Perspective_politice_2015_iunie.pdf Efectul de încadrare ºi alegerea asigurãrii de viaþã Abstract: In this article I examined how changing context in which the choice is taken can influence and change the choice that individuals make. To verify this I conducted an experiment which has students from the Faculty of Political Science, NUPSPA-Bucharest as respondents (N=207) which were random- ly divided into 3 groups (two experimental groups and one control group) and were asked if they will buy a life insurance policy which cost 98Euro/year in case of death in different contexts. The results were as follows: in the case of control group, 67.7% of respondents answered yes, while in the case of the ex- perimental group 1 and experimental group 2, respondents answered �yes� in proportion of 74.3%, re- spectively 52.8%. As a result of chi-square test the result was that the null hypothesis is not rejected, which means that the differences between results are statistically insignificant. However, in Section IV, I presented two possible causes of statistically insignificant differences between responses of each exper- imental condition (C1-C2-C3) Keywords: experimental methodology, framing effect, life insurance policy, preferences, preference re- versal, status-quo bias Pornind de la evenimentul petrecut în data de 7 ianuarie în Paris, la sediul revistei de satirã Charlie Hebdo, am studiat modul în care indi- vizii aleg în cazul în care contextul alegerii este legat de evenimente care au un impact emoþional ridicat. Consider cã atacul terorist de la Charlie Hebdo face parte din aceastã categorie deoarece în seara ace- leiaºi zile a fost organizat un marº al solidaritãþii, ocazie cu care a fost lansatã ºi sintagma �Je suis Charlie�, sintag- mã care a fost preluatã atât de cãtre mijloacele mass-media cât ºi pe reþelele de socializare. Mai mult decât atât, acest atentat a fost con- siderat ºi un atac la adresa dreptului de liberã exprimare. Ipoteza mea rezidã în ideea confom cãreia în cazul în care indivizii sunt nevoiþi sã aleagã dintre anumite alternative, vor alege diferit în funcþie de context, preferinþele acestora fiind dependente de acesta. Cu alte cuvinte, o primã ipoteza presupune cã principiul invarianþei pre- ferinþelor va fi încãlcat. Acesta presupune cã indiferent de context, preferinþele rãmân neschimbate din moment ce a fost aleasã alternativa maximizatoare de utilitate. Mai mult decât atât, cea de-a doua ipotezã este cea prin care în cazul în care respondenþii pot opta între a încheia sau nu o poliþã care prevede asigurarea în caz de deces survenit numai în urma unui atac terorist, vor fi mai multe persoane care o vor încheia faþã de cei care pot încheia o poliþã ce acoperã decesul survenit în orice condiþii. Pentru a le testa am ales sã organizez un experiment ale cãrui detalii sunt prezentate în secþiunea III (III.1 � metodologie ºi III.2 � procedura). Scopul aces- tui experiment a fost sã tetstez dacã variabila de rezultat (dependentã) � numãrul de persoane ce rãspund afirmativ este influenþatã de variabila predictor (independentã) � modul în care contextul alegerii este definit. Ideea acestui experiment a apãrut în urma parcurgerii articolului scris de Johnson, Hershey, Meszaros ºi Kunreuther1, articol în care, pentru a demonstra existenþa efectului de încadrare au derulat un experiment în care au cerut respondenþilor sã spunã cât ar plãti pentru o poliþã de asi- gurare de viaþã în caz de deces pe durata unei curse aeriene cãtre Londra, având suma asiguratã 100.000 usd. Aceºtia au prezentat trei condiþii experimentale iar rezultatele au fost urmãtoarele: a) Deces din cauza unui atentat terorist [media preþurilor = $14.12, n=34] b) Deces din cauza unei defecþiuni mecanice non-teroriste [media preþurilor = $10.31, n=36] c) Deces din orice cauzã [media preþurilor = $12.03, n=34] Rezultatele acestui experiment aratã cã existã o diferenþã în modul în care respondenþii aleg, datã de modul în care este prezentatã condiþia experimentalã. Astfel, chiar dacã în cazul condiþiei �c)� asigurarea de viaþã cuprindea inclusiv decesul din cauza unui atentat terorist, acesteia i s-a atribuit o valoare mai micã faþã de situaþia �a)�.2 În cea de-a doua secþiune a articolului voi prezenta fundamentele teoretice ce descriu anu- mite anomalii cognitive ce afecteazã decizia (efectul de încadrare, inversarea preferinþelor ºi status-quo bias), în cea de-a treia secþiune voi prezenta metodologia, procedura ºi rezultatele experimentului, urmând ca în cea de-a patra secþiune sã prezint concluziile. Zilnic trebuie sã alegem între diferite alternative, fie cã alegem ce sã mâncãm; ce haine sã ne cumpãrãm; sau ce servicii sã achiziþionãm, inclusiv dacã sã facem sau nu asigurãri de viaþã. Când alegem una (sau mai multe) dintre alternative, le alegem pe cele pe care le preferãm în detrimentul celorlalte. În cazul teoriei economice neoclasice, actorii sunt caracterizaþi ca fiind egoiºti, raþionali ºi maximizatori de utilitate3, aceºtia având obiective ºi preferinþe complete4. Preferinþele sigure sunt cele care nu vor fi schimbate din moment ce sunt generatoare de uti- litate maximalã. Criticând modul de alegere neoclasic, Kahneman ºi Tversky5 disting douã faze în procesul de alegere: o primã fazã de editare ºi o fazã de evaluare ce o urmeazã pe cea dintâi. Faza de editare este caracterizatã de o analizã preliminarã a informaþiei, dupã care aceasta va fi codatã, combinatã, segregatã, anulatã, simplificatã ºi mai apoi va fi detectatã alternativa dominantã. În faza de editare apar cele mai multe anomalii ale preferinþelor, cum ar fi inconsistenþe asociate cu efectul rezultat din anularea unor componente comune. Mai general, preferinþele nu trebuie sã fie invariante6 indiferent de context, deoarece alternativele pot fi editate diferit în funcþie de contextul în care are loc alegerea. Etapa de evaluare este caracterizatã de ierarhizarea alterna- tivelor editate anterior, fiind preferatã cea aflatã pe prima poziþie a ierarhizãrii. Mai mult decât atât, cei doi au împãrþit modul de a gândi ºi de a decide în douã sisteme corespunzãtoare con- ceptelor de intuþie ºi raþiune de zi cu zi. Intuiþia este modalitatea prin care o decizie se ia fãrã 58 Perspective politice nici un efort în timp ce raþiunea presupune un efort deliberat în timp7. În acest caz, caracteris- ticile intuiþiei se suprapun cu cele ale stadiului de editare al informaþiilor, în sensul în care în cazul ambelor pot apãrea anumite erori sau anomalii în cadrul procesului de alegere. Cele douã, sistemul 1 ºi sistemul 2 au fost propuse pentru a descrie modul de a gândi ºi de a lua decizii. Astfel, în cadrul sistemului 1 acþiunile sunt automate, rapide, asociative, lipsite de efort, guvernate de obiºnuinþe ºi deseori încãrcate emoþional, fiind operaþiuni greu de con- trolat sau modificat, în timp ce în cazul sistemului 2, operaþiunile sunt mai lente, secvenþiale, presupun efort, relativ flexibile ºi controlate într-un mod deliberat8. Mai mult decât atât, sis- temul 2 acordã atenþia necesarã activitãþilor mentale solicitante9. Diferenþierea principalã din- tre cele douã sisteme este datã de efortul depus. Procesele care necesitã depunerea unui efort considerabil pentru a fi realizate au tendinþa de a le întrerupe pe cele de acelaºi fel, în timp ce acestea nu interfereazã cu procesele care nu necesitã un nivel ridicat al efortului. De aceea existã tendinþa de economisire a energiei cognitive. Relaþia dintre cele douã sisteme este carac- terizatã de influenþa primului asupra celui de-al doilea, prin generarea sugestiilor construite pe baza intuiþiilor, impresiilor ºi intenþiilor pe care le avem dar ºi prin sugerarea efectelor senza- þiilor pe care le trãim. Pe de altã parte, sistemul 2 este implicat în toate cazurile în care este necesarã perspicacitatea, indiferent dacã acestea sunt bazate pe impresii, intuiþii sau în raþio- nalizare conºtientã ºi voitã10. Pentru a exemplifica cele douã moduri de gândire; specificã sis- temului 1 poate fi adunarea 5+5, adunare al cãrei rãspuns apare imediat, în timp ce un calcul de tipul 77x32 necesitã mai multe resurse pentru a fi rezolvat corect. Revenind la alegeri ºi preferinþe, asumpþia prin care acestea nu sunt afectate de cãtre va- riaþii ale contextului ºi ale modului în care sunt descrise a fost consideratã de K. Arrow ca fiind extensionalitatea � concept importat din logicã11 � ale cãrei caracteristici se suprapun cu cele ale invarianþei. Acþiunea prin care preferinþa se schimbã în funcþie de context poartã numele de efect de încadrare ºi este cel care încalcã principiul invarianþei preferinþelor12. Astfel, în ca- zurile în care modul de definire al contextului în care trebuie luatã decizia este diferit, preferin- þele pot fi diferite, chiar dacã reprezintã acelaºi lucru. Pentru o înþelegere mai uºoarã, amintesc experimentul prin care s-a urmãrit dacã în cazul în care douã alternative sunt descrise diferit, preferinþele se schimbã. Astfel, respondenþilor le-a fost cerut sã îºi imagineze cã guvernãmân- tul Statelor Unite ale Americii se pregãteºte sã combatã o maladie asiaticã neobiºnuitã în urma cãreia 600 de persoane vor deceda. Au fost propuse douã programe alternative de combatere a maladiei dintre care respondentul trebuia sã aleagã. Dacã programul A era adoptat, 200 de per- soane ar fi fost salvate, iar dacã programul B era adoptat, exista o probabilitate de 1/3 ca 600 de persoane sã fie salvate ºi o probabilitate de 2/3 ca nimeni sã nu fie salvat. În acest caz res- pondenþii au ales varianta A în proporþie de 72%. Pe de altã parte, unui alt grup i-a fost pro- pusã aceeaºi situaþie însã cu descrieri diferite ale programelor de combatere a maladiei. În acest caz, dacã programul A� era adoptat, 400 de persoane mureau, iar dacã programul B� era adoptat exista o probabilitate de 1/3 ca nimeni sã nu moarã ºi o probabilitate de 2/3 ca 600 de persoane sã moarã. Dupã redefinirea programelor, deºi reprezentau acelaºi lucru, în cazul 2 respondenþii au ales varianta B� în proporþie de 78%13 14, ceea ce demonstreazã cã modul de definire al contextului sau al caracteristicilor poate duce la schimbarea preferinþelor. Principiul de bazã al efectului de încadrare este acceptarea în mod pasiv a formulãrii date15, astfel aces- ta fiind descris de cãtre sistemul 1 de gândire. În literatura de specialitate, aceastã încãlcare a principiului invarianþei, prin considerarea preferinþelor ca fiind un proces constructiv, dependent de context, poartã numele de inversare iunie 2015 59Perspective politice a preferinþelor16. Mai precis, inversarea preferinþelor reprezintã situaþia în care alegerea unui actor � reflecþia directã a preferinþelor conform Teoriei Alegerii Raþionale � dintre douã opþi- uni este inconsistentã cu ierarhizarea preþurilor pe care le propune alternativelor � o reflecþie indirectã a preferinþelor sale17. D. Grether ºi C. Plott au încercat prin susþinerea mai multor ex- perimente sã discrediteze perspectiva psihologilor aplicatã în economie18. Aceºtia au propus o listã de 13 obiecþii, printre care rãspunsul strategic, indiferenþa psihologicã, efecte ale veni- turilor, gradul scãzut de motivare dar ºi faptul cã experimentatorii erau psihologi, asupra fenomenului de inversare a preferinþelor, obiecþii care ar fi putut conduce cãtre ideea conform cãreia acesta este irelevant pentru teoria economicã19. În urma realizãrii experimentelor, aceº- tia au ajuns la concluzia cã fenomenul inversãrii preferinþelor nu a fost discreditat ci dimpo- trivã, a fost reconfirmat20. Pentru a exemplifica, amintesc experimentul relatat de cãtre Slovic ºi Lichtenstein prin care respondenþilor le-au fost prezentate douã pariuri, pariul A presupunea 11/36 ºanse sã fie cãºtigaþi 160 de dolari ºi 25/36 ºanse sã fie pierduþi 15 dolari ºi pariul B ce presupunea cã existã 35/36 ºanse sã fie câºtigaþi 40 dolari, implicit 1/36 ºanse sã fie pierduþi 10 dolari. Datoritã singuranþei câºtigului, o mare parte din respondenþi a ales pariul B. Ca ur- mare a acestei situaþii, respondenþilor li s-a cerut sã spunã care este preþul cel mai scãzut pen- tru care ar vinde (ar renunþa) pariul (alternativa), rezultatele fiind acelea prin care preþul de vânzare a fost mai mare pentru pariul A faþã de B21. Pe de altã parte, Tversky ºi Thaler consi- derã cã fenomenul de inversare al preferinþelor este un exemplu de model general mai degrabã decât o caracteristicã exclusivã a alegerilor dintre pariuri22. În acest sens, preferinþele nu sunt seturi predefinite de curbe ale indiferenþei ci sunt insuficient definite, foarte maleabile ºi de- pendente de contextul în care sunt obþinute23. Nu în ultimul rând, existã cazuri în care actorii nu doresc alegerea dintre alternative. Acest fapt nu semnificã lipsa alegerii ci alegerea menþinerii alternativei deja existente, adicã a status quo-ului24. Acesta este tot un context, deci, modul în care status-quo-ul este definit poate in- fluenþa modul în care deciziile sunt adoptate de cãtre un individ. Status-quo bias face referire la tendinþa indivizilor de a nu ieºi din contextul în care se aflã din cauzã cã dezavantajele ieºirii sunt percepute ca fiind mai mari decât avantajele25. Pentru prima datã, status-quo bias-ul a fost demonstrat de cãtre Samuelson ºi Zeckhauser prin mai multe experimente din care a rezultat faptul cã subiecþii au ales �sã rãmânã în status quo mai frecvent decât ar fi fost prezis de cãtre modelul recunoscut (canonic)�26. Aceastã tendinþã de a alege menþinerea status-quo-ului reiese cel mai clar din cazurile în care sunt modificate politici publice. Spre exemplu, în cazul donãrii de organe, dacã starea implicitã este cea prin care pentru a deveni donator este necesar sã te înregistrezi la autoritatea competentã (opt-in), numãrul donatorilor de organe ar fi mai mic decât în cazul în care statutul de donator este implicit (opt-out)27. Pentru testarea empiricã a ipotezelor am folosit metoda de cercetare de tip experiment de la- borator, având un design experimental de tip inter � participanþi (between-subjects). Respon- denþii au fost în numãr de 207 ºi sunt studenþi în cadrul programului de licenþã al Facultãþii de ªtiinþe Politice (SNSPA, Bucureºti), specializãrile ªtiinþe Politice, Relaþii Internaþionale ºi Studii Europene ºi Sociologie. Aceºtia sunt înscriºi în anul I, anul II sau anul III. Experimen- tul a fost realizat în perioada 23.02.2015-27.02.2015 în timpul cursurilor sau seminariilor, dupã ce am obþinut consimþãmântul coordonatorilor cursurilor sau seminariilor. Participarea a 60 Perspective politice fost voluntarã, fiind una dintre condiþiile pentru buna desfãºurare a unui experiment social. Din punct de vedere sociodemografic, 65,2% dintre subiecþi au fost femei, 34.8% bãrbaþi. Vârsta medie a respondenþilor este de 19 ani; provin în proporþie de 82.4% din mediul urban ºi în pro- porþie de 17.6% din mediul rural. 83.8% dintre respondenþi au un venit lunar de pânã în 1700 lei. Aceºtia nu au primit stimulente financiare. Limitele specifice experimentului sunt imposibilitatea controlului total al variabilelor ºi izolarea fenomenului studiat. Participanþii la experiment aparþin unei anumite categorii so- ciale; fac parte dintr-o anumitã societate ºi grup socioprofesional; au o anumitã vârstã; un anu- mit sex; nivel de ºcolaritate; ºi-au interiorizat anumite norme ºi valori într-o mãsurã mai mare sau mai micã, fapt ce poate fi un determinant al alegerilor. O altã limitã a metodei este datã de reactivitatea la experiment a subiecþilor28. Mai mult decât atât, existã situaþii în care caracte- ristici ale cercetãtorului pot influenþa modul în care subiecþii rãspund sau se comportã. Astfel, Robert Rosenthal susþine cã sexul, rasa, statutul social, comportamentul sau confesiunea reli- gioasã a experimentatorului pot provoca modificarea rãspunsurilor29. În acelaºi sens ºi relaþiile anterioare ale experimentatorului cu subiecþii pot modifica comportamentul acestora. Pe de altã parte, principalul neajuns al experimentelor de laborator stã în artificialitatea lor, proce- sele care apar într-un mediu de laborator ar putea sã nu aparã neapãrat în mediul social natu- ral30. Chapanis susþine cã �teoriile care pot prezice numai ceea ce se petrece în cadrul celor patru pereþi ai laboratorului sunt teorii ineficiente�31. Gradul de artificialitate este crescut ºi prin prezenþa cercetãtorului în situaþia experimentalã din cadrul experimentului de laborator32. Din punct de vedere procedural, experimentul a constat în distribuirea în mod aleatoriu, a fie- cãrui participant într-unul dintre cele douã grupuri experimentale ºi grupul de control. Îm- pãrþirea acestora a fost realizatã prin intermediul aplicaþiei existente pe www.random.org33. Fiecãrei condiþii experimentale i-a fost atribuit un numãr de la 1 la 3 (în funcþie de codul aces- teia: C1 � numãrul 1, C2 � numãrul 2, C3 � numãrul 3). Fiecare participant a primit în funcþie de numãrul care a rezultat în urma randomizãrii una dintre cele trei condiþii, iar ataºat acesteia a existat ºi un chestionar prin care erau cerute datele socio-demografice (vârsta, genul, mediul de provenienþã, venitul ºi nivelul de ºcolaritate). La începutul experimentului, subiecþilor li s-a comunicat cã vor participa la un studiu în cadrul cãruia se analizeazã percepþia asupra serviciilor asigurãrilor de viaþã. (textul a fost co- mun tuturor situaþiilor experimentale). Condiþiile au fost formulate astfel: C1 � Grup de control: Imaginaþi-vã cã aþi primit o bursã de studiu în Franþa care acoperã transportul, studiile ºi cazarea pe durata programului de masterat (2 ani). Cazarea dumneavoastrã va fi în zona cen- tralã a Parisului. Aþi fi dispus/ã sã încheiaþi o asigurare de viaþã? (Preþul acesteia este de 98 Euro/an � sumã asiguratã în caz de deces 100.000 Euro) Da 2. Nu iunie 2015 61Perspective politice C2 � Grup experimental 1: Imaginaþi-vã cã aþi primit o bursã de studiu în Franþa care acoperã transportul, studiile ºi cazarea pe durata programului de masterat (2 ani). Cazarea dumneavoastrã va fi în zona cen- tralã a Parisului. Þinând cont cã în data de 7 ianuarie a avut loc atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo (Revistã de satirã al cãrei sediu se aflã în zona centralã a Parisului) în urma cãruia au fost ucise 12 persoane (10 jurnaliºti ºi 2 poliþiºti) ºi au fost rãnite alte 11 persoane, de cãtre 2 (doi) tero- riºti, aþi fi dispus/ã sã încheiaþi o asigurare de viaþã cu protecþie în caz de deces survenit în orice condiþii? (Preþul acesteia este de 98 Euro/an � sumã asiguratã în caz de edces 100.000 euro) Da 2. Nu C3 � Grup experimental 2: Imaginaþi-vã cã aþi primit o bursã de studiu în Franþa care acoperã transportul, studiile ºi cazarea pe durata programului de masterat (2 ani). Cazarea dumneavoastrã va fi în zona cen- tralã a Parisului. Þinând cont cã în data de 7 ianuarie a avut loc atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo (Revistã de satirã al cãrei sediu se aflã în zona centralã a Parisului) în urma cãruia au fost ucise 12 persoane (10 jurnaliºti ºi 2 poliþiºti) ºi au fost rãnite alte 11 persoane, de cãtre 2 (doi) tero- riºti, aþi fi dispus/ã sã încheiaþi o asigurare de viaþã cu protecþie în caz de deces survenit în urma unui atentat terorist? (Preþul acesteia este de 98 Euro/an � sumã asiguratã în caz de edces 100.000 euro) Da 2. Nu Rezultatele pentru grupul de control ºi pentru grupurile experimentale sunt urmãtoarele: 67.70% dintre respondenþi au rãspuns afirmativ condiþiei experimentale 1, în timp ce 32.30% dintre aceºtia au rãspuns negativ; 74.30% dintre participanþii ce au fãcut parte din grupul ex- perimental 1 au rãspuns afirmativ în timp ce 52.80% dintre participanþii care au fãcut parte din grupul experimental 2 au rãspuns afirmativ. (Fig. 1) Pentru a putea testa statistic diferenþele dintre rezultatele obþinute în cazul grupurilor ex- perimentale ºi grupului de control am folosit testul Pearson�s chi-square. În cadrul rezultatelor acestui test, pentru a fi considerat semnificativ din punct de vedere statistic, este necesar ca valoarea aºteptatã (expected count) sã aibã valoarea mai mare de 5 ºi valoarea de semnificanþã (significance value) sã fie mai micã de 0.0534. Dupã efectuarea acestui test, în cazul compara- þiei grupului de control (cãruia i s-a administrat condiþia C1) cu grupul experimental 1 (cãruia i s-a administrat condiþia C2), valoarea minimã a valorii aºteptate este de 18.78, însã indicele valorii de semnificanþã este de 0.398. Þinând cont cã acesta este mai mare decât 0.05, în cazul comparãrii grupului de control cu grupul experimental 1, ipoteza nulã nu poate fi respinsã, în sensul în care nu existã o diferenþã semnificativã statistic între rãspunsurile subiecþilor din cele douã grupuri (c1 ºi c2) în funcþie de contextul în care a fost formulatã alegerea (Anexa 1). În cazul aceluiaºi test efectuat însã pe grupul de control (cãruia i s-a administrat condiþia C1) ºi grupul experimental 2 (cãruia i s-a administrat condiþia C3), valoarea minimã a valorii aºteptate este de 26.09, însã indicele valorii de semnificanþã este de 0.075. Þinând cont cã ºi în acest caz valoarea indicelui este mai mare de 0.05, în cazul comparãrii grupului de control cu grupul experimental 2 ipoteza nulã nu poate fi respinsã, în sensul în care nu existã o dife- renþã semnificativã statistic între rãspunsurile subiecþilor din cele douã grupuri (c1 ºi c3) în funcþie de contextul în care a fost formulatã alegerea (Anexa 3). 62 Perspective politice Dupã efectuarea testului chi-square, în niciunul dintre cazuri ipoteza nulã nu este infirmatã. Astfel, nu pot susþine cã diferenþa dintre rezultatele grupurilor experimentale ºi cele ale grupu- lui de control este semnificativã statistic. În cadrul celei de-a douã pãrþi a ipotezei, am susþi- nut cã rezultatele afirmative din cadrul grupului experimental 2 vor fi mai mari faþã de cele din cadrul grupului experimental 1 ºi implicit mai mari faþã de cele din grupul de control. Consid- er cã diferenþele destul de mari dintre rezultatele obþinute în cadrul grupului experimental 2 ºi grupul de control pe de o parte ºi grupul experimental 1 pe de altã parte (67.7%-C1, 74.3%- C2, 52.8%-C3), diferenþe ce au dus la contraargumentarea celei de-a doua secþiuni a ipotezei conform cãreia în situaþia C3 vor fi mai multe rãspunsuri afirmative faþã de situaþiile prezen- tate în C1 sau C2, se datoreazã fie euristicii disponibilitãþii fie nivelului crescut de influenþã al evenimentului petrecut la sediul Charlie Hebdo asupra participanþilor la experiment din cadrul grupului de control. Astfel, o posibilã cauzã poate fi datã de euristica disponibilitãþii în sensul în care aceasta presupune cã indivizii supraliciteazã probabilitatea evenimentelor de care sunt spaþial ºi tem- poral apropiaþi, în acelaºi timp subapreciând probabilitãþile evenimentelor de care nu sunt de- pãrtaþi. În acelaºi sens, aºteptãrile noastre faþã de frecvenþa evenimentelor sunt distorsionate de prevalenþa ºi intensitatea emoþionalã a mesajelor la care suntem expuºi. Mai mult decât atât, indivizii tind sã subestimeze ºi probabilitatea de a li se întâmpla lucruri rele în timp ce supraes- timeazã probabilitatea ca acestea sã se întâmple altor persoane35. Þinând cont cã atentatele teroriste sunt în strânsã legãturã cu sistemul 1 al gândirii ºi cã de-a lungul timpului în Româ- nia nu au avut loc astfel de atacuri, în general acestea având o probabilitate de a se întâmpla destul de scãzutã, sunt de pãrere cã în cazul grupului experimental 2 (condiþia C3) respondenþii au rãspuns automat fãrã a calcula posibilele riscuri ºi fãrã a se raporta la acestea. Nu în ultimul rând existã posibilitatea ca respondenþii din cadrul grupului întâi � grup de control, sã fi fost influenþaþi de producerea atentatului terorist de la sediul Charlie Hebdo prin imaginile ºi analizele evenimentului ce au fost promovate atât în mass-media, cât ºi prin inter- mediul reþelelor de socializare ºi sã nu se fi concentrat asupra condiþiei experimentale, þinând cont cã, dupã cum am susþinut ºi în partea teoreticã a articolului, efectul de încadrare face apel la sistemul 1 de gândire, ceea ce caracterizeazã acþiunea ca fiind intuitivã, rapidã, dar ºi aso- ciativã. Mai mult decât atât, �un eveniment de rãsunet care va atrage atenþia va fi cu uºurinþã recuperat din memorie�36. iunie 2015 63Perspective politice Figura 1 64 Perspective politice iunie 2015 65Perspective politice 66 Perspective politice 1 Eric J Johnson et al., �Framing, Probability Distortions, and Insurance Decision,� Journal of Risk and Uncertainty, 1993, 35�51. 2 Eric J Johnson et al., �Framing, Probability Distortions, and Insurance Decision,� Journal of Risk and Uncertainty, 1993, 39�40. 3 Dennis C. Mueller, Public Choice III (Cambridge: Cambridge University Press, 2003), William F. Shughart and Laura Razzolini, The Elgar Companion to Public Choice (Cheltenham: Edward Elgar Pub, 2001), p. xxii. 4 Dennis C. Mueller, Perspectivs on Public Choice - A Handbook (Cambridge: Cambridge University Press, 1997), 3. Dan Simon, Daniel C Krawczyk, and Keith J. Holyoak, �Construction of Preferences by Constraint Satis- faction,� Psychological Science, 2004, 331. 5 Daniel Kahneman and Amos Tversky, �Prospect Theory: An Analysis of Decision under Risk,� Econo- metrica, 1979, 276. Amos Tversky and Daniel Kahneman, �Rational Choice and the Framing of Decisions,� The Journal of Business, 1986, 257. 6 Preferinþele fiind sigure acestea sunt ºi invariante în teoria economicã neoclasicã în sensul în care prefe- rinþa rãmâne aceeaºi orice tratament ar fi aplicat grupului, mai precis, în orice context. 7 Daniel Kahneman, �Maps of Bounded Rationality: Psychology for Behavioral Economics,� The Ameri- can Economic Review, 2003, 1450. 7 Daniel Kahneman, �Maps of Bounded Rationality: Psychology for Behavioral Economics,� The Ameri- can Economic Review, 2003, 1451. 9 Daniel Kahneman, Gândire Rapidã, Gândire Lentã (Bucureºti: Publica, 2012), 39. 10 Daniel Kahneman, �Maps of Bounded Rationality: Psychology for Behavioral Economics,� The Amer- ican Economic Review, 2003, 1451-1452. 11 Kenneth J Arrow, �Risk Perception in Psychology and Economics,� Economic Inquiry, 1982, 6. 12 Amos Tversky and Daniel Kahneman, �The Framing of Decisions and the Psychology of Choice,� Sci- ence, 1981, 453, 455. Kenneth J Arrow, �Risk Perception in Psychology and Economics,� Economic Inquiry, 1982, 6. Daniel Kahneman and Amos Tversky, �Choices, Values, and Frames.,� American Psychologist, 1984, 341. Amos Tversky and Daniel Kahneman, �Rational Choice and the Framing of Decisions,� The Journal of Business, 1986, 254. Eric J Johnson et al., �Framing, Probability Distortions, and Insurance Decision,� Journal of Risk and Un- certainty, 1993, 42. Daniel Kahneman, �Maps of Bounded Rationality: Psychology for Behavioral Economics,� The American Economic Review, 2003, 1458. 13 Daniel Kahneman and Amos Tversky, �Choices, Values, and Frames.,� American Psychologist, 1984, 344. Amos Tversky and Daniel Kahneman, �Rational Choice and the Framing of Decisions,� The Journal of Business, 1986, 260. Daniel Kahneman, �Maps of Bounded Rationality: Psychology for Behavioral Economics,� The American Economic Review, 2003, 1458. Daniel Kahneman, Gândire Rapidã, Gândire Lentã (Bucureºti: Publica, 2012), 568-569 14 Dacã programul A era adoptat � 200 de persoane ar fi fost salvate => 600-200 = 400 de persoane ar fi decedat. Dacã programul A� era adoptat � 400 persoane decedau => 600-400 = 200 de persoane ar fi fost salvate. Programul A ºi programul A� au acelaºi rezultat cu toate cã sunt definite în mod diferit Pe de altã parte, dacã programul B ar fi fost adoptat exista o probabilitate de 1/3 ca 600 persoane sã fie salvate ºi o probabilitate de iunie 2015 67Perspective politice 2/3 ca nimeni sã nu fie salvat. În acelaºi sens, in cazul B� exista probabilitatea de 1/3 ca nimeni sã nu moarã în timp ce probabilitatea ca 600 persoane sã moarã era de 2/3. Programul B ºi programul B� au acelaºi rezul- tat cu toate cã sunt definite în mod diferit: probabilitatea de 1/3 ca 600 persoane sã fie salvatã este egalã cu probabilitatea de 1/3 ca nimeni sã nu moarã (dintr-un total de 600). 15 Daniel Kahneman, �Maps of Bounded Rationality: Psychology for Behavioral Economics,� The Amer- ican Economic Review, 2003, 1458. 16 David M Grether and Charles R Plott, �Economic Theory of Choice and Preference Reversal Phe- nomenon,� The American Economic Review, 1979, 634. Amos Tversky and Daniel Kahneman, �The Framing of Decisions and the Psychology of Choice,� Sci- ence, 1981, 453. Amos Tversky and Richard Thaler, �Anomalies: Preference Reversals,� The Journal of Economic Per- spectives, 1990, 205. Amos Tversky, Paul Slovic, and Daniel Kahneman, �The Causes of Preference Reversal,� The American Economic Review, 1990, 204. Dan Simon, Daniel C Krawczyk, and Keith J. Holyoak, �Construction of Preferences by Constraint Satis- faction,� Psychological Science, 2004, 335. 17 Peter Bohm, �Preference Reversal: Now You See It, Now You Do Not!,� in Handbook of Experimental Economics Results, by Vernon L Smith and Charles R Plott (Amsterdam: North-Holland, Elsevier B.V., 2008), 929. Amos Tversky and Richard Thaler, �Anomalies: Preference Reversals,� The Journal of Economic Per- spectives, 1990, 203. Paul Slovic and Sarah Lichtenstein, �Preference Reversals: A Broader Perspective,� The American Eco- nomic Review, 1983, 596. 18 David M Grether and Charles R Plott, �Economic Theory of Choice and Preference Reversal Phe- nomenon,� The American Economic Review, 1979, 623. 19 David M Grether and Charles R Plott, �Economic Theory of Choice and Preference Reversal Phe- nomenon,� The American Economic Review, 1979, 625-629. 20 David M Grether and Charles R Plott, �Economic Theory of Choice and Preference Reversal Phe- nomenon,� The American Economic Review, 1979, 634.. 21 Sarah Lichtenstein and Paul Slovic, �Reversals of Preference between Ids and Choices in Gambling De- cisions,� Journal of Experimental Psychology, 1971, 51. Daniel Kahneman, Gândire Rapidã, Gândire Lentã (Bucureºti: Publica, 2012), 549-550 22 Amos Tversky and Richard Thaler, �Anomalies: Preference Reversals,� The Journal of Economic Per- spectives, 1990, 208. 23 Colin F Camerer and George Loewenstein, �Behavioral Economics: Past, Present, Future.,� in Advances in Behavioral Economics, by Colin F Camerer, George Loewenstein, and Matthew Rabin (Princeton: Prince- ton University Press, 2004), 14 24 Adrian. Miroiu, Fundamentele Politicii I: Preferinþe ?i Alegeri Colective (Iaºi: Polirom, 2006), 78 25 Daniel Kahneman, Jack Knetsch, and Richard Thaler, �Anomalies: The Endowment Effect, Loss Aver- sion, and Status Quo Bias,� The Journal of Economic Perspectives, 1991, 197�198. 26 William Samuelson and Richard Zeckhauser, �Status Quo Bias in Decision Making,� Journal of Risk and Uncertainty, 1988, 8. 27 Eric J Johnson and Daniel Goldstein, �Do Defaults Save Lives?,� Science, 2008, 1338. 28 Septimiu Chelcea, Iniþiere În Cercetarea Sociologicã (Bucureºti: Comunicare.ro, 2004), 198. 29 Robert Rosenthal, �Experimenter Effect in Behavioral Research,� in Artifacts in Behavioral Research, by Robert Rosenthal and Ralph Rosnow (New York: Oxford University Pressî, 2009), 327 30 Earl Babbie, Practica Cercetãrii Sociale (Iaºi: Editura Polirom, 2010), 333 31 A. Chapanis, �The Relevance of Laboratory Studies to Practical Situations,� Ergonomics, 1967, 557. 68 Perspective politice 32 Septimiu Chelcea, Metodologia Cercetãrii Sociale: Metode Cantitative ?i Calitative (Bucureºti: Editu- ra Economicã, 2007), 471 33 Caracteristicile metodologice de împãrþire aleatorie pot fi consultate la adresa: https://www.random.org /analysis/ 34 Andy Field, Discovering Statistics Using SPSS (London: Sage Publications LTD, 2009), 694-698. 35 Daniel Kahneman, Gândire Rapidã, Gândire Lentã (Bucureºti: Publica, 2012), 219-228. Valerie S. Folkes, �The Availability Heuristic and Perceived Risk,� Journal of Consumer Research, 1988, 14-16. 36 Daniel Kahneman, Gândire Rapidã, Gândire Lentã (Bucureºti: Publica, 2012), 207. 1. Arrow, Kenneth J. 1982. �Risk Perception in Psychology and Economics.� Economic Inquiry 1-9. 2. Babbie, Earl. 2010. Practica cercetãrii sociale. Iaºi: Editura Polirom. 3. Bohm, Peter. 2008. �Preference Reversal: Now You See it, Now You Do Not!� In Handbook of Experi- mental Economics Results, by Vernon L. Smith Charles R. Plott, 929-939. Amsterdam: North-Holland, El- sevier B.V. 4. Camerer, F. Colin, George Loewenstein. 2004. �Behavioral Economics: Past, Present, Future.� In Ad- vances in Behavioral Economics, by F. Colin, George Loewenstein, Matthew Rabin Camerer, 3-52. Princeton: Princeton University Press. 5. Chapanis, A. 1967. �The relevance of Laboratory Studies to Practical Situations.� Ergonomics 557-577. 6. Chelcea, Septimiu. 2004. Iniþiere în cercetarea sociologicã. Bucureºti: Comunicare.ro. 7. Chelcea, Septimiu. 2007. Metodologia cercetãrii sociologice: metode cantitative ºi calitative. Bucureºti: Editura Economicã. 8. Druckman, N. James, Donald P. Green, James H. Kuklinski, Arthur Lupia. 2011. Cambridge Handbook of Experimental Political Science. Cambridge: Cambridge University Press. 9. Field, Andy. 2009. Discovering Statistics Using SPSS - Third Edition. London: Sage Publications Ltd. 10. Folkes, S. Valerie. 1988. �The Availability Heuristic and Perceived Risk.� Journal of Consumer Research 13-23. 11. Grether, M. David, Charles R. Plott. 1979. �Economic Theory of Choice and Preference Reversal Phe- nomenon.� The American Economic Review 623-638. 12. Johnson, J. Eric, Daniel Goldstein. 2008. �Do Defaults Save Lives?� Science 1338-1339. 13. Johnson, J. Eric, John Hershey, Jacqueline Meszaros, Howard Kunreuther. 1993. �Framing, Probability Distortions, and Insuranse Decisions.� Journal of Risk and Uncertainty (Kluwer Academic Publishers) 35- 51. 14. Kahneman, Daniel. 2012. Gândire rapidã, gândire lentã. Bucureºti: Editura Publica. 15. Kahneman, Daniel. 2003. �Maps of Bounded Rationality: Psychology for Behavioral Economics.� The American Economic Review 1449-1475. 16. Kahneman, Daniel, Amos Tversky. 1984. �Choices, Values, and Frames.� American Psychologist 341- 350. 17. Kahneman, Daniel, Amos Tversky. 1979. �Prospect Theory: An Analysis of Decision under Risk.� Econo- metrica 263-292. 18. Kahneman, Daniel, Jack. L. Knetsch, Richard H. Thaler. 1991. �Anomalies: The Endowment Effect, Loss Aversion, and Status Quo Bias.� The Journal of Economic Perspectives 193-206. 19. Lichtenstein, Sarah, Paul Slovic. 1971. �Reversals of Preference between Bids and Choices in Gambling decisions.� Journal of Experimental Psychology 46-55. 20. Miroiu, Adrian. 2006. Fundamentele politicii I: Preferinþe ºi alegeri colective. Iaºi: Editura Polirom. iunie 2015 69Perspective politice 21. Mueller, Dennis C. 1997. Perspectives on public choice - A handbook. Cambridge: Cambridge University Press. 22. Mueller, Dennis C. 2003. Public Choice III. Cambridge: Cambridge University Press. 23. Rosenthal, Robert. 2009. �Experimenter Effect in Behavioral Research.� In Artifacts in Behavioral Re- search, by Ralph L. Rosnow Robert Rosenthal, 289-668. New York: Oxford University Press. 24. Samuelson, William, Richard Zeckhauser. 1988. �Status Quo Bias in Decision Making.� Journal of Risk and Uncertainty 7-59. 25. Shughart II, F. William, Laura Razzolini. 2001. The Elgar Companion to Public Choice. Cheltenham: Ed- ward Elgar Publishing Limited. 26. Simon, Dan, Daniel C. Krawczyk, Keith J. Holyoak. 2004. �Construction of Preferences by Contraint Sat- isfaction.� Psychological Science 331-336. 27. Slovic, Paul, Sarah Lichtenstein. 1983. �Preference Reversals: A Broader Perspective.� The American Economic Review 596-605. 28. Tversky, Amos, Daniel Kahneman. 1986. �Rational Choice and the Framing of Decisions.� The journal of Business 251-278. 29. Tversky, Amos, Daniel Kahneman. 1981. �The Framing of Decisions and the Psychology of Choice.� Sci- ence 453-458. 30. Tversky, Amos, Paul Slovic, Daniel Kahneman. 1990. �The Causes of Preference Reversal.� The Ameri- can Economic Review 204-217. 31. Tversky, Amos, Richard H. Thaler. 1990. �Anomalies: Preference Reversals.� The Journal of Economic Perspectives 201-211. 70 Perspective politice