Perspective_politice_2015_decembrie.qxd Procrastinarea academicã. Un studiu de caz din SNSPA Abstract: In this paper we analyze the results of applying Procrastination Assesment Scale Students (PASS), on 42 undergraduates from NSPSPA (Bucharest) to measure the level of academic procrastina- tion amongst respondents; the reasons for procrastination behaviour and the relation between level of academic procrastination and grades they obtained at the Bachelor of Arts degree exam. Keywords: self-control, academic procrastination, Procrastination Assessment Scale Students (PASS), „nu lãsa pe mâine ceea ce poþi face azi” (Proverb românesc) 1. Introducere Fiecare dintre noi este nevoit sã facã diferite alegeri în viaþa de zi cu zi, indiferent dacã discutãm despre alegerea unui nou job, selectarea unui plan de pensie optimizat nevoilor noastre, facultatea la care vrem sã ne înscriem sau punerea în aplicare a dorinþei de a ne lãsa de fumat ºi de a începe o viaþã mai sãnãtoasã. Uneori, trebuie sã luãm decizii între niºte acþiuni care ne aduc costuri sau beneficii imediate ºi alte ac- þiuni care ne aduc costuri sau beneficii pe ter- men lung. De exemplu faptul cã fumãm astãzi o þigarã nu ne creºte probabilitatea de a avea cancer mâine dar agregarea tuturor þigãrilor pe care le fumãm poate produce acest efect în 20 de ani1. În unele situaþii, indivizii îºi cunosc preferinþele ºi pot face proiecþii realiste în ceea ce priveºte costurile ºi beneficiile pe care le vor obþine atunci când se gândesc sã ia o anumitã decizie, dar realitatea aratã cã existã situaþii în care atunci când sunt puºi în faþa situaþiei de alegere propriu zise preferã o cu totul altã strategie. De exemplu, ne este greu sã facem exerciþii fizice astãzi deoarece acestea sunt obositoare ºi neplãcute, douã costuri pe care le vom resimþi imediat, spre deosebire de costurile pe care le vom resimþi în viitor atunci când hotãrâm sã servim o prãjiturã în plus la desert cu toate cã medicul ne-a spus cã ar fi bine sã nu facem asta. La nivelul SUA, se considerã cã aproape 1 mi- lion de decese din cele aproximat 2,4 milioane petrecute în anul 2000, s-au datorat unor cauze premature, rezultate în urma deciziilor pe care aceºtia le-au luat: decizia de a nu se lãsa de fumat la timpul potrivit; de a nu purta centurã de siguranþã; de a nu purta cascã de protecþie atunci când sunt pe motocicletã sau de a face sex neprotejat2. Aceste situaþii sunt exemple de comportamente dãunãtoare, de care indivizii sunt rãs- punzãtori, fiind considerate în momentul de faþã unele dintre cele mai mari cauzatoare de moarte din lumea modernã3. Andrei Vlãducu, Dr. Facultatea de Stiinte Politice, SNSPA Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 91 În acest sens, studierea comportamentului uman, atunci când discutãm despre alegerea unor strategii care ne aduc beneficii pe termen scurt dar care se dovedesc foarte costisitoare pe ter- men lung, este foarte importantã având în vedere implicaþiile pe care acestea le au asupra vieþi- lor noastre4. Existã exemple multiple de proiecte, lucrãri publice, planuri etc. a cãror finalizare depãºeºte data limitã fixatã la începutul proiectului, sau derapeazã de la obiectivele asumate iniþial, indiferent dacã discutãm despre indivizi particulari sau grupuri. Acest tip de comporta- ment poate fi explicat în numeroase modalitãþi, plecând de la lipsa nivelului informaþional necesar pentru a finaliza o activitate pânã la teama de eºec cu care unele persoane se confrun- tã. Este posibil ca modul în care este finalizatã o sarcinã sã evidenþieze incapacitatea de care un individ dã dovadã, afectându-i imagine ºi starea mentalã. Existã alte exemple care afirmã cã indivizii procrastineazã atunci când sunt pe punctul de a finaliza o sarcinã ºi nu atunci când discutãm despre amânarea momentului în care se apucã de ea. Aceºtia sunt într-o continuã cãu- tare de timp în plus susþinând cã este necesar pentru a o putea finaliza într-un mod corect. Pro- blema principalã este cã nu avem niciodatã suficient timp pentru a finaliza o sarcinã aºa cum ne-am dori, într-un sens ideal5. Procrastinarea reprezintã o disfuncþionalitate majorã a abilitã- þilor umane, având o influenþã negativã asupra capacitãþii de a ne stabili prioritãþile atunci când ne confruntãm cu zecile de sarcini pe care trebuie sã le îndeplinim în fiecare zi. Efectele pro- crastinãrii se resimt ºi în ceea ce priveºte capacitatea noastrã de a finaliza aceste sarcini într-un mod care sã nu ne provoace un conflict intern6. Unul dintre cele mai importante domenii în care se resimt efectele procrastinãrii îl reprezintã mediul academic. Atât studenþii cât ºi profe- sorii se confruntã în mod reperat cu termene limitã pe care reuºesc sau nu sã le respecte. Res- pectarea sau ratarea acestor termene au diferite consecinþe asupra traseului lor academic. În cadrul acestei lucrãri analizez 42 de studenþi cãrora le-a fost un chestionar – Procrasti- nation Assesment Scale Students (PASS) care urmãreºte sã rãspundã la douã întrebãri de cerce- tare: I1: Care este gradul de manifestare al procrastinãrii academice în rândul respondenþilor? I2: Care este motivul care stã la baza procrastinãrii academice în rândul respondenþilor? ºi sã testeze o ipotezã H1: Gradul de procrastinare a al respondenþilor determinã notele pe care aceº- tia le-au obþinut la examenul de licenþã. În ceea ce priveºte structura articolului, în prima parte introduc cadrul teoretic discutând despre procrastinare în mod general ºi procrastinare academicã în mod particular, pentru ca în partea a doua sã prezint metoda, procedura ºi rezultatele obþinute. În partea finalã a articolului discut despre implicaþiile datelor obþinute, raportate la teoriile abordate în acest articol. 2. Procrastinare academicã ºi strategii de combatere a acesteia Procrastinarea pare sã fie o maladie a societãþilor dezvoltate din punct de vedere tehnologic, care impun indivizilor numeroase responsabilitãþi, termene limitã ºi o atentã planificare a ac- tivitãþilor. Conceptul a început sã capete o conotaþie negativã în epoca industrialã (secolul 18) pentru ca în prezent sã devinã un termen care a intrat în limbajul comun. Prima cercetare care viza procrastinarea a fost realizatã în anul 1978, prin intermediul unui chestionar care încerca sã mãsoare prezenþa acesteia ºi care ajungea la concluzia cã 15% dintre respondenþii care au fost intervievaþi au confirmat cã uneori procrastineazã, în timp ce 1% au rãspuns cã procras- tineazã în mod sistematic. În 2006, în urma unei alte cercetãri, aceste procente au crescut în mod simþitor, pânã la aproximativ 60% în cazul celor care procrastineazã uneori ºi 2% în cazul 92 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 92 celor care procrastineazã sistematic7. Existã autori, care susþin cã aceste cifre nu reprezintã foarte bine realitatea, afirmând cã în zilele noastre aproximativ 95% din populaþie se confrun- tã cu aceastã problemã. Cuvântul procrastinare provine din termenul latin pro care înseamnã înainte ºi castinus care înseamnã ieri8. Conform DEX, a procrastina înseamnã a amâna sau a întârzia începerea execuþiei unei sarcini; a temporiza, a tãrãgãna, a tergiversa (cuvântul fiind preluat din termenul englezesc procrastinate). Consultarea literaturii de specialitate privind fenomenul procrastinãrii oferã mai multe tipuri de definiþii ale acestuia: a) procrastinarea presupune amânarea sau renunþarea la sarcini într-un mod iraþional. Acestea sunt amânate într-un mod voluntar, chiar dacã individul ºtie cã aceastã strategie poate implica costuri negative9; b) procrastinarea apare atunci când benefi- ciile amânãrii sunt vizibile în prezent în timp ce costurile vor fi suportate în viitor. Acest as- pect îi determinã pe indivizi sã amâne pe mâine activitãþile fãrã sã conºtientizeze cã atunci când acel mâine va deveni azi amânarea se va produce din nou10; c) procrastinarea reprezintã o modalitate prin care un individ urmãreºte un anumit program stabilit de el însuºi sau impus din exterior în realizarea unei activitãþi (dificultãþile pe care un individ le întâmpinã atunci când încearcã sã urmãreascã o planificare bine stabilitã)11; d) procrastinarea presupune a lãsa deoparte ceea ce este necesar pentru a atinge un scop12; e) procrastinarea presupune senti- mentele pe care un individ le resimte, în termeni de stres ºi disconfort psihologic, dupã ce aces- ta amânã sau dã greº în procesul de finalizarea a unei activitãþi13; f) procrastinarea presupune procesul de amânare a sarcinilor pe care un individ trebuie sã le îndeplineascã pânã în punctul în care acesta începe sã resimtã un sentiment de disconfort14. Dacã plecãm de la aceste definiþii, putem afirma despre individul care procrastineazã cã este în general o persoanã care ºtie ce are de fãcut; are toate resursele necesare pentru a rea- liza o sarcinã; plãnuieºte sã realizeze aceastã sarcinã, dar nu este capabil sã o finalizeze sau amânã în mod excesiv realizarea acesteia. Conform definiþiilor, individul care procrastineazã va munci mai mult pentru realizarea unor sarcini care nu sunt atât de importante, sau va prefera mai degrabã sã îºi piardã timpul concentrându-se asupra unor activitãþi minore, decât sã se apuce de sarcinile importante pe care le are de fãcut. În majoritatea cazurilor, individul care procrastineazã se pregãteºte foarte mult pentru a realiza o activitate dar va continua sã evite începerea acesteia din diferite motive pe care le voi discuta în paginile urmãtoare15. În acest sens, o serie de autori au propus mai multe categorii de procrastinatori: a) individul care procrastineazã doar uneori – presupune acea categorie de indivizi care cred despre ei înºiºi cã procrastineazã uneori16; b) procrastinatorul cronic – acea categorie de indivizi care procrastineazã aproape în toate aspectele vieþii lor17; c) procrastinatorul relaxat – acea catego- rie de indivizi care încearcã sã evite stresul cât mai mult cu putinþã, iar pentru a realiza acest lucru tind sã renunþe la anumite activitãþi sau sã subevalueze activitãþile dificile concentrân- du-se mai mult asupra activitãþilor distractive sau care au o importanþã minorã pe termen lung. Acest tip de individ poate fi foarte ataºat de alþi indivizi ºi preocupat de atenþie ºi confirmãri din partea celorlalþi indivizi atunci când vine vorba despre propriul comportament18; d) pro- crastinatorii auto-distructivi – acea categorie de indivizi care prezintã aversiune faþã de sar- cinile pe care trebuie sã le îndeplineascã, fiind dependenþi de timp. Scopul acestor indivizi este acela de aºi proteja stima de sine, considerând cã sarcinile cu care se confruntã pot sã i-o punã în pericol19; e) procrastinatorul pasiv – acea categorie de indivizi care nu pot lua decizii deoa- rece nu au abilitatea de a se hotãrî în ceea ce priveºte strategia potrivitã ºi de a o pune în apli- care. Aceºtia simt presiunea pe care le-o impune apropierea termenului limitã adoptând o ati- decembrie 2015 93Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 93 tudine pesimistã în ceea ce priveºte rezultatele muncii lor. Nu în ultimul rând, aceºtia dezvoltã sentimente de vinovãþie ºi depresie care îi fac sã renunþe la sarcini20; f) procrastinatorul activ – acea categorie de indivizi care sunt capabili sã ia decizii în funcþie de timpul pe care îl au la dispoziþie, suspendându-ºi unele activitãþi pentru a se concentra asupra altora. Aceºti indivizi se bucurã de sentimentul muncii sub presiune simþindu-se motivaþi ºi vãzând în termenele li- mitã niºte provocãri. Aceastã perspectivã îi determinã sã-ºi finalizeze sarcinile în ultimul moment21; g) procrastinatorii naivi – acea categorie de indivizi are nu sunt conºtienþi de pro- blemele de auto-control pe care le vor avea în viitor atunci când vor trebui sã finalizeze o sarcinã22; h) procrastinatorii sofisticaþi – acea categorie de indivizi indivizii are sunt conºtienþi de problemele de auto-control pe care le vor avea în viitor, atunci când vor trebui sã finalizeze o sarcinã23. 3. Cauzele Procrastinãrii Existã multiple motive datoritã cãrora ajungem sã procrastinãm. Printre acestea pot aminti: aversiunea faþã de sarcini; plictiseala pe care unele sarcini o produc; frica de eºec; dorinþa de a atinge perfecþiunea; sindromul ultimului-minut; lipsa motivaþiei faþã de îndeplinirea unei sarcini; frica de succes pe care þi l-ar putea conferi îndeplinirea unei sarcini; confuzia; ruºinea; rebeliunea ºi rezistenþa; deficitul de competenþe; teama de a nu fi adecvat pentru sarcina res- pectivã; lipsa capacitãþii de organizare a unei sarcini; disconfortul; mândria; ostilitatea faþã de o sarcinã sau obiºnuinþa de a amâna24. În ceea ce priveºte procrastinarea din punct de vedere medical, a fost avansatã ipoteza conform cãreia aceasta ar fi rezultatul unui efect de disforie. Acesta reprezintã un rãspuns emoþional negativ, asociat cu îndeplinirea unei anumite sarcini, care produce un sentiment predominant de negativism (de exemplu, amânãm unele activitãþi deoarece le percepem ca ºi cum ni le-ar fi impune cineva) sau de incompetenþã (frica de eºec ne face sã ne punem sub semnul întrebãrii dacã avem competenþele ºi abilitãþile necesare pen- tru a îndeplini o sarcinã)25. În urma unei cercetãri care analiza prin intermediul RMN-ului ce tip de conexiuni neuronale întrã în acþiune în momentul în care un grup de indivizi erau puºi în situaþia de a alege între acþiuni care implicau recompense monetare, dar care variau în func- þie de întârzierea cu care erau îndeplinite, s-a observat activarea a douã sisteme principale: a) activarea unor componente ale sistemului limbic, asociate cu existenþa dopaminei, incluzând cortexul paralimbic care se activeazã în general atunci când discutãm despre decizii care im- plicã recompense imediate ºi b) regiunile laterale ale cortexului prefrontal ºi parietal care sunt implicate în general în cazul alegerilor intra temporale26. O altã disciplinã care încearcã sã explice mecanismele care stau în spatele procrastinãrii este psihologia. Se considerã în mod general, cã procrastinarea poate avea unele consecinþe dãunãtoare, precum riscul apariþiei unor disfuncþii psihologice27. Imaginea pe care o avem de- spre noi înºine ne afecteazã puternic deciziile pe care le luãm, nivelul de efort pe care suntem dispuºi sã o alocãm unei sarcini, persistenþa în a realiza sarcina respectivã, rezistenþa la stres sau modalitatea în care performãm acþiunile necesare pentru a îndeplini o sarcinã28. Sunt au- tori29 care afirmã cã existã o relaþie inversã între percepþia asupra propriului grad de eficienþã, definit drept credinþa pe care un individ o are despre capacitatea sa de a atinge cu succes un obiectiv, ºi procrastinare. În acest sens, percepþia pe care o avem asupra propriului grad de efi- cienþã joacã un rol important în formularea procesului care presupune începerea, parcurgerea ºi finalizarea unei sarcini. Din acest punct de vedere, existã o corelaþie semnificativã statistic 94 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 94 între percepþia asupra propriului nivel de eficienþã ºi modalitatea în care individul reuºeºte sã realizeze o planificare detaliatã a etapelor necesare îndeplinirii unei sarcini, în sensul în care prima variabilã o influenþeazã pe a doua30. Unul dintre cele mai bune exemple în ceea ce priveºte manifestarea procrastinãrii ºi a efec- telor ei dificultatea pe care indivizii o întâmpinã atunci când vine vorba de respectarea unui regim alimentar. De ce ne este atât de greu sã ne abþinem de la a consuma alimente bogate în zaharuri ºi grãsimi care ºtim cã au consecinþe dãunãtoare din punct de vedere al sãnãtãþii pro- prii? Într-o cercetare care încearcã sã rãspundã la aceastã problemã31, se vehiculeazã ideea cã indivizii se confruntã în permanenþã cu medii toxice. În acest sens, tentaþia de a consuma ali- mente care nu sunt indicate (junk-food, fast-food etc.) este întreþinutã de relativa uºurinþã cu care poþi gãsi ºi accesa acest tip de produse alimentare (numãrul mare de localuri în care poþi consuma acest gen de alimente). Problemele legate de nerespectarea dietei se pot transforma într-o problemã cronicã, existând o atracþie hedonicã faþã de produsele neindicate mult mai pregnantã în cazul indivizilor care încearcã sã þinã regim. Într-un studiu care foloseºte analiza prin RMN aratã cã a-i pune pe indivizii care încearcã sã respecte un regim sã-ºi imagineze mâncarea preferatã declanºeazã o activitate instantanee în zonele creierului care se ocupã de papilele gustative ºi de cele legate de obþinerea unor recompense plãcute. Activarea procesu- lui hedonic de consum al alimentelor are tendinþa de a inhiba dorinþa indivizilor de a se con- forma programului strict pe care dieta le impune. Una din soluþiile vehiculate pentru a scãpa de aceastã problemã este construirea unor ancore care sã þinã indivizii legaþi de obiectivele pe care ºi le-au asumat astfel încât sã inhibe genul acesta de tentaþii32. Alte elemente care pot influenþa cantitatea de alimente consumate este de exemplu mã- rimea farfuriei din care acestea sunt servite. Existã o corelaþie între mãrimea farfuriei ºi atin- gerea sentimentului de saþietate. Cu cât porþiile sunt mai mari cu atât mai uºor este sugeratã ideea cã norma socialã în ceea ce priveºte cantitatea optimã de mâncare pe care un individ poate sã o consume este cea din farfurie. Sentimentul de saþietate este atins în rândul unor in- divizi care prezintã un grad asemãnãtor de înfometare, atât în situaþia în care aceºtia sunt ser- viþi cu o cantitate mai micã de alimente dintr-o farfurie mai micã care oferã impresia de abun- denþã cât ºi în situaþia în care aceºtia sunt serviþi cu o cantitate mai mare de alimente dintr-o farfurie mai mare33. Expunerea unui individ, în mod repetat, la un stimul este o condiþie sufi- cientã pentru modificarea atitudinii acestuia faþã de obiectul pe care stimulul îl vizeazã. În acest sens, o strategie eficientã pentru a nu fi afectat este aceea de a elimina sau a face greu disponibil stimulul respectiv. Efectul fructului interzis acþioneazã ca o funcþie de reacþie nega- tivã în ceea ce priveºte constrângerilor la libertatea individului34. O altã cauzã a procrastinãrii este dorinþa indivizilor de aºi menþine stima de sine la un nivel cât mai ridicat. Acest compor- tament poate fi auto-dãunãtor, manifestarea lui transpunându-se în lipsa activitãþilor practice; incapacitatea de a depune efort; alegerea unor indicatori de performanþã defavorabili; preva- lenþa unui comportament de amânare; alegerea unor condiþii de lucru neprielnice35. Din punc- tul acesta de vedere existã o diferenþã între conceptul de procrastinare, care este lega în prin- cipal de o dimensiune temporalã, ºi conceptul de comportament auto-dãunãtor, care presupune reducerea efortului, fãrã a lua în calcul perioada temporalã ci mai degrabã aversiunea faþã de sarcini36. Impulsivitatea este un alt factor care poate determina procrastinarea. Aceasta presupune distragerea atenþiei individului de la sarcina principalã pe care trebuie sã o îndeplineascã ºi concentrarea asupra unor sarcini mult mai puþin importante. Distragerea atenþiei afecteazã pro- decembrie 2015 95Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 95 cese cognitive importante precum auto-controlul, concentrarea ºi motivaþia. Din acest punct de vedere, tentaþia este unul din vehiculele comportamentului impulsiv. Factorii viscerali repre- zintã o clasã de stãri psihologice, care sunt într-un continuu proces de adaptare, precum foa- mea, oboseala sau setea. Aceºtia ne oferã informaþii despre starea ºi nevoile corpului nostru, oferindu-ne o motivaþie pentru comportamentul care acþioneazã în vederea nevoilor fizice. De exemplu, atunci când indivizii se aflã într-o stare de gheaþã, în sensul în care asupra lor nu ac- þioneazã factorii viscerali, tentaþiile pot fi inhibate de raþiune, care acþioneazã ca un mecanism de auto-control. Cu toate acestea, atunci când indivizii se aflã într-o stare caldã, în sensul în care asupra lor acþioneazã factorii viscerali, tentaþiile sunt cele care inhibã raþiunea eliminând auto-controlul ºi dând credit comportamentului impulsiv37. 4. Consecinþele Procrastinãrii Ne simþim foarte bine atunci când proiectãm niºte obiective pe care urmãrim sã le atingem în viitor, gândindu-ne la satisfacþia pe care am avea-o dacã acestea s-ar îndeplini. Procrastinarea ne poate îndepãrta de atingerea acestor obiective ºi poate avea o serie de consecinþe cu un im- pact imediat asupra stãrii noastre. Ratarea obiectivelor datoritã procrastinãrii poate sã genereze probleme psihice; stãri emoþionale pesimiste; scãderea moralului; creºterea nivelului de stres; frustrare ºi furie; pierderea motivaþiei sau depresie38. De exemplu, la nivelul profesorilor de liceu existã o corelaþie între procrastinare ºi nivelul de stres pe aceºtia îl resimt. Stresul la locul de muncã poate duce ulterior la boli psihice ºi fizice. Acesta are consecinþe negative în ceea ce priveºte atingerea obiectivelor educaþionale putând genera o atitudine cinicã ºi negativã faþã de elevi39. Procrastinarea are efecte inclusiv asupra modului în care alegem sã economism bani pen- tru pensie. Având în vedere cã indivizii au probleme legate de auto-control, le este dificil sã re- ducã consumul inutil de bunuri pentru a putea accesa un consum satisfãcãtor în viitor. De ase- menea limitele cognitive pe care indivizii le au în procesarea, interpretarea informaþiilor ºi înþelegerea factorilor care determinã procrastinarea reprezintã un element important în ceea ce priveºte capacitatea acestora de a construi mecanisme de prevenþie a acestui fenomen. De exemplu, existã o relaþie strânsã între tendinþa indivizilor de a procrastina ºi obedienþa iraþion- alã faþã de autoritate. Autoritatea se poate manifesta puternic atunci când acþiunile de ieri in- fluenþeazã normele de azi. Indivizilor le este greu sã prezicã efectele acþiunilor prezente asupra viitorului lor. Existã în acest sens analize ale grupurilor mafiote, sectelor etc.. care evidenþiazã incapacitatea indivizilor de a prezice utilitatea pe care o vor obþine în urma acþiunilor pe care le întreprind în prezent40. Într-un experiment realizat pe copii de liceu, menit sã determine care sunt motivaþiile indivizilor care procrastineazã ºi ale indivizilor care dau dovadã de un com- portament auto-dãunãtor, au oferit rezultate interesante în ceea ce priveºte diferenþele dintre cele douã grupuri. Categoria indivizilor cu comportamente auto-dãunãtoare este diferitã, în sensul în care aceºtia nu dau semne cã ar fi dispuºi sã creascã doza de efort pentru a atinge un obiectiv. Comparativ cu aceºtia, categoria procrastinatorilor are probleme legate de timpul ne- cesar pentru îndeplinirea unei sarcini, dar, odatã cu apropierea termenului limitã aceºtia încep sã depunã mai mult efort pentru aºi atinge obiectivul. În ceea ce priveºte motivaþiile indicate de cele douã grupuri, procrastinatorii ºi-au exprimat în principal aversiunea faþã de sarcini în timp ce motivaþiile indivizilor cu comportament auto-dãunãtor au vizat în special dorinþa aces- tora de aºi proteja stima de sine41. 96 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 96 5. Procrastinarea Academicã Aproximativ 40% dintre studenþi declarã cã suferã de procrastinare academicã42. Alþi autori43, considerã cã procentul studenþilor care procrastineazã oscileazã între 25% ºi 50%, depinzând de activitãþile academice pe care trebuie sã le îndeplineascã. O altã statisticã afirmã cã rata pro- crastinãrii în rândul studenþilor este cuprinsã între 70% ºi 95%, în timp ce rata procrastinato- rilor cronici este cuprinsã între 20% ºi 30%44. Într-un experiment realizat cu 95 de studenþi, a reieºit cã aceºtia apeleazã la o strategie de amânare sistematicã a finalizãrii sarcinilor acade- mice pânã aproape de termenul limitã45. Datele prezintã o creºtere semnificativã a ratei lucrã- rilor finalizate de cãtre studenþi în apropierea termenului limitã. Aceste date nu sunt reprezen- tative doar la nivelul studenþilor ci pot fi extrapolate inclusiv la nivelul corpului profesoral. De exemplu, echipele care s-au înscris în competiþia „Tinere Echipe de Cercetare”, organizatã de UEFISCDI, ºi care erau formate din cadre universitare ºi doctoranzi, au încãrcat aplicaþiile pe platformã în proporþie de 70% în ultima zi a termenului limitã. Dintre acestea, aproximativ 30% au fost încãrcate în ultima orã pânã la expirarea termenului limitã46. Procrastinarea academicã este corelatã cu stãri precum anxietatea, depresia, atenþia scãzutã, dificultatea de a lua decizii, nivelul scãzut de stimã de sine, frica de eºec, întârzierea redactãrii lucrãrilor scrise. Existã o serie de mecanisme care au fost folosite dea lungul timpului în încer- carea de a stopa efectele negative pe care procrastinarea academicã le are asupra studenþilor. În acest sens, în programele universitare au fost introduse ºi predate tehnici care sã-i ajute pe studenþi sã-ºi dezvolte competenþele de management al timpului. Trebuie specificat cã procras- tinarea nu este o problemã exclusivã al incapacitãþii de organizare a timpului ºi a competen- þelor de studiu. Aceasta, aºa cum am discutat pânã acum implicã interacþiunea unui numãr complex de variabile de ordin psihologic47. Printre strategiile care sunt sugerate drept meca- nisme inhibatoare ale procrastinãrii se numãrã: a) oferirea de suport academic centrat pe ne- voile studentului; b) existenþa unor ateliere în care studenþii îºi oferã feedback reciproc ºi se obiºnuiesc cu practicile academice; c) introducerea unui model pedagogic bine formulat care sã trateze tehnicile de redactare academicã; d) procesul de integrare permanentã de cãtre pro- fesor a feedback-ului care vine din partea studenþilor; e) existenþa unor ateliere ºi conferinþe în care studenþii sã se obiºnuiascã cu vorbitul în public ºi modelul interacþiunii academice48. Un alt element care poate duce la apariþia procrastinãrii este anxietatea. Având în vedere cã aceasta poate fi un rezultat direct al fricii ºi îngrijorãrii, una din strategiile prin care poate fi evitatã este amânarea sistematicã a sarcinilor. Cu toate acestea existã ºi o perspectivã pozitivã asupra procrastinãrii. În urma unui experiment desfãºurat pe 230 de studenþi, autorii49 con- cluzioneazã cã unii indivizi procrastineazã în mod intenþionat deoarece munca sub presiune le creºte ºansele ca aceºtia sã-ºi finalizeze activitãþile, inclusiv la un nivel calitativ superior. Pe de altã parte, aceastã idee este criticatã de rezultatele unui alt experiment, desfãºurat pe 311 studenþi, unde apare ideea cã indivizii care îºi amânã activitãþile pânã în ultima clipã crezând cã o sã producã o lucrare mai bunã nu fac decât sã se autoamãgeascã, deoarece rezultatele em- pirice nu dovedesc aceastã tendinþã. Explicaþia autorilor pentru acest tip de argumente este cã ceea ce fac de fapt aceºti indivizi este sã se simtã mai puþin vinovaþi pentru amânarea activi- tãþilor gãsindu-ºi astfel de motivaþii50. Alte cercetãri evidenþiazã corelaþia negativã dintre gra- dul de anxietate ºi notele primite de studenþi, în sensul în care cu cât aceºtia sunt mai anxioºi cu atât obþin note mai mici51. decembrie 2015 97Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 97 6. Strategii pentru contracararea procrastinãrii Deseori indivizii se gândesc la strategii complexe prin care sã construiascã politici care sã ducã la îmbunãtãþirea nivelului de educaþie, sãnãtate, gradul de bunãstare sau pentru a reduce nu- mãrul infracþiunilor. Una dintre cele mai importante strategii prin care pot fi atinse aceste obiective este impunerea unor mecanisme de auto-control. Auto-controlul poate fi definit ca inhibarea tendinþelor dominante pe termen scurt, cu scopul de a atinge niºte rezultate mult mai bune pe termen lung52. Într-un studiu longitudinal realizat pe 1.000 de copii, din momentul naºterii pânã la vârsta de 32 de ani, care avea drept scop observarea existenþei unei corelaþii între gradul de auto-control ºi nivelul de sãnãtate; dependenþa de substanþe interzise; grad de avuþie ºi infracþiuni juridice, a rezultat cã indivizii care aveau o capacitate mai mare de auto- control se aflau pe o poziþie superioarã din punct de vedere al criteriilor amintite comparativ cu cei care dãdeau dovadã de un grad de auto-control mai scãzut53. Într-un alt studiu longitu- dinal realizat într-o grãdiniþã, al cãrui scop era observarea tipului de corelaþie dintre amânarea gratificãrilor ºi rezolvarea rapidã a sarcinilor (fãrã ca rapiditatea sã scadã calitatea muncii), a reieºit o corelaþie pozitivã. Procesul de amânare al rezultatelor este o formã de raþiune, care stã la baza capacitãþii de a ne atinge scopurilor într-un sens optim. Astfel, atunci când ne concen- trãm pe realizarea unei sarcini, raþiunea acþioneazã ca un inhibator asupra tentaþiei de a ne îndrepta atenþia asupra activitãþilor care nu sunt relevante. O altã concluzie a studiului o repre- zintã ideea cã gradul de auto-control al copiilor acþiona ca un predictor semnificativ al perfor- manþei ºcolare din urmãtoarea perioadã. Stresul este o altã variabilã puternic corelatã cu procrastinarea. În ceea ce priveºte strate- giile de controlare a acestuia, unele dintre cele mai eficiente se dovedesc a fi: a) strategiile ori- entate pe sarcini, fiind mai bine sã te concentrezi asupra sarcinilor imediate, dar care sunt im- portante; b) strategiile orientate pe emoþii, în sensul reducerii factorilor emoþionali care pot fi induºi de stres; c) strategiile orientate pe evitare, în sensul în care indivizii trebuie sã se con- troleze ca sã nu ignore problemele importante sau sã-ºi concentreze atenþia asupra altor ele- mente. Atunci când ne confruntãm cu o activitate care produce un rezultat, putem anticipa mul- þumirea pe care o vom extrage dacã vom rezista tentaþiilor ºi vom atinge rezultatul respectiv, dar ºi ruºinea pe care o vom simþi dacã nu vom reuºi acest lucru. Anticiparea emoþiilor pe care le vom experimenta, în urma unor acþiuni, ne poate ajuta sã ne ordonãm preferinþele, acþionând ca niºte indicatori care sã ne ghideze decizia54. O altã strategie potrivitã pentru a combate pro- crastinarea este conºtientizarea acestei probleme. Odatã realizat acest lucru, în sensul în care putem identifica efectele pe care procrastinarea le are asupra noastrã existã ºanse mai mari de a combate acest fenomen. Impunerea de constrângeri poate fi din nou o strategie eficientã, dar doar în cazul în care aceasta vine din partea noastrã, nefiind impusã din exterior55. Strategia auto-controlului poate avea uneori efecte negative asupra indivizilor. În acest sens, o dozã prea mare de auto-control într-un anumit domeniu poate duce la diminuarea gra- dului de auto-control în altul. Dacã auto-controlul este bazat pe suprimarea unor porniri care pot fi dãunãtoare, rezultatele experimentale sugereazã cã suprimarea excesivã a acestora poate duce la amplificarea lor. Indivizii care se aflau într-un grup care încerca sã-ºi reprime dorinþa de a fuma, au ajuns sã fumeze mai mult decât indivizii din grupul de control. Se considerã cã suprimarea tentaþiei presupune existenþa a douã etape: a) un proces de operare, conºtient, care încearcã sã suprime elementele care ar putea sã ne distragã atenþia ºi b) un proces automat de monitorizare ºi de cãutare a tentaþiilor care ar trebui suprimate. Al doilea proces tinde sã aibã 98 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 98 efecte negative deoarece ne face sã ne gândim obsesiv la tentaþiile pe care vrem sã le supri- mãm, acestea devenind foarte prezente în gândurile noastre56. 7. Metodã, procedurã ºi rezultate Participanþi În cadrul acestei analize au participat 42 de studenþi, din ciclul licenþã, ai Facultãþii de ªti- inþe Politice (SNSPA, Bucureºti), 71.4% femei, aflaþi în anul 3 de studiu. Procedurã Dupã ce participanþii ºi-au dat acordul de a participa la aceastã cercetare al cãrei obiectiv era mãsurarea procrastinãrii academice în rândul studenþilor, aceºtia au completat un ches- tionar (Procrastination Assesment Scale Student – PASS) la începutul semestrului 2 al anului universitar 2014/2015. Completarea chestionarului a durat aproximativ 10 minute ºi a avut loc în timpul unui seminar. Scala presupune existenþa a 44 de itemi, fiind in instrument care are rolul de a mãsura trei elemente: a) existenþa procrastinãrii academice, b) motivul procrastinãrii ºi c) posibilitatea de a compara rezultatele cu indicatori comportamentali ai procrastinãrii. Scala este împãrþitã în douã componente: a) prima componentã se referã la mãsurarea preva- lenþei procrastinãrii în ºase arii academice iar b) cea de-a doua componentã se referã la mo- tivele procrastinãrii. Scala este utilã atât în ceea ce priveºte identificarea potenþialelor zone de intervenþie cât ºi în a monitoriza schimbãrile privind comportamentul procrastinator al indi- vizilor dealungul timpului. Rãspunsurile sunt oferite pe o serie de scale Likert (unde a = 1 punct iar e = 5 puncte), acestea fiind însumate pentru fiecare sarcinã academicã ºi pentru fiecare dintre cele 6 arii academice (scrierea unui proiect de grup, studiul pentru examene, re- zolvarea temelor de curs ºi seminar în fiecare sãptãmânã, sarcini academice administrative, participarea la activitãþi academice, activitãþi legate de ºcoalã în general). Scorurile acordare motivelor care stau la baza procrastinãrii sunt însumate pe scale separate dupã aceeaºi logicã de mai sus. Scorul total se obþine însumând toate scorurile subscalelor57. Pentru a testa ipoteza H1, la finalul anului universitar au fost colectate notele pe care respondenþii le-au obþinut la li- cenþã (nota a fost construitã în urma calculãrii mediei dintre nota obþinutã la susþinerea proiec- tului de cercetare ºi nota obþinutã la susþinerea prezentãrii lucrãrii de licenþã). Pentru a testa H1 am apelat la o regresie liniarã iar pentru a rãspunde la I1 ºi I2 am agregat punctajul fiecãrui re- spondent conform indicaþiilor referitoare la analiza rezultatelor obþinute pe PASS realizând ul- terior o analizã de frecvenþã. Rezultate Analiza datelor indicã respectarea asumpþiilor necesare testelor parametrice (variabile con- tinue, distribuþie normalã, independenþa observaþiilor, homoscedasticitate), necesarea realizãrii regresiei liniare pentru a testa H1. Rezultatul regresiei (Tabel 1) indicã cã variabila indepen- dentã (gradul de procrastinare) nu influenþeazã semnificativ statistic varianþa notelor obþinute la licenþã, B=-.167, p > .05, F(1,41)=7,720, p > .05. În ceea ce priveºte gradul de manifestare al procrastinãrii academice în rândul respondenþilor (I1) rezultatele indicã cã media este (M)procrastinare=37.9, SD=4.2, La nivelul respondenþilor 32.3% dintre aceºtia manifestã un grad ridicat de procrastinare (scoruri de peste 40 de puncte), cu un scor α=0.714, care indicã un grad ridicat de consistenþã internã a scalei. Referitor la motivul care stã la baza procrasti- nãrii academice în rândul respodenþilor (I2) rãspunsul care obþine cel mai mare numãr de punc- decembrie 2015 99Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 99 te este acela cã „au avut prea multe lucruri de fãcut” atunci când au fost puºi în urmãtoarea situaþie „Gândiþi-vã la ultimul episod în care s-a petrecut o situaþie de genul urmãtor. Este aproape finalul semestrului. Deadline-ul lucrãrii de seminar pe care trebuie sã o realizaþi pânã la finalul semestrului se apropie în curând. Nu aþi început încã sã lucraþi la aceastã lu- crare. Aveþi unele motive pentru care aþi procrastinat în legãturã cu aceastã lucrare”. Tabelul 1. Rezultatele Regresiei Gradului de Procrastinare asupra Notelor Obtinute la Exa- menul de Licenta. Note. * p > .05, R2 = 0.023. 8. Discuþii Generale Scopul acestui articol a fost acela de a explora fenomenul procrastinãrii academice la nivelul stu- denþilor SNSPA. În mod precis, analiza se concentreazã asupra a trei aspecte importante: a) care este gradul de manifestare al procrastinãrii academice în rândul respondenþilor (I1); b) care este motivul care stã la baza procrastinãrii academice în rândul respondenþilor (I2); ºi c) testea urmãtoarei ipoteze Gradul de procrastinare a al respondenþilor determinã notele pe care aceº- tia le-au obþinut la examenul de licenþã (H1). Rezultatele obþinute nu par sã indice o legãturã între nivelul de procrastinare ºi rezultatele obþinute la examenul de licenþã. În general, majori- tatea respondenþilor considerã cã principalul motiv pentru care procrastineazã academic se da- toreaza numãrului mare de lucruri pe care îl au de fãcut. Aparent, niciunul dintre respondenþi nu a considerat cã realizarea sarcinii academice în apropierea termenului limitã ar putea repre- zenta un lucru incitant sau cã procrastineazã pentru cã nu se pot ridica la aºteptãrile lor; se simt depãºiþi de situaþie; le este teamã cã dacã o sã ia o notã bunã colegii lor o sã-i urascã sau cã le este prea lene sã scrie lucrearea de seminar. În general, alte rãspunsuri care apar cu o incidenþã mai mare sunt cele care se referã la lipsa de energie necesarã pentru a se apuca de o lucrare sau faptul cã nu s-au putut hotãrâ asupra unui subiect. Aceste rãspunsuri se observã cu precã- dere în cazul celor 32.3% respondenþi care au un punctaj mare în ceea ce priveºte gradul de procrastinare putându-i considera ca fãcând parte din categoria procrastinatorilor cronici. Limitele analizei se referã la numãrul mic de indivizi pe care a fost aplicatã PASS precum ºi lipsa unor mecanisme de monitrizare mai complexã a modului în care procrastinarea se ma- nifestã în activitãþile lor academice. Nu în ultimul rând, în cazul cercetãrilor de acest fel ar fi fost beneficã constuirea unui studiu longitudinal care sã urmãreascã în ce mãsurã se modificã scorurilor din PASS dacã indivizii sunt expuºi unor mecanisme care au rolul de a reduce gradul de procrastinare (ateliere, conferinþe, lucru individual cu studenþii etc.) pentru a testa eficienþa ºi implicaþiile acestora. Note 1 Frederick ºi alþii, 2004, 162. 2 Keeney, 2008, 1345. 3 Ainslie, 2002, 2. 4 Akerlof, 1991, 2. 100 Perspective politice Variabilã b Beta t Note licenþã -.136 -.167 -2,779* Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 100 5 Van Wick, 2004, 3. 6 Milgram ºi alþii, 1988, 210. 7 Steel ºi Konig, 2006, 899. 8 Van Wik, 2004. 9 Steel, 2010, 3. 10 Akerlof, 1991, 1. 11 Milgram ºi alþii, 1988, 197. 12 Lay ºi alþii, 1992, 243. 13 Bridges ºi Miguel, 1997, 941. 14 Fritzche ºi alþii, 2003, 1549. 15 Van Wilk, 2004, 10. 16 Van Wik, 2004, 10 17 Ibidem, 10. 18 Ibidem, 10. 19 Lay ºi alþii, 1992, 243. 20 Chu ºi Choi, 2005, 247. 21 Ibidem, 247. 22 O`Donoghue ºi Rabin, 2004, 224. 23 Ibidem, 224. 24 Watson, 2011, 149. 25 Milgram ºi alþii, 1988, 200. 26 McClure, 2004, 503. 27 Bridges ºi Roig, 1997, 941. 28 Klassen ºi alþii, 2007, 9170. 29 Chu ºi Choi, 2005,249. 30 Klasen ºi alþii, 2007, 927-928. 31 Papies, 2012. 32 Ibidem, 2012, 101-103. 33 Mysreth ºi alþii, 2009, 159. 34 Ibidem, 159. 35 De exemplu, tendinþa de a lucra uitându-ne la televizor, ascultând muzicã ºi aºa mai departe. 36 Lay ºi alþii, 1992, 243-244. 37 Nordgren ºi Chou, 2011, 1386. 38 Van Wik, 2004. 39 În plus, procrastinarea are o putere semnificativã în a prezice din punct de vedere statistic anxietatea sau alte sentimente de tipul perfecþionismului sau perceperea anxietãþii ca pe o ameninþare (Walsh ºi Godwin, 2002, 238). 40 Akerlof, 1991. 41 Lay ºi alþii, 1992, 254. 42 Fritzsche ºi alþii, 2003, 1549. 43 Moon ºi Illingworth, 2005, 297. 44 Klassen ºi alþii, 2007, 916. 45 Howell ºi alþii, 2006, 1526. 46 Sursã http://uefiscdi.gov.ro/userfiles/file/PN%20II_RU_TE%202014/statistici.pdf consultatã în data de 05.02.2015. 47 Bridges ºi Roig, 1997, 943. 48 Fritache ºi alþii, 2003, 1550 49 Ibidem. decembrie 2015 101Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 101 50 Simpson ºi Psychyl, 2009. 51 Fritzche ºi alþii, 2003, 1555. 52 Ackerman ºi alþii, 2009, 327. 53 Moftitt ºi alþii, 2011. 54 Patrick ºi alþii, 2009, 539. 55 Ariely ºi Wertenbroch, 2002. 56 Erskine ºi alþii, 2010, 1226. 57 Fischer ºi Corcoran, 1994, 446. Bibliografie 1. Ackerman, Joshua M., Noah J. Goldstein, Jenessa R. Shapiro, ºi John A. Bargh. 2009. „You Wear Me Out: The Vicarious Depletion of Self-Control.” Psychological Science 20 (3): 326-332. 2. Ainslie, George. 2002. „The Effect of Hyperbolic Discounting on Personal Choices.” Keynote speech to the thematic session, „Personal Choice and Change“ Presented at the annual convention of the American Psychological Association 1-21. 3. Akerlof, George A. 1991. „Procrastination and Obedience.” The American Economic Review 81 (2): 1-19. 4. Ariely, Dan, ºi Klaus Wertenbroch. 2002. „Procastination, Deadlines, and Performance: Self-Control by Precommitment.” Procastination, Deadlines, and Performance: Self-C 13 (3): 219-224. 5. Bridges, Robert K., ºi Miguel Roig. 1997. „Academic procrastination and irrational thinking: a re-exami- nation with context controlled.” Person. individ. diff 22 (6): 941-944. 6. Chun Chu, Angela Hsin. 2005. „Rethinking Procrastination: Positive Effects of “Active” Procrastination Behavior on Attitudes and Performance.” The Journal of Social Psychology 145 (3): 245–264. 7. Eigsti, I. M., V. Zayas, W. Mischel, Y. Shoda, O. Ayduk, M. B. Dadlani, ºi B. J. Casey. 2006. „Predicting Cognitive Control From Preschool to Late Adolescence and Young Adulthood.” PSYCHOLOGICAL SCI- ENCE 17 (6): 478-484. 8. Erskine, James A.K., George J. Georgiou, ºi Lia Kvavilashvili. 2010. „I Suppress, Therefore I Smoke: Ef- fects of Thought Suppression on Smoking Behavior.” Psychological Science 21: 1225-1230. 9. Fischer, J., ºi K. Corcoran. 1994. „Instruments for practice.” În Measures for clinical practice, de J. Fis- cher ºi k. Corcoran, 446-447. Oxford: The Free Press. 10. Frederick, Shane, George Loewenstein, ºi Ted O`Donoghue. 2004. „Time Discounting and Time Prefer- ence: A Critical Review.” În Advances in Behavioral Economics, de Colin F. Camerer, George Loewen- stein ºi Matthew Rabin, 162-222. Princeton: Princeto University Press. 11. Fritzche, Barbara A., Rapp Beth Young, ºi Kara C. Hickson. 2003. „Individual differences in academic procrastination tendency and writing success.” Personality and Individual Differences 35: 1549-1557. 12. Howell, Andrew J., David C. Watson, Powell A. Russel, ºi Karen Buro. 2006. „Academic procrastination: The pattern and correlates of behavioural postponement.” Personality and Individual Differences Person- ality and Individual Differences: 1519-1530. 13. Keeney, Ralph L. 2008. „Personal Decisions Are the Leading Cause of Death.” Operations Research 56 (6): 1335-1347. 14. Klassen, Robert M., Lindsey L. Krawchuk, ºi Sukaina Rajani. 2008. „Academic procrastination of under- graduates: Low self-efficacy to self-regulate predicts higher levels of procrastination.” Contemporary Ed- ucational Psychology 33: 915-931. 15. Lay, Clarry H., Steven Knish, ºi Rita Zanatta. 1992. „Self-Handicappers and Procrastinators: A Compari- son of Their Practice Behaviour Prior to an Evaluation.” Journal of Research in Personality 26: 242-257. 16. McClure, Samuel M., David I. Laibson, George Loewenstein, ºi Jonathan D. Cohen. 2004. „Separate Neu- ral Systems Value Immediate and Delayed Monetary Rewards.” Science 306: 503-507. 17. Milgram, Norman A., Barry Sroloff, ºi Michael Resenbaum. 1988. „The Procrastination of Everyday Life.” Journal of Research in Personality 22: 197-212. 102 Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 102 18. Moon, Simon M., ºi Alfred J. Illingworth. 2005. „Exploring the dynamic nature of procrastination: A latent growth curve analysis of academic procrastination.” Personality and Individual Differences 38: 297-309. 19. Myrseth, K. O., A. Fishbach, ºi Y. Trope. 2009. „Counteractive Self-Control When Making Temptation Available Makes Temptation Less Tempting.” PSYCHOLOGICAL SCIENCE 20 (2): 159-163. 20. Nordgreen, Loran F., ºi Eileen Y. Chou. 2011. „The Push and Pull of Temptation: The Bidirectional Influ- ence of Temptation on Self-Control.” Psychological Science 22: 1386-1390. 21. O`Donoghue, Ted, ºi Matthew Rabin. 2004. „Doing It Now or Later.” În Advances in Behavioral Eco- nomics, de Colin F. Camerer, George Loewenstein ºi Matthew Rabin, 223-250. Princeton: Princeton Uni- versity Press. 22. Papies, Esther K. 2012. „Goal Priming in Dieters: Recent Insights and Applications.” Curr Obes Rep 1: 99-105. 23. Rachlin, Howard. 1990. „Why Do People Gamble and Keep Gamblung Despite Heavy Losses?” Psycho- logical Science 1 (5): 294-297. 24. Simpson, Kyle W., ºi Timothy A. Pychyl. 2008. „In search of the arousal procrastinator: Investigating the relation between procrastination, arousal-based personality traits and beliefs about procrastination motiva- tions.” Personality and Individual Differences 47: 906-911. 25. Steel, Piers, ºi Cornelius J. Konig. 2006. „Integrating Theories of Motivation.” Academy of Management Review 31 (4): 889–913. 26. Thaler, Richard H., ºi Shlomo Benartzi. 2004. Journal of Political Economy 112 (1): 164-187. 27. Van Wik, Liesel. 2004. „The relationship between procrastination and stress in the life of the high school teacher.” University of Praetoria 1-98. 28. Walsh, James J., ºi Ugumba-Agwunobi Godwin. 2002. „Individual differences in statistics anxiety: the roles of perfectionism, procrastination and trait anxiety.” Personality and Individual Differences 33: 239–251. 29. Watson, David C. 2001. „Procrastination and the ®ve-factor model: a facet level analysis.” Personality and Individual Differences 30: 149-158. decembrie 2015 103Perspective politice Perspective_politice_2015_decembrie.qxd 12/13/2015 4:54 PM Page 103