Perspective_politice_2014_decembrie.pdf O criticã din perspectiva raþionalitãþii maximale ºi a raþionalitãþii limitate asupra teoriei zizekiene de percepþie a ideologiei ºi asupra teoriei freudiene de interpretare a viselor. Abstract: In this essay i will present the theory of dreams interpretation by Sigmund Freud and the Slavoj Zizek�s theory of the perception of the ideology. Both of them have the same pattern of analysis. In other words, Freudian theory inspired Zizekian theory. My hypothesis is that neither S. Freud nor S. Zizek in their theories respect the classic economics theory, but they keep to the satisficing principle, the main characteristic of H. Simon�s bounded ratio- nality. The principles of the classic economics theory are not respected by their theories because they do not regard the utility maximization principle. The value of this essay is represented by the possible answer that this article should give to that kind of persons that think about Zizek�s and Freud�s theories are irrational. My answer is that both of them are partial-irrational, but are more rational than irrational. Keywords: Freud, Zizek, dream, bounded rationality, satisficing principle, utility, rational, irrational. Ipotezã: Sigmund Freud ºi Slavoj Zizek pe de o parte prin teoria in- terpretãrii viselor ºi pe de altã parte prin teoria asupra percepþiei ide- ologiei la nivelul comun, nu dau dovadã de respectarea principiilor ra- þionalitãþii maximale, conform teoriei econmice clasice, mai precis, nu respectã principiul maximizãrii utilitãþii, însã teoriile acestora sunt via- bile, respectând principiul satisficienþei, caracteristicã a raþionalitãþii limitate. În analiza asupra psihicului uman, Sigmund Freud debuteazã prin descrierea actelor ratate pe care le considerã a fi �prototipul oricãrei cercetãri psihanalitice�1. Enigmele pe care fiecare individ le are pot fi tratate � presupune psihanaliza � chiar de cã- tre subiectul analizat.2 Astfel susþine Freud, în cazul viselor, lucrurile nu sunt într-atât de sim- ple, deoarece în marea majoritate a cazurilor, visãtorul în primã fazã susþine cã nu ºtie ni- mic, deoarece acesta �nu ºtie cã ºtie ºi crede de aceea cã nu ºtie�3. Însã metoda prin care individul îºi poate aminti visul este reprezentat de cuvântul-stimul care este necesar a fi înlocuit de ceva care provine el însuºi din viaþa psihicã a subiectului/visãtoru- lui, din surse care lui nu îi sunt cunoscute, putând reprezenta astfel el însuºi un �derivat al complexului�4. La descoperirea acestui vis contribuie asociaþii legate de elementul visului, element care sã nu fie determinat de niciun alt complex în afara elementu- lui însãºi.5 Pe parcursul tehnicii sale de descoperire a conþinutului visului, Freud sugereazã înlocuirea termenilor: ascuns, inaccesibil, neautentic cu inconºtient6, deoarece, considerã acesta cã este mai uºor de analizat conþinutul visului/psihicului subiectului raportându-ne la inconºtient ºi la opusul acestuia, conºtient. În ideea acestei metode, nevrozele par a se produce datoritã unui re- sentiment moral întemeiat pe influenþe educaþionale, amintirile sau tendinþele supãrãtoare fiind refulate din conºtient, devenind inconºtiente. Astfel, activitatea inconºtienã nu este doar cea care pãstreazã aceste memorii, ci poate produce chiar conþinuturi fundamental noi, având un rol creator.7 Nu în ultimul rând, pe lângã cele douã asumpþii pe care le face în deschiderea teoriei (pri- ma: �visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic�8 iar cea de-a doua � �în om exis- tã lucruri psihice pe care el le ºtie fãrã sã ºtie cã le ºtie�9) Freud nu garanteazã întocmai suc- cesul metodei interpretãrii viselor, deoarece considerã cã succesul depinde de �ingeniozitatea, de intuiþia nemijlocitã a tãlmãciuitorului ºi de aceea interpretarea simbolisticã a viselor s-a putut ridica la dexteritatea unei arte care pare a fi legatã de o aptitudine specialã�10 Primul critic al acestei teorii de interpretare a viselor este Carl Gustav Jung care susþine cã presupunerea lui Freud conform cãreia lanþul de imagini confuze � conþinutul manifest al vi- sului este faþada în spatele cãreia el cautã esenþialul ºi anume, conþinutul latent al visului, nu se bazeazã nici pe o dogmã, nici pe o idee a priori, ci doar pe experienþã � mai precis pe ex- perienþa generalã cã niciun fapt psihic sau fizic nu e de naturã întâmãplãtoare.11 Nu numai atât, Jung, aºezând alãturi de visele produse de inconºtientul personal � care dupã cum susþine Freud, exprimã într-un mod deghizat conþinuturi psihice interzise, visele arhetipale/�mari�, creeazã o nouã relativizare a teoriei Freudiene prin restrângerea valabilitãþii � �onirologia freudianã explicã doar o categorie de vise ºi nu toate categoriile de vise�12 Dupã aceastã descriere a teoriei de intepretare a viselor a lui Freud ºi a criticii Jungiene revin la ideile lui Slavoj Zizek. Consider necesarã prezentarea metodei de mai sus deoarece Zizek îºi creeazã teoria de percepþie a ideologiilor pornind de la teoria freudianã. Apartentenþa lui Zizek la viziunea Lacanianã se observã încã din debutul analizei asupra �invenþiei� simptomului, debut în care este prezentatã teza lui Jacques Lacan conform cãreia �nimeni altcineva în afarã de Karl Marx nu putea inventa noþiunea de simptom�13. Simptomul reprezintã un concept care din acel moment a putut fi utilizat în analiza diferitelor fenomene, cum ar fi, analiza viselor, analiza fomenunului de isterie, etc. Ipoteza pe care Zizek o prezintã în analiza sa face referire la asemãnãrile dintre teoria Freudianã de interpretare a viselor ºi teo- ria marxistã a bunurilor, acestea având acelaºi pattern, aceeaºi procedurã de interpretare ºi de formare ºi anume evitarea canalizãrii atenþiei pe conþinutul problemei fiind necesarã nu ana- liza formelor (viselor sau bunurilor) ci analiza �secretului din acea formã�14 În acest context, Zizek utilizeazã ca principala definiþie a ideologiei cea prezentatã de K.Marx în Capitalul � �Ei nu cunosc, dar continua sã facã (they do not know it, but they are doing it)�.15 De aseme- nea, conceptul principal, conceptul cheie al înþelegerii ideologiei graviteazã în jurul naivitãþii. Astfel, problema neînþelegerii ideologiei din perspectiva individului rezidã în faptul cã supo- ziþiile proprii asupra realitãþii, mai precis percepþiile pe care indivizii le au asupra modului în care realitatea decurge sunt caracterizate de reprezentãri deformate ale acesteia, la baza între- gului raþionament fiind chiar �amintirile sau tendinþele supãrãtoare�, nemaifiind posibilã o în- þelegere a realitãþii sociale. 60 Perspective politice Pe de altã parte, susþine zizek, punctul central al imposibilitãþii auto-reproducerii realitãþii este tocmai acest tip de mistificare ideologicã, în sensul în care, �aceastã mascã nu ascunde doar starea realã a lucrurilor; deformarea ideologicã fiind împãmântenitã în nucleul acesteia�16 Revenind la definiþia lui K.Marx, aceastã misticã a ideologiei � numitã ºi fantezia ideologiei, nu este reprezentatã de ramura acþiunii (doing) ci de cea a cunoaºterii (knowing). Mai mult de- cât atât, definiþia marxistã a ideologiei, suferã modificãri, ideologia devenind în percepþia ide- ologiilor reia, probabil cea mai importantã asumpþie freudianã, cea conform viziunea zizekianã conceptul conform cãruia �indivizii nu ºtiu ceea ce fac cu exactitate(do not know what they are really doing)�17 În acest stadiu consider relevantã descrierea de pânã acum, deoarece, S. Zizek în teoria sa discutã ipoteza conform cãreia indivizii nu ºtiu cu exactitate ceea ce fac. Pe de altã parte, teoria economicã tradiþionalã caracterizeazã individul ca fiind un �om eco- nomic, sau homo-economicus�18, ceea ce determinã atât afinitatea acestuia cãtre economie, dar mai ales cãtre raþionalitate. În acest sens, raþionalitatea face referire la individ ca fiind maxi- mizator de utilitate. Mai mult decât atât, este asumat (în teoria clasicã) cã individul cunoaºte toate aspectele relevante ale cadrului în care activeazã, sau, cel puþin o mare parte dintre aces- tea îi sunt clare ºi înþelese. Nu în ultimul rând este asumat cã acesta are un sistem bine orga- nizat ºi stabil de preferinþe, dar este ºi capabil de a face calcule cost-beneficiu, fãcând alegerea care îi aduce un beneficiu mai mare, cu un cost cât mai mic.19 În analiza realizatã conform principiului raþionalitãþii economice maximale, asupra teoriei percepþiei ideologiilor ºi implicit asupra teoriei tratãrii viselor, rezultatele sunt intuitive, nici S.Zizek, nici S.Freud nu sunt maximizatori de utilitate, calculând la fiecare acþiune/fiecare ac- tivitate raportul cost beneficiu, deoarece, oamenii evalueazã activitatea valorizând utilitatea acþiunii (outcome-ului) prin probabilitatea atingerii acesteia, formula de calcul a utilitãþii fiind (unde U = utilitatea, i = acþiunea, Xi = outcome-ul, Pi = probabilitatea , iar u = funcþie ce mã- soarã valoarea outcome-ului). Susþin cã aceastã formulã pune probleme atât din punct de ve- dere teoretic, cât ºi practic, în sensul în care probabilitatea este o variabilã greu cuantificabilã, dar mai ales subiectivã, ceea ce poate reprezenta în viziunea unui individ fie utilitate crescutã, fie scãzutã. Astfel, în cazul freudian, în care este susþinut cã succesul teoriei de interpretare a visului este determinat de capacitãþile psihanalistului, se acceptã cã existã probabilitatea de a nu fi realizat tratamentul. Mai mult decât atât, prin utilizarea ºi asocierea cuvintelor :�a ghici, a lãsa la ivealã�20 probabilitatea de realizare a acþiunii scade ºi mai mult, utilitatea pe care o oferã aceastã teorie nu este nici pe departe una maximalã. Concluzionând aceastã secþiune, din punctul de vedere al raþionalitãþii maximale, susþin cã atât Freud, cât ºi Zizek, cel care îºi fun- damenteazã deºi nu pe caracterul experimental, ci pe cel teoretic, dupã cum am arãtat mai sus, teoria percepþiei ideologiilor pe teoria freudianã nu respectã principiile raþionalitãþii maximale, mai precis nu respectã principiul maximizãrii utilitãþii. De aceea, consider mai relevantã critica din punct de vedere al raþionalitãþii limitate. Aces- ta este un contept care încearcã înlocuirea raþionalitãþii omului economic cu un tip de compor- tament raþional care este compatibil cu accesul la informaþie, din perspectiva capacitãþii inte- rioare a individului 21, concept pe care îl consider a fi identic cu cel de intuiþie. Raþionalitatea limitatã este o criticã a raþionalitãþii clasice, dar pe care eu o consider mult mai relevantã în analiza lumii reale. Aceasta este descrisã de limitele capacitãþii omului de a strânge ºi de a procesa informaþia dintre ale cãrei caracteristici amintesc pe de o parte limitarea datoratã medi- ului psihologic în care ne gãsim, iar pe de altã parte necunoaºterea tuturor consecinþelor acþi- unii, decidentul apelând la capacitatea de a realiza evaluãri simplificatoare.22 Mai mult decât decembrie 2014 61Perspective politice atât, indivizii sunt limitaþi ºi de mediul organizaþional care creeazã cadrele în care decidem. Ca urmare, susþine Simon, omul este raþional, dar raþionalitatea lui este una limitatã, concluzia fiind aceea cã alternativa aleasã nu este cea care va maximiza (cea care produce cele mai mari beneficii, ca în cazul teoriei clasice) ci susþine acesta, comportamentul individului va fi unul satisficient.23 Termenul �satisficient� a fost propus de cãtre Simon, combinând cele douã con- diþii ale raþionalitãþii limitate: un comportament raþional apare în aceastã perspectivã ca satis- fãcãtor ºi suficient.Cu alte cuvinte, analiza nu trebuie realizatã prin alegerea alternativei ce ar putea sã producã cele mai mari beneficii, ci prin alegerea alternativei care produce o creºtere rezonabilã, adicã a acelora care sunt satisfãcãtoare ºi suficiente pentru a atinge scopurile.24 Analizând ºi folosind ca instrument, respectarea principiului satisficienþei rezultã: În ceea ce priveºte teoria freudianã, prin cele douã caracteristici pe care ºi le asumã (�visul nu este un fenomen somatic, ci un fenomen psihic� ºi �în om existã lucruri psihice pe care el le ºtie fãrã sã ºtie cã le ºtie�), dar contrabalansând cu existenþa ºi introducerea cuvântului-stimul, fapt ce va duce la descoperirea ºi interpretarea visului, teoria de interpretare a viselor este satisfi- cientã. Mai mult decât atât, aceasta respectã ºi o caracteristicã a raþionalitãþii limitate ºi anume cea conform cãreia �se folosesc proceduri standard de operare, care þin seamã de experienþa trecutã�25 În ceea ce îl priveºte pe S.Zizek, acesta face de asemenea o asumpþie, cea prin care susþine cã percepþia ideologiei este aceea conform cãreia �oamenii nu ºtiu cu exactitate ceea ce fac�26, dar acesta susþine de asemenea cã existã o fantezie a ideologiei care tocmai realizeazã acest lucru, ºi anume influenþeazã oamenii sã facã chiar dacã nu cunosc. Aceastã caracteristicã se suprapune în mare mãsurã cu una din caracteristicile satisficienþei, ajunge la îndeplinirea sco- pului, chiar dacã nu prin metoda maximizatoare de utilitate. În concluzie, chiar dacã cele douã teorii nu respectã principiul utilitãþii maximale ºi impli- cit pe cel al raþionalitãþii maximale, acestea sunt satisficiente, fiind respectat astfel principiul central al raþionalitãþii limitate simoniene. Prin aceasta sunt de pãrere cã atât teoria Freudianã cât ºi cea Zizekianã sunt viabile. Consider cã relevanþa acestui eseu rezidã în posibilitatea de a reprezenta un rãspuns celor care considerã cã atât Freud cât ºi Zizek, în teoriile pe care le susþin sunt iraþionali. Aceºia sunt raþionali, însã nu în sensul tradiþional, cel al economiei neoclasice. Existenþa unor astfel de în- trebãri a ajuns pânã la coordonatorul colecþiei de psihologie de la Editura Trei, Vasile Dem. Zamfirescu, care în prefaþa volumului Despre vis, afirmã �volumul este deschis de un scurt eseu cu titlu promiþãtor pentru cei care aºteaptã rãbdãtori virajul în irational al lui Freud�27 Concluzia este construitã þinând cont de limitele cercetãrii, atât teoretice, cât ºi empirice. 1 Sigmund, Freud, Opere esenþiale, Volumul 1 (Bucureºti: Editura TREI:2010) p. 113. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Idem p. 122. 5 Ibidem. 6 Idem, p. 127. 7 Sigmund, Freud, Psihanaliza Visului, Prefaþã Ionuþ Bãnuþã, (Bucureºti: Mediarex, 1995), pp 9-10. 8 Sigmund, Freud, Opere esenþiale, Volumul 1 (Bucureºti: Editura TREI, 2010), p. 112. 9 Idem, p. 114. 62 Perspective politice 10Sigmund, Freud, �Metoda interpretãrii viselor � Analiza-model a unui vis�, Interpretarea viselor, (Bu- cureºti: Editura ªtiinþificã, 1993), p. 91. 11 Carl-Gustav, Jung, Anéé psychologique, XV, (Paris: 1909) p. 160. 12 Carl-Gustav, Jung, Opere Complete, Volumul 4, Cuvânt înainte � Vasile Dem. Zamfirescu, (Bucureºti: Editura TREI, 2008), p. 13. 13 Slavoj, Zizek, The sublime object of ideology � (Phronesis), (London, Verso: 1989), p. 11. 14 Ibidem. 15 Slavoj, Zizek, Mapping Iideology, (London, Verso: 1994), p. 312. 16 Ibidem. 17 Idem, p. 314. 18 Herbert A., Simon, A behavioral Model of Rational Choice, in The Quarterly Journal of Economics, Vol. 68, No. 1 (Feb. 1955: The MIT Press), p. 99. 19 Ibidem. 20 Sigmund, Freud, Opere esenþiale, Volumul 1 (Bucureºti: Editura TREI, 2010), p. 127. 21 Herbert A., Simon, A behavioral Model of Rational Choice, in The Quarterly Journal of Economics, Vol. 68, No. 1 (Feb. 1955: The MIT Press), p. 99. 22 Adrian, Miroiu, Politici Publice (Bucureºti: Editura Universitarã Politeia-SNSPA, 2002), p. 116. 23 Idem, p. 117. 24 Ibidem. 25 Ibidem. 26 Slavoj, Zizek, Mapping Ideology, (London, Verso: 1994) p. 314. 27 Sigmund, Freud, Despre Vis (Bucureºti, Editura TREI, 2011). p. 7. 1. Freud, Sigmund, Despre Vis (Bucureºti, Editura TREI, 2011). 2. Freud, Sigmund, Interpretarea viselor, cap.Metoda Interpretãrii viselor � Analiza-model a unui vis (Bu- cureºti: Editura ªtiinþificã, 1993). 3. Freud, Sigmund, Opere esenþiale, Volumul 1 (Bucureºti: Editura TREI, 2010). 4. Freud, Sigmund, Psihanaliza Visului, Prefaþã Ionuþ Bãnuþã, (Bucureºti: Mediarex, 1995). 5. Jung, Carl-Gustav, Anéé psychologique, XV, Paris. 6. Jung, Carl-Gustav, Opere Complete, Volumul 4, Cuvânt înainte � Vasile Dem. Zamfirescu, (Bucureºti: Editura TREI, 2008). 7. Miroiu, Adrian, Politici Publice (Bucureºti: Editura Universitarã Politeia-SNSPA, 2002). 8. Simon, Herbert A., A behavioral Model of Rational Choice, in The Quarterly Journal of Economics, Vol. 68, No. 1 (Feb. 1955 :The MIT Press). 9. Zizek, Slavoj, Mapping Iideology, (London, Verso: 1994). 10. Zizek, Slavoj, The sublime object of ideology � (Phronesis), (London, Verso: 1989). decembrie 2014 63Perspective politice