Perspective_politice_2015_iunie.pdf Critica asupra modelarii economice ºi progresul ºtiinþific Abstract: In this paper I intend to bring some academic focus on the main criticisms of the methodolo- gy used by public choice theory. The purpose of this is aimed at discovering if the the current method- ological trend may be considered desirable from the point of view of scientific progress, or on the con- trary, there are incentives for the production of scientific papers (that use these strongly criticized methods) only for the academic advancement of the authors. In this case, we might see beyond mere crit- icism of a methodology that may seem inappropriate at first sight, in the verge of a more serious prob- lem: the �easy-to-use� methodology that may slow the scientific progress, or even cause some sort of stagnation for the scientific program in question. The first part of the paper will briefly introduce the main method of research (construction of math- ematical models) used in public choice theory. This introduction will set the framework for discussion that later will relate with the issue of simplifying assumptions, the main reason why this research pro- gram is criticized, and many more. Following that, I will search for possible answers and arguments that defend this methodod. Near the end of the paper I will try to show another side of public choice theory, flaws that a method- focused type of research can have � the possible stagnation of the research field. If this might be the case of Public Choice theory, then maybe we should focus on criticizing the inability to produce knowledge than search for pseudo-flaws in the methodology used. Key-words: Public Choice Theory, Methodology, Assumptions, Economic Modelling, Scientific Imperi- alism, Scientific Progress ªtiinþa politicã este unul dintre domeniile care a fost întodeauna des- chis cãtre ideea de a absorbi noi metode de cercetare ºi viziuni externe lui, fie cã vorbim despre sociologie, psihologie sau antropologie. Acest lucru se poate datora fluiditãþii mediului pe care doreºte sã-l cerceteze, din cauza prezenþei a foarte multor factori in- fluenþatori ºi a complexitãþii dinamicii sociale � iar aceastã deschidere, necesitatea metode- lor noi a condus în ultimii ani, la dezvoltarea unei atenþii sporite asupra teoriei economice (Sanchez-Cuenca, 2008, p. 361). Ceea ce face economia sã fie atât de atractivã pentru ºtiinþele so- ciale, este însãºi metrica � capacitea de a crea predicþii bazate pe cifre ºi statistici � tocmai pentru a compensa un soi de minus pe care norma- tivitatea îl presupune. Cãutarea pozitivitãþii ºi a unei �raþionalitãþi ma- ximizatoare� este des întâlnitã, mai ales în sociologie, iar trecerea pes- te graniþele dintre domenii, penetrarea lor, apare din ce în ce mai des (Solow, 1997, p. 54). Teoria alegerii publice pare sã ofere un rãspuns valid ºi o metodã ºtiinþificã, pozitivã, necesarã tocmai pentru confirmarea acelor ipoteze nor- mative pe care ºtiinþele sociale le presupuneau pana acum. Relaþia dintre domeniile sociale este însã bivalenta, iar penetrarea graniþelor de cãtre eco- nomie poate sã vinã din douã direcþii. Prima, nu aºa de des întâlnitã, este cea prezentatã mai sus: dorinþa ºtiinþelor sociale de a împrumuta elemente metodologice pentru a susþine ipotezele nedemonstrate într-un sens pozitiv pânã acum. Economia este una dintre stiintele care face parte din cealaltã categorie � ºtiinþa care se extinde spre celelalte ºtiinþe, încercând prin metode matematice sã explice ceea ce alte ºtiinþe sociale au ca scop a explica: astfel se naºte Teoria alegerii publice, o manifestare a economiei. Acest tip de proces este numit �imperialism al economiei� ºi dupã cum spuneam, vizeazã aplicarea �postulatelor combinate ale comporta- mentului maximizator, al preferinþelor stabile ºi al echilibrului pieþei� în domenii sociale care în mod normal nu reprezintã interes pentru economia clasicã. (Becker, 1976, p. 5) Principalul argument pentru �invadarea� ºtiinþelor sociale este Acela cã economia este vazutã ca ºtiinþa pozitivã care bazându-se pe o tehnica acuratã ºi tehnici statistice, este producatoare de impli- caþii irefutabile, asemeni fizicii (Lazear, 2000, p. 99). Astfel se contureazã o reala oportunitate de expansiune a cunoaºterii, mai ales pentru teoria economicã. Din punct de vedere metodologic, teoria alegerii publice, pleacã de la o serie de premise simple, care contureazã natura actorului raþional: �- Indivizii au seturi de preferinþe bine formate, pe care le pot observa, clasifica ºi com- para cu uºurinþã; - Ordonarea preferinþelor este tranzitivã ºi consistentã logic, aºa cã dacã cineva pre- ferã socialismul faþã de liberalism ºi liberalismul faþã de nazism, vor prefera de aseme- nea, socialismul faþã de nazism; - Indivizii sunt maximizatori ce cautã întotdeauna cele mai mari beneficii posibile ºi cele mai mici costuri ale deciziilor lor. Vor acþiona raþional când îºi urmãresc preferin- þele într-o manierã eficienþã ºi maximizeazã beneficiile nete faþã de cost. [�] - Indivizii sunt de regulã egoiºti, centraþi pe sine ºi au un comportament instrumental, alegând cum sã se comporte în funcþie de consecinþele privind bunãstarea personalã (sau a familiei).� (Dunleavy, 2013, p. 3) Având aceste coordonate privind felul în care aratã un actor raþional ºi folosindu-le ca bazã primarã, teoria alegerii publice foloseºte ca principalã unealtã metodologicã construcþia de �modele instrumentale� (Dunleavy, 2013. p. 6). Unul dintre motivele pentru care acestea sunt considerate de critici ca fiind metode de cercetare neadecvate reiese chiar din felul în care Dunleavy le numeºte, încercând sã arate caracterul deductiv al lor, cu punct de start: individul raþional; ºi susþinând incapacitatea acestora de a �captura întregul comportament social în mod adecvat� (Dunleavy, 2013. p. 6). Cu toate acestea scopul acestor modele ar putea sã fie ajuta- rea la avansul teoretic relativ, în speranþa dezvoltãrii ulterioare a unor forme de cercetare mult mai incluzive ºi descriptive. (Dunleavy, 2013. p. 6) Încã din primele consideraþii, teoria alegerii publice pare sã ridice semne de întrebare privind metodologia folositã, însã tocmai recunoaºterea acesteia ca ºtiinþã este doveditã de ca- pacitatea de a produce predicþii corecte. Lucrarea de faþã va prezenta principalele neajunsuri ale modelelor, în speranþa de a clarifica motivele pentru care aceste limite existã. Iar ca ultim punct de interes, se cautã un posibil argument pentru care în ciuda ineficienþelor, acest tip de 34 Perspective politice abordare este folosit în continuare iar expansiunea sa în tãrâmul explicativ al celorlalte ºtiinþe poate reprezenta o scuzã pertinentã. Dacã atât metodele cât ºi premisele modelelor economice sunt poate mai puþin criticate în in- teriorul domeniului pe care îºi propun sã îl explice, situaþia s-a schimbat odatã ce a aparut do- rinþa extinderii acestui domeniu cãtre celelalte ºtiinþe. Pentru a explica fenomene sociale, premisele de la care pleaca teoria alegerii publice, par pentru simþul comun, ca fiind într-un di- rect conflict cu realitatea, iar principalele critici vizeazã tocmai simplitatea modelelor, a pre- miselor de la care pleacã sau chiar falsitatea unora dintre acestea. În cele ce urmeazã voi în- cerca sã explorez aceastã tema, în vederea detalierii acestor critici ºi prezentarea principalelor rãspunsuri/explicaþii/motivãri ale acestora. Aºadar, dupã cum precizam mai devreme, construcþia de modele presupune simplitate. De aici pare sã vinã ºi cea mai comunã criticã, mai ales din partea celor din afara mediului ºtiin- þelor economice. �Un model este reprezentarea simplificatã în mod deliberat, a unei situaþii mult mai complicate� (Solow, 1997, p. 43). Simplitudinea presupune eliminarea altor factori în afarã de câþiva pe care îi considerãm observabili ºi mãsurabili, încercând sã urmãrim cum aceºtia se dezvoltã ºi pot influenþa întreaga situaþie (Solow, 1997, p. 43). Tot peisajul se rezuma la un numãr foarte mic de cauze ºi implicaþii, iar actorii au o formã raþionalã � exerciþiile de acest tip au ca scop-ultim observarea situaþiei expuse ºi observarea rezultatului la care conduc diferitele ecuaþii. Un model construit bine, e capabil sã realizeze simplificãrile folositoare din punct de vedere strategic, iar un model foarte bun e cel care oferã în urma simplificãrii, cât mai multã cunoaºtere cu cât mai puþine elemente cauzale (Solow, 1997, p. 46). Aºadar, prima criticã este legatã de simpla tãiere a multiplilor factori dintr-o ecuaþie. Sim- plitatea modelelor, pare sã inspire reacþii adverse care acuzã ruperea lor de realitate, de inca- pacitatea de a recrea o situaþie realã ori de a postula jumãtãþi de adevãr de la care pleacã cer- cetarea. La aceastã criticã contribuie utilizarea matematicii ca expresie directã a unei teorii ºi a rezultatelor pe care ea le prezice. Formulele matematice însã, nu reprezintã ruperea de rea- litate, ci doar o unealtã pentru eficentizarea explicãrii ei ºi pentru descoperirea implicaþiilor modelului. În plus, natura matematicii folosite este foarte simplã �ºi nu existã nicio legãturã directã între complexitatea formulelor matematice ºi calitatea ºtiinþificã a cunoaºterii oferite.� (Solow, 1997, p. 46). Tocmai simplitatea asumpþiilor, numãrul mic de elemente cauzale ºi ex- primarea matematicã reuºeºte sã creeze modele deductive capabile sã producã predicþii cât mai exacte. Prezenþã matematicii nu reprezintã o formalizare (sau o rupere de realitate) a ºtiinþei economice/sociale ci mai degrabã o tehnicizare a ei cu scopul dezvoltãrii cunoaºterii (Solow, 1997, p. 57). Dacã eliminarea unor cauze ar putea fi justificatã de necesitatea uºurãrii unui model, cum pot fi justificate premisele care ar putea pãrea sã sune mult prea generale sau chiar neadevã- rate? Inadecvarea asumpþiilor la cea ce poate fi observabil în realitate reprezintã un test al vali- ditãþii relevant? Friedman (1953) consderã cã rãspunsul este negativ: �O teorie este importantã dacã explicã mult prin puþin, asta se întâmplã dacã abstractizeazã elementele comune ºi cru- ciale din multitudinea de circumstanþe complexe ºi detaliate care înconjoarã fenomenul, pen- tru a-l face astfel explicabil ºi permite validitatea predicþiilor doar pe baza acelor elemente.� iunie 2015 35Perspective politice (Friedman, 1953, p. 14). Cu alte cuvinte, o teorie care doreºte sã explice un fenomen ºi sã cre- eze orice tip de predicþii, poate fi nevoit sã recurgã la folosirea unor �scenarii false�, mai puþin complexe, mai suple, din punct de vedere descriptiv � existã nevoia simplitaþii asumpþiilor ºi numãrul lor redus pentru a putea fi usor urmarite de cãtre cercetator si a genera raspunsuri specifice. Abstractizarea ºi concentrarea pe factorii cu adevãrat relevanþi face o ºtiinþã sã poatã explica fenomenele complexe existenþe, iar cu cât aceastã reuºeºte sã explice mai mult prin cat mai puþine elemente, cu atât aceasta are mai mari ºanse sã producã cunoaºtere datoritã maleabilitãþii, versatilitãþii ºi adaptabilitãþii sale � a capacitãþii de a explica multiple fenomene similare ºi nu numai. Se poate sacrifica un numãr mare de elemente descriptive pentru aceastã capacitate, se poate ajunge la existenþa unor �scenarii false� descriptive, dar toate în virtutea noilor posibile descoperiri. În plus, �[�] o teorie trebuie sã fie judecatã de puterea ei predictivã cu privire la clasa de fenomene pe care încearca sã o �explice�.� (Friedman, 1953, p. 8) Explicaþiile post-factum nu pot explica confirmarea unei ipoteze, ci doar infirmarea ei directa, teoriile trebuie sã fie capa- bile, pe baza asumpþiilor sã prezicã un fenomen (Friedman, 1953, p. 9). De aici reiese ºi nevoia modelãrii: obþinerea unui rezultat capabil sã ofere o predicþie cât mai exactã. Lipsa atingerii tuturor detaliilor este explicatã ºi totodatã ar trebui asumatã de cãtre cercetã- tori. Dorinþa de a compensa aceastã simplitate poate conduce cãtre supra-specializarea mode- lului ºi lipsa relevanþei generale a acestuia prin adãugarea de variabile explanatorii (Solow, 1997, p.49) � ceea ce nu este dezirabil din punct de vedere al rezultatelor cercetarii, dupã cum am precizat anterior (nu va mai explica mult prin puþin). Aºadar, falsitatea descriptivã a unui scenariu (obþinutã prin simplificare) poate fi necesarã pentru exemplificare, iar modelarea mai uºoarã a unui sistem este ceea ce îl face capabil sã producã predicþii ulterioare. Lucru poate lesne de înteles� Însa una dintre cele mai evidente critici se refera nu atat la aceastã simplificare cât la valoarea de adevãr a asumpþiilor modelu- lui. Un exemplu relevant este intuiþia comunã de a nega caracterul maximizator al actorilor � premisa de bazã a teoriei alegerii publice ºi a modelelor dezvoltate de cãtre aceasta, aºa cum am precizat în cele de mai sus. Dacã aceasta asumpþie, (care presupune cã orice individ este maximizator al câºtigurilor proprii) este falsã, se poate spune cã va conduce la rezultate false ºi deci la incapacitatea teoriei de a face predicþii corecte? Printr-o paralelã cu teoriile fizicii, Friedman, încearcã sã aducã un rãspuns acestei critici. Acesta enumerã trei exemple, care conduc cãtre aceeaºi concluzie. Primul dintre ele se referã la formula legii corpurilor în cãdere, unde pentru un calcul simplu al velocitãþii acestor corpuri se asumã cã aceastã miºcare se produce în vacuum. Formula este verificabilã, validã, pentru cãderea în vacuum, însã aceastã condiþie (existenþa vacuumului) este imposibilã în acþiunile petrecute în viaþa de zi cu zi. Cu toate acestea, oriunde deasupra liniei mãrii, în lipsa vacuumu- lui, datoritã faptului cã presiunea aerului nu schimbã cu atât de mult rezultatul estimat de for- mulã � o face pe aceasta sã fie consideratã valida ºi în majoritatea situaþiilor. Aºadar, în cazul calculului velocitãþii, folosind aceastã formula, se poate spune cã este considerat cã se produce cãderea corpurilor �ca ºi când� ar fi în vacuum � deºi situaþia este cu totul alta, iar prezumpþia este falsã (Friedman, 1953, p. 16-18). Cel de-al doilea exemplu se referã la felul în care frunzele unui copac par sã creascã mai degrabã pe partea în care acesta este cel mai bine luminat de soare. Din punct de vedere bio- logic, acest lucru este datorat nevoii de fotosintezã, de unde ºi dezvoltarea în aºa fel a copacu- lui cu pricina. La fel de bine însã, (fãcându-se paralela cu primul exemplu) am putea presupune 36 Perspective politice cã frunzele doresc maximizarea cantitãþii de lumina solarã, �ca ºi când� ar cunoaºte legile fi- zicii care le-ar ajuta sã facã acest lucru, ºi le-ar pune în aplicare (Friedman, 1953, p. 19-20). Deºi nu acesta este rãspunsul, poziþionarea lor este aceeaºi, iar o predicþie cu referire la acest lucru, fãcutã de cãtre ambele teorii, ar oferi acelaºi rezultat. Ultimul exemplu vizeazã comportamentul unui jucãtor profesionist de biliard. Prin simpla observare a activitãþii lui, s-ar putea presupune faptul cã acesta cunoaºte legile fizicii ºi este extrem de capabil, ca în mod instantaneeu, sã le parcurgã pe acestea, sã estimeze datele corect (din ochi) ºi sã rezolve în minte, complexe ecuaþii (cu privire la unghiuri, poziþionarea relativã a bilelor, frecare, vitezã optimã, etc.) capabile sã îl conducã spre lovitura perfectã. ªi în acest caz, asumpþia noastrã este falsã, însã comportamentul unui jucator profesionist de biliard (ca- pacitatea sa de a lovi perfect în majoritatea cazurilor) ar avea acelaºi grad de predictibililitate cu presupunerea noastrã. (Friedman, 1953, p. 21) Acest �ca ºi când� prezent în toate cele trei exemple oferite, aratã importanþa predictabili- tãþii unei teorii, prevalând astfel validitatea unei asumpþii. Dacã o teorie este capabilã sã pre- zicã un fenomen, într-un mod destul de exacte, simpla falsitate parþialã a unei premise nu genereazã invaliditatea teoriei. În acest ton, se încadreazã ºi discuþia privitoare la comporta- mentul maximizator al indivizilor. Chiar dacã nu toþi actorii, în viaþa realã, ar putea fi maxi- mizatori ai profitului în orice moment al zilei ºi în orice situaþie, un model care conþine aceastã asumpþie ar putea fi capabil sã producã predicþii precise dacã indivizii se comportã �ca ºi când� ar fi maximizatori de profit. Aºadar, acea teorie sau acel model ar fi unul corect din punct de vedere ºtiinþific. Dupã cum probabil se poate intui, problema realismului în cercetare este adânc discutatã, iar un punct de vedere interesant îl aduce în discuþie Maki (2002, p. 90): care este de fapt ima- ginea realismului în filosofie ºi cum este el tratat de economie? Pentru economie, realismul este mai degrabã vãzut ca o proprietate a unei teorii, (ca fiind capacitatea acesteia de a produce predicþii) pe când în filosofie, problema realismului se transpune în gradul de realism pe care îl are o teorie a teoriilor. (Maki, 2002, p. 90). Cu alte cuvinte, existã un conflict de înþelegere între ideea de realism ca element care este regãsit într-o teorie (cazul filosofiei) ºi realism ca proprietate a rezultatului oferit de o teorie (cazul economiei). Aºadar, cu aceastã relaþie în minte, Maki încearcã sã rãspundã criticilor comune întâlnite cu privire la teoria economicã ºi orice altã extensie a ei � incluzându-se aici ºi teoria alegerii publice. Printre aceste critici se numãrã ºi cea prezentate mai devreme: �teoria economicã simplificã ºi include asumpþii false� (Maki, 2002, p. 94) În rãspuns la aceastã criticã, se enumerã ºi argumentul standard, pomenit cumva mai de- vreme, pe care ºi Musgrave (1981) îl prezinta: dacã prin simplificare se eliminã un element al cãrui impact nu este semnificativ faþã de fenomen, acest lucru nu afecteazã gradul de adevãr al teoriei (Maki, 2002, p. 96). În plus, existenþa lui în ecuaþie, cunoscând neimportanþa lui pen- tru fenomen ºi fãcând un compromis doar pentru a arãta un tablou cât mai detaliat ºi mulat pe realitate, ar putea conduce la imposibilitatea de a calcula ºi genera predicþii ulterioare. Cumva aºa aratã cel de-al doilea nou argument pe care Maki îl aduce în discuþie, care vizeazã capaci- tatea teoriilor care conþin premise false de a oferi mãcar o parte de adevãr: �o teorie sau un model [ce conþine un element neimportant pentru fenomen] va încãlca întregul adevãr, pe când o asumpþie falsã va încãlca orice, cu excepþia adevãrului.� (Maki, 2002, p. 96). Toate aceste rãspunsuri la criticile cele mai comune, argumenteazã pentru capacitatea mo- delelor de a oferi mãcar �o parte� a adevarului sau predicþii destul de precise privind feno- iunie 2015 37Perspective politice menele sociale. Simplitatea lor, lipsa unor prezumpþii ºi falsitatea altora, sunt doar metode prin care economia este capabilã sã creeze un cadru uºor manipulabil care îºi propune sã aducã predicþiile necesare. ªi se pare cã ar putea sã o facã� Existã însã critici referitoare nu atât la modul în care modele sunt create ci a motivelor pen- tru care se recurge la folosirea lor ºi a abuzãrii de acestea. Aceastã secþiune se va concentra pe principalele motive pentru care se alege utilizarea acestei modelãri economice, atât de des în domeniul teoriei alegerii publice ºi a ºtiinþelor economice, în general. Motivul pentru care doresc sã introduc aceºti termeni în discuþia noastrã este fap- tul cã, aºa cum voi arãta mai târziu, existã voci care susþin existenþa unui blocaj ºtiinþific ºi crearea de modele economice pentru alte scopuri decât îmbogãþirea ºtiinþificã efectivã. Aºadar cele douã teme de discuþie sunt: care este motivul principal pentru care se recurge la con- strucþia de modele economice atât de des? ªi în cazul în care acestea nu produc cunoaºtere, neapãrat, sau par a fi metode prea �încete� pentru evoluþia domeniului, care sunt principalele motive pentru care se continuã publicarea unui numãr atât de mare de modele? Mai devreme se discuta despre o paralelã cu fizica, privind capacitatea economiei de a pro- duce rezultate ºi predicþii valide asemenea acestei ºtiinþe. Într-adevãr, paralela poate rãmâne în picioare mai ales când ne gândim la natura formalã (matematicã a ambelor) sau a apropierii liniei de argumentare deductivã (plecând de la asumpþii generale sau locale) (Solow, 1997, p.55). Marea problemã a economiei însã, stã într-un lucru care face diferenþa clarã între fizicã ºi ea: datele. Dacã fizica se poate folosi de date mai vechi cu privire la fenomenele pe care le cerceteazã (datoritã stabilitãþii mediului în care cercetarea se produce � natura) ºi a elementelor stabile pe care le are în vedere, economia nu poate face acest lucru. Economia lucreazã cu un sistem complex ºi un flux continuu de noi date privind nu doar elementele de studiu ci mai ales a relaþiilor dintre ele. Datele se schimbã foarte rapid, iar dacã necesitatea reînnoirii lor cel puþin an de an nu este satisfacutã, fie se folosesc date mai vechi fie se recurge la renunþarea la ele. (Leontief, 1971, p 3-5). Renunþarea la date, se poate produce ºi din cauza costului ridicat pe care acestea le au. Iar din punct de vedere al costului, teoria este mult mai ieftinã ºi astfel dezirabilã. (Solow, 1997, p. 57) Aºadar, principalele douã motive pentru care modelele economice sunt alese ca metodã de cercetare, din punct de vedere pragmatic, pot fi lipsa de date noi sau preþul ridicat pe care aces- tea îl reprezinta. Modelarea presupune o dezvoltarea teoreticã, fãrã aceste date, uºoarã ºi acce- sibilã tuturor cercetãtorilor din domeniul socio-economic. Tocmai aceasta accesabilitate ºi uºurinþã de a construi modele economice, fãrã necesitatea unei cercetãri empirice, poate conduce la utilizarea acestora nu pentru a produce cunoaºtere, neapãrat, ci pentru a propulsa cercetãtorul din punct de vedere academic (Leontief, 1971, p 3). Astfel, se introduce în discutie cea de-a doua întrebare: care ar putea fi stimulentele pentru cercetãtor, în afara producerii de cunoaºtere ºtiinþificã, pentru cã modelarea economica este atât de atractivã? Primul, susþinut de Leontief este cel al necesitãþii avansului pe scara aca- demicã a tinerilor cercetãtori ºi nu numai. Aceastã necesitate pare sã fie susþinutã de mediul academic ºi crearea unui cerc vicios: � �Preocuparea continuã cu imaginarul, ipoteticul, mai degraba decât cu realitatea observabilã, a condus gradual la o distorsiune a scalei de valori- ficare informalã folositã în comunitatea noastrã academicã, pentru a evalua ºi clasifica per- 38 Perspective politice formanþele ºtiinþifice ale membrilor sãi. Analiza empiricã, conform acestei scale, primeºte un scor mai mic decât tipul de argumentare matematic-formal.� (Leontief, 1971, p 3) Problema nu este simpla lor abundenþã, modelarea de dragul modelãrii nu reprezinta o pro- blema în sine, dacã nu ar putea duce la stagnare ºi reabordarea acelorlaºi teme cercetate pânã acum. Tocmai acest lucru pare a fi criticat: �fãcând un fetish pentru predicþie se poate submi- na cercetarea condusã de probleme [întrebari de cercetare] pentru cã preferãm sã alegem studierea unor fenomene doar pentru cã par sã admitã posibilitatea predictabilitãþii, mai de- grabã decât sã avem motive independente pentru a ne dedica timpul cercetãrii acestor teme.� (Shapiro, 2004, 31-32). Existã o dihotomie între cercetarea centratã pe gãsirea rezorvalii pro- blemelor ºi cea centratã pe metoda � diferenþa între cercetarea nesigurã ºi obþinerea unui rezul- tat improbabil ºi cercetarea cu rezultat sigur ºi care duce la recunoaºtere. Astfel, conduºi de metodã, mulþi cercetãtori preferã abordarea unor teme uºoare, sau reabordarea unora deja con- firmate, în dorinþa de a publica mai degrabã de a dezvolta noi teorii. Se evitã subiecte din cauza ºanselor mici de predictibilitate a modelelor. În acest mod se poate produce stagnarea dome- niului ºi reciclarea unor subiecte discutate de nenumãrate ori prin �participarea la �jocul de-a jurnalul�: producând variaþiuni pe aceeaºi temã care sunt neinteresante ºi care nu lumineazã cu nimic.� (Blaug, 2002, p. 35). Aºadar, simpla folosire a modelelor economice ºi invazia mediului cercetãrii sociale de cãtre economie, nu reprezintã neaparat o problema din punct de vedere al metodologiei. Nu- meroasele critici par sã aducã un rãspuns pertinent din partea practicanþilor ei, iar valoarea adãugatã a acestui tip de cercetare este relevant pentru studiile sociale contemporane. Ceea ce este de criticat pare sã fie însã, stagnarea acestui domeniu, sau cel puþin tendinþa de a se pro- duce acelaºi lucru, neaventurarea peste graniþele pe care teoria alegerii publice le contureazã, totul din cauza pãstrãrii rezultatelor predictibile ºi a succesului academic pe care cercetatorii îl preþuiesc. Lucrarea de faþã încearcã sã discute despre punctul cel mai important pe care criticã faþã de teoria alegerii publice, în opinia mea, ar trebui sã se concentreze. Metodologia folositã de cãtre aceastã ºcoala este una cel puþin pertinenta, prezumpþiile false, simplitatea modelelor ºi limba- jul matematic pot fi considerate acceptabile atâta timp cât predictabilitate existã. Tehnicizarea metodologicã folositã este de fapt felul în care aceastã teorie produce cunoaºtere, iar motivele pentru care se recurge la altfel de compromisuri sunt toate în acelaºi scop. Aºadar, nu cred cã ceea ce ar trebui sã criticãm în acest caz este metoda, poate nici mãcar acest imperialism al economiei, atâta timp cât el produce noi teorii ºi încearca sã lumineze mãcar �jumãtate de adevãr�. Dar în caz contrar, aºa cum se pare, trebuie sã criticãm, mai de- graba, tendinþa de a rãmâne fixatã pe aceleaºi teme abordate ca ºi pânã acum, condusã fiind de metoda ºi nevoia de predicþie, dând dovadã de ciclicitate ºi incapacitate de evoluþie. Aceastã tendinþã este condusã de orice, nu doar de nevoia de cunoaºtere. Iar dacã doar simpla uºurinþã a modelãrii ºi producþia de articole este motivul pentru care se menþine în viaþã o întreagã prac- ticã, aceasta ºi nu metoda trebuie criticatã. iunie 2015 39Perspective politice 1. Sanchez � Cuenca I., �A Preference for Selfish Preferences : The Problem of Motivations in Rational Choice Political Science�, in Philosophy of the Social Sciences, No. 38, 2008, pp. 361-378. 2. Solow R. M., �How Did Economics Get That Way and What Way Did It Get?�, in Daedalus, Vol. 126, No. 1, The MIT Press, 1997, pp. 39-58. 3. Dunleavy P., Democracy, Bureaucracy and Public Choice: Economic Approaches in Political Science, Routledge, 2013. 4. Milton Friedman. �The Methodology of Positive Economics�. In Essays In Positive Economics, Univ. of Chicago Press, Chicago, 1953, pp. 3-43. 5. Maki U., �Some Nonreasons for Nonrealism about Economics�, in Fact and Fictions in Economics, Cam- bridge Press, Cambridge, 2002, pp. 90-104. 6. Musgrave A, �Unreal assumptions� in Economic Theory: The F-twist Untwisted, in Kyklos, No. 34, 1981, pp. 377-387. 7. Lazear E.P., �Economic Imperialism� in Quarterly Journal of Economics, No. 115(1), 2000., pp. 99-146. 8. Becker G., The Economic Approach to Human Behavior, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1976, p. 5. 9. Leontief W., �Theoretical Assumptions and Nonobservable Facts�, in The American Economic Review, Vol 61, No. 1, 1971, pp. 1-7. 10. Shapiro I, �Problems, methods, and theories in the study of politics, or: what�s wrong with political sci- ence and what to do about it�, in Problems and Methods in the Study of Politics, Cambridge University Press, 2004, pp. 19-41. 11. Blaug M., �Ugly currents in modern economics�, in Fact and Fiction in Economics: Models, Realism and Social Construction, Cambridge University Press, 2002, pp. 35-56. 40 Perspective politice