Perspective_politice_2015_decembrie.qxd Între etnic ºi civic – o analizã a principalei tipologii a naþionalismului Abstract: Originated in the works of German historian Frederick Meineke and made popular by the work of Hans Kohn in the second half of the 20th Century, the distinction between civic and ethnic na- tionalism is undoubtedly dominant within the nations and nationalisms field of study, being used in a vast array of theoretical approaches, from modernism (Ernest Gellner) to ethno-symbolism (Anthony Smith). Nevertheless, its analytical substance and its explicative power are rarely questioned, usually being taken as axiomatic. In this article I am attempting a critical exploration of the civic/ethnic model, by particularly focus- ing on its normative dimension and on the constitutive dynamics between modernity and nationalism. Therefore, I am planning to answer the following questions: what are the main characteristics of the civic-ethnic distinction? Is it an useful operational model or just a normative one, based primarily on ideological expectations? What is its relevance for the study of nations and nationalisms in the Eastern European Periphery? Keywords: ethnic nationalism, civic nationalism, Ernest Gellner, analytic distinction 1. Introducere Originatã în opera istoricului german Frederick Meineke ºi popularizatã de Hans Kohn la jumãtatea secolului XX, distincþia dintre naþionalis- mul civic ºi cel etnic este neîndoielnic cea mai prezentã în aria studii- lor de naþiune ºi naþionalism, fiind utilizatã în abordãri teoretice extrem de diverse, precum modernismul (Ernest Gellner) ori etno-simbolismul (Anthony D. Smith). Cu toate acestea, substanþa analiticã, respectiv re- levanþa explicativã a distincþiei amintite sunt rareori chestionate de specialiºtii din domeniu, nu o datã ea fiind tratatã drept axiomã, prin aceasta modelând implicit analizele din aria de cercetare a naþiunii ºi naþionalismului. Este vorba despre o distincþie explicit valoricã ºi nu de una explicativã, ce deosebeºte între naþionalismele Vestice „bune” ºi cele Estice „rele” ºi care se construieºte în jurul unor valori ºi aºteptãri profund ideologice. În cadrul studiului de faþã îmi propun o explorare criticã a modelu- lui civic/etnic, axându-mã în particular pe dimensiunea sa normativã, pe conexiunea modernitate-naþionalism asumatã ca definitorie în ca- drul sãu ºi, nu în ultimul rând, pe impactul pe care acesta îl are asupra studierii naþiunii ºi naþionalismului în cazul periferiei estice europene. Întrebãrile la care îmi propun sã rãspund sunt aºadar urmãtoarele: care sunt principalele caracteristici ale modelului civic-etnic? În ce mãsurã reprezintã acesta un model operaþional ºi nu unul normativ? Care este relevanþa reconceptualizãrii distincþiei civic-etnic pentru studiul naþio- nalismelor din periferia esticã a Europei? Nicolescu Valentin Quintus, PhD1 Cercetãtor post-doctoral SNSPA Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 57 2. Geneza ºi caracteristicile distincþiei etnic-civic Prima ºi cea mai cunoscutã dintre distincþiile analitice ce opereazã în privinþa naþionalismului este cea civic/etnic, fiind cu certitudine ce-a dintâi apãrutã din punct de vedere istoric ºi, toto- datã, ce mai larg utilizatã în cercetãrile din domeniu. Acestea opereazã de regulã cu asumpþia implicitã a validitãþii celor douã ideal-tipuri, prin aceasta aplicând, cum voi încerca sã arãt mai jos, o judecatã de valoare în privinþa diverselor formule pe care naþionalismul le adoptã în diferite arii geografico-istorice. Asocierea etnicitãþii, respectiv a civismului cu naþionalismul din punct de vedere analitic pot fi originate în douã modele juridice distincte de acordare a dreptului de a fi parte a comunitãþii politice – jus soli, respectiv jus sanguini2. Cel care origi- neazã aceastã distincþie este istoricul german Frederick Meineke, în lucrarea sa Cosmopoli- tanismul ºi statul naþiune din 1907. Aici el afirmã existenþa unei diferenþe fundamentale între naþiunile culturale ºi cele politice, în sensul în care primele sunt înþelese ca fiind pasive, în timp ce ultimele ca active din punct de vedere politic3. În cazul naþionalismului civic, cetãþenia este cea care conferã naþionalitatea, în timp ce pen- tru viziunea naþionalismului etnic ascendenþa reprezintã criteriul central al naþionalitãþii. În acelaºi timp, unii autori asociazã cele douã tipuri ale naþionalismului cu forme specifice ale re- laþiei stat modern-naþiune, în sensul în care modelul civic presupune cã statul este cel care îºi transformã populaþia într-o naþiune, în timp ce în cazul modelului etnic naþiunea – iniþiatã de o miºcare naþionalã – este cea care îºi propune construcþia statului-naþiune4. Alþi autori, pre- cum David Brown vãd distincþia amintitã ca fiind bazatã pe un cumul de factori, între care cei mai relevanþi sunt reprezentaþi de modelele de ataºament (raþional vs iraþional), impactul libe- ralizator al emergenþei claselor de mijloc, respectiv tipurile de construcþie a identitãþii – reac- tivã versus auto-generatã5. Mai mult, existã ºi o componentã istorico-geograficã a acestei distincþii analitice, ce su- prapune lumea occidentalã naþionalismului civic (în particular Anglia, Franþa, Statele Unite, Elveþia ºi Olanda) ºi arealul central ºi est-european celui etnic. Hans Kohn, printre primii cer- cetãtori care formuleazã distincþia dintre cele douã tipuri de naþionalism, vede originea istoricã a naþionalismului civic în Anglia secolului 18, ca „expresie a spiritului vremii, în ceea ce priveºte accentul pus pe individ ºi pe drepturile sale, în caracterul umanist al epocii Ilumi- niste”6. Vorbind despre naºterea naþiunii americane, Kohn identificã trãsãturile caracteristice ale naþionalismului civic – „noua naþiune nu se baza în mod evident pe descendenþa comunã ori pe o religie comunã ºi nu era distinctã prin propria sa limbã sau tradiþie literarã ori legalã de naþiunea de care îºi propunea sã se separe. S-a nãscut în urma unui efort comun, într-o luptã pentru drepturi politice, pentru libertate individualã ºi toleranþã, – drepturi ºi tradiþii engleze, dar acum transformate în drepturi inalienabile ale fiecãrui om, universalizate ca speranþã ºi mesaj pentru întreaga umanitate”7. Aºadar, naþionalismul civic se defineºte ca o miºcare poli- ticã vizând limitarea puterii guvenamentale ºi asigurarea libertãþilor civile, în ideea edificãrii unei societãþi civile raþionale ºi liberale8. Sentimentul comunitar graviteazã în jurul unui des- tin comun orientat cãtre viitor, centrându-se asupra credinþei cã traiul într-o patrie comunã (din punct de vedere teritorial) ºi cã loialitatea faþã de instituþiile sale de stat ºi sociale vor genera un caracter naþional particular ºi o culturã civicã specificã9. Din acest punct de vedere naþion- alismul civic se vrea optimist, bazat pe obligaþia eticã a fiecãruia faþã de comunitatea civicã ºi politicã ºi orientat cãtre progresul acesteia. Ce-a de-a doua formã a naþionalismului, cea etnicã, este în viziunea lui Kohn specificã so- cietãþilor non-occidentale, care erau mai puþin dezvoltate decât acestea în ceea ce priveºte 58 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 58 ideile politice ºi structura socialã, dezvoltându-se însã sub influenþa acestora10. Dacã în primul caz, cel al naþionalismului civic, agentul principal al schimbãrii politice era reprezentat de clasa mijlocie puternicã – burghezia –, în privinþa valului doi de naþionalisme, etnice, socie- tatea este de regulã împãrþitã între aristocraþia funciarã ºi þãrãnime, clasa mijlocie fiind aºadar (cvasi-)inexistentã. Naþionalismul etnic apare ca o reacþie a elitelor intelectual-politice din pe- riferia Occidentului la modelul civic-liberal, pe fondul dependenþei de acesta11. Ia naºtere ast- fel un tip de naþionalism reactiv ºi opus fermentului liberal ce constituie motorul naþionalismu- lui de prim val al Occidentului. Se centreazã în jurul unui sentiment particular al comunitãþii, ce valorizeazã credinþa în miturile originii comune ºi percepþia conform cãreia acestea sunt confirmate de similaritãþile existente în prezent în rândul populaþiei – de la fizionomie la lim- bã ori religie. Dreptul la auto-determinare se fundamenteazã pe apelul la mituri precum cel al originii comune, al rudeniei, respectiv pe dovezile contemporane ale acestora, precum cele lingvistice, culturale sau fizice12. Pentru a sintetiza, diferenþele principale dintre cele douã tipuri de naþionalism sunt urmãtoarele: în Occident naþionalismul a fost un fenomen politic ce fie a fost precedat, fie a coincis cu iniþierea construcþiei naþionale; naþionalismul estic apare mai târziu, într-un al doilea pas, ºi s-a aflat în conflict cu realitatea politicã a statelor existente, acþionând în aria culturalã; naþionalismul civic nu s-a centrat în jurul miturilor ºi mitologiilor istorice, în timp ce opusul este valabil în cazul naþionalismului etnic; în acelaºi timp, naþiona- lismul Occidental este legat intim de libertatea individualã ºi de raþionalismul cosmopolit ilu- minist, în timp ce pentru tipul etnic acest lucru nu se aplicã13. De asemenea, fiecare dintre ele douã tipuri se aflã într-o relaþie particularã cu statul sau, mai degrabã, cu construcþia statalã: în cazul naþionalismului civic-occidental instituþia statalã precede sau coincide cu apariþia na- þiunii, în timp ce pentru naþionalismul etnic lucrurile stau exact invers. Aici, comunitatea naþio- nalã precede statalitatea, a cãrei dobândire, în virtutea principiului autodeterminãrii, devine principal obiectiv asumat al miºcãrii naþionale/iste. Literatura contemporanã face ºi ea apel la cele douã tipuri de naþionalism definite de Meineke ºi mai apoi de Kohn, utilizându-le ca instrumente în analiza naþiunii ºi naþionalismului. Pentru Antony D. Smith de exemplu, dihotomia este cea dintre naþionalismul occidental-civic ºi cel non-occidental-etnic. Primul dintre acestea numãrã printre elementele sale specifice existenþa unui teritoriu istoric, a unei comunitãþi legal-politice, a egalitãþii între membrii acesteia ºi a unei culturi ºi ideologii civice comune14. Modelul non-occidental/etnic apare, în opinia lui Smith, în Europa de Est ºi Asia, ºi se prezinã în mod esenþial ca o comunitate de descendenþã ale cãrei elemente centrale sunt reprezentate de accentul pus pe originea prezumatã comunã în detrimentul teritoriului, naþiunea fiind conceputã drept „o ‚super-familie’ fictivã, ce stimuleazã crearea de genealogii ºi pedigree-uri pentru a-ºi susþine pretenþiile, de cele mai multe ori elabo- rate de cãtre intelectualii nativi, în particular în þãrile din Europa de Est sau din Orientul Mij- lociu”15. În mod similar, Michael Ignatieff vede naþionalismul civic ca fiind „o comunitate a cetãþenilor purtãtori de drepturi egali, uniþi în sentimentul lor de ataºament faþã de un set împãrtãºit de practici ºi valori”, în timp ce naþionalismul etnic apare ca model în care „cele mai profunde ataºamente ale individului sunt moºtenite, nu alese”, în virtutea faptului cã „indivi- dul este definit de cãtre comunitatea naþionalistã ºi nu comunitatea naþionalã este cea definitã de individ”16. decembrie 2015 59Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 59 3. Modelul gellnerian Ernest Gellner elaboreazã probabil cea mai complexã tipologie a naþionalismelor pornind de la distincþia civic/etnic17, în lucrarea sa Naþiuni ºi naþionalism. Abordarea lui Gellner se struc- tureazã în jurul a trei dimensiuni, ce diferenþiazã între: deþinãtorii puterii ºi restul populaþiei; cei care au avut acces la educaþie modernã sau la o culturã modernã viabilã, în raport cu cei care nu au avut un asemenea acces; o societate politicã în care atât deþinãtorii puterii cât ºi restul populaþiei, respectiv atât cei educaþi cât ºi cei needucaþi fie împãrtãºeasc o aceeaºi cul- turã omogenã, fie nu (Gellner imaginând, pentru simplitate, doar douã situaþii posibile – mono- culturalismul, în care elita politicã ºi restul populaþiei împãrtãºesc aceeaºi culturã, respectiv bi- culturalã, în cazul în care deþinãtorii puterii au o culturã distinctã de cea a restului societãþii)18. În consecinþã, rezultã ºi o definire specificã a fenomenului naþionalist, care ar reprezenta, în viziunea lui Gellner, „intrarea în, participarea la, identificarea cu o înaltã culturã literarã care este coextensivã cu o întreagã unitate politicã ºi toatã populaþia acesteia, ºi care trebuie sã fie de acest tip dacã vrea sã fie compatibilã cu tipul de diviziune a muncii, cu tipul sau modul de producþie pe care se bazeazã aceastã societate”19. Pornind de la dimensiunile amintite, Gellner identifica trei mari tipuri de naþionalism, la care, aºa cum sugereazã Brendan O’Leary20, ar trebui adãugat un al patrulea, pe care autorul german îl considerã caz non-naþionalist per se, din motive pe care le voi discuta mai jos ºi care þin de variabila conflictului interetnic asumatã ca explicativã de teoria gellnerianã. Primul ast- fel de tip este ºi cel menþionat anterior – naþionalismul împlinit sau satisfãcut, caracteristic so- cietãþilor monoculturale industriale avansate, fapt ce se reflectã în absenþa conflictelor naþion- aliste interne. Acesta este ºi motivul pentru care Gellner exclude acest tip de naþionalism, în virtutea nucleului dur al teoriei sale, ce suprapune conflictul etnic ºi modernizarea: „modelul nostru prevede ºi se aºteaptã la conflict vertical, între diverse straturi orizontale, însã în mod diferit faþã de marxism. El anticipeazã numai acele cazuri în care trãsãturile ‚etnice’ (culturale ºi alte semne distinctive) sunt vizibile ºi accentueazã diferenþele de acces la educaþie ºi putere, ºi mai presus de toate, când ele stânjenesc fluxul liber al oamenilor printre imprecisele linii de stratificare socialã. Totodatã el prevede conflictul mai degrabã mai curând decât mai târziu în evoluþia industrialismului (cu precizarea cã fãrã diferenþierea culturalã/etnicã nu se vor ivi deloc conflicte virulente ºi decisiv explozive, timpuriu sau târziu)”21; naþionalismul liberal cla- sic, ce este caracteristic unei situaþii în care pe de-o parte distincþia dintre deþinãtorii puterii ºi restul este funcþionalã ºi, pe de altã parte, aceasta este corelatã cu existenþa diferenþelor cultu- rale, deºi educaþia de tip modern este prezentã în cazul categoriilor menþionate, cel puþin în cazul indivizilor relevanþi; naþionalismul etnic – care reflectã realitatea particularã în care de- þinãtorii puterii au acces privilegiat la cultura înalã ºi educaþie – care, de altfel, este ºi propria lor culturã –, în timp ce segmentele sociale private de putere sunt totodatã lipsite de accesul la educaþie. Minuscula intelectualitate a celor marginalizaþi se aflã într-o luptã constantã de a transforma propria culturã într-una înaltã22; ºi ultimul dintre tipurile identificate de Gellner, cel al naþionalismului diasporei. Acesta apare în societãþile aflate în tranziþia de la modelul agrar cãtre cel industrial, fiind caracteristic anumitor grupuri care au avut acces la o culturã înaltã comercialã, de regulã în virtutea rolului lor marginal de mijlocitori sau intermediari în econo- mia agrarã din care provin. Caracteristicile principale ale acestui grup uman sunt, în opinia lui Gellner, pe de-o parte faptul cã este distinct din punct de vedere etnic ºi, pe de altã parte, fap- tul cã îi lipseºte accesul istoric la cultura înaltã ºi la puterea politicã ori militarã, fapt ce îl de- 60 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 60 fineºte ca marginal, un fel de paria susceptibil a cãdea victimã a expulzãrilor în masã ori a po- gromurilor23. Abordarea gellnerianã dezvãluie douã tipuri de probleme extrem de importante, dintre care una este prezentã la nivelul tuturor modelelor explicative de tip modernist, ºi asupra cãreia voi reveni mai jos: asumpþia valoricã asociatã cu variabila modernizãrii, respectiv considerarea conflictului ca element explicativ central în ceea ce priveºte geneza, respectiv evoluþia na- þiunii. Dacã asupra primeia dintre cele douã mã voi apleca în paginile urmãtoare, pe cea de-a doua o voi aborda în cele ce urmeazã. Din punct de vedere analitic, Gellner preia modelul marxist al conflictului de clasã, pe care îl rescrie în mod fundamental prin înlocuirea proprie- tãþii asupra mijloacelor de producþie ca variabilã explicativã cu etnia24. Rezultatul este o for- mulã centratã pe conflict, fapt ce exclude din start – aºa cum am subliniat mai sus – naþionalis- mele ce nu intrã sub incidenþa acestui principiu motor particular. Acest tip de abordare concepe naþionalismul ca fiind produs al unor anumite tipuri de tensiuni specifice proceselor modeni- tãþii, ce se reflectã mai apoi cu necesitate în însãºi natura fenomenului naþionalist, pe care îl restrânge doar la aspectele sale conflictuale. În consecinþã, aºa cum subliniam ºi mai sus, tipologia gellnerianã a naþionalismelor tinde sã valorizeze în mod excesiv modelul particular inspirat de teoria marxistã a claselor, în detrimentul alternativelor non-conflictuale generatoare de miºcãri naþionaliste, prin aceasta eludând o întreagã cazuisticã extrem de relevantã pentru domeniu (e.g. naþionalismul satifãcut). Originea poziþiei adoptate de Gellner se gãseºte la ni- velul concepþiei sale vizavi de modernitate, ce presupune cã la nivel social aceasta reprezintã un factor generator de entropie sau „de trecere de la tipar la aleatoriul sistematic”25. Entropia reprezintã pentru Gellner motorul structural necesar apariþiei naþionalismului, în virtutea fap- tului cã reprezintã factorul nivelator al egalitãþii ºi, totodatã, elementul central al conflictului social generator de noi modele identitare precum cel naþional. Principala criticã ce rezultã în urma acestei poziþii particulare, aºa cum subliniazã ºi Brendan O’Leary, vizeazã componenta economic-funcþionalistã, dominantã în teoria gellnerianã a naþionalismului26. Pentru Gellner naþionalismul poate fi explicat prin consecinþele sale benefice pentru societatea modernã, argu- mentul sãu în acest sens putând fi sintetizat prin urmãtoarea succesiune de afirmaþii: 1. Naþio- nalismul este un efect al modernizãrii; 2. Naþionalismul este benefic pentru statele aflate în curs de modernizare, în virtutea faptului cã înalta specializare a diviziunii muncii necesitã un factor unificator la nivel cultural, ce este subliniat de existenþa unui sistem educaþional dez- voltat ºi specializat; 3. Naþionalismul este pentru Gellner un factor neintenþional în raport cu actorii modernizãrii; 4. Relaþia cauzalã dintre naþionalism ºi modernizare nu este recunoscutã de cãtre agenþii ce opereazã la nivelul societãþilor aflate în proces de modernizare; 5. Naþio- nalismul menþine din punct de vedere funcþional continuitatea procesului de modernizare prin intermediul unei bucle de feedback ce opereazã prin intermediul acþiunii modernizatoare a sta- telor27. În termenii lui Brendan O’Leary, aceastã sintetizare a argumentului lui Gellner subli- niazã slãbiciunea inerentã a abordãrii funcþionaliste în analiza naþiunii ºi naþionalismului, „în care evenimentele ºi procesele au loc pe de-a-ntregul dincolo de înþelegerea agenþilor umani, în care consecinþele preced cauzele ºi în care apar suspiciuni în ceea ce priveºte invocarea ta- citã a unor entitãþi supra-individuale ºi holiste pentru a formula explicaþii”28. Provocarea pe care teza lui Gellner o ridicã vizeazã aºadar rolul pe care structurile sociale îl joacã în privinþa emergenþei ºi reproducþiei naþionalismului, fãrã a pune un accent particular fie pe individ ca agent conºtient al acestei schimbãri, fie pe colectivitate ca model social reproductiv. Aºadar, cheia modelului explicativ gellnerian rezidã în felul în care este privitã relaþia dintre structuri decembrie 2015 61Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 61 sociale ºi agenþi – procesele macro-sociale reprezintã constrângeri structurale în raport cu ac- þiunea agenþilor individuali (sau colectivi). Gellner vede o relaþie relativ strictã de determinare între acestea, negând astfel aportul concret pe care agenþii îl pot aduce în cadrul dinamicii construcþiei ºi reproducerii fenomenului naþional. Din aceastã perspectivã, singurele structuri operaþionale ºi totodatã real-existente apar a fi procesele structurale istorice, care modeleazã comportamentul agenþilor ºi totodatã nu sunt controlate sau conºtientizate de aceºtia. Într-o anumitã mãsurã, viziunea lui Gellner se aseamãnã cu modelul mâinii inviziblie a lui Adam Smith, în sensul în care acþiunile (economice) individuale motivate egoist conduc cãtre rezul- tate (ºi beneficii) colective calitativ diferite – interesele agenþilor – de orice naturã ar fi acestea, politice, economice ºamd – odatã urmãrite conduc în mod agregat cãtre apariþia modernizãrii ºi, mai apoi, a naþionalismului, ca efect secundar, ce mai apoi devin, cum ar spune Bourdieu, structuri structurante ale existenþei sociale. Structurile sociale evolueazã aºadar în mod inde- pendent de voinþa sau conºtiinþa agenþilor, modelându-le totodatã valorile, aºteptãrile ºi com- portamentele: „economia are nevoie atât de noul tip de culturã centralã, cât ºi de noul stat; iar statul probabil cã îºi va însemna cultural toatã turma cu acelaºi fier roºu, într-o situaþie în care nu poate conta pe foarte erodatele subgrupuri spre a-ºi proteja cetãþenii sau a le inspira acel minimum de zel moral ºi identificare socialã fãrã de care viaþa socialã devine foarte dificilã. Cultura, ºi nu comunitatea, acordã sancþiunile interne ca atare. Pe scurt, relaþia reciprocã din- tre o culturã ºi un stat modern este ceva nou, ce izvorãºte, inevitabil, din cerinþele economiei moderne”29. O’Leary propune, pentru diluarea aspectului funcþionalist al teoriei gellneriene, introducerea unei explicaþii-filtru, care sã înlocuiascã afirmaþia numãrul patru, ce vizeazã nere- cunoaºterea de cãtre agenþi a relaþiei cauzale dintre modernitate ºi naþionalism, ºi anume fap- tul cã elitele modernizatoare cred cã naþionalismul reprezintã un ingredient esenþial pentru modernizare, tocmai pentru cã dãrâmã barierele ce stau în calea acesteia: „naþionaliºtii ce con- struiesc naþiunea recunosc consecinþele benefice ale naþionalismului, iar acest fapt explicã di- fuzarea sa politicã. Naþionaliºtii considerã cã procesul de construcþie a naþiunii va sfãrâma in- hibiþiile religioase or tradiþionaliste vizând creºterea economicã, dar ºi blocajele politice – precum dominaþia imperialã ori barierele de castã ce împiedicã eliberarea energiilor econo- mice, politice sau culturale”30. Aºadar naþionalismul este instrumentalizat în virtutea unei ra- þionalitãþi modernizatoare motivate economic. Filtrul explicativ sugerat de O’Leary rezolvã aparent problema31, mutând accentul cãtre agenþi ºi modul în care aceºtia conºtientizeazã co- nexiunea dintre naþionalism ºi modernitate. Cu toate acestea, lasã descoperitã o chestiune fun- damentalã ºi totodatã extrem de importantã pentru cercetarea de faþã, aceea ce vizeazã însãºi respectiva conexiune – legãtura de cauzalitate dintre modernizare ºi emergenþa naþionalismu- lui nu este suficientã pentru a explica o paletã relativ largã de cazuri, aºa cum de exemplu este ºi cel românesc. Asta nu înseamnã însã cã, pe de altã parte, se infirmã paradigma modernistã în favoarea explicaþiilor de tip etno-simbolist ori perenialist, ci doar cã relevanþa modelului cauzal modernitate-naþionalism este diferitã pentru anumite seturi de cazuri, aºa cum este cel al periferiei estice europene. Aici nu modernitatea – înþeleasã aºa cum o fac moderniºtii, în ter- meni economici – reprezintã motorul emergenþei naþionalismului, ci aspiraþia cãtre drepturile politice. Aceastã aspiraþie nu trebuie asociatã la rândul ei cu modernitatea politicã, ori cu propensiunea implicitã cãtre aceasta, ci trebuie privitã în contextul particular în care apare – de regulã altul decât cel modern (absolutism monarhic, ordine feudalã a stãrilor, imperii orien- tale tradiþionale ºamd). Aºa cum probabil cel mai bine o ilustreazã cazul românesc, naþionalis- mul apare într-un context politic ºi instituþional aparte – ordinea politicã feudalã transilvãneanã 62 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 62 reglementatã încã din secolul XV –, nu însã ºi într-unul economic în care capitalismul (ori de- zirabilitatea acestuia) sã fie o variabilã explicativã. Al doilea val sau etapã a naþionalismului românesc – cea de la 1848 – se supune doar parþial filtrului explicativ propus de O’Leary, în sensul în care avem de-a face cu o minoritate intelectualã conºtientã, dar care cautã, similar celei anterioare din Transilvania, emanciparea în cadrul unei ordini politice imperialã, aºadar modernizarea politicã în cel mai bun caz, atât în interiorul propriei societãþi, cât ºi în cel mai amplu, al oridinii imperiale amintite anterior. Cu alte cuvinte, cazuistica existentã nu îndrep- tãþeºte afirmaþia conform cãreia naþionalismul este un produs al modernitãþii decât în privinþa unui numãr limitat de exemple, situate în Europa Occidentalã, acestea fiind ºi cele care au in- iþiat fenomenul naþionalist. Este, aºadar, în cazul naþionalismelor periferice, un produs exclu- siv al mediului politic. În acelaºi timp, fenomenul naþionalist nu apare izolat (circumstanþe diferite conducând cãtre un acelaºi rezultat ideologic în mod independent), acest lucru fiind explicabil tocmai în virtutea unei conexiuni – ideologice, nu istorice însã – între naþionalism ºi modernizare, ce îºi datoreazã existenþa contextului specific ce a dat naºtere naþionalismului, cel Occidental. Pentru a sintetiza, se poate observa existenþa cauzalitãþii istorice modernitate- naþionalism doar la nivelul societãþilor occidentale care au ºi iniþiat fenomenul naþionalist, aceasta reflectându-se mai apoi la nivel ideologic, unde discursul naþionalist implicã, de cele mai multe ori (mai precis în forma sa liberalã) ºi o puternicã dimensiune modernizatoare – eco- nomicã, politicã, uneori culturalã. Aºadar teza gellnerianã trebuie în consecinþã limitatã la ex- plorarea cazuisticii Occidentale, altfel pierzându-ºi mare parte din valoarea explicativã. 4. Civic-etnic sau liberal iliberal? Trebuie de asemenea adãugatã, în completarea discuþiei de mai sus, suprapunerea a douã mo- dele taxonomice aparent distincte – cel amintit pânã acum, care diferenþiazã între naþionalismul civic ºi cel etnic, respectiv cel care accentueazã în mod particular variabila ideologicã liberalã – liberal/iliberal. Lucrãrile unor teoreticieni liberali ai naþionalismului precum Kymlicka32 dis- ting între naþionalismul liberal ºi cel iliberal, dublând aºadar distincþia etnic/civic din perspec- tiva raportãrii la valorile liberale. Pornind de la definiþia conform cãreia naþiunea reprezintã o „comunitate intergeneraþionalã, mai mult sau mai puþin completã din punct de vedere institu- þional, ocupând un teritoriu dat ºi împãrtãºind o limbã ºi istorie distincte”33, Kymlicka identi- ficã naþionalismul liberal cu o anumitã formã de unitate la nivel social, constituitã pe solidaria- tea naþionalã ce se reflectã în dorinþa de auto-guvernare34. Deºi fundamentatã etnic, naþiunea liberalã nu are drept scop urmãrirea unui bine comun particular ci, în spiritul definiþiei lui Renan, în virtutea unei conºtiinþe specifice vizând trecutul, viitorul ºi intituþiile publice, are în vedere îndeplinirea de cãtre membrii ei cetãþeni a obligaþiei liberale ce vizeazã justiþia între conaþionali35. Pe de altã parte, naþionalismul iliberal se caracterizeazã prin opresiunea grupu- rilor marginale, fie pe criterii etnice, fie pe criterii socio-culturale sau economice. În acelaºi timp, naþionalismul iliberal neagã autonomia individualã (vãzutã ca potenþatoare a criticii ele- mentelor constitutive ale naþiunii), impunând totodatã anumite obiective comune colective vãzute drept componente ale identitãþii naþionale36. Distincþia liberalã este mai degrabã una normativã (asemeni celei civic-etnice), implicând un anumit nivel de aºteptãri în privinþa pro- cesului de democratizare ºi, prin aceasta, prea puþin utilã ca instrument analitic. Am putea spune mai degrabã cã ea reprezintã doar o faþetã a distincþiei clasice etnic/civic, mai precis o interpretare ideologicã particularã a modelulului etnic, o incercare de racordare a acestuia la cerinþele demo-liberalismului37. decembrie 2015 63Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 63 5. Concluzii: aspectele normative ale distincþiei civic-etnic Revenind la afirmaþia lui Kohn privind geneza naþionalismului etnic, trebuie remarcate douã probleme majore: prima dintre ele þine de modelul normativ pe care în fapt îl propune – anu- mite arii geo-culturale se presupun a fi „înapoiate” din punct de vedere politic, fapt ce deter- minã reacþia lor ideologicã exprimatã prin apariþia naþionalismului etnic-iliberal. Existã, im- plicit o relaþie valoricã ierarhicã între cele douã modele, ce presupune dezirabilitatea tipului civic în raport cu cel etnic. Iar aceastã ierarhizare valoricã presupusã de taxonomia civic-etnic se origineazã la nivelul celei de-a doua probleme amintite, care priveºte variabila modernizãrii, ce structureazã cadrul în care opereazã clasificarea respectivã. În termenii lui Dankwart Rustow, statul-naþiune modern reprezintã „singurul cadru politic în cadrul cãruia principiile de egalitate ºi de împlinire pot fi menþinute […] Doar societãþile transformate în naþiuni s-au dove- dit capabile a atinge formele mai avansate ale modernitãþii, ºi numai naþiunile modernizatoare au ºansa de a-ºi pãstra identitatea în prezenta epocã a modernizãrii”38. Modernizarea, definitã generic drept sumã a proceselor de schimbare la scarã largã prin care o anumitã societate tinde sã dobândeascã caracteristicile economice, politice, sociale ºi culturale considerate a fi tipice modernitãþii, incumbã o serie de implicaþii normative ce fac referire la deprecierea a ceea ce este vechi ºi/sau tradiþional39. Delanty ºi O’Mahony înþeleg modernitatea – respectiv procesele presupuse de aceasta – ca implicând, dintr-o perspectivã a formelor sociale ºi instituþionale, existenþa unui proiect social fundamentat pe patru tipuri distincte de dinamici instituþionale: apariþia sau formarea statului, democratizarea, capitalismul, respectiv intelectualizarea culturii40. Fiecare dintre dinamicile amintite mai sus implicã ºi o relaþie particularã cu naþiunea ºi naþio- nalismul, jucând un rol esenþial în constituirea aceastora. Cu alte cuvinte, procesul moderni- zãrii are drept consecinþã emergenþa naþiunii ºi a naþionalismului – esenþialmente este vorba despre un argument funcþionalist originat, aºa cum am vãzut mai sus, în teoria lui Gellner. În acelaºi timp, deºi autorii susþin contrariul, argumentul modernist se dovedeºte a fi nor- mativist ºi occidentalocentric. Pot fi identificate o serie de puncte ce ilustreazã principalele slãbiciuni ale viziunii moderniste ºi care se reflectã ºi în aria de cercetare a naþiunii ºi naþiona- lismului, în particular în cazul taxonomiei civic-etnic examinatã aici. În primul rând, construc- þia de modele explicative dihotomice care contrasteazã în mod rigid tradiþionalul ºi modernul ca formulã de combinare sistemicã coerentã a unor elemente interdependente; în al doilea rând, identificarea unui model standard de dezvoltare, ce poate fi originat la într-un set de uni- versalii evoluþioniste, precum industrializarea ori urbanizarea41, fapt ce reduce varietatea ºi complexitatea plurifaþetatã a direcþiilor pe care schimbarea socialã le poate lua în diferite con- texte istorice; în al treilea rând, accentul pus pe variabilele endogene ale schimbãrii, în parti- cular procesele de diferenþiere instituþionalã ºi culturalã ca motor al transformãrii sociale, prin aceasta ignorând relaþiile de dependenþã ºi de interdependenþã dintre entitãþi politice aflate la niveluri diferite de dezvoltare în cadrul unui sistem mondial (ºi unde astfel distincþia potrivitã nu este între þãri avansate ºi înapoiate, ci între þãri ºi regiuni ale lumii implicate în moduri ºi mãsuri diferite în condiþia globalã a modernitãþii); ºi, în al patrulea rând, accentuarea rolului pe care forþele sistemice ale schimbãrii îl joacã în raport cu strategiile actorilor individuali sau colectivi42. În acelaºi timp, dincolo de problemele epistemologice enumerate mai sus, pot fi identificate din perspectivã ideologicã ºi o serie de critici complementare, din care douã sunt cele mai relevante în raport cu subiectul de faþã: viziunea modernistã vede modernizarea ºi occidentalizarea ca sinonime ºi, în al doilea rând, afirmã inevitabilitatea modelului occidental de dezvoltare43. 64 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 64 Mai precis, poziþia modernistã produce anumite tipuri de aºteptãri în ceea ce priveºte di- recþia în care se desfãºoarã schimbarea în societãþile umane sau, în termenii lui Taylor, „mo- dernitatea nãscutã din iluminism a fost un proiect centrat pe progres, pe inevitabilitatea schim- bãrii sociale care conduce cãtre o lume mai bunã. Tipul de politicã inauguratã de Revoluþia Francezã avea drept obiectiv organizarea acestei schimbãri sociale ºi orientarea ei în direcþiile dorite”44. Aºadar adoptarea raportãrii la modernitate în taxonomia privind naþionalismul nu poate decât distinge între „naþionalisme bune” ºi „naþionalisme rele”, în urma evaluãrii prin prisma cerinþelor modernitãþii. În acelaºi timp, afirmã implicit un anumit model de dependenþã de cale în ceea ce priveºte societãþile umane – acestea nu pot decât evolua de la stadiul tradi- þional-agrar (deci inferior) la cel modern-industrial (superior), ce se reflectã în cercetãrile din domeniu la nivelul aºteptãrilor pe care acestea le au în ceea ce priveºte schimbãrile/evoluþiile din sânul diferitelor tipuri de naþionalism – naþionalismul considerat etnic sau etno-cultural se va transforma, la nivel istoric într-un model superior, (mai apropiat de) cel civic. În acelaºi timp, modelul lui Kohn presupune în mod fals cã naþiunile occidentale au fost civice încã de la bun început45, fapt ce reprezintã o ºtergere forþatã ºi voluntarã a elementelor etno-culturale din istoria Occidentului, creionând aºadar o imagine profund distorsionatã privind apariþia ºi evoluþia fenomenului naþionalist în Europa. Note 1 Cercetãtor postdoctoral, ªcoala Naþionalã de Studii politice ºi Administrative, Bucureºti, beneficiar al proiectului Burse doctorale ºi postdoctorale pentru tineri cercetãtori în domeniul ºtiinþelor politice, ºtiinþe ad- ministrative, ºtiinþele comunicãrii ºi sociologie, POSDRU/159/1.5/S/134650, finanþat prin Programul Oper- aþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 ºi co-finanþat de Fondul Social European. 2 Kamusella Tomasz (2009) The Politics of Language and Nationalism in Modern Central Europe, New York: Palgrave MacMillan, p. 42 3 Shulman Stephen, „Challenging the Civic/Ethnic and West/East Dichotomies in the Study of National- ism”, în Comparative Political Studies, Vol. 35, No. 5, June 2002, p. 555. 4 Kamusella Tomasz, op.cit., p. 42. 5 Brown David (2000) Contemporary Nationalism.Civic, Ethnocultural and Multicultural Politics, Lon- don&New York: Routledge, pp. 49-50. 6 Kohn Hans (1944) The Idea of Nationalism: A Study in Its Origins and Background, New York: MacMil- lan, p. 17. 7 Ibidem, pp. 19-20. 8 Ibidem, p. 29. 9 Brown David, op.cit, p. 51. 10 Kohn Hans, op.cit., p. 30. 11 Idem. 12 Brown David, op.cit, p. 50. 13 Kohn Hans op.cit., pp. 329-330. 14 Smith Anthony D. (1991) National Identity, London: Penguin Books, p. 11. 15 Ibidem, p. 12. 16 Ignatieff Michael (1993) Blood and Belonging: Journey into the New Nationalism, New York: Farrar, Strauss and Giroux, pp. 7-8. 17 Pe care o preia de la John Plamenatz, „Two Types of Nationalism”, în Kamenka Eugene (ed.) (1973), Nationalism: Tha Nature and Evolution of an Idea, London: Edward Arnold. 18 Gellner Ernest (1997) Naþiuni ºi naþionalism. Noi perspective asupra trecutului. Bucureºti: Antet, pp. 134-141, 147. decembrie 2015 65Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 65 19 Ibidem, pp. 144-145. 20 O’Leary, Brendan, „On the Nature of Nationalism: An Appraisal of Ernest Gellner’s Writings on Na- tionalism”, în British Journal of Political Science, Vol. 27, 1997, p. 201. 21 Gellner Ernest (1997) Naþiuni ºi naþionalism, ed.cit, pp. 145-146. 22 Situaþie ce corespunde, în viziunea lui Gellner, naþionalismelor est-europene, balcanice ºi slave – vezi Gellner, Naþiuni ºi Naþionalism, ed.cit., pp. 151-152. 23 Ibidem, pp. 147-164. 24 Ibidem, p. 145. 25 Ibidem, p. 99. 26 Aceasta reprezentând încã o asemãnare cu Marx. O’Leary îl citeazã în acest sens pe unul dintre fonda- torii Noii Stângi, Perry Anderson, care se lamenta în privinþa teoriei lui Gellner, despre care considera cã are drept trãsãturã fundamentalã „funcþionalismul sãu economic obsesiv” – Anderson Perry, „Science, Politics, Enchantment”, în Hall John and Jarvie Ian (Eds.) (1992) Transition to Modernity: Essays on Power,Wealth and Belief, Cambridge: Cambridge University Press, p. 207, citat în O’Leary Brendan, art.cit., p. 203. 27 Ibidem, p. 204. 28 Idem. 29 Gellner, Naþiuni ºi Naþionalism, ed.cit., pp. 205-206. 30 O’Leary, art cit, p. 204. 31 O’Leary identificând de altfel douã puncte slabe ale explicaþiei filtru – faptul cã acþiunile iniþiatorilor naþiunii nu sunt motivate iniþial economic, ci de considerente ce þin de succesul militar ºi securitatea geopoliticã, respectiv faptul cã naþionalismul ar putea sã nu fie esenþial pentru succesul modernizãrii, aºa cum presupune Gellner – O’Leary, art cit, p. 205. 32 Kymlicka, Will (1995) Multicultural Citizenship: A Liberal Theory of Minority Rights, Oxford: Claren- don Press; Kymlicka, Will (2001) Politics of the Vernacular: Nationalism, Multiculturalism, and Citizenship, New York: Oxford University Press. 33 Kymlicka, Will (1995) Multicultural Citizenship, p. 18. 34 Kymlicka, Will (2002) Contemporary Political Philosophy, New York: Oxford University Press, p. 261. 35 Kymlicka, Will (2001) Politics of the Vernacular, p. 39. 36 Ranjoo Sedou Herr, „In Defense of Nonliberal Nationalism”, în Political Theory, Vol. 34, No. 3 (Jun., 2006), p. 308. 37 Deºi, pe bunã dreptate, David Brown sugereazã cã atât naþionalismul civic, cât ºi cel etnic au capaci- tatea de a dezvolta forme atât liberale, cât ºi iliberale – Brown, op.cit., p. 49. 38 Rustow Dankwart (1967), A World of Nations: Problems of Political Modernization, Washington: Brookings Institute, pp. 30-31. 39 Martinelli Alberto (2005) Global Modernization. Rethinking the Project of Modernity, London&Thou- sand Oaks: Sage, p. 5 40 Delanty Gerard, O’Mahony Patrick (2002) Nationalism and Social Theory. Modernity and the Recalci- trance of Nation, London&Thousand Oaks: Sage, p. 9. 41 Vezi de exemplu în Taylor Peter J. „Embedded Statism and the Social Sciences: Opening up to New Spaces”, în Environment and Planning, Vol. 28, 1996, pp. 1920-1921. Taylor subliniazã originea darwinistã a acestui model, considerând cã „teoria evoluþionistã a devenit popularã în ºtiinþele sociale timpurii deoarece oferea legitimitate ºtiinþificã asumpþiei progresului ce culmineazã în autoevidenþa superioritãþii societãþii eu- ropene contemporane. Astfel, sociologii ºi antropologii au putut produce faimoasele lor teorii ale stadiilor evoluþiei sociale ce au drept punct final civilizaþia de tip industrial” (p. 1921). 42 Martinelli Alberto, op.cit., pp. 55-56. 43 Ibidem, p. 56. 44 Taylor Peter J. „Embedded Statism and the Social Sciences: Opening up to New Spaces”, în Environ- ment and Planning, Vol. 28, 1996, p. 1918. 45 Kuzio Taras, „The Myth of the Civic State: A Critical Survey of Hans Kohn’s Framework for Under- standing Nationalism”, în Ethnic and Racial Studies, No. 1, Jan. 2002, p. 21. 66 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 66 Bibliografie 1. Brown David (2000) Contemporary Nationalism.Civic, Ethnocultural and Multicultural Politics, Lon- don&New York: Routledge; 2. Delanty Gerard, O’Mahony Patrick (2002) Nationalism and Social Theory. Modernity and the Recalci- trance of Nation, London&Thousand Oaks: Sage; 3. Gellner Ernest (1997) Naþiuni ºi naþionalism. Noi perspective asupra trecutului. Bucureºti: Antet; 4. Ignatieff Michael (1993) Blood and Belonging: Journey into the New Nationalism, New York: Farrar, Strauss and Giroux; 5. Kamusella Tomasz (2009) The Politics of Language and Nationalism in Modern Central Europe, New York: Palgrave MacMillan; 6. Kohn Hans (1944) The Idea of Nationalism: A Study in Its Origins and Background, New York: MacMil- lan; 7. Kuzio Taras, „The Myth of the Civic State: A Critical Survey of Hans Kohn’s Framework for Understand- ing Nationalism”, în Ethnic and Racial Studies, No. 1, Jan. 2002, pp. 20-39; 8. Kymlicka, Will (1995) Multicultural Citizenship: A Liberal Theory of Minority Rights, Oxford: Clarendon Press; 9. Kymlicka, Will (2001) Politics of the Vernacular: Nationalism, Multiculturalism, and Citizenship, New York: Oxford University Press; 10. Kymlicka, Will (2002) Contemporary Political Philosophy, New York: Oxford University Press; 11. Martinelli Alberto (2005) Global Modernization. Rethinking the Project of Modernity, London&Thousand Oaks: Sage; 12. O’Leary, Brendan, „On the Nature of Nationalism: An Appraisal of Ernest Gellner’s Writings on Nation- alism”, în British Journal of Political Science, Vol. 27, 1997, pp. 191-222; 13. Ranjoo Sedou Herr, „In Defense of Nonliberal Nationalism”, în Political Theory, Vol. 34, No. 3 (Jun., 2006), pp. 304-327; 14. Rustow Dankwart (1967), A World of Nations: Problems of Political Modernization, Washington: Brook- ings Institute; 15. Shulman Stephen, „Challenging the Civic/Ethnic and West/East Dichotomies in the Study of National- ism”, în Comparative Political Studies, Vol. 35, No. 5, June 2002, pp. 554-585; 16. Smith Anthony D. (1991) National Identity, London: Penguin Books; 17. Taylor Peter J. „Embedded Statism and the Social Sciences: Opening up to New Spaces”, în Environment and Planning, Vol. 28, 1996, pp. 1917-1928. decembrie 2015 67Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 67 Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 68