Perspective_politice_2015_iunie.pdf Etnie, naþiune, modernitate � o abordare criticã a premiselor etno-simboliste Abstract: In my article I will try to examine some methodological assumptions proposed by Anthony D. Smith regarding the study of nations and nationalisms and discuss the relation between the ethnie and nation in his work in order to asses the implications they have on the wider theoretical model proposed by ethno-symbolism. Keywords: nation, nationalism, ethnie, Anthony D. Smith, methodological assumptions. În contextul în care �naþiunea� s-a dovedit de-a lungul timpului un concept fluid, dificil de definit2, Anthony Smith propune o serie de ºase asumpþii cu caracter metodologic ºi substanþial, pe de-o parte în ideea de a clarifica din punct de vedere analitic obiectul de studiu ºi, pe de altã parte, pentru a facilita calea cãtre o definiþie operaþionalã a naþiunii. Aceastã serie de afirmaþii metodo- logice constituie în opinia mea nucleul dur epistemic al paradigmei dominante în cadrul studiilor de naþiune ºi naþionalism, etno-sim- bolismul, ºi incumbã anumite asumpþii ce ne- cesitã o analizã mai atentã. În articolul de faþã îmi propun mai întâi o examinare criticã a pre- miselor metodologice propuse de Smith pentru ca, mai apoi, sã încerc o evaluare a impactului pe care acestea îl au asupra programul de cer- cetare asumat ºi, în particular, asupra explicaþiei privind geneza fe- nomenului naþional. Motivele pentru care am decis sã abordez meto- dologia etno-simbolistã rezidã pe de-o parte în impactul pe care acestã abordare l-a avut asupra domeniului studiilor de naþiune ºi naþionalism, unde a devenit practic paradigmã dominantã, respectiv dorinþa de a ra- fina propriul demers de cercetare privind cazul românesc, ce vizeazã rolul jucat de percepþia culturalã a mediului natural în construcþia na- þiunii ºi a identitãþii naþionale. Abordarea etno-simbolistã propusã de Anthony D. Smith este de datã relativ recentã, fiind menþionatã pentru prima oarã sub aceastã denu- mire în articolul lui Daniele Conversi �Reassessing Current Theories of Nationalism: Nationalism as Boundary Creation and Maintenance� din 19953. În articolul amintit, Conversi, fost doctorand al lui Smith, considerã cã tipologia curentã a teoriilor privind naþiunea ºi naþionalismul trebuie augmentatã cu o serie de noi dezvoltãri teoretice, dihotomiei instrumentalist-primordialist adãugându-i un corp de trei noi abordãri � homeostaticã, tranzacþionalistã, respectiv etno-simbolistã4. Etno- simbolismul se origineazã în lucrarea din 1982 a lui John Alexander Armstrong, Nations be- fore Nationalisms5, în care cercetãtorul american propune, pentru a explica fenomenul apariþiei naþiunilor ºi naþionalismelor, binomul mit-simbol. Abordarea sa accentueazã factorii ideatici în detrimentul celor materiali, considerând cã �mitul, simbolul, comunicarea ºi o întreagã pa- noplie de factori atitudinali asociaþi sunt de regulã mult mai persistenþi decât factorii materiali puri�6. În opinia lui Anthony Smith, abordarea mai degrabã primordialistã a lui Armstrong reuºeºte �sã punã laolaltã dovezi extrem de variate � administrative, legale, militare, arhitec- turale, religioase, lingvistice, sociale ºi mitologice � din care construieºte un set de modele vizând formarea lentã a identitãþii naþionale. [�] Astfel, Armstrong formuleazã un argument extrem de puternic privind apariþia identitãþilor naþionale moderne de pe bazele acestor mod- ele ale persistenþei etnice ºi în mod special a influenþei exercitate pe lungã duratã istoricã de� complexele mit-simbol��7. Pe aceste baze Anthony Smith va elabora modelul sãu etno-sim- bolist, ca o cale medianã între perenialism ºi modernism8. Deºi nu contestã (în totalitate) rolul modernitãþii în apariþia naþionalismului, Smith considerã cã acesta nu este o creaþie a ultimelor secole, ci se bazeazã pe existenþa prealabilã a unor formule identitare etno-culturale. Mai mult, el nu vede în apariþia modernitãþii o linie de rupturã, ci una de continuitate în existenþa longue durée a comunitãþilor etnice9. În siajul lui Armstrong, conceptele centrale ale paradigmei sunt miturile, memoria, valorile, tradiþiile ºi simbolurile, ce sunt utilizate uneori de Smith ca interºanjabile, fãrã însã a clarifica întotdeauna procesul prin care acest lucru este posibil10, însã agregate în structuri complexe numite mitmotoare (mythmoteurs), ce identificã mitologia politicã constitutivã a respectivului grup uman11. Prima dintre acestea afirmã necesitatea separãrii analitice a naþiunii ºi identitãþii naþionale de stat12. Cu alte cuvinte, Smith considerã cã evoluþiile/schimbãrile prin care naþiunea ºi statul trec trebuie tratate în mod distinct, evitând astfel capcane precum asocierea sau semnul de iden- titate pus între �declinului statului� ºi cel al naþiunii ºamd. Deºi disocierea analiticã stat-na- þiune propusã de Smith poate apãrea ca rezonabilã, în urma unei examinãri mai atente se dovedeºte a fi problematicã. Din punct de vedere istoric, naþiunea (ca fenomen social) emerge exclusiv în relaþie cu statul sau cu ideea de stat � fie cã vorbim, pentru a folosi termenii lui Ch. Tilly, despre naþiunea patronatã de stat sau de naþiunea ce are drept scop formarea unui stat13, fapt confirmat nu doar în arealul european, aºa cum de exemplu ilustreazã cazul contemporan al kurzilor ori eforturile top-down de construire a naþiunii în statele fostei lumi a treia14. În opi- nia mea, afirmaþia metodologicã a lui Smith trebuie corectatã în ideea în care nu orice tip de stat (înþeles ca organizaþie politicã autoritarã suveranã în sens weberian) poate fi disociat de naþiune, ci doar acele tipuri care nu sunt moderne. De exemplu, apelând tot la abordarea we- berianã, observãm cã ideal-tipul legitimitãþii legal-raþionale odatã devenit dominant atrage dupã sine o serie de provocãri în ceea ce priveºte loialitatea cetãþenilor. Spre deosebire de mo- delele de organizare politicã tradiþionale, statul modern este o instituþie abstractã ºi imper- sonalã. În ordinea anterioarã, loialitatea era în genere faþã de o persoanã, de regulã cea a se- niorului laic ºi/sau faþã de breaslã ori de comunitatea religioasã (eg Creºtinãtatea), reprezentatã 8 Perspective politice de bisericã etc. Aceste instanþe erau concrete, imediate, vizibile, cu o prezenþã activã ºi directã în raport cu comunitatea, fapt ce a favorizat existenþa unor loialitãþi puternice ºi stabile. Statul modern însã, ca entitate abstractã, a necesitat strategii care sã asigure loialitatea subiecþilor sãi, una dintre acestea (dacã nu chiar cea mai importantã) constituind-o aceea de �încarnare� a sa în simboluri materiale ºi discursive. Aºa cum foarte bine ilustreazã Waller ºi Linklater, �per- suadarea subiecþilor sãi de a merge la rãzboi ºi de a-ºi plãti taxele au reprezentat scopul cen- tral al statului modern. Atât de vitalã a devenit loialitatea politicã încât statele au depus efor- turi extraordinare pentru a ºi-o asigura, fiind gata sã recurgã inclusiv la forþã în cazul în care sentimentul slãbea ori înceta a se manifesta. Preferinþa statelor a fost de a menþine în mod obiºnuit (deºi nu condiþionat) niveluri cât mai înalte de loialitate prin dezvoltarea unei panoplii familiare de steaguri ºi imnuri, respectiv punând în funcþiune sistemul educaþional pentru a in- sufla dedicarea faþã de stat în minþile ºi inimile viitorilor soldaþi ºi plãtitori de taxe�15. Relaþia stat modern-naþiune presupune, la nivel istoric, cã orice stat modern îºi propune sã se con- solideze în jurul unei naþiuni (accentuând fie etnia, fie performarea cetãþeniei ca element car- acteristic al acesteia ori o combinaþie a acestora) sau cã orice naþiune emergentã are drept scop fundamental constituirea unui stat modern. La nivel conceptual, elementele-cheie pentru înþe- legerea acestei relaþii le constituie suveranitatea, respectiv auto-determinarea. Atâta vreme cât statul modern are la bazã conceptul de suveranitate popularã, va avea propensiunea cãtre a constitui naþiunea ca depozitarã simbolicã a suveranitãþii ºi ca model explicit de legitimare atât faþã de societate, cât ºi faþã de alte entitãþi politice similare. Consecinþã a suveranitãþii popu- lare, principiul autodeterminãrii (înþeles ca parte componentã esenþialã a naþiunii16) la rândul sãu ilustreazã relaþia bottom-up între naþiune ºi stat � finalitatea legitimã a oricãrui grup naþio- nal este constituirea sa politico-instituþionalã ca stat-naþiune. În aceastã ordine de idei, distinc- þia analiticã stat/naþiune este futilã, atâta timp cât cele douã concepte împãrtãºesc caracteristici definitorii comune, sugerând mai degrabã faptul cã sunt co-constitutive ºi nu distincte. De alt- fel, în altã parte Smith considerã, în ciuda distincþiei pe care o propune, cã doar naþiunile ºi statele naþionale sunt apte a oferi sentimentele de securitate, identitate ºi confort cultural de care indivizii au nevoie într-o lume aflatã în permanentã schimbare17. Mai mult, aºa cum re- marcã Wimmer ºi Schiller, stabilirea naþiunii ºi naþionalismului pe de-o parte, respectiv a stat- ului pe de altã parte ca obiecte separate de studiu au condus la diluarea pânã la dispariþie a legãturii existente între construcþia statalã, democratizare, respectiv naþiune ºi naþionalism18. Statul modern este golit de dimensiunea sa naþionalã ºi definit ca structurã instituþionalã neu- trã ce asigurã locul de manifestare diverselor grupuri de interese19, în timp ce naþiunea este în- deobºte înþeleasã ca aparþinând unei cu totul alte arii de investigaþie ºtiinþificã, cea a iden- titãþii/lor, obturându-se astfel relaþia intimã existentã între modernizarea politicã, construcþia naþiunii ºi cea a statului. Într-un mod similar, Smith afirmã apoi cã termenii de naþiune, respectiv de identitate na- þionalã trebuie clar disociaþi de naþionalism fie ca ideologie ºi miºcare politicã, fie doar ca miºcare. De asemenea, considerã cã trebuie totodatã analizate separat de �sentimentul naþio- nal�, care nu a fost organizat politic sau ideologizat20. Distincþia mi se pare extrem de importantã, mai ales în ceea ce priveºte sublinerea celor douã aspecte ale naþionalismului � ca ideologie ºi ca miºcare social-politicã (asupra relaþiei na- þiune-identitate naþionalã oprindu-mã mai jos). Smith surprinde în opinia mea o problemã ex- trem de importantã, ce meritã exploratã în profunzime, ºi anume aceea ridicatã de cea mai ve- che ºi totodatã des utilizatã taxonomie a naþionalismelor � civic-individualist/etno-colectivist iunie 2015 9Perspective politice (sau romantic-colectivist/liberal-individualist, cum le identificã Margaret Canovan21). Apelând la distincþia sugeratã de Smith, observãm cã în cazul clasificãrii menþionate existã o supra- punere implicitã între dimensiunea ideologicã ºi cea socialã a naþionalismului, fapt ce scade valoarea analiticã a respectivei dihotomii. Din aceastã perspectivã, consider cã tipologia clasicã a naþionalismelor trebuie rectificatã, în sensul separãrii dimensiunii ideologice de cea sociologicã, astfel putând identifica, în cazul primeia dintre ele, trei mari tipuri ideologice: naþionalismul liberal, naþionalismul conservator, respectiv naþionalismul socialist22. În mod similar se poate construi o taxonomie vizând miº- cãrile naþionaliste, combinarea celor douã oferind o paletã explicativã largã în privinþa feno- menului naþionalist ºi totodatã un instrumentar extrem de util în cercetarea formelor particu- lare ale acestuia, cum este de exemplu cazul populismului. În al treilea rând, Smith considerã cã termenii de �naþiune� ºi cel de �identitate naþionalã� opereazã la niveluri diferite, fãcând referire la categorii conceptuale ºi ideal-tipuri. Distinge între cele douã prin identificarea naþiunii drept element static, iar a identitãþii ca element di- namic � naþiunea ar reprezenta aºadar ca ideal-tip o comunitate umanã ai cãrei membri cultivã mituri, simboluri, valori ºi memorii împãrtãºite, locuind ºi fiind ataºaþi de un spaþiu geografic istoric (patrie), creazã ºi disemineazã o culturã publicã distinctã, respectând legi ºi obiceiuri comune23. Identitatea naþionalã pe de altã parte, este înþeleasã ca reproducerea, reinterpretarea ºi transmiterea continuã a unui model de simboluri, valori, memorii, mituri ºi tradiþii ce com- pun moºtenirea distinctivã a unei naþiuni ºi totodatã identificarea indivizilor cu elementele cul- turale ale respectivei moºteniri24. Smith recunoaºte uriaºa varietate de forme particulare sub care se manifestã naþiunea ºi naþionalismul ºi încearcã, prin intermediul definirii ideal-tipului naþiunii, sã identifice acel numitor comun al tuturor cazurilor existente, fãrã a pierde specifi- citatea fiecãrui caz în parte. Încercând sã depãºescã occidentalo-centrismul implicit definirii naþiunii ºi naþionalismului25, Smith porneºte de la presupoziþia cã naþiunile pot apãrea în varii contexte istorico-economice, altele decât modernizarea implicatã de revoluþia industrialã capi- talistã ºi cã, implicit, se poate identifica un tip ideal al naþiunii ºi al naþionalismului care sã poatã fi utilizabil analitic în toate cazurile existente. Smith nu clarificã modul în care înþelege sã defineascã ideal-tipul. În analiza istoricã, ideal-tipul poate fi de exemplu construit fie pen- tru analiza unor cazuri generale26 (sau cu un grad ridicat de generalitate), fie particulare (cum este cazul eticii protestante27). Smith nu specificã abordarea la care apeleazã deºi textul citat, ca ºi altele ale sale, îndreaptã cercetãtorul cãtre ipoteza cã preferã o viziune anti-modernistã care implicã deconectarea fenomenului naþional de modernizare ºi, deci, de originile sale occi- dentale, considerând aºadar cã naþiunea ºi naþionalismul se manifestã transcontextual ºi, deci, universal. Din aceastã perspectivã, deºi am putea fi cel puþin parþial de acord cu aceastã for- mulã (identificând, de exemplu modele de iniþiere a fenomenului naþional bazate pe conta- giune în contextul existenþei unei presiuni structurale inter-�naþionale� de a adopta modelul na- þional), trebuie remarcat faptul cã ideal-tipul naþiunii este util analitic doar în anumite contexte istorice ºi culturale, ceea ce anuleazã valoarea sa explicativã universalã susþinutã de Smith. Astfel, principala problemã metodologicã este de a clarifica dacã orice colectivitate numitã na- þiune este în fapt o naþiune ºi în ce mãsurã face o confuzie între realitatea discursivã (nu ideo- logicã, în sens de naþionalism) ºi cea socialã a naþiunii. Fie Smith greºeºte, ºi naþiunile nu au apãrut decât în acest context particular, fie naþiunea devine un concept mult prea amplu, ºi deci inutil din punct de vedere analitic. De altfel, specificarea în National Identity a faptului cã na- þiunea este un produs eminamente Occidental28 contrazice asumpþia smitheanã a ideal-tipului 10 Perspective politice naþiunii, ilustrând mai degrabã o formã de imperialism conceptual prezentã în nucleul dur al teorei etnosimboliste. În acelaºi timp, Smith nu adecveazã conceptul de naþiune la nivelul de înþelegere � este ex- trem de important de notat cã Weber subliniazã faptul cã utilizarea tipului ideal în cazul unor acþiuni încãrcate cu înþelesuri (meaningful action) în care sensurile sunt pe deplin conºtiente ºi explicite reprezintã cazuri marginale, dat fiind faptul cã �înþelesul subiectiv al acþiunii, fie el raþional sau iraþional, este conºtientizat în mod clar doar ocazional ºi, în cazul acþiunii unifor- me a unui numãr mare de oameni, doar în cazul câtorva indivizi�29. Ori, din aceastã perspec- tivã, trebuie sã distingem analitic între cazurile ce vãd apariþia naþiunii ca fenomen social în termenii specificaþi de Weber (eg cele din Europa Occidentalã30) ºi cele în care se poate iden- tifica în mod clar existenþa unui grup relativ larg, conºtient pe deplin de înþelesurile acþiunii (cum este cazul elitei intelectuale ce iniþiazã sau aprofundeazã proiectul naþional, în cazul Românesc cel mai bun exemplu oferindu-l manifestul Daciei Literare ori miºcarea naþionalã emancipatoare din Transilvania). Smith nu exclude întrutotul rolul intelectualilor, considerând cã aceºtia sunt extrem de importanþi în ceea ce priveºte douã aspecte fundamentale: mai întâi generalizarea ideii de naþiune la nivelul întregii societãþi, respectiv permanenta contribuþie la reproducerea ºi modificarea acesteia în timp, deci la dinamica istoricã a ideii naþionale31. Însã specificul abordãrii etno-simboliste dezvoltatã de Smith, care pune accentul pe pre-existenþa comunitãþii etnice ca bazã a naþiunii, oculteazã acþiunea conºtientã de creare sau, în termenii lui Anderson, de imaginare sau inventare (la Hobsbawm ºi Ranger) a naþiunii de cãtre o elitã intelectualã. În viziunea aceasta, naþiunea apare ca o dezvoltare naturalã a comunitãþii etnice, în condiþiile particulare ale modernitãþii, intelectualitatea jucând mai degrabã rolul de rafinare ºi adaptare a grand narrative naþionale, nu însã ºi de iniþiere conºtientã a acesteia � intelec- tualii descoperã etnia ºi istoria ei ºi ºi-o apropriazã32. În al patrulea rând, Smith considerã cã naþiunile ºi identitãþile naþionale opereazã simultan pe douã niveluri � ca subiecþi ai înþelesurilor ºi discursurilor, respectiv ca formule comunitare puternice în relaþie cu membrii, fiind totodatã ºi efect al acestora33. Astfel, naþiunea ºi identi- tatea naþionalã sunt în acelaºi timp ºi realitãþi subiective, construite social, dar ºi obiective, re- flectate în instituþii ce modeleazã din exterior comportamentele ºi aºteptãrile indivizilor. Tre- buie specificat aici totuºi faptul cã structurile discursive, deºi construite intersubiectiv, sunt percepute ca fiind obiective la nivel social (eg discursul identitar din manuale, mass media), fapt ce slãbeºte tãria afirmaþiei metodologice a lui Smith34. Ceea ce pare a scãpa lui Smith este fenomenul de reificare a naþiunii35. Deºi la nivel ultim doar o realitate discursivã, non-mate- rialã, naþiunea pare a cãpãta consistenþã ºi un statut ontologic concret în virtutea simplului fapt cã discursul respectiv transcende pe de-o parte durata vieþii indivizilor ºi, pe de altã parte, este repetat la nivel formal-instituþional de o manierã insistentã, devenind parte a identitãþii asu- mate de cea mai mare parte a componenþilor societãþii. În termenii lui Bourdieu, devine parte a habitusului social ºi, prin aceasta, o structurã obiectivã ce normeazã aºteptãri ºi comporta- mente cotidiene. În acelaºi timp, este necesar sã remarcãm faptul cã Smith atribuie o existenþã independentã naþiunii în raport cu discursul naþional/ist (respectiv cu identitatea naþionalã), ceea ce înseamnã cã la nivel ultim trebuie sã existe în mod obiectiv o �naþiune�, fundamentatã pe alte criterii decât cele discursiv-moderniste, aºadar etnic � naþiunile trebuie tratate ca fiind comunitãþi reale36. Aceastã asumpþie este în fapt doar o afirmaþie normativã, ce nu prezintã ca- racterul axiomatic, ultim pe care ºi-l asumã, aºa cum voi arãta mai jos în urma examinãrii definiþiei pe care Smith o oferã etniei. Pornind de aici, observãm cã orice demers epistemic iunie 2015 11Perspective politice privind apariþia ºi evoluþia naþiunii ºi naþionalismului este funciarmente condamnat la� a des- coperi realitatea dar ºi necesitatea naþiunii. Aceastã �profeþie auto-împlinitã� anuleazã în opi- nia mea mare parte din valoarea epistemicã a excursului etno-simbolist, în virtutea faptului cã iniþierea cercetãrii în domeniu trebuie cu necesitate sã porneascã de la constatarea naþiunii, în consecinþã orice analizã nefãcând altceva decât sã urmãreascã demonstrarea realitãþii afir- maþiei normative iniþiale, ranforsând circularitatea implicitã a paradigmei. Intuind aceastã cap- canã, Smith distinge între etnie ºi naþiune, respectiv între naþiunea culturalã ºi cea politicã, însã din punct de vedere metodologic aceasta face prea puþin pentru clarificare, dat fiind faptul cã orice etnie reprezintã în fapt pentru abordarea etnosimbolistã o naþiune nascendo, o proto-na- þiune lipsitã de conºtiinþa naþionalitãþii sale, afirmând aºadar o formã specificã de dependenþã de cale, prezentã de altfel ºi la nivelul urmãtoarei afirmaþii metodologice, prin afirmarea con- ceptului de �naþiune potenþialã�37. În al cincilea rând, Anthony Smith considerã cã naþionalismul poate ºi trebuie sã fie anali- zat pe cel puþin douã paliere � ca ideal-tip, naþionalismul poate fi înþeles ca miºcare ideologicã orientatã cãtre atingerea ºi menþinerea autonomiei, unitãþii ºi identitãþii în numele unei popu- laþii, unii dintre membrii acesteia putând constitui o naþiune realã sau potenþialã38. Pot fi iden- tificate aºadar modele ideale de manifestare ale naþionalismului, ce pot servi pe de-o parte la distincþia analiticã de a alte formule ideologice ºi, pe de altã parte la diferenþierea naþionalis- mului de simplul sentiment naþional39. Aceastã afirmaþie reflectã teza fundamentalã a etnosim- bolismului, ºi anume cã naþiunile se constituie pe baza obiectivã a unei/or etnii pre-existente. Consecinþa este cã naþionalismul, ca fenomen ideologic este înþeles ca proiect top-down de afirmare, rafinare ºi diseminare a unui model politic particular, în timp ce sentimentul naþio- nal este înþeles ca model identitar grass-roots existent la nivelul etniei, fiind implicit non-poli- tic ºi neorganizat. În aceastã logicã, situaþia idealã este cea în care naþionalismul ºi sentimen- tul naþional se suprapun într-un mod fericit, în sensul în care discursul naþionalist fie reflectã fie se regãseºte reflectat la nivelul sentimentului naþional, dându-i acestuia astfel o �voce�. Însã Smith nu explicã ce înþelege prin �naþiune potenþialã�, iar acest fapt sugereazã cã naþio- nalismul poate crea naþiuni, reluând aºadar teza modernistã a lui Gellner ºi pe care formal o recuzã. Dacã distincþia dintre naþiunea realã ºi cea potenþialã este datã de sentimentul naþional, se presupune cã o naþiune potenþialã este reprezentatã de acea populaþie lipsitã de conºtiinþa identitãþii etnice colective, de sentimentul naþional. Asta însã nu înseamnã cã respectivul grup/uri umane nu are/au o anumitã conºtiinþã identitarã colectivã, ci doar cã aceasta nu este etnicizatã fapt ce, implicit, ilustreazã infirmarea tezei etno-simboliste. În acest context, afirma- rea �potenþialitãþii� naþiunii implicã totodatã ºi o formã de naþionalism metodologic derivatã probabil din modelul occidentalo-centrist al teoriilor modernizãrii ºi care se concretizeazã în �dependenþa de cale� de care aminteam mai sus � pe de-o parte Smith statueazã cu claritate cã doar naþiunea reprezintã punctul final al organizãrilor umane ºi, pe de altã parte, cã �evoluþia� cãtre modelul naþional a diverselor populaþii/etnii este o necesitate. Cel de-al doilea palier are în vedere faptul cã fenomenul naþionalist este întotdeauna par- ticular, rod al unor procese socio-culturale distincte ce au loc atât în interiorul comunitãþilor, cât ºi între acestea40. Astfel, Smith considerã cã naþionalismul ca ideal-tip se poate dovedi a fi extrem de util în analiza diferitelor formule ideologice real-existente, facilitând evidenþierea particularitãþilor ce constituie în ultimã instanþã substanþa acestora. În acelaºi timp, naþionalis- mul apare ca o curea de transmisie ce leagã naþiunea culturalã pasivã (originatã în comunitatea etnic-definitã preexistentã) ºi naþiunea politicã, activã. Acesta reprezintã în fapt elementul in- tim ce plaseazã etnosimbolismul la intersecþia dintre perenialism ºi modernism, modelul prin 12 Perspective politice care Smith a încercat sã depãºeascã dihotomia paradigmaticã din domeniu, propunându-ºi sã reconcilieze douã modele explicative puternic contrastante. Ultima afirmaþie metodologicã propusã de Smith vizeazã problematica aºa-numitului �de- clin al naþiunilor�: emergenþa naþiunilor este, în fiecare caz în parte, rodul unor procese sociale anume ºi a combinaþiei acestora de-a lungul timpului, rezultând în modele ce tind sã se apropie mai mult sau mai puþin de ideal-tipul naþiunii. Fenomenul �declinului naþiunii� este, din aceas- tã perspectivã, doar o parte a dinamicii mai ample prin care diversele comunitãþi se apropie sau se îndepãrteazã de ideal-tipul naþiunii41. Problema centralã pe care o genereazã aceastã abor- dare este cea naþionalismului metodologic (faþã de care, de altfel, în repetate rânduri Smith s-a poziþionat critic). Smith adoptã o poziþie epistemologicã reducþionistã, prin care vede naþiunea drept singur model de organizare socialã, mai mult, suprapunând-o tiparului instituþional al statului naþiune42 ºi implicit contrazicând prima afirmaþie metodologicã, ce statua distincþia analiticã dintre stat ºi naþiune. Astfel, cum am mai afirmat, în virtutea existenþei a ceea ce Smith numeºte �nucleul et- nic�43, societãþile umane sunt cumva �condamnate� la a a crea naþiuni ori la a se raporta per- manent la modelul naþional ca panaceu al modernizãrii. Prin aceasta, transpare o atitudine con- servatoare vizând cunoaºterea în aria naþiunii ºi naþionalismului, creând aºteptãri din punct de vedere epistemic ºi, implicit, alterând rezultatele investigaþiilor de specialitate prim asumpþia implicitã a dependenþei de cale. Cu alte cuvinte, cercetând tipologiile organizãrilor umane în istorie, cu necesitate cercetãtorul se va întâlni cu naþiunea sau cu forme �primitive� ori premo- derne ale acesteia, astfel condiþionând cunoaºterea fenomenelor sociale la o raportare implicitã la fenomenul etno-naþional. Fãrã a nega relevanþa dimensiunii etnice, cum par a face cea mai mare parte a moderniºtilor44, consider cã un amãnunt trebuie subliniat în mod particular: etnia reprezintã doar una dintre dimensiunile unei posibile organizãri politice colective care, odatã cu apariþia modernitãþii, a devenit dominantã. Cu alte cuvinte, este vorba despre o schimbare de accent, dar nu despre o simplã continuitate. Este vorba despre o trecere de la o varietate de formule colectiv-identitare la cea etno-politicã ºi, totodatã, poate mai puþin discutat, despre apariþia unui model discursiv incluziv � modelele identitare anterioare, fie ele definite religios, sangvin, economic, instituþional sau altfel sunt fie ºterse, fie devin elemente componente ale unei naraþii identitare conºtiente, egalitare ºi anonime, ce pune individul într-un con de umbrã în favoarea colectivitãþii naþionale transgeneraþionale. Smith opereazã însã cu o concepþie �obiectivã� privind naþiunea ºi identitatea naþionalã, extrem de asemãnãtoare cu poziþiile primordialiste ºi perenialiste, exprimându-se extrem de clar în acest sens � dincolo de par- ticularitãþile specifice oricãrei naþiuni, se pot identifica modele universale, care sunt �puternic influenþate de tradiþii culturale strãvechi, ce se origineazã în lumea anticã ºi care, într-o formã modificatã, au continuat sã-ºi facã simþitã influenþa chiar ºi într-o lume puternic secularizatã ºi interdependentã�45. Întrebarea la care etno-simbolismul nu rãspunde cu claritate este de ce, cum are loc aceastã tranziþie ºi în ce rezidã, doar o constatã, iar cheia acestei probleme consider cã se aflã în modul de definire al etniei, repectiv în relaþia acesteia cu naþiunea din perspectivã etno-simbolistã. Etnia devine importantã odatã cu emergenþa modernitãþii, iar întrebarea cea mai importantã din punctul meu de vedere vizeazã cauzele reale ale acestei schimbãri de accent. Problema de esenþã este dacã nu cumva definiþia etno-simbolistã a etniei nu se suprapune pânã la identitate unei definiþii sociologice a culturii, în consecinþã dimensiunea etnicã fiind atot-cuprinzãtoare (de la limbã la religie) ºi prin aceasta lipsitã de valoare epistemicã. În The Ethnic origins of iunie 2015 13Perspective politice Nations, vorbind despre statutul etniei ca precursoare ale naþiunii, Smith defineºte etnia ca fiind �o populaþie umanã cu mituri, istorii ºi culturi împãrtãºite, având o asociere cu un anu- mit teritoriu ºi un sentiment al solidaritãþii�46. În primul rând trebuie sã remarc occiden- talo-centrismul definiþiei, exprimat de legãtura pe care Smith considerã cã etniile o au cu un anumit teritoriu. Teritorialitatea etniei este un element târziu, ce poate fi conectat în mod di- rect cu emergenþa statului modern în Occident, acesta definindu-se în mod explicit prin le- gãtura sa cu un teritoriu specific (reprezentând tranziþia de la guvernarea oamenilor la cea a teritoriului47), cel mai bun exemplu reprezentându-l apariþia graniþelor odatã cu zorii moder- nitãþii48. Se poate observã însã cu claritate faptul cã etnicitatea ºi teritoriul nu sunt conectate cu necesitate, existând etnii care nu se definesc ºi prin existenþa acestui element, aºa cum este de exemplu cazul romilor sau al multor societãþi asiatice ori africane. Eliminând teritorialitatea din definiþie ca expresie a unui tip particular de etnie, rãmânem doar cu o serie de trãsãturi ce pot defini orice grup cultural. Cu alte cuvinte, nu mai putem face de exemplu diferenþa între un fan-club Rolling Stones ori o galerie de fotbal ºi o etnie. Devine prin aceasta etnia, ca ºi naþiunea, un concept atot-cuprinzãtor ºi prin aceasta gol de conþinut, cum sugeram mai sus? Mai mult, prezenþa conceptului de �culturã� în definiþie nu face decât sã sporeascã gradul de neclaritate, finalmente rezultând cã etnia se poate defini doar prin sine însãºi, ceea ce nu aduce absolut nimic nou în privinþa subiectului în afarã de constatarea circularitãþii definiþiei. Sino- nimia ce pare a exista în cazul relaþiei culturã-etnie nu poate fi depãºitã decât prin recunoaº- terea faptului cã etnia reprezintã o formã particularã de manifestare a culturii în modernitate, mai precis prin politizarea acesteia în cadrul statului modern. Astfel, trebuie remarcat, aºa cum o face ºi M. Guibernau49, faptul cã Smith nu abordeazã deloc naþiunea ºi din perspectivã politicã (la care, în completare, aº adãuga ºi economicã, di- mensiune la care de fapt a renunþat), fapt ce greveazã asupra imaginii de ansamblu a naþiunii ºi naþionalismului oferitã de etnosimbolism, limitând implicit modelul de cunoaºtere propus de acesta. Smith preia modelul propus în 1908 de Meinecke, care distingea între Kulturnation ºi Staatsnation, mai precis între comunitatea culturalã în genere pasivã ºi naþiunea politicã, au- todeterminatã ºi activã50. Aceastã decizie metodologicã reduce problema naþiunii la dezbaterea clasicã a antropologiei politice descrisã de Balandier � maximalism versus minimalism, unde Smith se poziþioneazã cu precizie de partea tezei minimaliste, prin aceea cã disociazã politicul de comunitate ºi culturã, trecând cu vederea cã, de fapt, �politicul nu poate fi izolat din punct de vedere analitic de rudenie, religie, asocieri bazate pe vârstã sau societãþi secrete, deoarece acestea sunt exact instituþiile prin care puterea ºi autoritatea se manifestã�51. În fapt, din aceastã perspectivã, etnosimbolismul eludeazã întrebãri extrem de importante, precum: poate fi disociatã cultura de politicã în momentul când examinãm identitatea naþionalã? Care sunt consecinþele politice ale faptului de a fi recunoscut ca sau a avea pretenþia de a fi recunoscut ca �naþiune� în lumea modernã?52, care este relaþia politicã dintre culturã, etnie ºi modul de or- ganizare politicã? Liah Greenfield considerã cã ideea de naþiune a fost transferatã de la o societate la alta, reflec- tându-se mai apoi în forme diferite de naþionalism (prin modificarea localã a ideilor importate în funcþie de circumstanþele locale ºi reinterpretarea lor prin prisma tradiþiilor specifice) ºi afirmând astfel cã fenomenul naþionalist nu este deloc uniform, contrar opiniei generale53. Greenfield 14 Perspective politice abordeazã însã pasager acest aspect care mi se pare foarte important, în general pentru teoria naþiunii ºi naþionalismului, dar ºi în particular pentru cercetarea emergenþei naþiunilor peri- ferice mici în Europa, cum este cazul românesc, putând oferi ºi o rezolvare problemei meto- dologice explorate mai sus. Pornind de la afirmaþia lui Greenfield, putem spune cã se poate vorbi despre un fenomen de contagiune în ceea ce priveºte apariþia naþiunii ºi naþionalismului, ce radiazã dinspre zona de apariþie iniþialã � cea a Vestului european � cãtre periferia continen- tului ºi, mai apoi pe glob, în (fostele) colonii. Elementele caracteristice acestui proces îl repre- zintã pe de-o parte absenþa � în cazul societãþilor care preiau modelul naþional � condiþiilor specifice care au condus la apariþia naþiunii în zona de provenienþã (eg revoluþia industrialã, capitalism, stat centralizat/absolutism monarhic, mediul anarhic inter-�naþional� ºamd), iar pe de altã parte, faptul cã apelul la naþiune rãspunde în mod fericit provocãrilor particulare exis- tente la nivelul respectivelor societãþi (eg relaþia cu un colonizator, cu un imperiu multinaþio- nal, o ordine feudalã injustã ºamd), astfel încât construcþia naþiunii, respectiv stimularea sen- timentului naþionalist s-au dovedit a fi strategii viabile în contexte politico-economice ºi culturale extrem de diferite. Este vorba despre o contagiune ce se manifestã în primã instanþã discursiv (sau, în termeni marxiºti, la nivel suprastructural), fiind totodatã ºi o sursã de pres- tigiu social pentru agenþii sãi (individuali sau colectivi), naþiunea neavând însã cu necesitate o existenþã socialã realã (propunându-ºi însã a dobândi una). Acesta este momentul în care etnia începe sã joace un rol central, petrecându-se tranziþia amintitã mai sus, de la formule identitare variate ºi suprapuse, cãtre modelul naþional(ist) egalitar ºi unic. Motivul acestei tranziþii îl con- stituie însãºi nucleul discursiv-ideologic al naþiunii ºi naþionalismului, care este preluat prin intermediul fenomenului de contagiune amintit mai sus, ºi care accentueazã în mod special etnicitatea ca dimensiune constitutivã a naþiunii politice. Existenþa etnicitãþii în nucleul dur al naþiunii ºi naþionalismului se origineazã în mitul unitãþii naþiunii, respectiv în asteptarea ca aceasta sã fie în mod fundamental omogenã54, complementare suveranitãþii statului centrali- zat. Pluralismul multicultural (ºi nu numai) specific ordinii politice anterioare (de exemplu, în Franþa pe care Mirabeau o numea �un agregat de popoare neunite�, se vorbeau nu mai puþin de ºapte limbi � occitana, germana, basca, bretona, catalana, italiana, idiº � pe lângã dialectele francezei propriu-zise) devine indezirabil, incompatibil cu idealul corpului unic al naþiunii su- verane invocat de exemplu de Sièyes în Ce este Starea a Treia. De aici ºi nevoia intervenþiei instituþionale a statului, prin mijloacele sale specifice ºi în mod cât se poate de conºtient, aºa cum o ilustreazã intervenþia în Convenþie a dramaturgului Marie-Joseph Chénier, care se între- ba retoric: �care este datoria noastrã în a organiza învãþãmântul public? Aceea de a crea repu- blicani; ºi, mai mult decât atât, de a forma Francezi, de a înzestra naþiunea cu fizionomia sa unicã�55. Cu alte cuvinte, etnicitatea (sau elemente ale acesteia, precum limba) apare drept caracteristicã socialã singularã (în detrimentul religiei sau breslei de exemplu) capabilã a în- carna social suveranitatea popularã abstractã ºi egalitarã, ºi totodatã a constitui baza cetãþeniei ca model de apartenenþã la comunitatea politicã naþionalã ºi de legitimare a statului modern, în contextul monopolului autoritãþii politice exercitate de acesta (ce implicã, în termenii weberieni, eliminarea oricãror alte centre de putere alternativã � feudali, bisericã, bresle, ora- ºe libere ºamd). Este vorba în fapt de un proces prin care dimensiunile identitare care contra- zic în mod esenþial discursul politic legitimator emergent (fie prin recunoaºterea sau raportarea la o autoritate � individualã sau colectivã � alternativã centrului politic existent sau dezirabil, fie prin afirmarea unui discurs identitar perceput drept centrifug) sunt eliminate în virtutea incompatibilitãþii lor cu modelul politic modern bazat pe suveranitate popularã, autodetermi- iunie 2015 15Perspective politice nare ºi autoritate centralizatã. În consecinþã, etnia sau elemente ale acesteia devin opþiunea principalã ca schelet al construcþiei naþionale. Aºadar putem observa cã apariþia naþiunii nu necesitã reproducerea condiþiilor socio-po- litice ºi economice originare, ºi cã implicit naþiunea se dovedeºte a fi un concept ce poate fi extrem de uºor adaptat diferitelor realitãþi sociale. Neîndoielnic, sorgintea europeanã este vi- zibil prezentã (în particular prin apelul la conceptul de suveranitate, respectiv prin cel de au- todeterminare, ambele conectând naþiunea la o formulã instituþinalã politicã particularã, sta- tul-naþiune modern), astfel necesitând o atenþie specialã din punct de vedere analitic în ceea ce priveºte tensiunea dintre existenþa discursivã a naþiunii ºi realitatea social-politicã, cum în mod similar se pune problema ºi în cazul statului modern. Aºa cum extinderea statului naþional modern la scara întregului glob în a doua jumãtate a secolului XX a ilustrat ruptura dintre exis- tenþa formalã ºi cea substanþialã a acestui model de organizare politicã prin apariþia statelor fragile sau eºuate56, tot aºa adoptarea naþiunii ca tip dezirabil de comunitate politicã se loveºte de realitãþi sociale incompatibile, ce pot da naºtere unor �naþiuni eºuate�, ce au o existenþã ex- clusiv discursivã, cum este de exmplu cazul celei irakiene sau siriene. În consecinþã, din punct de vedere teoretic, modelul naþional poate fi aplicabil oricãrei so- cietãþi umane, însã cu menþiunea cã vorbim despre o realitate discursivã57, care nu are ºi o exis- tenþã socialã realã, neavând iniþial cu necesitate o reflexie în plan etnic. Mai degrabã modelul naþional este cel care exercitã o presiune vizibilã asupra socialului în ideea �etnicizãrii� sale ºi nu invers, aºa cum pare a susþine teza etno-simbolistã. Cu alte cuvinte, trebuie sã distingem între existenþa discursivã sau ideologicã ºi cea socialã a naþiunii, iar clarificãrile propuse de Smith ºi amintite mai devreme trebuie astfel sã fie pri- vite prin aceastã prismã particularã, inclusiv ideal-tipul naþiunii pe care el îl formuleazã. 1 Cercetãtor postdoctoral, ªcoala Naþionalã de Studii politice ºi Administrative, Bucureºti, beneficiar al proiectului Burse doctorale ºi postdoctorale pentru tineri cercetãtori în domeniul ºtiinþelor politice, ºtiinþe ad- ministrative, ºtiinþele comunicãrii ºi sociologie, POSDRU/159/1.5/S/134650, finanþat prin Programul Ope- raþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 ºi co-finanþat de Fondul Social European. 2 Vezi de ex. Brubacker Rogers, �In the Name of the Nation: Reflections on Nationalism and Patriotism�, în Citizenship Studies, Vol. 8, No. 2, June 2004, p. 115. 3 Conversi, Daniele, �Reassessing Current Theories of Nationalism: Nationalism as Boundary Creation and Maintenance�, în Nationalism and Ethnic Politics, Vol. I, No. 1, Spring 1995, pp. 73-85. 4 Ibidem, p. 75. 5 Armstrong John Alexander (1982) Nations before Nationalism, University of North Carolina Press. 6 Ibidem, p. 9. 7 Smith Anthony D. (1998) Nationalism and Modernism. A Critical Survey of recent Theories of Nations and Nationalism, London&New York: Routledge, p. 185. 8 Male�eviæ Sini�a (2006) Identity as Ideology. Understanding Ethnicity and Nationalism, New York: Pal- grave, p. 113. 9 Smith Anthony D. (2008), The Cultural Foundations of Nations. Hierarchy, Covenant and Republic, Ox- ford: Blackwell, p. 20. 10 Conversi Daniele, �Mapping the Field: Theories of Nationalism and the Ethnosymbolic Approach�, în Leoussi Athena S., Grosby Steven (Eds.) (2007) Nationalism and Ethnocsymbolism. History, Culture and Eth- nicity in the Formation af Nations, Edinburgh: Edinburgh University Press, p. 21. 16 Perspective politice 11 Hearn Jonathan (2006) Rethinking Nationalism. A Critical Introduction, New York: Palgrave Macmil- lan, p. 173. 12 Smith Anthony D. (2007) �Nations in Decline? The Erosion and Persistence of Modern National Iden- tities�, în Young Mitchell, Zuelow Eric, Sturm Andreas (Eds.) Nationalism in a Global Era. The Persistence of Nations, London&New York: Routledge, p. 17. 13 Tilly Charles, (2002) Revoluþiile europene (1492-1992), Iaºi: Polirom, p. 58. 14 Vezi de exemplu Nicolescu Valentin Quintus, �Third World States: Building Political Institutions on a Different Ground�, în Lex et Scientia (LESIJ), Vol. 17, Issue 1, 2010, pp. 395-405. 15 Waller Michael, Linklater Andrew (Eds.) (2003) Political Loyalty and the Nation-State, London&New York: Routledge, p. 1; vezi ºi exprimarea lui Gellner �monopolul educaþiei legitime este acum mai important, mai esenþial decât monopolul violenþei legitime�, în Gellner Ernest (1997) Naþiuni ºi naþionalism. Noi per- spectivew asupra trecutului. Bucureºti: Antet, p. 57. 16 Vezi de exemplu Alan James (1986) Sovereign Statehood: The Basis of International Society, London: Allen and Unwin, p. 278; R. J. Johnston, David B. Knight, and Eleonore Kofman, �Nationalism, Self-Deter- mination, and the World Political Map: An Introduction,� în National Self-determination and Political Geog- raphy, ed. Johnston, Knight, and Kofman (1988), London: Croom Helm, p. 8. 17 Vezi Smith Andthony D. (1995) Nations and Nationalism in a Global Era, Cambridge: Polity Press. 18 Wimmer Andreas, Schiller Glick Nina, �Methodological Nationalism and Beyond: Nation-State Build- ing, Migration and the Social Sciences�, în Global Networks, Vol. 2, Issue 4 (2002), p. 306. 19 Idem. Vezi ºi Calhoun Craig (1997) Nationalism, Minneapolis: University of Minnesota Press, p.3. 20 Smith Anthony D. (2007) �Nations in Decline? The Erosion and Persistence of Modern National Iden- tities�, în Young Mitchell, Zuelow Eric, Sturm Andreas (Eds) Nationalism in a Global Era. The Persistence of Nations, London&New York: Routledge, p. 17. 21 Canovan Margaret (1996) Nationhood and Political Theory, Cheltenham&Northampton: Edward Elgar, pp. 5-13. 22 Vezi Holbraad, Carsten (2003) Internationalism and Nationalism in European Political Thought, New York: Palgrave Macmillan, pp. 97-168. 23 Smith Anthony D. (2007) �Nations in Decline?� în op.cit., p. 18. Interesant este faptul cã Smith ºi-a re- formulat definiþia, renunþând la câteva aspecte extrem de importante � cultura publicã de masã, respectiv economia comunã � prezente în definiþia clasicã din 1991 � Smith Anthony D. (1991) National Identity, Lon- don: Penguin Books, p. 14. 24 Smith Anthony D. (2008), The Cultural Foundations of Nations, p. 19. 25 ªi pe care îl ºi constatã, spunând cã �este, desigur, o concepþie particularã a Occidentalã asupra naþiu- nii. Însã Occidentul a exercitat o puternicã, definitorie influenþã asupra înþelegerii noastre a unitãþii numite naþiune�, în Smith Anthony D. (1991) National Identity, London: Penguin Books, p.9. 26 Weber Max (1978), Economy and Society, Berkeley&Los Angeles: California University Press, Vol. I, p. 20 ºi urm. 27 E.g. Weber, Max (1998) Sociologia religiei, Bucureºti: Teora, în particular cap I, pp. 9-36. 28 Vezi nota 25. 29 Weber, Max, Economy and Society, ed cit, pp. 21-22. 30 Gellner, urmând o metodologie weberianã, trateazã ºi el problema, remarcând cã agenþii istorici ai na- þiunii ºi naþionalismului �nu sunt conºtienþi de ceea ce fac� � Gellner Ernest (1997) Naþiuni ºi naþionalism. Noi perspective asupra trecutului. Bucureºti: Antet, p. 78. În ceea ce mã priveºte, tind sã consider, asemeni lui Brendan O�Leary, cã Gellner duce prea departe aceastã formulã, eludând minoritatea conºtientã reprezentatã de liderii miºcãrilor naþionale/iste: �naþionaliºtii ce construiesc naþiunea recunosc consecinþele benefice al naþionalismului, iar acest fapt ajutã la explicarea difuzãrii sale politice. Naþionaliºtii considerã cã procesul de construcþie naþionalã va distruge inhibiþiile religioase sau tradiþionaliste, respectiv blocajele politice � precum dominaþia imperialistã sau barierele de castã ce previn eliberarea forþelor productive economice, respectiv a iunie 2015 17Perspective politice energiilor politice ºi culturale� � O�Leary Brendan, �On the Nature of Nationalism: An Appraisal of Ernest Gellner�s Writings on Nationalism�, în British Journal of Political Science, Vol. 27, Issue 2 (1997), p. 204. 31 Vezi de exemoplu Smith Anthony D. (1991) National Identity, p. 12. 32 Smith Anthony, D. (2008), The Cultural Foundations of Nations, p. 21 33 Smith Anthony D. (2007) �Nations in Decline?�, p. 18. 34 Vezi Van Dijk Teun, �Structures of Discourse and Structures of Power�, în Communication Yearbook Vol. 12 (2012), pp. 18-59. 35 Deºi în altã parte observã pericolul reificãrii naþiunii ºi a statului � vezi Smith Anthony D. (2007) Ethno- symbolism and Nationalism. A Cultural Approach, London&New York: Routledge, p. 42. 36 Smith Anthony D. (2007) �Nations in Decline?�, p. 43. 37 Ibidem, p. 44. Asupra acestui aspect, vezi mai jos. 38 ibidem, p. 18. 39 Idem. 40 Idem. 41 Idem. 42 Wimmer Andreas, Schiller Glick Nina, �Methodological Nationalism and Beyond: Nation-State Build- ing, Migration and the Social Sciences�, p. 306-7. Vezi ºi Beck Ulrich (2006) The Cosmopolitan Vision, Cam- bridge: Polity Press, pp. 29-30. 43 Smith Anthony D. (2007) Ethno-symbolism and Nationalism. A Cultural Approach, p. 45. 44 Cel mai bun exemplu constituindu-l expresia lui Gellner, conform cãreia �naþionalismul nu reprezintã trezirea la conºtiinþa de sine a naþiunilor: el inventeazã naþiuni acolo unde ele nu existã�, Gellner Ernest (1965) Thought and Change, Chicago: University of Chicago Press, p. 168. 45 Smith Anthony D. (2008), The Cultural Foundations of Nations., p. ix 46 Smith Anthony D. (1986) The Ethnic Origins of Nations, Oxford: Blackwell, p. 32. 47 Vezi Wilson Thomas M., Donnan Hastings (Eds) (1998) Border Identities.Nation and State at Interna- tional Frontiers, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 8-9. 48 Ibidem, p. 9. Vezi de asemenea ºi White George W. (2000) Nationalism and Territory. Constructing Group Identity in Southeastern Europe, New York: Rowman&Littlefield Publishers, pp.15-44. 49 Guibernau Montserrat, �Anthony D. Smith on Nations and National Identity: A Critical Assessment�, în nations and Nationalism, Vol. 10 (1/2), 2004, p. 126. 50 Smith Anthony D., (1991) National Identity, p. 8. 51 Lewellen Ted C. (2003) Political Anthropology. An Introduction, 3rd ed, Westport and London: Praeger, p. ix. 52 Smith Anthony D., (1991) National Identity, p. 8. 53 Greenfield Liah (2006) Nationalism and the Mind. Essays on Modern Culture, Oxford: Oneworld, p. 76. 54 Idem. Aºteptare reflectatã ulterior în politicile de naþionalizare a teritoriului ocupat politic de statul-naþiune. 55 În David A. Bell (2001) The Cult of the Nation in France. Inventing Nationalism 1600-1800, Cam- bridge, Mass&London: Harvard University Press, p. 14. 56 Ghani Ashraf, Lockhart Clare (2008) Fixing Failed States. A Framework for Rebuilding a Fractured World, Oxford: Oxford University Press, pp. 17-32; Bates Robert H. (2008) When Things Fell Apart.State Fail- ure in Late-Century Africa, Cambridge: Cambridge University Press, pp- 9-10 (consideând cã etnicitatea ºi vi- olenþa sunt consecinþe ale statului eºuat, pe când diversitatea etnicã nu conduce la violenþã, fapcare, în opinia mea, propune o regândire a relaþiei stat modern-etnicitate în contextul teoriilor naþiunii ºi naþionalismului) etc. 57 Vezi de Cilla Rudolf, Reisigl Martin, Wodak Ruth, �The Discursive Construction of National Identities�, în Discourse &Society, Vol 10 (2) 1999, pp. 149-173. 18 Perspective politice 1. Alan James (1986) Sovereign Statehood: The Basis of International Society, London: Allen and Unwin; 2. Armstrong John Alexander (1982) Nations before Nationalism, University of North Carolina Press; 3. Bates Robert H. (2008) When Things Fell Apart.State Failure in Late-Century Africa, Cambridge: Cam- bridge University Press; 4. Brubacker Rogers, �In the Name of the Nation: Reflections on Nationalism and Patriotism�, în Citizen- ship Studies, Vol. 8, No. 2, June 2004, pp. 115-127; 5. Calhoun Craig (1997) Nationalism, Minneapolis: University of Minnesota Press; 6. Canovan Margaret (1996) Nationhood and Political Theory, Cheltenham&Northampton: Edward Elgar; 7. Conversi, Daniele, �Reassessing Current Theories of Nationalism: Nationalism as Boundary Creation and Maintenance�, în Nationalism and Ethnic Politics, Vol. I, No. 1, Spring 1995, pp. 73-85; 8. David A. Bell (2001) The Cult of the Nation in France. Inventing Nationalism 1600-1800, Cambridge, Mass&London: Harvard University Press; 9. de Cilla Rudolf, Reisigl Martin, Wodak Ruth, �The Discursive Construction of National Identities�, în Discourse &Society, Vol 10 (2) 1999, pp. 149-173; 10. Featherstone, Mike (Ed.) (2001) Global Culture.Nationalism, Globalization and Modernity, London& Thousand Oaks: Sage; 11. Gellner Ernest (1965) Thought and Change, Chicago: University of Chicago Press; 12. Gellner Ernest (1997) Naþiuni ºi naþionalism. Noi perspective asupra trecutului. Bucureºti: Antet; 13. Ghani Ashraf, Lockhart Clare (2008) Fixing Failed States. A Framework for Rebuilding a Fractured World, Oxford: Oxford University Press; 14. Guibernau Montserrat, �Anthony D. Smith on Nations and National Identity: A Critical Assessment�, în nations and Nationalism, Vol. 10 (1/2), 2004, pp. 125-141; 15. Hearn Jonathan (2006) Rethinking Nationalism. A Critical Introduction, New York: Palgrave Macmillan; 16. Holbraad, Carsten (2003) Internationalism and Nationalism in European Political Thought, New York: Palgrave Macmillan; 17. Johnston, Knight, and Kofman(Eds.) (1988) National Self-determination and Political Geography, Lon- don: Croom Helm; 18. Leoussi Athena S., Grosby Steven (Eds.) (2007) Nationalism and Ethnocsymbolism. History, Culture and Ethnicity in the Formation af Nations, Edinburgh: Edinburgh University Press; 19. Lewellen Ted C. (2003) Political Anthropology. An Introduction, 3rd ed, Westport and London: Praeger; 20. Malesevic Sinisa (2006) Identity as Ideology. Understanding Ethnicity and Nationalism, New York: Palgrave; 21. O�Leary Brendan, �On the Nature of Nationalism: An Appraisal of Ernest Gellner�s Writings on Nation- alism�, în British Journal of Political Science, Vol. 27, Issue 2 (1997), pp. 191-222; 22. Smith Andthony D. (1995) Nations and Nationalism in a Global Era, Cambridge: Polity Press; 23. Smith Anthony D. (1991) National Identity, London: Penguin Books; 24. Smith Anthony D. (1998) Nationalism and Modernism. A Critical Survey of recent Theories of Nations and Nationalism, London&New York: Routledge; 25. Smith Anthony D. (2007) Ethno-symbolism and Nationalism. A Cultural Approach, London&New York: Routledge; 26. Smith Anthony D. (2008), The Cultural Foundations of Nations. Hierarchy, Covenant and Republic, Ox- ford: Blackwell; 27. Smith Anthony D., (1986) The Ethnic Origins of Nations, Oxford: Blackwell; 28. Tilly Charles, (2002) Revoluþiile europene (1492-1992), Iaºi: Polirom; 29. Van Dijk Teun, �Structures of Discourse and Structures of Power�, în Communication Yearbook Vol 12 (2012), pp. 18-59; 30. Waller Michael, Linklater Andrew (Eds.) (2003) Political Loyalty and the Nation-State, London&New York: Routledge; iunie 2015 19Perspective politice 31. Weber Max (1978), Economy and Society, Berkeley&Los Angeles: California University Press; 32. Weber, Max (1998) Sociologia religiei, Bucureºti: Teora; 33. White George W. (2000) Nationalism and Territory. Constructing Group Identity in Southeastern Europe, New York: Rowman&Littlefield Publishers; 34. Wilson Thomas M., Donnan Hastings (Eds) (1998) Border Identities.Nation and State at International Frontiers, Cambridge: Cambridge University Press; 35. Wimmer Andreas, Schiller Glick Nina, �Methodological Nationalism and Beyond: Nation-State Building, Migration and the Social Sciences�, în Global Networks, Vol. 2, Issue 4 (2002), pp. 301-334; 36. Young Mitchell, Zuelow Eric, Sturm Andreas (Eds) Nationalism in a Global Era. The Persistence of Na- tions, London&New York: Routledge. 20 Perspective politice