Perspective_politice_2014_decembrie.pdf Utilizarea mijloacelor financiare publice pentru creºterea prezenþei femeilor în politicã. Cazul României Abstract: Affirmative action taken for the enhancement of women�s access to central and local decision making positions constitutes a quick and efficient solution for reducing gender inequalities. The most wide-spread such measure is the gender quotas, adopted either nationally, by law, or in particular cases � such as political parties � by statute. A less-known practice is trough the use of public financing means, more specifically, trough subventions given to political parties (via the national budget or trough other means). In this article I will try to analyze the way in which this second strategy succeeds in stimulating the political parties to promote women in local and parliamentary elections. Sub-reprezentarea politicã a femeilor se referã atât la faptul cã ponde- rea femeilor care ocupã funcþii de conducere în partide ºi în instituþiile publice este scãzutã (prezenþa femeilor, reprezentarea descriptivã; �în oglindã�), cât ºi la faptul cã temele considerate de interes pentru femei, cum ar fi violenþa domesticã, violenþa sexualã, îngrijirea copiilor, dis- criminarea de gen, drepturile reproductive ºi altele, nu sunt o prioritate pe agenda publicã (reprezentarea substanþialã). Teoreticienele feministe au arãtat cã este nevoie de o reconceptu- alizare a concepþiilor clasice despre reprezentare pentru a lua în con- siderare genul ca ºi categorie relevantã (Phillips, 1995, Lovenduski, 2005, Chils, 2008). În mod tradiþional, se con- sidera cã, prin cãsãtorie, soþul ºi soþia repre- zintã o singurã persoanã în faþa legii: mai exact, existenþa femeilor ca subiecþi legali era suspendatã sau cel puþin incorporatã în cea a soþului, sub aripa, protecþia ºi acoperirea cãruia ea realiza totul (Okin în Sapiro, 1981: 701). Acesta este motivul pentru care femeilor nu li s-a acordat drept de vot o bunã perioadã de timp. Acest lucru s-a fãcut de abia dupã ample acþiuni de revendicare din partea miºcãrilor de femei de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea. Odatã acordat drept de vot femeilor în majoritatea þãrilor de pe glob, s-a constatat cã prezenþa femininã în funcþiile de conducere ale partidelor ºi în funcþiile publice alese sau numite, continuã sã fie extrem de scãzutã. Este momentul în care încep mobilizãrile pentru a creºte prezenþa femeilor în partide ºi în funcþiile publice ºi se funda- menteazã argumentele pentru care genul reprezintã un criteriul rele- vant în desemnarea reprezentanþilor politici. Este sau nu relevant dacã toþi politicienii sunt bãrbaþi? Diverse autoare (Phillips, 1995, Mansbridge, 1999, Dovi, 2008 º.a.) enumerã o serie de argumente în favoarea prezenþei fe- meilor în politicã ºi avantaje ale reprezentãrii descriptive, atât la nivel simbolic cât ºi la cel al acþiunii politice. Un prim argument este cel al dreptãþii: este nedrept ca bãrbaþii sã monopo- lizeze scena politicã ºi sã ia decizii pentru toþi. Pentru a ilustra nedreptatea care se ascunde în spatele unui parlament format exclusiv sau preponderent din bãrbaþi, de multe ori se invocã situaþia inversã: cum ar arãta un Parlament în care 90% din membri ar fi femei? Al doilea argu- ment: cel al legitimitãþii instituþiilor publice. Reprezentarea descriptivã face sã creascã legiti- mitatea instituþiilor democratice întrucât mai mulþi oameni se vor identifica cu reprezentanþii lor. Cetãþenilor care aparþin grupurilor sub-reprezentate de-a lungul istoriei (femei, minoritãþi etnice sau rasiale) li se recunosc capacitãþile de a conduce ºi, în acelaºi timp, se creeazã pre- misele unei mai bune comunicãri cu reprezentanþii politici, lucru care creeazã un sentiment de incluziune în sistemul politic. (Phillips, 1995, Mansbridge, 1999). Un al treilea argument: cel al transformãrii. Prezenþa reprezentanþilor din grupurile dezavantajate permite instituþiilor sã deruleze un proces, mai lung sau mai scurt, de transformare structuralã care sã le facã mai atente la nevoile ºi interesele grupurilor dezavantajate ºi, în ansamblu, sã le facã mai incluzive ºi mai democratice. Al patrulea argument: crearea unor modele de succes. Atunci când mai multe candidate sunt alese, exemplul lor le face pe celelalte sã capete încredere în forþele pro- prii, sã le creascã stima de sine, sã le încurajeze sã le urmeze paºii ºi, totodatã, schimbã asumpþiile înrãdãcinate cu privire la rolurile potrivite femeilor ºi bãrbaþilor. De asemenea, fe- meile de toate vârstele discutã mai des despre politicã iar cele tinere devin mai active politic. Acest aspect este cu atât mai important cu cât, datoritã socializãrii diferite, fetele adolescente sunt în majoritatea þãrilor mai puþin interesate decât bãieþii de politicã � discutã mai puþin de- spre teme politice, nu sunt la fel de active în partide ºi nu se vãd pe sine ca participante în viaþa politicã (Wolbrech ºi Campbell, 2007). Un al cincilea argument, deosebit de discutat de teo- reticienele feministe, este cel al intereselor specifice ale femeilor. Acest argument porneºte de la douã prezumþii: 1) femeile au interese politice specifice, diferite de ale bãrbaþilor sau chiar în conflict cu ale acestora ºi 2) în ciuda deosebirilor dintre femei � de rasã, etnie, vârstã, clasã, educaþie, mediu de rezidenþã, culturã etc. � existã interese comune ale lor. Acest lucru nu în- seamnã cã toate femeile au aceleaºi interese, ci cã se pot coaliza strategic în jurul unei cauze comune sau a mai multor pe care sã o/le defineascã printr-un proces de deliberare. Prin conceptul de �interesele ale femeilor� nu se înþelege cã toate femeile au aceleaºi nevoi ºi interese, ci cã unele din acestea sunt mai degrabã ale femeilor, cum ar fi violenþa sexualã, maternitatea sau creºterea copiilor. Existã experienþe împãrtãºite numai de femei, ca menstru- aþia, naºterea, lactaþia, menopauza iar alte experienþe sunt feminine întrucât sunt predilecte femeilor: îngrijirea ºi hrãnirea copiilor, vârstnicilor, bolnavilor, soþului, monoparentalitatea, vãduvia, violenþa domesticã, violul, hãrþuirea sexualã, pornografia, prostituþia. De asemenea, la fel ca alte grupuri dezavantajate, femeile au în comun subordonarea ºi discriminarea, pre- cum ºi invizibilitatea, anonimitatea lor în istorie (Miroiu, 2004). Existã în literatura feministã contemporanã dezbateri în ce mãsurã, dacã acceptãm cã existã un set de interese politice co- mune femeilor, dincolo de diferenþele care le separã � clasã, etnie, orientare sexualã, status ma- rital � prin simpla prezenþã a femeilor în politicã aceste interese comune vor fi reprezentate. Poziþiile pornesc de la pãrerea cã da, pentru ca aceste interese sã fie reprezentate este nevoie de o reprezentare �în oglindã� din punct de vedere al genului (punct susþinut de Sapiro, 1981) pânã la aceea cã nu este nevoie de o �masã criticã� cât mai degrabã de actori critici, de ambele 42 Perspective politice sexe, care sã susþinã politici favorabile femeilor (Childs ºi Krook, 2009). Câteva femei în politicã, în anumite circumstanþe, pot face o diferenþã, în timp ce o minoritate mare de femei parlamentare este posibil sã nu vrea sau sã poatã schimba agenda politicã într-un anumit sis- tem politic de la un moment dat. Un ultim argument folosit în favoarea prezenþei femeilor pe scena politicã, însã criticat în acelaºi timp, se referã la un stil particular al femeilor de a face politicã, mai aplecat spre co- municare decât spre confruntare, spre colaborare decât spre competiþie (Childs, 2008: 99). Pentru a creºte numãrul de femei în politicã existã douã viziuni opuse: 1. de a crea un con- text socio-economic favorabil egalitãþii de ºanse ºi dezvoltãrii capacitãþilor femeilor de a ac- cede la resurse, în aºa fel încât în mod gradual numãrul femeilor sã creascã (modelul �in- cremental track� caracteristic þãrilor scandinave) sau 2. de a refuza ideea unei îmbunãtãþiri graduale în reprezentarea femeilor ºi a accepta, în schimb, cã este nevoie de impunerea unor mãsuri afirmative de tipul cotelor de gen pentru a asigura egalitatea de ºanse (care altfel nu este garantatã din cauza barierelor structurale, a discriminãrii ºi a rolurilor de gen). Dahlerup ºi Freidenvall (2005), cele douã autoare care au definit cele douã viziuni, nu se referã, în afara cotelor de gen, la alte mãsuri afirmative luate în favoarea creºterii numãrului de femei în politicã sau la alte tipuri mãsuri. Acestea însã existã ºi sunt implementate în diverse colþuri ale lumii pentru a creºte reprezentarea politicã a femeilor ºi a altor grupuri sociale dezavantajate, cum ar fi: adoptarea unui anumit sistem electoral mai favorabil1, recomandãrile interne din partide pentru selectarea candidaþilor în alegeri, acordarea de spaþii media în campaniile elec- torale în funcþie de gen sau alte criterii ºi, nu în ultimul rând, mãsurile de ordin financiar de stimulare a creºterii reprezentãrii politice a femeilor sau de sancþionare a nerespectãrii egali- tãþii de gen. Dahlerup ºi Freidenvall argumenteazã cã modelul nordic de creºtere gradualã a reprezen- tãrii politice a femeilor este unul care depinde de diverºi factori, economici ºi sociali, se în- tinde pe parcursul mai multor decenii ºi nu duce automat la reprezentare egalã. În schimb calea �fast track� presupune arderea unor paºi ºi îndepãrtarea barierelor existente. Cotele de gen, la nivel legislativ sau de partid, sau paritatea de gen sunt considerate cãi �fast track� de a creºte numeric prezenþa femeilor în politicã. Celelalte mãsuri afirmative mai puþin intervenþioniste se situeazã între cele douã extreme: ele contribuie la crearea unui cadrul favorabil nominalizãrii femeilor ca ºi candidate în alegeri, în acelaºi timp nu au puterea de a asigura, în lipsa altor mã- suri, atingerea rapidã a egalitãþii de gen. Ele þintesc mai degrabã o creºtere gradualã, însã una acceleratã, a creºterii reprezentãrii politice descriptive a femeilor. Din aceastã perspectivã, pu- tem spune cã instrumentele financiare publice în favoarea creºterii reprezentãrii politice a fe- meilor se situeazã la mijlocul celor douã modele identificate de Dahlerup ºi Freidenvall. Folosirea pârghiilor finanþelor publice în favoarea creºterii sau asigurãrii reprezentãrii politice a femeilor reprezintã o mãsurã afirmativã în sensul definiþiei date de Naþiunile Unite2 conform cãreia acþiunea afirmativã reprezintã un pachet coerent de mãsuri, cu caracter tempo- decembrie 2014 43Perspective politice rar, care vizeazã corectarea poziþiei membrilor grupului þintã în unul sau mai multe aspecte ale vieþii lor sociale sau pentru a obþine egalitatea efectivã. Conform Convenþiei ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare asupra Femeilor (CEDAW), adoptarea de cãtre state a unor mãsuri speciale care sã accelereze de facto egalitatea dintre femei ºi bãrbaþi nu se considerã discriminare ºi nu trebuie sã aibã ca ºi consecinþã menþinerea unor standarde sepa- rate sau inegale (CEDAW, art. 4). Convenþia este completatã de Recomandarea Generalã nr. 23 din 1997 în care se aratã cã îndepãrtarea barierelor de jure este necesarã, dar nu este sufi- cientã. Eºecul în a atinge participarea deplinã ºi egalã a femeilor poate fi rezultatul practicilor ºi procedurilor care promoveazã în mod inadecvat bãrbaþi. Recomandarea menþioneazã astfel de mãsuri speciale ca vizând recrutarea, asistenþa financiarã ºi formarea candidatelor, amen- darea procedurilor electorale, dezvoltarea unor campanii care sã vizeze participarea egalã, sta- bilirea unor þinte numerice sau cote ºi numirea femeilor în funcþii publice ºi judiciare ºi alte grupuri profesionale care joacã un rol esenþial în viaþa de zi cu zi a societãþilor. (CEDAW, Re- comandarea nr. 23, 1997: 4). Instrumentele financiare pe care statul le poate folosi în acest sens pot fi în douã direcþii: de stimulare ºi de sancþionare. Prima categorie se regãseºte în România, reglementatã în legea finanþãrii partidelor politice, despre care voi discuta în ultima parte a articolului. Se regãseºte de asemenea în alte state, cum ar fi unele state din SUA în care se acordã subvenþii publice celor care candideazã, pentru a-ºi finanþa costurile campaniei electorale. Studiul fãcut de Werner ºi Mayer (2003) în ce priveºte subvenþiile publice acordate candidaþilor în alegerile legislative din statele Arizona ºi Maine au arãtat cã femeile acceseazã în mai mare mãsurã pro- gramele publice de finanþare a campaniilor electorale decât bãrbaþii, ele fiind mai puþin conec- tate la reþelele de colectare a fondurilor private. Alte programe de finanþare sunt derulate prin organisme internaþionale, cum este PNUD � Programul Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare, care a acordat finanþare în sprijinul femeilor candidate în alegeri, prin intermediul organizaþii- lor nonguvernamentale sau prin instituþii publice statale. Franþa foloseºte subvenþiile publice pentru a sancþiona partidele politice pentru nerespec- tarea paritãþii de gen în desemnarea candidaþilor în alegeri. Legea Paritãþii adoptatã în Franþa în anul 2000 prevede douã tipuri de sancþiuni pentru partidele care nu respectã paritatea de gen în desemnarea candidaþilor în alegeri: respingerea listelor în cazul alegerilor realizate în sis- tem proporþional pe liste (alegeri locale, senatoriale ºi europarlamentare) ºi sancþiuni finan- ciare în cazul alegerilor realizate în sistem majoritar în douã tururi (alegerile pentru Adunarea Naþionalã � prima camerã a Parlamentului) (Scott 2005). Sancþiunile financiare constau în di- minuarea unui procent din subvenþia publicã acordatã partidelor politice. Subvenþia publicã pentru partidele politice, în Franþa, se împarte în douã categorii: o parte primitã în baza vo- turilor pe care partidul le primeºte de la electorat ºi a doua parte în funcþie de mandatele pe care partidul le câºtigã. Sancþiunea se aplicã asupra sumei acordate din prima categorie ºi con- stã într-un procent raportat la jumãtate din diferenþa dintre procentul de femei candidate ºi par- itate. Astfel, dacã diferenþa dintre numãrul de femei ºi bãrbaþi este mai mare de 2%, adicã de exemplu 45% dintre candidaþi sunt femei iar 55% sunt bãrbaþi, diferenþa de gen va fi de 10% rezultând o pierdere cu 5% din subvenþia publicã. Aceastã lege a fãcut ca în primii ani de la intrarea sa în vigoare, partidele politice, în special cele mari care îºi permit acest lucru din punct de vedere financiar ºi într-o mai mare mãsurã partidele de dreapta, sã înregistreze pier- deri considerabile din subvenþia publicã, astfel Uniunea pentru o Miºcare Popularã a pierdut aproape 4.000.000 de euro, Partidul Socialist un milion ºi jumãtate de euro iar Uniunea pen- tru Democraþia Francezã peste 600.000 de euro (pentru mai multe date, vezi Murray, 2005). 44 Perspective politice Cadrul legal din România este favorabil egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi la ocuparea funcþiilor ºi demnitãþilor publice. Astfel, conform Constituþiei, art. 16 (3) Statul român garan- teazã egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi pentru ocuparea acestor funcþii ºi demnitãþi iar Legea 202/2002, republicatã cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, prevede la art. 21(1) faptul cã Instituþiile ºi autoritãþile publice centrale ºi locale, civile ºi militare, unitãþile econo- mice ºi sociale, precum ºi partidele politice, organizaþiile patronale ºi sindicale ºi alte entitãþi nonprofit, care îºi desfãºoarã activitatea în baza unor statute proprii, promoveazã ºi susþin participarea echilibratã a femeilor ºi bãrbaþilor la conducere ºi la decizie ºi adoptã mãsurile necesare pentru asigurarea participãrii echilibrate a femeilor ºi bãrbaþilor la conducere ºi de- cizie. Aceste reglementãri lasã loc de interpretãri, în lipsa unor menþiuni clare în legislaþie sau în normele de aplicare cu privire la cum se �garanteazã egalitatea de ºanse� ºi �participarea echilibratã a femeilor ºi bãrbaþilor� ºi, totodatã, în lipsa unor sancþiuni pentru de îndeplinirea lor. O altã prevedere referitoare la reprezentarea celor douã sexe se regãseºte în Legea pentru alegerea autoritãþilor administraþiei publice locale care la art. 6 (1) menþioneazã cã listele de candidaþi pentru alegerea consiliilor locale ºi a consiliilor judeþene trebuie întocmite astfel încât sã asigure reprezentarea ambelor sexe. Consecinþa acestei prevederi este cã listele de candidaþi pot conþine numele unei singure femei la 100 de candidaþi ºi, drept urmare, condiþia impusã de lege a fost îndeplinitã, cu toate cã situaþia este departe de a reflecta o reprezentare politicã echilibratã din punct de vedere al genului. La nivelul partidelor sunt stabilite, în unele cazuri, prin statut, cote de gen. Acestea sunt în mod constant încãlcate în lipsa stabilirii unor sancþiuni în caz de nerespectare. Astfel, în statu- tul Partidului Social Democrat se prevede la art. 43 (3) faptul cã în organele de conducere ale partidului de la toate nivelurile se recomandã reprezentarea unui numãr de femei, tineri ºi pensionari, proporþional cu ponderea acestora în partid, respectiv 30 % pentru femei, 25% pentru tineri ºi 10% pentru pensionari, din numãrul membrilor organelor de conducere. Pre- vederea nu este respectatã. În Biroul Permanent Naþional al PSD, organul operativ de analizã ºi decizie al partidului, în prezent femeile reprezintã 16,6% (5 din 30)3. În actualul Partid Na- þional Liberal, rezultat dupã fuziunea PNL cu PDL aprobatã de Tribunal în octombrie 2014, nu existã cote de gen conform statutului. În schimb, în statutul Partidului Democrat Liberal exis- tau astfel de cote, la art. 13. (1) care prevedea faptul cã în scopul de a contribui activ la ega- litatea ºanselor femeilor faþã de bãrbaþi privind implicarea lor în activitatea politicã, Partidul Democrat Liberal adoptã sistemul ponderii de participare a femeilor la o cotã de minimum 30% în fiecare din domeniile sale de activitate. Prevederea nu a fost respectatã, fãrã a exista sancþiuni prevãzute în acest sens. De pildã în componenþa Biroului Permanent Naþional al PDL, femeile reprezentau înainte de fuziune 16% din totalul membrilor (8 din 49)4. Practic, singura mãsurã efectiv funcþionalã care vizeazã încurajarea participãrii politice a femeilor, nu ºi eficientã dupã cum vom vedea din analizã, este cea prevãzutã în Legea 334/2006 privind finanþarea activitãþii partidelor politice ºi a campaniilor electorale. La art. 14 (2) din Legea 334/2006 privind finanþarea activitãþii partidelor politice ºi a cam- paniilor electorale se prevãd urmãtoarele: decembrie 2014 45Perspective politice Pentru partidele politice care promoveazã femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocatã de la bugetul de stat va fi majoratã proporþional cu numãrul mandatelor ob- þinute în alegeri de candidaþii femei. O primã observaþie este aceea cã, în conformitate cu algoritmii de calcul stabiliþi în normele metodologice de aplicare a Legii 334/2006, nu este vorba de o sumã suplimentarã de la buge- tul de stat ci de un procent din aceastã subvenþie care se împarte partidelor ce trec pragul elec- toral, proporþional cu numãrul de femei alese. Acest lucru înseamnã cã Statul nu face un efort financiar suplimentar atunci când mandatele de parlamentar ºi consilier judeþean revin într-o mai mare mãsurã femeilor. Legea nu condiþioneazã folosirea acestor sume de bani primite de la Stat în favoarea pro- movãrii egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi ºi îmbunãtãþirea mecanismelor interne astfel încât sã fie reduse barierele care stau în calea nominalizãrii femeilor ca ºi candidate eligibile în alegeri. Înainte de a vedea care este valoarea propriu-zisã a subvenþiei publice acordatã formaþiu- nilor politice în funcþie de mandatele femeilor, câteva precizãri cu privire la felul în care este reglementatã finanþarea partidelor politice în România. Subvenþia de la bugetul public acordatã partidelor se împarte în douã categorii, una acordatã în funcþie de numãrul de voturi obþinute în alegerile parlamentare, cealaltã acordatã în funcþie mandatele în Consiliile Judeþene ºi Lo- cale, astfel: ART. 15 75% din bugetul anual acordat partidelor politice vor fi împãrþite partidelor politice, pro- porþional cu numãrul de voturi primite la alegerile parlamentare, respectiv media voturilor valabil exprimate pentru Camera Deputaþilor ºi Senat, dacã au realizat pragul electoral. ART. 16 25% din bugetul anual acordat partidelor politice vor fi împãrþite partidelor politice, pro- porþional cu numãrul de voturi valabil exprimate, primite la alegerile locale pentru alegerea consilierilor judeþeni ºi consilierilor din cadrul municipiului Bucureºti, dacã au obþinut cel puþin 50 de mandate de consilier judeþean ºi de consilier din cadrul municipiului Bucureºti. În prezent, ca urmare a alegerilor parlamentare din decembrie 2012, coeficientul de majo- rare proporþionalã a subvenþiei în favoarea formaþiunilor/alianþelor/partidelor politice care au parlamentari femei este de 0,1175 %, ceea ce înseamnã cã 11,75% din subvenþia totalã acor- datã partidelor politice care au trecut pragul electoral se acordã doar formaþiunilor care au obþinut mandate de parlamentari femei, proporþional cu numãrul acestora. În urma alegerilor locale din iunie 2012, coeficientul de majorare proporþionalã a sub- venþiei în favoarea formaþiunilor/alianþelor/partidelor politice care au consilieri judeþeni femei este 0,1361, ceea ce înseamnã cã 13,61% din subvenþia totalã acordatã partidelor politice care au obþinut cel puþin un numãr de 50 de consilieri judeþeni ºi ai municipiului Bucureºti se acordã doar partidelor care au obþinut mandate de consilieri judeþeni femei, proporþional cu numãrul acestora5. Sumele efectiv acordate formaþiunilor politice pentru mandatele de consilieri judeþeni femei ºi de parlamentari femei din subvenþia publicã totalã, în anul 2013, au fost dupã cum urmeazã: 46 Perspective politice 1 Sistemele electorale cele mai favorabile reprezentãrii politice a femeilor sunt cele proporþionale, urmate de cele mixte ºi la final cele majoritare. Sistemul cel mai defavorabil este sistemul majoritar uninominal cu un singur tur, denumit �câºtigãtorul ia totul� (vezi Norris, 2004). 2 United Nations, Economic and Social Council, Prevention of Discrimination. The concept and practice of affirmative action Final report submitted by Mr. Marc Bossuyt, Special Rapporteur, in accordance with Sub- Commission resolution 1998/5. 3 http://www.psd.ro/wp-content/uploads/2013/09/BPN-PSD.pdf. Accesat decembrie 2014. 4 http://www.pdl.org.ro/echipa/biroul-permanent-national, Accesat decembrie 2014. 5 Datele au fost furnizate de Autoritatea Electoralã Permanentã în baza legii accesului la informaþii de in- teres public. decembrie 2014 47Perspective politice