Perspective_politice_2015_decembrie.qxd Media ºi spaþiul electoral dupã alegerile prezidenþiale din 2014. Noul „must media” din spaþiul public românesc Abstract: The presidential campaign in 2014 had emphasised the bigger influence of the social-media in Romanian political communication. In the same time, we are experiencing a growing integration of dif- ferent types of agenda (media, public and politicians) – in the electoral campaigns, and also in the public sphere. Into a permanent changing media environment (we never have had a stability period in the last 25 years), following the interaction between these agandas can become a good tool for public communi- cation strategies. This analysis presents information regarding the different types of media users (TV, on- line, newspapers), and how the use of media can influence the political options in Romania. Keywords: public communication, new-media, electoral campaingns, public agenda 1. Consideraþii despre apariþia spaþiului media actual în România post-89 Presa a fost prima instituþie privatã a României postrevoluþionare. Îna- intea taxiurilor improvizate din Daciile proprietate personalã ºi a buti- curilor, de asemenea improvizate, în foste garaje sau la parterul blocu- rilor Epocii de Aur. Fãrã legislaþie, fãrã spaþiu tipografic, fãrã cotã de hârtie, fãrã acces la reþelele de difuzare, de multe ori fãrã sediu, ziarele private au devenit prima manifestare a schimbãrii pe care a reprezentat-o momentul 22 decembrie 1989. Pânã ca România sã evolueze de la totalita- rism la pluralism parlamentar, de la economie centralizatã ºi etatizatã la economie liberã de piaþã ºi de la un stat care încãlca total dreptu- rile omului ºi cetãþeanului la unul care le ga- ranteazã, informaþia a încetat sã fie mono- polul unei singure tabere încã din decembrie 1989. Ca în toate celelalte sectoare de activi- tate, proprietatea privatã în media a atacat din prima clipã proprietatea de stat ºi a încercat sã o înlocuiascã. Miza a fost, în principal, una eco- nomicã, dar, foarte repede, a devenit ºi una politicã. Sau mai degrabã electoralã. Se poate creiona cu uºurinþã o istorie a mediei postrevolu- þionare analizând salturile care s-au produs în acel spaþiu de la o cam- panie electoralã la alta. Slãbirea influenþei mediei de stat, expansiunea Bogdan Teodorescu, conf.univ.dr. Specialist in comunicare, SNSPA Dan Sultãnescu, drd. Analist politic Paul Aparaschivei, dr. Specialist new-media Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 27 mediei private, naºterea trusturilor de presã ºi apoi arondarea lor diverselor tabere politice au marcat decisiv produsul electoral în România. În mai 1990, exista uriaºa Televiziune Naþionalã (numitã, în acea vreme, TVRL, adicã Tele- viziunea Românã Liberã), încãrcatã de imagologia Revoluþiei în direct, alãturi de Radioul naþional ºi de toatã reþeaua de ziare locale (ºi de distribuþie localã – celebrul Rodipet) încã aparþinând statului reprezentat de administraþiile locale, faþã în faþã cu un pâlc de ziare private, e drept cu tiraje importante. Cu niºte mici excepþii, grupul mediei de stat susþinea Frontul con- dus de Ion Iliescu, în timp ce media privatã îi era ostilã ºi încerca sã promoveze partidele de opoziþie. Se poate considera cã geografia electoralã rezultatã dupã scrutinul din 20 mai a avut la bazã ºi o geografie media care împãrþea România între cei care aveau ºi cei care nu aveau acces la media privatã ºi deci la informaþia alternativã. Propaganda anului unu al democraþiei româneºti a fost lejer câºtigatã de media statului care, sprijinitã de legislaþie ºi de tehnologie, a acoperit de una singurã peste 85% din populaþia þintã. Modelul clasic al propagandei tota- litare. Dacã eºti singurul emiþãtor de informaþie, publicul va sfârºi prin a te crede. Evident, pânã când realitatea va demola imaginea construitã artificial. De reþinut însã cã, în aceastã dis- putã inegalã, media privatã a folosit tot tehnici de propagandã în descrierea inamicului ºi în proiectarea imaginii acestuia la publicul la care avea acces. Tocmai din cauza disputei dintre stat ºi privat din interiorul spaþiului media, au existat puþine tentative de abordare neutrã a con- flictului politic ºi social din România. Proprietarul de media ºi jurnalistul ºi-au aliniat agenda la cea politicã ºi au intrat în respectiva paradigmã confruntaþionalã. Dar aceastã realitate avea sã se schimbe repede. Fiind evident cã procesul de transferare a proprietãþii de stat cãtre par- ticulari este inevitabil, puterea politicã l-a sprijinit direcþionat în vederea obþinerii controlului asupra mediei private. Perioada 1992–1996 a marcat acest tip de dezvoltare în care simultan cu dominaþia încã nedisputabilã a TVR, au luat naºtere numeroase structuri media (atât la nivel naþional cât ºi la nivel local, atât în presa scrisã cît ºi în cea audio-vizualã) care la origini au fost favorabile politicului aflat în acel moment la putere. Încet-încet, confruntarea stat – privat ºi-a diminuat intensitatea, locul fiind luat de lupta electoralã propriu-zisã. Controlul politic asupra acestor noi structuri s-a dovedit însã a fi mult mai puþin efectiv ca în cazul mediei deþi- nute de stat. S-a întâmplat, nu de puþine ori, ca reprezentanþii guvernãrii sã se trezeascã izolaþi în spaþiul public, în timp ce opoziþia sã fie susþinutã de o mare parte a mediei. Desigur, echili- brul delicat între agenda consumatorului de media ºi agenda proprietarului acesteia a condus la multe dintre schimbãrile de alianþe, dar în acelaºi timp, dezvoltarea forþei sociale a presei a atras dupã sine o tot mai semnificativã implicare a deþinãtorilor de media în actul politic. Tema corupþiei, folositã masiv ºi eficient în anul electoral 1996, a fost primul subiect major introdus de presã în agenda publicã. Dezvoltarea incontestabilã a fenomenului pe fundalul transferului general de proprietate de la stat la particulari în tot ansamblul economiei româneºti a fost adusã în percepþia cetãþeanului obiºnuit printr-un efort continuu ºi conjugat al jurnaliºtilor. Politicianul – prin acþiunile sale de comunicare – a încercat sã proiecteze în spaþiul public imaginea (uneori dezirabilã, alteori gata sã se înfãptuiascã ºi alteori gata înfãptuitã), unei Re- publici Prospere. Cetãþeanul a resimþit în permanenþã existenþa unei Republici Electorale în care singurul efort consistent ºi de duratã – mãcar în spaþiul comunicãrii publice – s-a referit la alegerea sau realegerea cuiva într-o funcþie. Iar media a denunþat mereu o Republicã a Co- rupþiei, explicaþie globalã a tuturor eºecurilor trãite în istoria recentã. Candidaþii care au câº- tigat alegerile au fost cei care au reuºit o armonizare a agendei proprii cu cea din zona media – punând astfel în defensivã adversarul politic (preocupat constant sã demonteze discursul îm- 28 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 28 potriva sa, mai degrabã decât sã îºi impunã propria tezã). Aºadar, aliatul fundamental pentru fiecare campanie electoralã a devenit, treptat ºi inevitabil, Presa. Dupã 1996, presa s-a consolidat definitiv în zona privatã, cele douã bastioane ale mediei de stat – radioul ºi televiziunea publice – pierzându-ºi pas cu pas influenþa ºi importanþa. Si- multan cu procesul de dezvoltare a mediei audio-vizuale private, rolul presei scrise de oponent unic al puterii s-a diminuat ºi ponderea ei pe piaþa informaþiei politice a scãzut semnificativ. Dacã la începutul anilor 90, jurnalistul de presã scrisã era singurul care îºi clama independenþa în faþa unui stat ce dorea sã controleze informaþia, dupã 1996 acest rol a fost preluat tot mai mult de gazda de talk-show politic, unde acelaºi jurnalist de presã scrisã, invitat în platou, îºi putea expune ideile unei audienþe semnificativ mai mari. De la gherila virulentã a presei scrise de dupã Revoluþie s-a trecut la studioul luminat de televiziune ºi la amalgamul de culoare ºi de divertisment, în care, doar unul dintre cadre era cel politic. Scãderea importanþei presei scrise ºi cumularea audienþei la câteva posturi importante de televiziune a însemnat cã atât alegerile, cât ºi stabilitatea guvernãrii ulterioare se pot câºtiga prin o bunã colaborare cu acele instituþii. Care, imediat dupã terminarea campaniei electorale, nu ar fi trebuit decât sã îºi vadã de difuzarea a cât mai multor programe non-politice ºi de human interest. Dar ºi în aceastã pace media a apãrut imediat o nouã provocare, televiziunile de ºtiri, care nu aveau cum trãi decât prin dezvoltãri în zona politicului. Niciodatã pânã atunci ºtirea politicã nu a ajuns mai repede la public. Ziarul cotidian trebuia sã aºtepte pânã a doua zi când ieºea din nou de sub tipar. Televiziunea generalistã trebuia sã aºtepte pânã la urmãtorul grupaj de ºtiri, fiindcã – exceptând niºte evenimente extraordinare – nimeni nu oprea un film sau un program de divertisment sau un meci pentru a difuza o noutate politicã. Breaking news-ul a devenit in- strumentul prin care televiziunea de ºtiri a intrat în viaþa cotidianã ºi ºi-a câºtigat utilitatea în piaþa informaþiei. Existenþa mai multor televiziuni de ºtiri concurente, fiecare având un numãr semnificativ de talk-show-uri, a generat prezenþa în spaþiul public a unui numãr tot mai mare de politicieni, dar ºi de jurnaliºti, comentatori, analiºti care, la un loc, au dus politicul ºi dis- cuþiile despre acesta tot mai aproape de telespectatorul obiºnuit. În urmã cu 20 de ani, dacã Parlamentul adopta o lege importantã, acest lucru era aflat de cetãþean, eventual, foarte pe scurt, la ºtirile de la radio, apoi era dezvoltat seara la ºtirile TV, a doua zi exista, tot în regim de ºtire, eventual cu ceva comentarii în cotidiane ºi analizat mai profund în talk – show-ul de televiziune din seara urmãtoare ºi în sãptãmânalele specializate. Televiziunea de ºtiri prefaþeazã adoptarea legii, comenteazã consecinþele acesteia, transmite în direct votarea ei ºi, imediat dupã, analizeazã toate zonele de impact posibile. La nevoie ºi func- þie de alinierea televiziunii respective, mesajul poate fi politizat pro sau contra legii. Pânã la apariþia televiziunilor de ºtiri nici un suport media nu a acordat un spaþiu atât de ex- tins politicului ºi politicianului. ªi, de asemenea, interpretarea acþiunii politice nu a fost nicio- datã atât de extinsã. Ceea ce face ca, de multe ori, consumatorul programelor televiziunilor de ºtiri sã plece din faþa ecranului nu doar cu informaþia propriu zisã ci ºi cu un set întreg de per- cepþii induse asupra acelei informaþii. Prin intermediul invitatului din acel moment, din acel platou, telespectatorul aflã, dincolo de faptã, explicaþia acesteia, consecinþele, neregulile sau beneficiile ei. Politizarea televiziunilor de ºtiri a condus la politizarea ºtirilor ºi implicit a celor care consumã acest tip de media… Publicul a început sã selecteze postul de televiziune func- þie de orientarea acestuia politicã. Dacã la o televiziune generalistã filmele, meciurile sau pro- gramele de divertisment puteau menþine ºi un public aflat în dezacord cu politica editorialã a postului, acest lucru este mai rar la o televiziune de ºtiri. Considerate a fi posturi de niºã, tele- decembrie 2015 29Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 29 viziunile de ºtiri s-au orientat spre publicul interesat ºi foarte interesat de politicã ºi ºi l-au fi- delizat atât prin abordarea exhaustivã a temei cât ºi prin partizanat ºi militantism. Campaniile media duse de televiziunile de ºtiri au fãcut ca o bunã parte a luptei electorale dintre partide ºi candidaþi sã se mute acolo, în acel spaþiu. Rezistenþa fãþiºã, dinamicã ºi crea- tivã faþã de o putere politicã sau faþã de ocupantul unei funcþii în stat a transformat televiziu- nile de ºtiri ºi pe vedetele acestora în alternative mai atrãgãtoare ºi mai accesibile ale opoziþiei politice. Nu de puþine ori, partide sau politicieni au folosit curentul creat de un post de televi- ziune pentru a obþine puncte electorale sau pentru a-ºi pune în dificultate un adversar. Astfel încât s-a ajuns ca un partid politic ºi publicul sãu sã aibã alãturi o televiziune de ºtiri ºi publi- cul acesteia în conflict fiind cu un alt partid, cu publicul acestuia ºi cu o televiziune mai apropi- atã de acel public. Cum era de aºteptat, o asemenea împãrþire a pieþei media a generat adepþi înfocaþi, dar ºi un sentiment de respingere din partea celor mai puþin implicaþi ºi deci mai puþin reprezentaþi de abordãrile acelor posturi. Migrarea mai multor ziare spre mediul online – în principiu pro- dusã din cauza dificultãþilor economice ºi a costurilor mari de producþie ºi de difuzare – ºi apariþia ulterioarã a unor produse exclusiv virtuale a dat naºtere unei noi zone în care politicul a început sã se miºte independent de televiziuni. Mai mult… Dezvoltarea reþelelor de socia- lizare a permis o implicare mai extinsã a celor interesaþi în dezbaterea publicã. Pãrãsirea sta- tutului de spectator, chiar dacã angajat, ºi intrarea în dimensiunea de participant, care poate introduce în spaþiul public opinii, interpretãri ºi chiar ºi informaþii. Internetul a trecut la nivelul urmãtor! Oricine poate avea un punct de vedere usor de acce- sat, de asemenea, de cãtre oricine. Nu e nevoie sã fii politician, jurnalist sau un exponent al unei organizaþii ca sã poþi emite judecãþi de valoare. Nu e nevoie sã ai expertizã, surse de in- formaþii sau un statut profesional. Nici mãcar nu e nevoie ca afirmaþiile tale sã fie adevãrate sau corecte. Nimic nu poate opri traficul virtual. Orice eroare poate fi speculatã în timp real, orice afirmaþie mai ºocantã poate deveni viralã, un necunoscut poate deveni celebru în urma unei postãri, un politician de succes poate pierde puncte importante din cauza unei dezvãluiri sau a unei campanii pornite în acest spaþiu. Electoral vorbind, internetul a devenit spaþiul în care toate limitãrile legislative din audio-vizual sunt ignorate. 2. Trei agende importante – relaþia dintre ele devine tot mai interdependentã Relaþia dintre cele trei agende – agenda media („Romania Corupta”), agenda publicului („Ro- mania Electorala”) ºi agenda politicianului („Romania Prospera”) devine fundamentalã în înþelegerea corectã a unui context politic, electoral sau doar strict public. Foarte rar, aceste agende coincid. Teoriile „agenda-setting”, definite de autori precum McCombs ºi Shaw, vor- besc despre rolul mass-media de a influenþa agenda publicã. Relaþia nu este însã univocã, iar agenda publicã influenþeazã, la rândul ei, agenda decidenþilor ºi, implicit, agenda media. În fapt, este necesarã luarea în considerare a fenomenului electoral a cãrui dinamicã specificã îl des- parte de clasica agendã politicã ºi îl apropie semnificativ de agenda cetãþeanului sau, uneori, de cea media. Aºa cum observam în analiza dedicatã culturii politice din România1, dimensi- unea electoralã a fost singura în care politicul a investit timp, energie ºi bani din primul mo- ment al democraþiei postrevoluþionare pânã în prezent. De aceea, participarea la vot a româ- nilor este semnificativ mai solidã decât participarea la viaþa politicã, de fapt, participarea la tot ceea ce urmeazã dupã desfãºurarea procesului electoral. 30 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 30 Modelul clasic de comunicare este unul ciclic (Osgood & Schramm, 1954). Relaþia dintre alegãtori ºi aleºi, este simpla – emitator-mesaj-receptor si retur (cu decodificarea mesajului pe parcurs). Pentru o înþelegere mai clarã însã a relaþiei/ rolului media, trebuie sã apelãm la un model mai complex: modelul Westley & Maclean (1957), relevant pentru cercetarea comunicãrii, pentru cã se aplicã eficient în campaniile electorale, surprinzând comunicarea mediatã. Figura 1. X – teme. A – candidat. C – mass-media. B – public þintã. X’ – mesajul electoral. Din 1989 încoace am asistat la o continuã multiplicare a canalelor de comunicare atât prin media clasicã – radio, televiziune, presã scrisã – cât ºi prin contact direct. Noutatea actualului moment este apariþia comunicãrii directe prin intermediul netului care asigurã o masã mult mai mare de alegãtori abordabili de un singur emitent politic (dar ºi de armata lui de comunicatori, ascunsã sub anonimatul reþelelor de socializare). Într-o întâlnire electoralã standard, într-un fel reacþionau alegãtorii dacã era prezent chiar candidatul ºi în alt fel dacã acolo se afla un purtãtor de mesaj al acestuia. O paginã de Facebook a unui candidat (ca ºi toate conturile social-media ale acestuia) poate fi uºor întreþinutã de o echipã specializa- tã fãrã ca acel candidat sã ºtie nimic din ce se petrece acolo, acest aspect neîmpiedicând flu- xul de mesaje dinspre politic spre public ºi înapoi. De altfel, datoritã internetului, comunicarea dintre public ºi politic devine semnificativã ºi la fel de relevantã ca cea dintre politic ºi public. Existã, în lumea contemporanã, o relaþie mult mai amplã între pãrþile acestui mecanism de comunicare. Apariþia internetului ºi mecanismele sale de interacþiune ºi interconectare fac astãzi ca modelul de comunicare sã fie mult mai afectat de „zgomot” din surse cât mai diverse, iar acest lucru are un efect direct ºi asupra campaniilor electorale. Un model care poate ilustra foarte bine relaþia dintre actori este prezentat de Ted M. Coopman, într-un articol numit „Toward a pervasive environment perspective” (publicat în Firstmonday.org, pe 5 ianuarie 2009). decembrie 2015 31Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 31 Figura 2. Sursa: http://firstmonday.org/article/view/2277/2069. Definiþii mult mai ample ale acestei realitãþi interconectate sunt date de Manuel Castells, care introduce conceptul de „societãþi de tip reþea” (network society) ºi care aratã cum acestea iau locul epocii în care informaþia era unidirecþionalã (vezi lucrãri precum „The Rise of the Network Society”, Blackwell 2000, sau „Networks of Outrage and Hope. Social Movements in the Internet Age”, Cambridge 2012.) Spre exemplu, în volumul din 2000, Castells dezvoltã o teorie a relaþiei dintre agenda sta- tului (militarã ºi academicã), agenda miºcãrilor sociale (ºi a activiºtilor sociali) ºi agenda eco- nomicã (de business), care dau consistenþa unei infrastructuri interconectate în care interesele acestor zone se intersecteazã. Tot acest autor noteazã trecerea dintr-o relaþie pe verticalã (între deþinãtorul autoritãþii ºi beneficiarul informaþiei) la o relaþie mai degrabã orizontalã, în care se manifestã o opoziþie între Sine (individualitãþi) ºi tot restul (toate instituþiile, cu toate agendele lor), denumit simplu ºi generic Reþea. O astfel de tranziþie, precum ºi complexitatea amestecului de agende, defineºte mult mai mult lumea actualã ºi comunicarea, inclusiv în campaniile electo- rale, între actorii implicaþi (cetãþeni/ votanþi, candidaþi/ instituþii, media cu toate formele sale). 3. O hartã integratã a consumului media în politicã: TV vs. online Aceastã analizã cuprinde date dintr-un sondaj telefonic realizat de CSCI, în luna martie 2015, pe un eºantion de 1100 subiecþi, ºi cu o marjã de eroare de +/-3%. Sondajul a fost realizat la comanda Fundaþiei Multimedia pentru democraþie localã ºi a avut drept scop evaluarea con- sumului media, precum ºi relaþia dintre opþiunile politice ºi tipul de consum media. A existat un calup de întrebãri cu privire la consumul media în timpul campaniei electorale prezidenþiale din 2014, despre autoevaluarea influenþei campaniei electorale asupra opþiunii de 32 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 32 vot ºi despre consumul online în timpul campaniei electorale prezidenþiale din 2014, discuþi- ile despre politicã ale utilizatorilor online, tipul de activism online al acestora în perioada cam- paniei electorale din 2014, precum ºi mãsura în care votanþii de dreapta sau de stânga au fost influenþaþi de comunicarea online. Concluziile din aceastã analizã pleacã din analiza frecvenþelor acestui sondaj, precum ºi a unor analize secundare realizate pe baza de date a sondajului. Datele cu privire la consumul general de media, în România, în prezent, sunt consonante cu alte cercetãri realizate în ultimii ani, ºi care aratã cât de mare este consumul TV, compara- tiv cu alte surse. Figura 3. Consumul TV este mult peste celelalte medii, cu aprox. 8 din 10 români urmãrind zilnic ºi sub 5% care nu urmãresc deloc. În medie, românii se uitã la TV 26 de zile pe lunã, ceva mai rar tinerii (22) ºi ceva mai des pensionarii (27) ºi votanþii de stânga (28). În medie, se ascultã radio de 14 ori pe lunã, deci o datã la douã zile. Cei cu studii supe- rioare ascultã mai frecvent radioul – 18 zile din 30 (probabil în maºina personalã). Ziarele tipãrite sunt citite zilnic de 15%, ocazional de 35%, dar jumãtate din români nu le ci- tesc deloc. În medie sunt citite cam 7 zile din 30. Mai consumate de pensionari ºi intelectuali (9). Internetul este folosit zilnic de 40% dintre români ºi deloc de alþi 40%, în medie 14 zile din 30, dar în realitate diviziunea este între cei care îl folosesc zilnic ºi cei care nu îl folosesc deloc. Diviziuni mari pe vârstã ºi educaþie: o medie de 5 zile pe lunã pentru pensionari, 12 pentru muncitori, 21 pentru tineri fãrã studii superioare ºi 26 (deci aproape zilnic) pentru cei cu studii superioare. Votanþii PSD folosesc mai rar internetul decât cei de dreapta (în medie cu 5 zile). Figura 4. Numãr mediu de zile pe lunã (max. 30) petrecut de fiecare categorie sociodemo ºi de vot la TV, radio, ziare, net. decembrie 2015 33Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 33 Prin analiza secundarã, am realizat o suprapunere a tipurilor diferite de consum media, pen- tru a avea o imagine cât mai realistã cu privire la public. Astfel, orice analizã care ia în calcul consumul media, se confruntã cu o dificultate importantã – anume, aceea de a opera cu rezul- tate diferite (existã cifre de audienþe pentru TV, care oferã o împãrþire a pieþei TV; existã cifre de audienþe pentru posturile de radio; existã date de tiraj ºi de vânzãri pentru ziare; existã date de trafic online pentru sursele de conþinut online) – informaþiile cu privire la consumul fiecãrei surse de comunicare în masã existã; ceea ce nu existã (sau este foarte dificil de agregat) este o suprapunere a acestor publicuri, pentru a avea o imagine corectã a consumului media integrat. Nu existã publicuri care uilizeazã doar anumite categorii de mass-media – de obicei, pu- blicul este amestecat; cine citeºte un ziar, ascultã în maºinã un post de radio, iar seara urmã- reºte emisiuni la posturile tv, sau navigheazã în online. Numãrul mare de întrebãri despre consumul media utilizate în acest sondaj a vizat identi- ficarea modului în care se suprapun aceste informaþii ºi, în final, a vizat construirea unor pro- file cât mai realiste ale consumatorilor de media într-o manierã integratã ºi, implicit, supra- punerea publicurilor în funcþie de modul de utilizare a media. Am ataºat mai jos o primã hartã integratã a consumului media din România, realizatã prin agregarea datelor dintr-o cercetare. Figura 5. Dreptunghiurile reprezintã încruciºãri ale categoriilor de consum zilnic: TV, internet, radio ºi presã scrisã. Toate cãsuþele din stânga (cele gri ºi cele bleu) îi reprezintã pe cei care nu se uitã zilnic la ºtiri TV, iar cei din partea dreaptã (verzi ºi crem) se uitã la TV. Cei din partea de sus (bleu ºi verde) intrã zilnic pe internet, în timp ce persoanele din partea de jos (gri ºi crem) nu intrã deloc sau intrã mai rar. 34 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 34 Procentele din populaþie ale fiecãrei categorii sunt reprezentate de mãrimea suprafeþei. Cu cât o suprafaþã este mai mare, cu atât proporþia în populaþie a categoriei este mai ridicatã. Din grafic reiese cã cea mai numeroasã categorie este cea care urmãreºte doar televiziunile de ºtiri, apoi Tv stiri + Radio, apoi Tv stiri ºi internet. Cei care sunt exclusiv pe internet sunt mai puþin de 10%. Cifrele sunt relevante pentru a înþelege cât de mari sunt submulþimile de consumatori media ºi pentru a vedea ce influenþeazã cel mai mult în prezent – cifrele trebuie analizate în relaþie cu frecvenþele iniþiale: de exemplu, dacã aproape 80% din români se uitã la TV, pentru ºtiri, doar cca. 30% (adicã, mai puþin de jumãtate din total) se uitã exclusiv la TV. Aceastã hartã a consumului media are o extrem de mare utilitate ºtiinþificã ºi practicã, pen- tru cã ajutã sã verificãm în ce mãsurã existã o corelaþie directã între variaþiile consumului media ºi opþiunea politicã. Pânã acum, alte studii relevau relaþia dintre diferite tipuri de con- sum TV ºi votul politic. Astãzi, prin astfel de intersecþii, putem vedea opþiunea politicã dis- tinct, pe tipuri diferite de consum media. Figura 6. Am suprapus peste categoriile de consum media grafice reprezentând intenþia de vot în fiecare categorie: in ordinea intensitatii de culoare, astfel – negru pentru cei care nu voteazã, cel mai deschis gri spre alb pentru nehotãrâþi sau vot pentru partide mai mici (gen PPDD, PER, PRM); iar cele doua nuante de gri contin partide de stânga (PSD-UNPR-PC, în special), pen- decembrie 2015 35Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:52 PM Page 35 tru gri inchis si vot partide de dreapta (Noul PNL, PLR-ul lui Cãlin Popescu Tãriceanu, Par- tidul Monicãi Macovei) pentru gri mai deschis. Este clar din grafice cã zonele unde PSD dominã PNL/PDL sunt cele în care doar televi- ziunile de ºtiri sau radioul sunt surse de informare zilnice. Acolo unde oamenii combinã inter- netul cu televiziunile de ºtiri, partidele de dreapta sunt ceva mai bine plasate decât PSD, mai ales dacã nu existã ºi consum de radio. Unde internetul este singura sursã, majoritatea oamenilor sunt nehotãrâþi cu cine sã voteze, iar dacã dau o opþiune, aceasta este PNL, indiferent dacã ascultã radio sau citesc ºi presã scrisã. Zonele fãrã consum media conþin mai ales non-votanþi sau votanþi de dreapta. Figura 7. Variaþia votului pe consum combinat TV ºi internet, separat pe vârste (tineri/ ac- tivi vs pensionari). Televiziunea ºi internetul modeleazã votul mai mult decât radio ºi presa scrisã, dar influ- enþa este una a mediilor de informaþii sau vârsta este cea care conteazã în aceste relaþii? (re- laþia e de concomitenþã, nu neapãrat de cauzalitate – dacã se investeºte ºi în online similar cu cât s-a investit în TV, cu siguranþã se pot obþine rezultate ºi în online, pentru viitor). În grupul de non-consum TV ºi internet, tinerii nu voteazã deloc cu stânga, în timp ce vârst- nicii preferã tot PNL dar existã ºi câþiva care preferã PSD. 36 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 36 În grupul de consum TV fãrã internet diferenþa e foarte clarã: printre tineri sunt mulþi neho- tãrâþi ºi votanþii dreptei sunt mai mulþi decât ai stângii. Printre vârstnicii care se uitã doar la TV sunt mai mulþi votanþi PSD ºi PLR decât PNL+PMP+M10. În grupul mixt (net+TV), de douã ori mai mulþi tineri voteazã PNL decât PSD. Printre vârstnici procentele sunt egale (aici se regãsesc o parte din susþinãtorii PSD din mediul online, trecuþi de 50 de ani, dar nu tocmai bãtrâni). 4. Social media – noul must media în mixul de comunicare politicã Cercetãri recente, realizate în rândul utilizatorilor online, sugereazã o intensificare a efectelor generate de mediul online asupra vizitatorilor site-urilor politice, comunicarea online având un rol important în stimularea formelor de participare civicã ºi politicã a utilizatorilor (Kruike- meier et. al., 2013b; Emmer, Wolling ºi Vowe, 2012). Mediul online reprezintã o resursã uti- lizatã de tineri pentru a exprima opinii politice ºi a schimba pãreri pe teme politice ca actori implicaþi civic, respectiv în viaþa politicã a comunitãþii lor (Lee, Shah ºi McLeod, 2012). Datele cu privire la consumul general online în România, respectiv a prezenþei pe Face- book, în particular, în funcþie de preferinþele electorale ale utilizatorilor aratã o diferenþa exis- tentã între votanþii de stânga ºi restul votanþilor: primii se gãsesc mai des în situaþia lipsei de acces (36%) datoritã vârstei ºi mai rar ca utilizatori Facebook. Nu existã diferenþe semnifica- tive între votanþii de dreapta, votanþii altor partide ºi nehotãrâþi cu privire la tipul de utilizare a internetului. Figura 8. În acest studiu, populaþia este împãrþitã în 5 categorii, în funcþie de gradul de utilizare a in- ternetului: cei care nu au acces deloc (jumãtate din pensionari ºi un sfert din muncitori, sub 5% din tineri sau intelectuali), cei care au acces la internet acasã, dar nu îl utilizeazã (peste un sfert decembrie 2015 37Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 37 dintre cei trecuþi de 45 de ani), cei care utilizeazã internetul 1.0, fãrã a avea cont de Facebook (12%), cei care utilizeazã ocazional Facebook (32% din muncitori ºi 48% din intelectuali) ºi cei care îºi verificã zilnic contul de Facebook (peste 25% din tineri ºi intelectuali, sub 3% din- tre cei mai în vârstã). Posibil ca utilizarea internetului sã fie supraestimatã deoarece eºantionul îi cuprinde pe cei cu acces la telefon, iar cei fãrã acces la telefon nu au acces nici la internet. Cu cât utilizarea internetului este mai avansatã, cu atât utilizarea televiziunilor de ºtiri ca sursã de informaþie este mai rarã (de la 90% la cei fãrã acces la 79% la cei care utilizeazã doar ocazional Facebook ºi la doar 63% din cei care acceseazã Facebook în fiecare zi. Figura 9. S-a urmãrit, ulterior, identificarea tipului de conexiune utilizat de cãtre români pentru navi- garea online. Datele sunt utile pentru cã oferã o perspectivã generalã despre profilul electoral ºi tipul de conexiune avut de români. Tipul de conexiune poate rezulta în modalitãþi diferite de utilizare a mediului online ºi poate fi util în identificarea disponibilitãþii utilizatorului de a fi online la un anumit moment dat dintr-o zi. Existã o diferenþã sensibilã între modul de utilizare a votanþilor PSD ºi cel al votanþilor PNL. Numãrul celor care utilizeazã internetul fix nu este mult mai mare în favoarea votanþilor PNL-19% faþã de 15% – PSD. Pe de altã parte, sunt cu 12% mai mulþi utilizatori de internet mobil printre votanþii PNL (dar ºi printre nehotãrâþi) decât printre votanþii PSD. Concret, într-un context electoral de tipul alegerilor prezidenþiale, mai mulþi votanþi PNL sau nehotãrâti cu o conexiune mobilã pot genera un activism online mai puternic imediat dupã ce intrã în con- tact cu un mesaj politic, þinând cont cã aceºtia sunt, teoretic, conectaþi online cvasi-permanent. Dintre utilizatorii de internet, aproape douã treimi au cont de Facebook (+22% tineri faþã de bãtrâni), 14% la Google (mai mult cei trecuþi de 50 de ani), 8% utilizeazã des YouYube, 2% LinkedIN ºi sub 1% Twitter. Cca. 13% din utilizatorii de internet nu folosesc aceste servicii deloc. Printre utilizatorii reþelelor de socializare, raportul vot stânga: vot dreapta este de 1:2, deci cam o treime din votanþii deciºi aleg PSD ºi douã treimi PNL sau alte partide de dreapta. Raportat la cele mai recente alegeri prezidenþiale, datele sunt confirmate ºi de numãrul de like-uri pe care foºtii candidaþi îl au la acest moment pe Facebook, raportul dintre Victor Ponta ºi Klaus Iohannis fiind, de asemenea, de 1:2. Datele confirmã, de asemenea, avantajul nume- ric al activiºtilor online susþinãtori ai PNL, comparativ cu cei ai PSD, în contextul alegerilor prezidenþiale din 2014. Practic, mesajele candidatului Iohannis s-au vãzut mai mult în mediul online ºi pentru cã numãrul votanþilor PNL prezenþi online era dublu faþã de cel al votanþilor PSD. 38 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 38 Graficul se referã doar la utilizatorii de internet din fiecare segment, nu la întregul segment. Tinerii diferã mult de celelalte categorii de vârstã: mai mult de jumãtate urmãresc în principal blogurile sau postãrile de pe reþelele de socializare. La celelalte categorii mai mult de 60% uti- lizeazã mai ales surse oficiale (site-uri, ziare sau posturi TV). În contextul alegerilor prezi- denþiale, este de aºteptat, deci, ca postãrile utilizatorilor sau conþinutul generat de utilizator sã fie preluate cu precãdere de cãtre tinerii prezenþi pe reþelele sociale. Surprinzãtor, dacã ne raportãm la prejudecãþile comune, votanþii de stânga care utilizeazã internetul utilizeazã mai des surse informale decât utilizatorii de internet care voteazã cu dreapta. Totuºi, utilizatorii de internet votanþi PSD sunt mai puþini, deci per total mai mulþi uti- lizatori de bloguri sau reþele sociale sunt votanþi ai dreptei. Figura 10. Ca procent din total, tinerii ºi intelectualii discutã cel mai des despre politicã pe internet (cca. 20% din ei), muncitorii mai puþin (10%) ºi pensionarii aproape deloc (3%). Dacã luãm doar utilizatorii de internet, nu mai existã diferenþe între tineri, muncitori sau intelectuali: cca. 25% discutã despre politicã mai des sau mai rar. Tinerii sunt mai puþin intere- saþi de politicã, dar prezenþa lor în mediul online îi face sã discute la fel de mult pe internet de- spre politicã precum cei mai în vârstã. Ei discutã mai des offline decât restul categoriilor. Nu existã diferenþe între activitatea pe internet a votanþilor de stânga ºi a celor de dreapta (25% din cei cu acces discutã), însã cum prezenþa pe internet a votanþilor de dreapta este mai mare, se discutã mai mult pro-PNL ºi anti-PSD decât invers. decembrie 2015 39Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 39 Figura 11. În campania electoralã, activitatea online a celor de dreapta a fost mult peste activitatea celor de stânga. Din totalul acestor douã grupuri, cca. 20% din simpatizanþii PNL au fost ac- tivi, de douã ori mai mult decât simpatizanþii PSD. Chiar atunci când ne referim doar la cei cu acces la internet rãmâne o diferenþã: 25% din internauþii PSD au fost activi (îndemnând la vot, postând opinii sau dând share la articole pe Facebook), faþã de 40% din internauþii PNL. Votanþii altor partide cu acces la internet au fost mai activi îndemnând oamenii la vot, dar au dat mai rar share la articole. Nehotãrâþii au fost destul de puþin activi (15%), sunt cei mai apatici/neinteresaþi. Cei care utilizeazã internetul ºi nu urmãresc ºi televiziunile de ºtiri sunt mai des în situaþia de activism online (+10%) decât cei care combinã mediile – discuþia poate fi dezvoltatã în di- recþia predispoziþiei acestora de a fi victimele unor intoxicãri. În contextul în care în perioada campaniilor electorale mediul online este spaþiul ideal pentru a lansa informaþii toxice despre un candidat, iar cei mai activi utilizatori online sunt cei care nu urmãresc televiziunile de ºtiri (care trebuie sã respecte o serie de rigori impuse de legea audiovizualului), rezultã cã cei mai activi utilizatori online pot fi ºi cei mai predispuºi sã citeascã ºi sã distribuie intoxicãrile din perioada campaniei. 40 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 40 Figura 12. În ceea ce priveºte interesul în viaþa politicã a României, distribuþia este una simetricã: 20% foarte puþin interesaþi, 30% puþin interesaþi, 30% destul de interesaþi ºi 20% foarte interesaþi, practic jumãtate din români sunt interesaþi de politicã ºi jumãtate nu. Sunt mai interesaþi de politicã pensionarii ºi intelectualii (60%) decât tinerii (30%), bãrbaþii (54%) faþã de femei (48%). Cei hotãrâþi cu cine vor vota sunt mai interesaþi decât nehotãrâþii, dar între ei votanþii de stânga par mai interesaþi decât cei de dreapta (+8%) Existã diferenþe în funcþie de tipul media consumatã. Chiar ºi cei care nu se uitã la televi- ziunile de ºtiri se declarã în proporþie de 40% interesaþi de politicã, dar dintre cei care se uitã frecvent la acestea procentul e 54% (dacã nu au acces ºi la internet) ºi 60% (dacã au acces). Cel mai puþin interesaþi de politicã sunt persoanele care utilizeazã zilnic internetul fãrã a urmãri ºi televiziunile de ºtiri (trei sferturi din ei nu sunt interesaþi), o populaþie mai tânãrã ºi mai apoliticã. Interesul nu diferã în funcþie de metoda cel mai frecvent utilizatã de acces la in- ternet (PC, laptop, telefon), însã diferã în funcþie de conþinut: cei care utilizeazã Facebook, mai rar sau mai des sunt mai puþin interesaþi de politicã comparativ cu aceia care fie nu au acces la internet, fie nu folosesc reþele de socializare. Activiºtii din campania de la prezidenþiale nu sunt mai interesaþi de politicã decât cei cu in- ternet dar inactivi, iar cei care au avut o activitate moderatã (câteva postãri sau share-uri) sunt mai puþin interesaþi de politicã, ceea ce aratã modul în care campania lui Iohannis a reuºit sã atragã pe termen scurt tinerii apolitici. 5. În loc de concluzie – noul „must media” va deveni esenþial în viitoarele campanii electorale Am definit spaþiul online ca un „must media”, pentru cã am dorit sã evidenþiem cã acesta exis- tã ca formã distinctã, ºi nu cã o extensie a media tradiþionale (chiar ºi analizele de mai sus, derivate din cercetare, aratã cã adevãrata separaþie – de valori, atitudini, percepþii – este între cei care consumã media tradiþionale – TV, radio, ziare – ºi cei cei care consumã internet; aici, decembrie 2015 41Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 41 diferenþele nu sunt doar socio-demografice, ci ºi politice). ªi, aºa cum aratã ºi alegerile trecute, acest spaþiu începe sã conteze ºi în ceea ce priveºte mobilizarea electoralã. Sigur, pentru mo- ment, influenþarea opþiunii de vot este mult mai directã ºi mai puternicã în spaþiul TV decât în spaþiul online (raportul este încã unul covârºitor în favoarea surselor tradiþionale de media), dar începe sã conteze ºi spaþiul online, iar în bãtãlii politice în care detaliile pot face diferenþa, acest mediu devine, aºa cum am spus ºi în titlu, un „must”. Luând drept exemplu ultimele ale- geri prezidenþiale, putem spune cã aceste date aratã cã nu Interetul a fost decisiv în câºtigarea alegerilor de cãtre candidatul liberal – pânã la urmã, diferenþa de voturi a fost mai mare decât cea care ar fi putut fi sugeratã de mobilizarea online (marginal mai mare pentru candidatul li- beral decât pentru candidatul social-democrat, dacã raportãm cifrele celor care au recunoscut cã au fost influenþaþi în voturi reale). Influenþa realã din spaþiul TV, de pildã, a fost semnifica- tiv mai mare (ceea ce aratã cã bãtãlia a fost câºtigatã, chiar ºi în 2014, datoritã surselor media tradiþionale – numãrul celor care se declarã influenþaþi de TV este semnificativ mai mare decât numãrul celor care se declarã influenþaþi de online). Cu toate acestea, trebuie remarcat cât de mare tinde sã devinã combinaþia spaþiului TV ºi, respectiv, online – undeva, spre 30% din total populaþie. Aceastã zonã de intersecþie va creºte, cu siguranþã, pe mãsurã ce consumul online se va extinde ºi în alte zone. Ceea ce trebuie urmãrit cu maximã atenþie, în viitor, este modul în care cele douã lumi se vor influenþa una pe cealaltã (lumea influenþatã de mass-media tradi- þionale, majoritatea populaþiei, socializatã în ultimii zeci de ani la TV, radio ºi ziare, respectiv lumea nouã care este tot mai mult influenþatã de online). Astfel de intersecþii au mai existat în trecut: mai întâi, când publicul televiziunii ºi radioului public s-a intersectat cu noul public al televiziunilor ºi radio-urilor private (ºi au generat schimbãrile din 1996, de exemplu), sau când au apãrut publicurile noi ale televiziunilor de ºtiri, semnificativ diferite de publicurile tradiþio- nale (ºi au generat schimbãrile din 2004); victoria din alegerile prezidenþiale a actualului pre- ºedinte vine pe fondul unei astfel de intersecþii de lumi diferite, iar eventuale noi schimbãri pot fi influenþate de o astfel de schimbare de paradigmã. O alta intersectie a acestor doua lumi s-a produs si cu ocazia tragediei din clubul Colectiv, in urma careia valul de indignare manifestata in spatiul online a influentat si agenda TV, care a preluat pentru cateva zile temele si mesajele dominante in zona online. În viitor, cele douã „lumi” se vor integra ºi adapta una la cealaltã – pânã atunci, însã, existã mari ºanse sã asistãm la noi ºi noi convulsii, de care spaþiul public ºi mai ales cel politic vor fi profund afectate. Notã 1 Studiul, cu toate detaliile sale, poate fi consultat pe site-ul www.infopolitic.ro, http://infopolitic.ro/feat ured/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-proiectul-fundatiei-multimedia-despre-participarea-civica-in-romania.html. Cercetarea constata existenta mai multor tipuri de participare (politica, electorala, civica si comunitara), pre- cum si faptul ca doar participarea electorala era singura ridicata. Celelalte intruneau scoruri foarte mici. Bibliografie 1. *** studiu CSCI/Infopolitic, realizat în luna martie 2015, la comanda Fundaþiei Multimedia pentru democraþie localã 2. Castells, Manuel, Networks of Outrage and Hope. Social Movements in the Internet Age. Cambridge, MA, Polity Press (2012) 42 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 42 3. Castells, Manuel, The Rise of the Network Society, The Information Age: Economy, Society and Culture Vol. I. Cambridge, MA; Oxford, UK: Blackwell. (1996, second edition, 2000). 4. Emmer, M., Vowe, G., & Wolling, J., Changing political communication in Germany: findings from a lon- gitudinal study on the influence of the internet on political information, discussion and the participation of citizens. The European journal of communication. – Berlin (2015) 5. Kruikemeier, S., van Noort, G., Vliegenthart, R., & de Vreese, C. H., Getting closer: The effects of per- sonalized and interactive online political communication. European Journal of Communication, 28(1), 53–66. (2013b) 6. Lee,N.J., Shah,D.V., & McLeod,J.M., Processes of political socialization: Acommunication mediation ap- proach to youth civic engagement. Communication Research 40 (5) 669–697 (2012) 7. Ted M. Coopman, Toward a pervasive environment perspective. Firstmonday.org, (2009) decembrie 2015 43Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 43 Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:53 PM Page 44