi anume „ce constitue proceduri juste depinde în întregime de diferitele seturi de proceduri prezente ce ar putea produce cele mai bune rezultate. […] criteriile pentru a determina care rezultate sunt bune sau rele nu sunt criteria fezabile pentru a determina dacã procedurile sunt intrisec drepte sau nu, determinare ce se încearcã sã se facã independent de rezultatele pe care le ar putea adduce acele proce- duri”24. Aºadar, se poate observa clar cum Arneson respinge faptul cã proceduri bune conduc Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 81 automat la rezultate bune, din moment ce pentru el nu existã criterii prin care sã poþi judeca o procedurã independent de rezultatele pe care aceasta le aduce. Griffin îºi încheie prezentarea democraþiei ca fiind intrisec dreaptã spunând cã „procedurile politice fac mai mult decât sã genereze rezultate. Acestea reprezintã un mod în care sunt trataþi indivizii de cãtre întreaga societate”25. Acesta spune cã putem judeca o procedurã politicã ca fiind intrisec dreaptã atunci când regulile ºi modul de manifestare al acestora trateazã indivizii în concordanþã cu „cerinþele justiþiei (requirements of justice)”26. O diferenþã crucialã între modurile în care Griffin ºi Arneson vãd democraþia este urmã- toarea: pe când la Arneson regula un om un vot (one-man-one-vot) este nedreaptã deoarece ajunge sã încalce drepturile cetãþenilor dând individului putere asupra celorlalþi, la Griffin aceeaºi procedurã face parte din egalitatea dintre oameni. Un om un vot este o condiþie pentru ca democraþia sã fie dreaptã. Acesta mai spune cã „negarea cuiva a unei pãrþi egale de putere politicã (un om un vot) […] este o declaraþie publicã a cetãþeniei de rang inferior a acelei per- soane”27. Mai mult, „recunoaºterea publicã a acestui drept (un om un vot) are puterea de a educa individul cu privire la propriile interese ºi legãtura dintre acestea ºi binele comun sau cerinþele de bazã ale justiþiei (requirements of justice)”28. La Griffin oamenii se dezvoltã moral într-o democraþie tocmai prin prisma faptului cã au garantat dreptul de vot, pe când la Arne- son, într-o democraþie oamenii au posibilitatea de a se dezvolta moral, însã dreptul de vot nu este vãzut ca o necesitate. Griffin rezumã argumentul sãu intrisec pentru democraþie spunând cã o „procedurã politicã este dreaptã atunci când trateazã cetãþenii în mod corespunzãtor. În societãþile moderne pro- cedurile politice exprimã poziþia cetãþenilor prin distribuþia egalã de putere politicã.”29. Din punct de vedere moral fiecare membru al societãþii este considerat egal iar procedura politicã încearcã satisfacerea cererilor fiecãrui individ. „Iar din moment ce fiecare membru este con- siderat egal, primeºte o parte egalã de putere politicã, iar procedura politicã încearcã satisfac- erea tuturor cererilor cetãþenilor rezultã cã democraþia este intrisec dreaptã.”30 III. Ultima parte a acestei lucrãri conþine o serie de caracteristici problematice ale argumentãrii in- strumentaliste propuse de R. Arneson precum ºi o criticã adusã sistemului de delimitare a drep- turilor în fundamentale ºi non-fundamentale. Prin termenul fundamental mã refer la un ele- ment-cheie, indispensabil, ce constituie baza de dezvoltare a unei proceduri politice ºi care se defineste ca fiind o entitate de sine stãtãtoare, independentã ºi nu un pod ce face legãtura între douã unitãþi. Arneson, prin abordarea celui mai bun rezultat (best result standard), ºi aici o sã mã refer la exemplul de situaþie autocraþie versus democraþie, afirmã cã, deºi un regim precum autoc- raþia ar putea duce la rezultate politice mai bune, democraþia este de preferat deoarece aceas- ta le dã oamenilor ºansa de a se dezvolta din punct de vedere moral31. Acest lucru, cetãþeni dezvoltaþi din punct de vedere moral, spune el ar trebui sã conteze mai mult decât faptul cã dintr-un regim politic, spre exemplu unul autocratic, pot ieºi legi mai bune. Prin urmare, o abordare pur instrumentalistã, ce judecã o situaþie dupã consecinþele pe care le are ajunge sã considere dezvoltarea simþului moral al oamenilor drept un lucru crucial, dezvoltare ce nu poate fi atât de uºor cuantificatã. În plus, Arneson nu dã nici-o indicaþie despre cum aratã aceastã dezvoltare moralã. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 82 Întrebarea mea este urmãtoarea: dacã democraþia este de preferat deoarece duce la dezvol- tarea simþului moralitãþii, iar în momentul de faþã dreptul la vot este unul din pilierii de bazã ai oricãrei democraþii, nu înseamnã cã votul este un mod prin care cetãþenii îºi pot exersa ºi dezvolta simþul moral? Mai mult, neincluderea acestui drept în categoria celor fundamentale înseamnã eliminarea unei componente cruciale a democraþiei de astãzi. Sunt de acord cu poziþia lui Griffin32 referitoare la faptul cã toate drepturile de orice fel im- plicã un anumit grad de influenþã în viaþa celorlalþi. Aceasta datoritã faptului cã nu consider cã existã drepturi care sã se rãsfrângã numai asupra propriei persoane. Dreptul reglementeazã re- laþiile dintr-o societate, este o instituþie cu caracter regulator. Astfel, un drept implicã interacþi- une socialã, iar orice interacþiune socialã implicã un anumit transfer de putere de la A la B. In- diferent de cât de mic este gradul de transfer, A ºi B vor ieºi influenþate în urma interacþiunii sociale, deci „puterea asupra celorlalþi (power over others)” se manifestã. Aºa cum am prezen- tat în secþiunea a II-a a lucrãrii, Arneson foloseºte „puterea asupra celorlalþi” drept criteriu ce separã drepturile în fundamentale ºi non-fundamentale. Dupã cum am constatat anterior, con- form principiului 2 (P2), cu acest criteriu drepturile fundamentale ajung sã devinã instrumente pentru protejarea drepturilor fundamentale, însã drepturile fundamentale nu sunt instrumente, ele nu trebuie sã serveascã vreunui scop, ele sunt scopul. Aceastã argumentare ar putea fi susþinutã dacã s-ar introduce un grad dupã care un drept trece din fundamental în non-funda- mental, însã din moment ce Arneson nu trage o astfel de linie, acest lucru face ca întreg sis- temul construit pe „puterea asupra celorlalþi (power over others)” sã se clatine. În eseul sãu din 1993 (Democracy is not intrisically just), Arneson precizeazã cã drepturile ce pot conferi unui individ puterea de a „constrânge alþi indivizi de la luarea unor decizii”33 sunt drepturi imorale, însã nu dezvoltã ideea. Încheie spunând cã atunci când diferenþa dintre un drept ce influenþeazã viaþa cuiva ºi un set de reguli cãruia cuiva trebuie sã i se supunã este foarte mare, suntem în- dreptãþiþi sã considerãm acel drept ca fiind non-fundamental. Setul de reguli cãruia cineva alege sã i se supunã ar putea fi reprezentat de clauzele unui contract, acestea îþi influenþeazã viaþa însã asta cu acordul tãu, semnãtura pe contract înseamnã cã îþi dai consimþãmântul. Dupã Arneson, un „drept moral fundamental este independent de aranjamentele sociale ºi politice, culturã sau opinia oamenilor.”34 Însã, tot acesta spune cã indivizi cu „diferite puncte de vedere asupra conþinutului drepturilor morale individuale se pun de acord cu privire la conþinutul drepturilor ºi ajung la concluzia cã procedura politicã ce ar trebui adoptatã este aceea care aduce o maximizare a acestor drepturi.”35. Nelãmurirea mea este urmãtoarea: sunt pentru Arneson drepturile independente de aranjamentele sociale, sau un construct social? Concluzie Lucrarea se contruieºte pe firul discuþiei dintre Arneson ºi Griffin legatã de separarea drep- turilor în fundamentale ºi non-fundamentale. În lucrare am încercat sã evidenþiez câteva din- tre neregularitãþile modului de argumentare intrumentalist al lui Arneson, precum ºi faptul cã sistemul de delimitare a drepturilor în fundamentale ºi non-fundamentale folosind criteriul put- ere asupra celorlalþi (power over others) prezintã probleme atunci când este supus unui raþion- ament intrumentalist. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 83 Note 1 Richard Arneson, „Democracy is not intrisically just”, (1993): 1. 2 Richard Arneson, „The Supposed Right to a Democratic Say”, Malden-Oxford: Wiley-Blackwell, 2009, 204. 3 Richard Arneson, „The Supposed Right to a Democratic Say”, Malden-Oxford: Wiley-Blackwell, 2009, 205. 4 Richard Arneson, „Democracy is not intrisically just”, (1993): 1 5 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 123. 6 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 123. 7 Richard Arneson, „Democracy is not intrisically just”, (1993). 8 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 124. 9 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 124. 10 Idem. 11 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philoso- phy no. 11 (2003): 113. 12 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 127. 13 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 115. 14 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 111. 15 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 112. 16 Idem. 17 Idem. 18 Idem. 19 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 113. 20 Idem. 21 Idem. 22 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 116. 23 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 117. 24 Idem. 25 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 118. 26 Idem. 27 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 120. 28 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 119-120. 29 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 120. 30 Idem. 31 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 123. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 84 32 Cristopher Griffin, „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, journal of Political Philos- ophy no. 11 (2003): 118. 33 Richard Arneson, „Democracy is not intrisically just”, (1993): 47. 34 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 123. 35 Richard Arneson, „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Philosophy, no 11 (2003): 124. Bibliografie Arneson, Richard. „Defending the Purely Instrumental Conception of Democracy”, journal of Political Phi- losophy, no 11 (2003): 122-132; Arneson, Richard. „Democracy is not intrisically just”, (1993); Christiano, Thomas, Christman, John (eds.). Contemporary Debates in Political Philosophy. Malden – Ox- ford: Wiley-Blackwell, 2009; Griffin, Cristopher. „ Democracy as a Non-Instrumentally Just Procedure”, Journal of Political Philosophy no. 11 (2003): 111-121. Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 85 Perspective_politice_2016_iunie.qxd 5/29/2016 9:35 PM Page 86